b8b12bv
1. Rolul cambiei ca instrument de plata
1.1. Definire si conditii de validitate ale cambiei
1.2. Operatiuni cambiale
1.3. Cadrul legal al utilizarii cambiei si circuitul cambiei in Romania
2. Biletul la ordin, cecul si ordinul de plata
3. Utilizarea instrumentelor de plata in Romania
4. Cardul -; instrument de plata modern
4.1. Definirea si tipologia cardurilor
4.2. Activitatea bancara cu carduri in Romania
4.3. Emiterea, utilizarea si acceptarea cardurilor
4.4. Alte instrumente si modalitati de plata
5. Test de autoevaluare
6. Anexe
Bibliografie
Obiective propuse
• cunoasterea caracteristicilor principalelor instrumente de plata utilizate in Romania;
• insusirea de notiuni cheie: tragator, tras, beneficiar, aval, gir, circuit ca mbial, acceptare, refuz, debit card, credit card, telebanking, bani electronici, compensare multilaterala;
• determinarea diferentelor dintre instrumentele de plata a avantajelor si dezavantajelor pentru utilizator;
• identificarea posibilitatilor de introducere pe piata bancara roman easca a noi instrumente de plata, pornind de la evaluarea cantitativa a utilizarii acestora;
• cunoasterea tipologiei cardu rilor, a modului de emiter e si utilizare.
1. Rolul cambiei ca instrument de plata. Operatiuni cambiale
Creditul si diversitatea formelor pe care le imbraca acesta antreneaza utilizarea unei multitudini de documente in care este materializata relatia dintre debitor si creditor.
Astfel de documente cunoscute sub denumirea de titluri de credit sau instrumente de credit pot fi clasificate dupa criterii ce decurg din caracteristicile fiecarei forme de credit. a) inscrisuri care dau dreptul la incasarea unei sume de bani:
- cambia;
- biletul la ordin;
- cecul;
- obligatiunile;
- bonurile de casa;
- bonurile de tezaur;
- certificatele de investitor;
- cardurile (cartile de credit). b) inscrisuri emise de catre stat prin institutiile sale sau de banci cu drept de monopol:
- moneda de hartie (emisa de stat);
- bancnota (sau biletul de banca). c) inscrisuri care asigura posesorilor un drept asupra unor bunuri reale (marfuri depozitate sau aflate in curs de transport):
- warantul;
- conosamentul;
- scrisoarea de trasura, cu conditia ca acestea sa fie depuse la banca, dr ept garantii pentru obtinerea de credite.
Dintre aceste inscrisuri, in cadrul temei abordate prezinta importanta: cambia, biletul la ordin, cecul considerate ca reprezentand instrumente clasice, datorita utilizarii pe scara larga in decursul unei perioade indelungate de timp si, cardurile (cartile de plata), care prin caracteristici, utilizare si grad de generalizare constituie un instrument modern de plata si de credit.
1.1. Definire si conditii de validitate ale cambiei

Definitie. Cambia reprezinta un inscris, prin care o persoana (tragatorul) ordona unei persoane (tras) sa plateasca unei a treia persoane (b eneficiar) o suma d e bani determinata, la o data fixa si la locul indicat.
Din definitie rezulta ca tragatorul are fata de tras o creanta, care se numeste promisiunea sau acoperirea cambiei. De asemenea, beneficiarul are o creanta de tragator, aceasta numindu-se valoarea furnizata.
Atunci cand beneficiarul este el insusi debitor fata de o terta persoana si doreste sa realizeze plata utilizand aceeasi cambie, aceasta poate inscrie pe spatele cambiei o mentiune de a se plati creditorului. Mentiunea poarta denumirea de gir sau andosare; cel care a inscris mentiunea este girant, iar noul beneficiar este girata r.
Schema de circulatie a cambiei se poate prezenta astfel:

SCHEMA DE CIRCULATIE A CAMBIEI
Rolul cambiei poate fi analizat pornind de la utilizarea acesteia: ca instrument de schimb; instrument de plata si instrument de credit.
• Ca instrument de schimb, cambia evidentiaza rolul initial al acesteia in schimburile monetare, ceea ce conducea la evitarea deplasarii banilor si reducerea riscurilor aferente.
• In calitate de instrument de plata, cambia poate fi utilizata in locul bancnotelor pentru stinger ea unor obligatii de plata in numerar.
In cazul platilor prin utilizarea cambiei, se asigura certitudinea, datorita acceptarii cambiei de catre tras, iar prin transmiterea cambiei prin gir, se asigura si avantajul solidaritatii
intre girantii succesivi.
• Ca instrument de credit, cambia are multiple utilizari: in domeniul creditului comercial, al creditului bancar si ca mod d e garantare.
Ca instrument de credit comercial, cambia este denumita efect comercial si este utilizata de producator in raport cu comerciantul care ii cumpara produsele.
In momentul vanzarii, produ catorul emite o cambie, prin care se prevede plata pretului de catre cumpar ator (tras) la o anumita data. Tragatorul, respectiv producatorul poate valorifica aceste instrumente inainte de scadenta, prin scontare la banca, ceea ce conduce la obtinerea unui credit bancar. Pentru garantarea creditelor acordate unei alte persoane decat b eneficiarul cambiei, banca poate accepta cambiile cu titlu de gar antie.
Validitatea cambiei, respectiv producerea efectelor dorite, se realizeaza in conditiile respectarii urmatoarelor conditii:
• efectuarea operatiunilor cambiale de catre persoane fizice si juridice care au calitatea de comerciant;
• forma scrisa, sub semnatura privata;

• cuprinderea tuturor mentiunilor obligatorii si a unor clauze f acultative.
• Calitatea de comerciant: ca principala conditie de validare a cambiei, decurge din esenta cambiei care, potrivit Codului Comercial repr ezinta un fapt de comert. In consecinta si operatiunile cambiale sunt fapte de comert, si pot fi efectuate numai de catre p ersoanele fizice si juridice, care au calitatea de comerciant. Necomerciantii pot efectua operatiuni cambiale numai
in mod accidental; de asemenea, statul si unitatile administrativ teritoriale (judete, comune) pot realiza astfel de operatiuni, fara a putea avea calitatea de comercianti. Obligatiunile cambiale pot fi asumate si prin mandatar, aceasta modalitate constituind unica posibilitate de asumare in cazul comerciantilor persoane juridice. Calitatea de mandatar trebuie sa fie explicit mentionata in cuprinsul cambiei; in caz contrar, se considera ca mandatarul se obliga in nume prop riu.
• Forma scrisa a cambiei a constituit o conditie care impune ca textul sa fie inscris in una si aceeasi limba.
• Mentiunile obligatorii pe care trebuie sa le cuprinda cambia se refera la: a) denumirea cambiei; care poate fi inscrisa ca titlu sau poate figura in cuprinsul textului.
Este obligatorie prezenta denumirii cat si scrierea ei in aceeasi limba in care este redactata cambia, fiind situata deasupra semnaturii tragatorului. b) ordinul (sau mandatul) neconditionat de a plati o suma de b ani determinata, intr-o anumita perioada (cu specificarea sumei in titlu, precum si in litere sau cifre). c) numele (denumirea) trasului, respectiv a persoanei care trebuie sa plateasca. In unele cazuri, tragatorul se poate indica pe sine ca tras, ori, poate indica mai multe persoane trase cumulativ (nu alternativ). d) scadenta, este o mentiune obligatorie care prezinta importanta prin faptul ca fara indicarea acesteia, cambia este socotita platibila la vedere. Daca se prevad mai multe scadente succesive, cambia este incerta, dupa cum, aceasta este nula, daca mentioneaza o scadenta imposibila (30 februarie, 31 aprilie).
Scadenta prezinta importanta, datorita ef ectelor pe care le antreneaza, astfel:
• obligatia trasului se stinge numai prin plata la scadenta;
• detinatorul cambiei nu poate fi obligat sa primeasca plata inainte de scadenta;
• trasul care plateste inainte d e scadenta, o face pe riscul sau;
• termenul de prescriptie este de doi ani, de la data scadentei, perioada de timp in decursul careia sunt admise orice actiuni impotriva acceptantului.
Exista mai multe variante ale scadentei:
• la vedere (la cerere, la prezentar e);
• la un anumit termen (zile, saptamani, luni, ani) de la v edere, de la prezentarea pentru acceptare sau, in cazul neacceptarii, de la data protestului;
• la un anumit termen de la data emisiunii;
• la o data fixa (an, luna, zi). e) este determinat prin indicarea unei localitati si este considerat cel mentionat langa numele trasului; in cazul in care in cambie sunt aratate mai multe locuri de plata, posesorul o poate prezenta la oricare din acele locuri.
Locul platii legat de locul platii este domicilierea, cambiei care se poate realiza printr-o clauza care indica drept loc al platii domiciliul unui tert, respectiv o banca la care are deschis cont. Banca de domiciliu este astfel, mandatata sa faca plata la scadenta, iar in caz de refuz, acesteia trebuie sa i se adreseze protestul de neplata. f) numele beneficiarului
In cambie pot fi mentionati mai multi beneficiari, cumulativ sau alternativ. Daca sunt mentionati cumulativ atunci ei exercita drepturile conferite de cambie, inclusiv dreptul de a transmite cambia prin gir. In situatia mentionarii alternative a beneficiarilor, atunci, orice beneficiar daca detine titlul, poate exercita singur drepturile cambiale, inclusiv dreptul de a gira cambia. In calitate de beneficiar al cambiei poate sa apara chiar tragatorul, caz in care se utilizeaza formulele, platiti catre mine insumi sau “plati la ordinul meu”. g) data si locul emiterii
Cambia trebuie sa indice o singura data a emiterii, absenta acesteia atragand nulitatea cambiei. Locul emiterii este indicat prin mentionarea localitatii. Daca in textul cambiei nu se arata locul unde a fost emisa, se considera ca a fost semnata in localitatea aratata langa numele tragatorului. Absenta acestei mentiuni conduce la nulitatea cambiei. h) semnatura tragatorului
Tragatorul are obligatia de a scrie personal numele si prenumele. Pentru perso anele juridice, tragatorul trebuie indicat prin denumirea completa a firmei, a numelui si a calitatii celui care semneaza, dar semnatura trebuie sa fie aplicata cu scrisul de mana al persoanei fizice.
Semnatura tragatorului se scrie la sfarsitul textului cambiei.
Daca o cambie a fost emisa fara una sau mai multe din mentiunile obligatorii, dar poarta semnatura tragatorului, aceasta este denumita cambie in alb. Neinscrierea mentiunii obligatorii poate decurge dintr-un act voit, dar si dintr-o omisiune, caz in care cambia devine nula.
Distinctia dintre cambia in alb si cambia nula se realizeaza cu ajutorul mentiunii exprese, inscrise pe cambie, prin care tragatorul il imputerniceste pe b eneficiar sa completeze cambia potrivit
intelegerii dintre ei.

Clauze facultative
Sunt mentiuni facultative, care pot influenta sau nu obligatiile cambiale.
Din prima categorie de clauze se disting:
• clauza „nu la ordin”, sau „fara gir” sau “netransmisibil prin gir”; care il obliga pe beneficiar sa transmita cambia numai prin forma cesiunii de creante.
• clauza de negarantie a acceptarii care ofera tragatorului garantia cu va fi urmarit inainte de scadenta, in cazul refuzului trasului de a accepta cambia.
1.2. Operatiuni cambiale

Acceptarea cambiei
Se realizeaza prin scrierea pe cambie a cuvantului “acceptat” sau a unei expresii echivalente insotita de semnatura trasului. Acceptarea trebuie sa mentioneze data zilei cand este facuta, dar si o acceptare nedatata naste obligatia de plata a trasului.
Tragatorul poate interzice prezentarea cambiei la acceptare printr-o mentiune expresa sau poate stipula ca prezentarea spre acceptare nu va avea loc inaintea unei anumite date.
Dupa scadenta, cambia nu mai poate fi prezentata la acceptare, ci numai la plata.
Acceptarea cambiei are ca efect modificarea pozitiei trasului, care devine, astfel, debitorul beneficiarului, obligat solidar cu tragatorul, girantul si avalistul cambiei. Acestia din urma vor fi obligati sa plateasca numai in cazul refuzului de plata din partea trasului.
Revocarea acceptarii reprezinta stergerea „mentiunii” acceptare, pe car e o poate realiza trasul, atata timp cat detine cambia. Revocarea se poate efectua prin radierea inscriptiei de acceptare sau acoperir ea ei cu una sau mai multe linii sau prin inscrierea cuvantului “anulat”.
Aceasta nu are efect daca se produce dupa ce trasul l-a instiintat in scris pe posesorul titlului sau pe oricare alt semnatar ca a acceptat cambia.
Refuzul acceptarii se constata prin intocmirea unui protest de neacceptare, in forma autentica, inainte de expirarea termenului prevazut pentru prezentarea la acceptar e. Refuzul devine operabil si in conditiile in care, trasul poate cere sa-i fie facuta a doua prezentare. Intr-un asemenea caz, daca prima prezentare a fost facuta in ultima zi a termenului, protestul poate fi

facut si in ziua urmatoare. Refuzul integral sau partial al trasului, de a accepta cambia conduce la dreptul de regres al posesorilor impotriva girantilor, tragatorului si a celorlalti obligati.

Girul cambiei
Girul este un act prin care posesorul titlului, numit girant, transfera un ei alte persoane numita giratar, toate drepturile care decurg din titlul astfel redactat si completat, respectiv din cambie.
Girantul raspunde fata de giratar si fata de posesorii titlului pentru acceptarea si plata titlului, in caz de neplata la scadenta din partea debitorului, numai daca in textul girului, girantul a trecut formula “f ara garantie”, “fara raspundere” sau “fara obligo”, ceea ce il exonereaza de acceptare si de plata.
Girul poate fi definit si ca un mod specific de circulatie al cambiei, care indeplineste urmatoarele functii: a) mijloc de transmitere a cambiei; b) garantarea prin gir a acceptarii si a platii cambiei; c) legitimarea prin gir a calitatii de titular al cambiei. a) Utilizand girul ca mijloc de transmitere a cambiei posesorul poate gira cambia in favoarea bancii, care o sconteaza inainte de scadenta, iar girantul obtine numerarul corespunzator.
Cel care transmite cambia se numeste girant iar noul posesor se numeste giratar.
Girul se inscrie pe spatele cambiei, sau pe un adaos ori pr elungire a cambiei. Formula girului este: “platiti lui” sau “platiti la ordinul lui”. Prin gir se transmit toate drepturile izvorate din cambie, fara a fi necesara specificarea debitorului cambial, inclusiv a garantiilor reale care au fost constituite pentru asigurarea platii cambiei. b) Prin garantarea prin gir a acceptarii si a platii cambiei, girantul isi asuma obligatia de plata si de acceptare, in cazul in care trasul nu si-ar indeplini el insusi aceste obligatii. Girantul se poate sustrage obligatiei de garantie mentionand in textul girului formula
“fara garantie”. c) Legitimarea prin gir a calitatii de titular al cambiei, reprezinta o functie care se manifesta prin faptul ca giratarul devine titular al drepturilor cambiale, fiind ultimul dintr-un sir de giratori.
Primul girant este tragatorul, fiecare din girantii urmatori trebuind sa figureze ca giratari
in girul precedent.
Legitimarea calitatii de posesor al cambiei se face prin mentinerea numelui ca giratar, in ultimul gir inscris pe dosul cambiei. Trasul are calitatea verificarii succesiunii girurilor si identitatea posesorului, fara a avea in vedere realitatea girurilor.
Exista mai multe tipuri de giruri speciale, dupa cum rezulta din clasificarea urmatoare:
• girul “pentru incasare”, “pentru acoperire”, pentru procura”;
• “girul “in garantie” reprezinta actul prin care cambia este af ectata utilizarii drept garantie, pentru executarea altei obligatii comerciale (rambursarea unui credit bancar).
Se utilizeaza formula, “valoare in garantie” sau “valo are in gaj”;
• girul “nu la ordin” care are ca efect intarzierea unui nou gir;
• girul fara garantie este strans legat de mentiunea “fara obligatii” sau “fara regres”, girantul exonerandu-se astfel de garantie, de acceptare sau d e plata;
• girul de intoarcere se efectueaza prin girul cambiei de catre beneficiar in folosul trasului sau al tragatorului;
• girul dupa protest garanteaza numai existenta creantei, si produce numai efectele unei cesiuni.
Avalul cambiei (avalizarea)
Avalul este o garantie personala, prin care o persoana numita avalist (cel car e da avalul), garanteaza obligatia unuia dintre obligatii, cambiali, numit avalizat, pentru toata suma mentionata pe titlu sau pentru o parte din aceasta.
Avalul are rolul de a accentua valoarea obligatiei cambiale prin solidaritatea mai multor debitori. Cel care are interes in obtinerea avalului este tragatorul; dar la randul sau si un avalist poate fi avalizat de catre un nou garant. Rezulta, astfel, ca o cambie poate purta mai multe avaluri. Avalul se exprima prin formule: “pentru aval”, “pentru garantie”, “pentru cautiune” si sunt insotite de semnatura avalistului.
Prin aval trebuie sa se precizeze pentru cine s-a dat acesta si pentru ce suma (numai pentru o parte din suma inscrisa pe cambie, sau pentru intreaga suma).
Principalul efect al avalului este acela ca platind cambia, avalistul dobandeste drepturile ce decurg din ea, impotriva avalizatului si impotriva celor care sunt obligati fata de avalizat.
Astfel, avalistul care a platit are pozitia de codebitor solidar si po ate pretinde fiecaruia numai plata cotei parti care ii revine.

Plata cambiei
Prezentarea la plata a cambiilor trebuie sa fie realizata catre banca de domiciliu a cambiei sau catre tras. Obligatia de plata o are trasul, acceptatul sau avalistul sau, alegerea apartinand posesorului unei cambii.
Prin plata cambiei se stinge obligatia cambiala, iar plata efectuata de un girant elibereaza numai girantii urmatori si pe avalistii acestora, d ar nu si pe gir antii anteriori.
Plata se realizeaza de regula, la termenul precizat, dar este posibila si plata anticipata cu acordul partilor. In acest caz, cel care isi asuma riscul este trasul. Sunt admise de asemenea si platile partiale, caz in care trasul platitor solicita o mentiune pe cambie.
Daca termenul a ajuns la scadenta, si nu s-a prezentat nici un posesor pentru a incasa plata, atunci, debitorul care vrea sa se elibereze poate consemna suma la o unitate CEC, pe cheltuiala si pe riscul posesorului cambiei.

Refuzul si regresul
Refuzul trasului de a plati trebuie sa fie constatat printr-un protest de neplata, in termenul prevazut.
Actiunea de regres este contra tragatorului, girantului sau avalistului, poate fi exercitata la scadenta, iar inainte de scadenta, numai facultativ, in urmatoarele situatii:
- daca acceptarea a fost refuzata de catre tras;
- in caz de faliment al trasului;
- in caz de faliment al tragatorului unei cambii.
Pentru a exercita regresul, poseso rul trebuie sa indeplineasca formalitatea numita
“protest”.
Protestul de neplata se f ace: a) contra trasului acceptant sau a bancii la care a fost domiciliata cambia; b) contra acceptantului prin interventie sau contra unei persoane indicate de aceasta.
Fiind adresate executorului judecatoresc, rezulta ca la nivelul judecatoriilor protestul este
inregistrat intr-un registru special. Judecatoria trimite, in fiecare zi de luni, catre Camera de
Comert si Industrie un tabel cu protestele de neplata facute in saptamana precedenta.

Interventia
Tragatorul, gir antul sau avalistul pot indica o persoana care sa accepte sau sa plateasca la nevoie, persoana care poarta denumirea de intervenient.

Interventia poate fi provocata (sau silita); dar poate fi si spontana din initiativa intervenientului, care intervine pentru oricare dintre obligatii pe cale de regres.
Executarea cambiala si procesele cambiale
Executarea cambiala se realizeaza prin investirea cambiei cu formula executorie de catre judecatorie, urmata de somatia emisa de executantul judecatoresc, in cazul refuzului de plata al acesteia.
1.3. Cadrul legal al utilizarii cambiei si circuitul cambiei in Romania
• Conventia de la Geneva
In anul 1930, in cadrul Conferintei de la Geneva s-au semnat trei conventii avand drept scop unificarea legislatiei in ceea ce priveste cambia si biletul la ordin:
1. Conventia privind o Lege Uniforma pentru cambie si bilet la ordin;
2. Conventia privind solutionarea unor litigii in legatura cu legile privind cambia si biletul la ordin;
3. Conventia privind legea taxei de timbru in legatura cu cambia si biletul la ordin.
Tari precum: Austria, Belgia, Danemarca, Germania, Italia, Ungaria, Luxemburg,
Olanda, Polonia, Suedia, Brazilia si Japonia au ratificat Conventiile si au adoptat textul Legii
Uniformizate ca lege nationala, valabila si in prezent.
In Marea B ritanie si Irlanda sistemul de utilizare a cambiei se bazeaza pe norme legislative mai vechi, elaborate inca din anul 1882, in baza Actului privind cambia.
Incercarile de armonizare a celor doua sisteme s-au materializat in anul 1988, cand
Adunarea Generala a ONU a aprobat textul Conventiei referitoare la Cambia Internationala si la
Biletul la ordin, prin care s-a incercat o combinare intre sistemele de la Geneva si cel al Marii
Britanii. Prin prevederile conventiei se stabileste ca suma platibila sa fie exprimata in unitatea monetara in care a fost deschis contul.

Cadrul legal al utilizarii cambiei in Romania este reprezentat de urmatoarele acte normative:
• Legea nr. 83/1994 adoptata de BNR a modificat in, mod esential, continutul Legii nr. 58/1934 asupra cambiei si biletului la ordin. Astfel, a fost creata baza legala ca acest instrument de plata sa poata fi procesat si prin activitatea de compensare multilaterala a instrumentelor de plata pe suport d e hartie;
• Pentru compensarea si decontarea cambiei se aplica prevederile Regulamentului
BNR nr. 10/1994;
• BNR efectueaza operatiuni cu cambii in cadrul propriei sale activitati, iar prin intermediul Directiei Decontarea Operatiunilor Bancare a elaborat Normele Cadru privind comertul cu cambii realizat de societatile bancare si celelalte societati de credit.
• Intre cambia reglementata potrivit Legii din 1934 si cambia moderna, exista urmatoarele deosebiri: cambia din 1934 se caracterizeaza printr-un continut standard, detaliat, prin formule consacrate si redactarea acestora in textul cambiei; cambia din 1934 era utilizata intre comercianti, fara implicarea unor societati bancare, de unde rezulta ca erau necesare exprimari clare, din care sa rezulte obligatia de a plati sau a face sa se plateasca la scadenta, o suma de bani, potrivit intelegerii dintre semnatari; cambia moderna, reglementata prin Legea din 1994, se caracterizeaza prin forma si standard de continut bine stabilite, si circula de la beneficiar la tras prin intermediul societatilor bancare unde acestia isi au deschise conturile curente; fata si reverso-ul cambiei sunt impartite in cate 7 parti distincte a caror dimensiune este prezentata in Normele specifice cambiei. Locul lor este bine stabilit pentru a usura controlul cambiei ca instrument de plata la ghiseele societatilor bancare (vezi Anexa 1).

Circuitul Cambiei
Dupa cum s-a prevazut prin Legea nr. 83/1994, cambia este utilizata ca instrument de plata si procesata prin compensare multilaterala.
Compensarea multilaterala reprezinta un acord prin care mai multe parti isi compenseaza reciproc obligatiile. Acest proces are loc in cadrul unui sistem de decontare neta multilaterala, prin intermediul Casei de Compensatie.
Un sistem de decontare neta multilaterala este acela in car e fiecare participant deconteaza
(printr-o singura plata sau incasare) pozitia neta multilaterala rezultata din transferurile facute si primite de acesta in relatia sa cu ceilalti participanti.
Pozitia neta multilaterala, poate fi debitoare sau creditoare si reprezinta totalul valorii tuturor transferurile pe care un participant la sistemul de compensare le-a primit, minus totalul valorii transferurilor pe care le-a transmis.
Casa de Compensatie este sediul central sau mecanismul central de procesare, p rin intermediul caruia societatile bancare convin sa schimbe instrumente de plata, in vederea stingerii creantelor. La un anumit moment al zilei, potrivit unui ordin impus de BNR, bancile accepta sa faca schimb de instrumente.
Compensarea multilaterala a platilor fara numerar la nivelul tarii, se realizeaza prin intermediul unor circuite obligatorii impuse prin Regulamentul BNR. Circuitele instrumentelor de plata sunt clasificate astf el:
- circuitul local;
- circuit intrajudetean;
- circuit interjudetean;
- circuit national.
Toate circuitele cambiei se caracterizeaza prin parcurgerea urmatoarelor etape: a) tragatorul emite cambia si o remite beneficiarului; b) clientul beneficiar depune cambia insotita de borderou la unitatea bancara unde isi are deschis contul curent, in vederea incasarii sumei inscrise pe cambie; c) unitatea bancara a clientului beneficiar pregateste cambia in vederea prezentarii la unitatile bancare a trasului, intr-o sedinta de verificare a cambiilor, pentru a fi acceptata sau refuzata; d) in cadrul aceleasi societati bancare, intre subunitati, cambia circula prin circuitul interbancar (posta); e) in urma acceptarii, unitatea bancara a trasului debiteaza contul curent al clientului platitor; f) ziua compensarii trebuie sa coincida cu ziua debitarii contului trasului; g) compensarea este p rocesata, cand unitatea b ancara a clientului beneficiar introduce efectiv in compensare cambia si primeste acceptul ca instrumentul de plata, a fost acceptat; h) in aceeasi zi in care a avut loc compensarea se crediteaza si contul clientului beneficiar de catre unitatea bancara unde acesta isi are deschis contul curent.

Pentru a evidentia modul in care cir culatia cambiala implica participarea bancilor comerciale ale emitentului, trasului si beneficiarului, este ilustrat in continuare circuitul local al cambiei.
Circuitul local al cambiei se diferentiaza in functie de patru situatii, astfel (Anex a 4): a) clientul beneficiar si trasul au conturi curente deschise la unitati bancare situate in resedinta de judet si care apartin unor societati bancar e diferite; b) unitatea bancara initiatoare este alta decat unitatea bancara prezentatoare; c) unitatea bancara primitoare este alta decat unitatea bancara destinatara; d) unitatea bancara initiatoare, este alta decat banca prezentatoare iar unitatea bancara primitoare este alta decat unitatea bancara destinatara.
Plata in carul Circuitului intrajudetean reprezinta o plata efectuata intre doua unitati bancare situate pe teritoriul aceluiasi judet, dar nu in aceeasi localitate, iar plata in cadrul
Circuitului interjudetean repr ezinta o plata efectuata intre doua unitati bancare situate pe teritoriul unor judete diferite.
In cazul circuitului national, clientul si trasul au conturi curente deschise la unitati bancare situate in judete diferite si care apartin unor societati diferite. Societatea ban cara initiatoare nu dispune de o unitate bancara in judetul de destinatie si societatea bancara destinatara nu dispune de o unitate bancara in judetul de initiere. Participantii la acest circuit sunt numai societatile bancare.

Centrala Incidentelor de Plati si Fisierul National de Cambii
Centrala Incid entelor de Plati functioneaza si este organizata potrivit Regulamentului nr.
3 al BNR/1996, obiectul principal de activitate r eprezentandu -l intermedierea informatiilor specifice incidentelor de plati.
Incidentele de plati sunt ocazionate de acte si fapte frauduloase, litigioase care produc riscuri de neplata sau care pot afecta finalitatea decontarii. Toate informatiile referitoare la incidentele de plati sunt gestionate de organismul sus amintit, atat pentru scopurile utilizatorilor cat si pentru interesul public. Centrala Incidentelor de Plati or ganizeaza si gestioneaza Fisierul
National de Cambii.
Catre Fisierul National de Cambii sunt transmise toate cererile de inscriere a refuzului bancar si declaratiile de pierdere, furt sau distrugere a cambiilor.
In baza unei conventii, sucursalele BNR primesc din partea Camerelor de Comert si
Industrie, in prima zi bancar a a fiecarei saptamani, tab ele cu protestele de neacceptare sau de neplata ale cambiilor. In acest mod, Fisierul National de Cambii completeaza si actualizeaza informatiile detinute, existand o evidenta la zi a refuzului de plata al cambiilor si declaratia cambiilor pierdute, furate sau distruse.
Radierea incidentelor de plati din Fisierul National de Cambii poate interveni la solicitarea persoanelor declarante sau a instantelor judecatoresti. In cazul in care refuzul de plata sau acceptare al cambiei rezulta dintr-o eroare sau o omisiune a persoanei declarante, atunci
Centrala Incidentelor de Plati amendeaza o raportare dintr-o eroar e. In aceeasi zi, Centrala
Incidentelor de Plati, instiinteaza banca trasului, care transmite informatia unitatii din propriul sistem interbancar, pentru a nu proceda la decontarea cambiei respective.
2. Biletul la ordin, cecul si ordinul de plata
2.1. Biletul la ordin
Cambia si la ordin sunt reglementate de aceeasi lege, care poarta numele de Legea
Cambiei si biletului la ordin, datorita continutului si functionarii asemanatoare.
Definitie. Biletul la ordin reprezinta titlul de credit prin care emitentul se obliga sa plateasca beneficiarului, sau la ordinul acestuia, o suma de bani, la o anumita scadenta si intr un anumit loc.
Spre deosebire de cambie, utilizarea biletului la ordin ca instrument de plata, implica doua persoane (emitentul si beneficiarul). Acesta este creat de emitent, in calitate de debitor, care se obliga sa plateasca o suma de bani la vedere, sau la o anumita data, unui beneficiar, care are calitatea de creditor.
Formula consacrata este „voi plati in schimbul acestui bilet la ordin suma de ......”, deci, spre deosebire de cambie, nu contine ordinul de plata adresat unei alte persoane, ci numai asumarea propriei obligatii de plata.
Din punct de vedere juridic, biletul la ordin este considerat tot instrument de debit ca si cambia, si este compensat si decontat ca si aceasta, in conformitate cu
Regulamentul BNR, (nr. 10/1994).
La nivelul Centralei Incidentelor de Plati este organizat Fisierul National al biletului la ordin, iar rapo rtarea acestuia se realizeaza pentru aceleasi motive ca si cambia.
2.2. Cecul
Definitie. Cecul este instrumentul de plata, utilizat de titularii de conturi bancare cu disponibil corespunzator in aceste conturi.
Disponibilul este creat printr-un depozit bancar, din operatiuni de
incasari sau prin acordar ea unui credit bancar.
Baza legala a utilizarii cecului, in Romania, este reprezentata de „Reglementarile privind cecul” ale BNR si Normele Cadru nr. 7/1994, privind comertul facut de societatile bancare si celelalte societati de cr edit cu cecuri.
Exista mai multe tipuri de cecuri, a caror denumire indica rolul ca instrumente de plata si credit, astfel:
- cecul nominal: are drept caracteristica indicarea numelui beneficiarului;
- cecul la purtator: care da dreptul posesorului sa incaseze suma, in momentul prezentarii;
- cecul de virament (sau de decontare): se utilizeaza pentru a realiza transferul sumelor din contul curent al emitentului in contul beneficiarului;
- cecul acceptat: se caracterizeaza prin confirmarea de catre banca, a existentei disponibilului in cont curent, asigurand beneficiarul ca cecul se va plati la prezentare;
- cecul barat: se diferentiaza prin trasarea de catre posesor sau tragator, a doua linii paralele sau oblice pe fata cecului. Bararea poate fi generala sau speciala, dupa cum
intre linii este inscris, sau nu, numele unei banci. Bararea este generala daca nu se scrie nimic sau se scrie “banca”, ori alt termen echivalent: bararea este speciala, daca este trecuta denumirea unei banci. Cecul cu barare generala poate fi platit numai altei banci sau unui client al bancii platitoare. Cecul cu barare speciala poate fi platit numai bancii inscrise intre linii sau numai unui client al bancii platitoare, daca numele aceleia este inscris intre linii.
Cecul barat prezinta avantaje care decurg din securitatea sporita pe car e o ofera pentru banca, intrucat este platibil numai unei persoane determinate. De asemenea, diminueaza riscul pierderii sau al furtului.
Banca platitoare care nu respecta cu strictete normele legale privind cecul barat raspunde de p aguba cauzata pan a la concurenta valorii cecului.
In Romania, in compensarea multilaterala se foloseste numai cecul barat.

- cecul garantat: reprezinta o forma recenta de cec, introdus in tari precum Franta,
Marea Britanie, SUA.
Scopul introducerii acestor cereri l-a reprezentat sporirea acceptarii in comertul cu amanuntul. Un cec prezentat impreuna cu un card valid repr ezinta asigurarea completa privind faptul ca cecul va fi onorat de catre banca emitenta la valoarea specificata.
Pentru ca cecurile sa fie considerate valabile, sunt necesare doua conditii:
• numarul cardului de garantare a cecului trebuie sa fie inscris pe v erso;
• persoana care accepta cecul trebuie sa verifice validitatea cardului si daca informatia de pe card corespunde cu cea inscrisa p e cec.
Cecul garantat este utilizat, in special, ca instrument de retragere a numerarului.
Elementele cecului
Ca instrument de plata de debit, cecul circula de la unitatea ban cara a clientului beneficiar la unitatea bancara a clientului platitor, avand ca efect debitarea contului clientului platitor si creditarea clientului beneficiar.
Formula consacrata este: „Platiti in schimbul acestui CEC, suma de ................”
Ca si in cazul cambiei, pentru a avea valabilitate cecul trebuie sa cuprinda o serie de mentiuni obligatorii, care sunt denumite elemente ale cecului (Anexa 3).
Pe fata cecului apar urmatoarele elemente:
• denumirea / sigla societatii bancare trase si adresa acesteia;
• seria si numarul cecului, sub denumirea societatii bancare;
• inscrisul „platiti in schimbul acestui CEC” se afla sub sigla societatii bancare trase;
• inscrisul „stipulat”, urmat de un spatiu necesar completarii mentiunilor facultative ale cecului;
• data emiterii cecului „emis la ............”, pentru stabilirea zilei, lunii si anului emiterii;
• mentiunea referitoare la identificarea sumei, care urmeaza a se plati;
• numele si adresa tragatorului, carnetul de cecuri de la unitatea bancara al carei client este.
• Pe verso-ul cecului: figureaza mentiuni referitoare la operatiunea de girare si la plata, respectiv incasarea cecului:
• numele si denumirea girantului;
• numele giratarului, prin inscrisul „girat catre ...........”;
• data efectuarii operatiunii de girare;
• informatii referitoare la plata si incasarea cecului, precum si a modalitatilor de efectuare a acestora (in numerar sau in cont).
Intre cec si cambie se poate realiza urmatoarea comparatie:
• Atat cecul cat si cambia sunt instrumente care circula la unitatea bancara a clientului beneficiar catre unitatea bancara a clientului platitor.
Efectul acestor instrumente consta in debitarea contului clientului platitor si creditarea contului clientului beneficiar.
Banca Instrument de plata Banca beneficiarului bani platitorului
• C ecul se aseamana cu cambia, prin participarea tragatorului, trasului si beneficiarului.
Cecul este un instrument de plata, prin care tragatorul, cel care l-a emis, dispune de fondurile proprii pe care le are la o societate bancara (tras). Aceasta se obliga sa plateasca suma de bani ordonata, respectiv sa presteze un serviciu de casa pentru emitent.
Banca (tr asul) elibereaza clientului sau mai multe formulare de cec necompletate, pe care, tragatorul (clientul) le poate transfo rma in cecuri barate, in limitele disponibilitatilor proprii.
• Cecul este un instrument de plata, care poate fi compensat si decontat, ca si cambia, de catre BNR.
• Cecurile aflate in situatia imposibilitatii de a fi platite, sunt raportate la Centrala
Incidentelor de Plati. In acest caz, tragatorul nu are voie sa completeze cecuri timp de un an, din momentul raportarii.
Deosebirile intre cec si cambie constau in urmatoarele:
• cecul nu poate fi tras decat asupra unei banci;
• cecul nu este titlu de credit, ci doar instrument de plata, reglementat de norme asemanatoare celor aplicate cambiei;
• cecul nu reprezinta intotdeauna un act de comert obiectiv, ci po ate fi un act de comert subiectiv atunci cand este emis de un comerciant pentru nevoile comertului sau.
2.3. Ordinul de plata
Definitie: Ordinul de plata reprezinta un instrument de plata de credit care circula de la unitatea bancara a clientului platitor catre unitatea bancara a clientului beneficiar. Efectul utilizarii acestui instrument este debitarea contului clientului platitor si creditarea contului clientului beneficiar.
• Ordinul de plata se concretizeaza intr-o dispozitie neconditionata data de emitentul unei banci de a pune la dispozitia unui beneficiar o suma de bani, respectiv de a plati sau de a face sa se plateasca aceasta suma.
• Dispozitia respectiva se considera ordin de plata, numai daca banca dispune de fondurile reprezentate prin suma specificata, si nu prevede ca plata tr ebuie facuta la cererea beneficiarului.
• Ordinul de plata este revocabil, respectiv, poate fi anulat inainte de a fi incasat de catre beneficiar. Din acest motiv ordinul de plata prezinta anumite riscuri legate de bonitatea si buna intentie a ordonatorului.
• Ordinul de plata parcurge un drum, de la platitor la beneficiar, de-a lungul caruia se interpun mai multe banci, care efectueaza succesiv, oper atiuni de receptie, de autentificare, acceptare si executare a ordinului de plata. Aceste operatiuni sunt denumite transfer-credit.
Cadrul legal al utilizarii ordinului de plata in Romania il constituie Regulamentul nr.
8/1994 al BNR privind ordinul de plata. Acest instrument de plata este irevocabil pentru platile efectuate in lei pe teritoriul Romaniei.
Obligatiile participantilor la circuitul ordinului de plata constau in urmatoarele:
Banca emitenta
• Ordinul de plata il obliga pe emitent sa plateasca o suma de bani, daca acesta a fost emis de el sau de catre o alta perso ana care ar e mandatul de a-l reprezenta;

• Plata obligatiei emitentului se considera efectuata in una din urmatoarele situatii, astfel: a) banca receptoare a debitat contul emitentului deschis la aceasta; b) banca emitenta crediteaza contul bancii receptoare deschis la ea, iar aceasta din urma utilizeaza fondurile desemnate de suma respectiva; c) banca emitenta crediteaza contul bancii receptoare deschis la o alta banca si aceasta foloseste fondurile respective; d) banca centrala crediteaza contul bancii receptoare in cad rul decontarii finale; e) decontarea finala se face in favoarea bancii receptoar e in baza unui acord de compensare bilaterala cu banca emitenta sau a regulilor unui sistem de transfer de fonduri care se refera la decontarea obligatiilor dintre participanti.
Banca receptoare
Acceptarea unui ordin de plata de catre banca se apreciaza ca este realizata, in urmatoarele conditii:
• in momentul receptiei;
• in momentul instiintarii emitentului ca a acceptat ordinul respectiv;
• in momentul executarii ordinului (debitarea contului emitentului deschis la banca).
In cazul neacceptarii unui ordin de plata, banca are obligatia sa comunice neex ecutarea acestuia, pana la o data care corespunde zilei bancare din p erioad a de ex ecutare.
Prin acceptarea ordinului de plata, banca receptoare se obliga la urmato arele: a) sa execute ordinul de plata in ziua bancara in care l-a acceptat, sau ziua urmatoare; b) daca se indica o anumita data a platii, atunci aceasta sa fie respectata; c) sa instiinteze in timp util emitentul, despre neonorarea ordinului de plata, solicitandu-i instructiuni suplimentare acestuia, d aca o rdinul de plata nu contine toate mentiunile obligatorii, sau datele sunt insuficiente ori inconsecvente.
Banca destinatara
Dupa acceptarea ordinului de plata, banca destinatara are obligatia sa puna fondu rile la dispozitia beneficiarului, in ziua acceptarii, ori cel mai tarziu in ziua urmatoare.
In cazul neacceptarii, banca are obligatia sa comunice emitentului refuzul acestuia, pana cel tarziu in ziua bancara urmatoare ultimei zile a perioadei de executare.
Pana la finalizarea unui transf er -; credit, fiecare banca are obligatia de a sprijini un platitor sau pe orice banca emitenta anterioara si are dreptul de a solicita sprijinul oricarei banci receptoare ulterioare in vederea completarii procedurilor bancare privind resp ectiva plata prin credit.
• Un transfer -; credit este finalizat in momentul acceptarii, caz in car e, ban ca devine obligata fata de beneficiar pentru suma inscrisa pe o rdinul de plata acceptat.
• Atunci cand operatiunea de transfer nu se finalizeaza, banca initiatoare tr ebuie sa returneze platitorului suma platita de acesta, in baza ordinului de plata, la care se adauga dobanzile de
intarziere si penalizarile.
• In cazul in care transferul este finalizat, dar banca destinatara (receptoare) nu executa ordinul de plata, in termenul prevazut, atunci are obligatia fata de beneficiar de a-i plati dobanzile de intarziere.
In concluzie, obligatiile participantilor la un transf er -; credit sunt urmatoarele:
• emitentul are obligatii in legatura cu ordinul de plata si cu plata acestuia;
• platitorul este obligat sa plateasca spezele bancare aferente procesarii ordinului de plata;
• banca initiatoare are obligatii privind returnarea sumei in caz de nefinalizare a transferului -; credit si plata dobanzilor de intarziere (in situatia in care intarzierea platii i se datoreaza);
• banca receptoare are responsabilitate in ceea ce priveste receptia, autentificarea, acceptarea sau refuzul, ex ecutarea ordinului de plata receptionat, plata dobanzilor de intarziere (daca acesteia i se datoreaza);
• banca destinatara se obliga in legatura cu: receptia, autentificarea, acceptarea sau refuzul, punerea fondurilor la dispozitia beneficiarului, plata dobanzilor de
intarziere.
3. Utilizarea instrumentelor de plata in Romania
Regulamentul BNR nr. 10/1994 privind compensarea multilaterala a platilor interbancare fara numerar, pe suport de hartie, stabileste ca toate instrumentele de plata (ordin de plata cu valori sub 500 milioane lei, cecuri, cambii si bilete la ordin, indiferent d e valoarea acestora) se realizeaza prin intermediul uneia din cele 42 Case de Compensatie interbancare ale
BNR (41 judetene plus una in cad rul centralei BNR).
Zilnic intre orele 1000 -; 1130, in cursul sedintelor de compensare, care au loc in casele de compensatie, schimbul de instrumente de plata compensabile se realizeaza bilateral intre agentii de compensare ai unitatilor bancare participante.
In decursul unei sedinte de compensare se disting dou a etape:
• prima etapa destinata transferului de instrumente de plata compensabile;
• a doua etapa, destinata operatiilor de corectie prin luarea in considerare a refuzului transferului de instrumente de plata sau de date procesate gresit, anterior.
Sedinta de compensare se finalizeaza atunci cand inspectorul de compensare din cadrul
BNR constata ca totalul sumelor incasate de Casa de compensatii este egal cu totalul sumelor platite.
Intervalele de timp in care se compenseaza instrumentele de plata variaza de la doua zile (pentru circuitul local) pana la sapte zile pentru circuitul national, in cazul unui ordin de plata.
Circuitele de compensare ale instrumentelor de plata de debit (cecuri, cambii, bilete la ordin) dureaza mai mult datorita particularitatilor pe care le prezinta si datorita verificarii existentei disponibilitatii banesti existente in contul clientului platitor (tragatorul, trasul sau alta persoana obligata).
Duratele maxime ale circuitelor variaza de la 3 zile pentru cele cu circuit local, pana la 9 zile pentru cele cu circuit national.
Calculul mediei ponderate a numarului de instrumente de plata, compensate pe diferite circuite, cu durata maximala a acestora, evidentiaza ca in prezent intervalul de timp necesar unei banci, pentru a credita contul beneficiarului unui cec este de aproximativ 5 zile, iar pentru un ordin de plata de 3,6 zile. Pentru cambii si bilete la ordin, durata medie reprezinta 5,05 zile
(Anexa 5).
Evolutia numarului de titluri de credit -; cambii si bilete la ordin, in perioada 1996 -;
1998, indica frecventa sporita cu care aceste instrumente sunt utilizate de catre clientii bancari, pentru stingerea obligatiilor pe care le au unii fata de altii.
Anul Numar de cambii si bilete la ordin Valoare
(miliarde lei)
1996 554
66
1997 12.267
299
1998 7.975
185
Total 20.796
550
De asemenea, se poate constata ca valoarea unui instrument de plata se situeaza in jurul valorii de 25 milioane lei.

Analiza calitativa si a functionarii sistemului de compensare multilaterala a platilor, indica faptul ca prin acest subsistem a fost compensat un volum total de 30.554 mii de instrumente de plata, dintre care: 24.011 mii ordine de plata; 6.543 mii cecuri; cambii si bilete la ordin. Media zilnica a volumului instrumentelor de plata compensate se situeaza in jurul valorii de 40.257.
Analiza pe structura evidentiaza o preferinta a clientilor bancari pentru utilizarea instrumentelor de plata de credit (ordine de plata), care se constata atat in ceea ce priveste, numarul, cat si in ceea ce priveste, valoarea acestor instrumente in totalul celor compensate.
Numar instrumente de plata compensate (mii lei)
Anul
Total instrumente
De credit De debit
1995 5.843
1.461 7.304
1996 7.649
2.240 9.889
1997 8.502
2.346 10.848
1998 2.017
496 2.513
Total instrumente 24.011
6.543 30.554
Ponderea pe tipuri a numarului instrumentelor de plata compensate
78,59% 21,41% 100%
Pentru aceeasi perioada de timp, analizele au evidentiat preferinta clientilor bancari pentru ordine de plata, comparativ cu cecurile. Valoarea medie a unui ordin de plata s-a situat in jurul valorii de 8,325 milioane lei, fata de cea a unui cec, care a fost de 4,336 mil. lei.
Pentru a aprecia eficienta operatiunilor de compensare se determina un indicator care exprima numarul si valoarea instrumentelo r de plata refuzate la compensare.
Un astfel de indicator se determina atat in valoare absoluta cat si in valoare relativa, prin raportarea numarului si valorii refuzurilor la totalul numarului si valorii instrumentelor de plata compensate. Pentru p erioada analizata 1995 -; 1998, acest indicator a inregistrat o valoare foarte scazuta, atat ca numar cat si ca valoare ( 0,43% si respectiv 0,41% din numar si valoare totala), dupa cum rezulta din tabelele urmatoare.
Numar de instrumente de plata refuzate
Anul
De credit De debit Total
1995
5
27
32
1996 22
29
51
1997 19
20
39
1998
4
4
8
Total 50
80
13
Valoare instrumente de plata refuzate (mld. lei)
Anul
Total
De credit De debit valoare
1995
17
89 106
1996
137
199 336
1997
149
220 369
1998
50
88 13
Valoare instrumente 353
596 949
Ponderea pe tipuri a valorii instrumentelor de plata refuzate
37,20% 62,80% 100%
4. Cardul - instrument de plata modern
4.1. Definirea si tipologia cardurilor
Definitie
Cartea de plata sau cardul bancar reprezinta un instrument de decontare, care:
• asigura posesorului autorizat achizitionarea de bunuri sau servicii, fara prezenta efectiva a numerarului;
• permite legatura financiara dintre comercianti si consumatori (prin acces intr-un cont bancar );
Totodata, cardul are caracteristicile unui instrument de plata, permitand retragerea de numerar de la ghiseele automate ban care.
Pentru clasificarea cardurilor se utilizeaza mai mult criterii, dupa cum urmeaza: a) dupa modul de stocare a informatiilor si caracteristicile de securizare a cardului; b) dupa functiile indeplinite; c) dupa calitatea emitentului; d) dupa momentul in care se efectueaza tranzactia. a) Dupa modul de stocare a informa tiilor, se disting:
- carduri cu banda magnetica;
- carduri cu microprocesor.
Cardurile cu banda magnetica contin toate informatiile esentiale despre detinatorul de card. In ultima perioada (cu incepere din anul 1992) a ap arut o generatie de carduri car e contin
incorporate un microprocesor si o componenta de memorie (chip). Acestea se numesc chip -; carduri si prezinta un grad de securitate ridicat, fiind promovate pe scara larga de societatile emitente: VISA International si MASTER CARD. b) Dupa functiile indeplinite (respectiv, modul de acoperire a cheltuielilor) se disting:
- debit cardu ri;
- credit carduri.
Debit cardurile sau cardurile de debit prezinta urmatoarele caracteristici:
• asigura utilizatorului achizitia de bunuri si servicii, sau retrageri de numerar, fara prezenta efectiva a insemnelor monetare;
• conditia esentiala a acestor carduri este ex istenta unor fonduri intr-un cont de card, si efectuarea de cheltuieli in limita soldului disponibil;
• in cazul depasirii soldului, bancile acorda credite la dobanzi ridicate, ceea ce constituie o modalitate profitabila a bancilor de oferire a unor produse si servicii catre populatie;
• cardurile de debit contin o banda magnetica si necesita introducerea unui numar personal de identificare (PIN) in terminalul electronic inainte d e accesarea serviciului;
• cele mai multe carduri de debit au doua fun ctii principale: • retragerea de numerar din distribuitoarele automate de numerar sau din ghiseele automate de banca, • efectuarea platilor la punctele de vanzare, situatie in care plata este cunoscuta sub denumirea de transfer electronic de fonduri la punctele de vanzare.
Credit cardurile sau cardurile de credit
• prezinta ca trasatura definitorie realizarea platilor dintr-o linie de credit care i-a fost deschisa posesorului de card; acest tip de card p ermite detinatorului sa achizitioneze bunuri si servicii si sa retraga numerar in limita unui plafon prestabilit;

• un card de credit combina doua functii principale: instrument de plata si facilitate de credit pe termen scurt;
• in functie de credibilitatea bancara a utilizatorului, credit cardurile imbraca doua forme:
- daca utilizatorul nu prezinta o buna credibilitate bancara, cardul de credit este de tip „charge”, situatie in care posesorul este obligat, ca in decursul unei perioade de maxim o luna, sa acopere d epasirea de sold inregistrata sau creditul temporar acordat
(credit cunoscut sub denumirea de overdraft);
- daca utilizatorul are un punctaj rezonabil, atunci banca pune la dispozitia utilizatorului un card cu functiuni depline, caz in care cheltuielile sunt acoperite dintr-un plafon sau linie de imprumut negociata anterior.
• Dintre avantajele acestui tip de carduri se remarca: dobanda la aceste credite asigu ra fructificarea resurselor bancare; orice cheltuiala efectuata de utilizator genereaza venituri bancare si surse de profit pentru comercianti; utilizatorii isi pot satisface dorintele chiar daca nu dispun de sumele necesare.
• Cardurile de credit sunt, in general, emise de o b anca sub sigla un ei organizatii internationale, cum ar fi: VISA si EUROPAY. c) In functie de calitatea emitentului, se realizeaza distinctia intre cardurile emise de banci si cardurile emise de societati nebancare.
• Cardurile emise de banci se incadreaza in domeniul preocuparilor multiple ale bancilor de a identifica si de a lansa pe piata instrumente de plata atractive, utile, facil de obtinut, sigure si profitabile. Sistemul bancar american a reusit lansarea cardurilorpe piata mondiala a instrumentelor de plata cu incepere din anul 1960, cand Bank of America a lansat un instrument de plata, denumit Bank Americard (in prezent VISA International). La inceput, cardul a fost utilizat de foarte putini consumatori, pentru ca numai dupa 10 ani statisticile sa indice prelucrarea a peste 170 milioane de bonuri de vanzari (realizate pe baza acestui tip de card). In anul 1991 numarul cardurilor a ajuns la 105 milioane.
In anul 1966 un grup de 17 bancheri din diferite institutii financiare si-au cr eat propria retea p rin care sa-si accepte reciproc cardurile locale. Astfel, s-a creat Asociatia Interbancara de
Carduri, care se o cupa de procedurile de autorizare, clearin g si decontare. In anul 1979, ca urmare a dezvoltarii pe plan international a acestei organizatii, numele s-a schimbat in
Mastercard, care a inregistrat o dezvoltare rapida, ca si visa International, existand, in 1990 peste
90 milioane de Mastercard in circulatie.
• Cardurile emise de societati non-bancare
Urmand exemplul cardurilor bancare, societatile non-bancare, lanturile de magazine si cluburi private au lansat propriile carduri. Acestea asigurau posibilitatea efectuarii de cheltuieli
in timp real, fara a se mai pune problema dimensionarii la un moment dat a disponibilitatilor proprii.
In aceasta categorie se incadreaza cardul de comerciant, emis de insusi comerciant si care poate fi utilizat numai la punctele de vanzare, controlate de catre emitentul de card
(magazine, benzinarii).
Anumite carduri din aceasta categorie pot fi utilizate cu functia de carduri de debit, atunci cand comerciantul initiaza un debit direct catre banca unde detinatorul de card are deschis contul, dar cea mai mare parte a cardurilor sunt de credit. Motivul acestui tip de carduri il constituie dorinta comerciantilor de a asigura loialitatea clientilor. Asemenea carduri au larga utilizare in SUA si in Franta. d) Dupa momentul in care se utilizeaza tranzactia, cardurile se clasifica in:
- carduri cu plata inainte (prealimentate);
- cu plata acum (carduri de debit);
- cu plata mai tarziu (carduri de credit);
- cardu ri de comerciant ( retaiter card);
- cardu ri de ch eltuieli (charge card).
Intrucat o parte din aceste tipuri de carduri au fost descrise, in continuare se prezinta caracteristicile cardurilor prealimentate si a cardurilor de cheltuieli.
• Cardurile prealimentate sunt carduri care au o reala putere de cumparare, intrucat utilizatorul a realizat o plata in avans. Cele mai frecvente carduri prealimentate sunt cardurile telefonice. Scopul acestor carduri este decalarea imediata a tranzactiilor cu o valoare mai mica si foarte mica.
• Cardurile de cheltuieli sunt cunoscute sub denumirea de card de calatorie si petrecere a timpului liber (travel card) si au urmatoarele caracteristici:
• Sunt emise de societati non-bancare si presupun existenta unor linii de credit deschise pentru detinatori.
• Detinatorul unui astfel de card are posibilitatea sa efectueze cheltuieli si sa retraga numerar din ghiseele automate de banca sau din cele ale emitentului de card.
• Cele mai cunoscute cardu ri de cheltuieli sunt cele emise de American Expres si
Diners Club.
Indiferent de functiile indeplinite si de natura emitentului, cardurile prezinta o serie de trasaturi comune, astfel:
• suport fizic din material plastic, cu dimensiuni si grosimi standardizate;
• pe fata cardului este inscriptionat prin tiparire, (embosare) sau gravare cu laser: numele emitentului, numarul cardului, perioada de valabilitate, numele posesorului;
• pe verso-ul cardului este inscriptionata sigla emitentului, holograma standard de securitate;
• pe verso-ul cardului este, intotdeauna, aplicata o banda magnetica pentru inscrierea elementelor de securitate, precum si un spatiu desemnat semnaturii posesorului.
Aceste trasaturi comune asigura cardurilor uniformitate tehnologica si recunoastere universala.
4.2. Activitatea bancara cu carduri in Romania
Principiile organizarii platilor cu carduri de catre societatile bancare in Romania sunt prevazute in Regulamentul nr. 6 / 14.11.1995, care are ca obiectiv stabilirea de reguli aplicate in activitatea de servicii de transfer de fonduri si decontarea prin cartile de plata.
Anul debutului cardurilor bancare in Romania este 1992, cand un grup de banci: Banca
Agricola, Banca Comerciala Romana, Banca Romania pentru Dezvoltare, Bancorex , Banca comerciala „Ion Tiriac”, iar din 1995 si Banc Post, au pus bazele programelor de carduri in
Romania. Prin acesta, bancile s-au angajat in emiterea cardurilor cat si in crearea conditiilor pentru acceptarea acestor instrumente de plata ca mijloc de decontare in mediul economic romanesc.
Un prim pas al derularii programului a fost aderarea bancilor la sistemele mondiale
Visa International si Europay, si crearea unor departamente bancar e specializate dedicate operatiunilor cu carduri.
Din 1993, bancile au initiat programe de procesare a tranzactiilor derulate prin carduri emise de sistemul bancar international. In acest scop, s-a constituit societatea comerciala
ROMCARD, specializata in prelucrarea automata a operatiunilor derulate prin carduri. De asemenea Romcard se constituie ca o entitate de legatura (interfata) intre bancile romanesti si sistemul de utilizare internationala a cardurilor.
Romcard ofera avantajul obtinerii de catre comerciantii romani, a autorizarilor intr-un interval de timp de 30 sec., si asigura facilitatea decontarii valutare in doua zile lucratoare.
Un alt pas important, l-a constituit emisiunea de carduri in moneda nationala. Cu
incepere din anul 1996, bancile comerciale romanesti, au demarat procesul de emitere a cardurilor cu acoperire valorica in depozite exprimate in moneda nationala.
• Utilizarea de catre agentii economici romani a cardurilor emise sub sigla VISA sau
EUROCARD/MASTERCARD antreneaza efecte favorabile asupra activitatii de import export a acestora, intrucat limiteaza riscurile de schimb valutar si folosirea efectiva a valutei in efectuarea platilor.
• Piata romaneasca a cardurilor, desi se afla in perioada de inceput, se caracterizeaza printr-o diversificare a produselor. Astfel, BRD a lansat primul card national, numit PRIMA CARD, emis in baza unui contract de depozit in lei. Depasirea disponibilitatilor proprii este permisa, pentru acest instrument de plata, intr-un interval de acoperire de maxim 30 zile.
Dintre produsele lansate de celelalte b anci se remarca:
„Banca Agricola VISA Clasic”;
„BCR Europay Maestro”;
„BCR VISA Clasic”;
„BCR Eurocard -; Mastercard”;
„Banc Post -; VISA Clasic Prospera”;
„Banca Ion Tiriac -; Eurocard Mastercard” ceea ce evidentiaza preferinta comerciantilor pentru utilizarea acestor instrumente de plata, comparativ cu platile in numerar.
Din punct de vedere al ponderii fiecarei banci pe piata cardurilor (in lei), datele din tabelul de mai jos evidentiaza pozitia dominanta a BCR (analiza la nivelul anului 1997), atat din punct de vedere al numarului cardurilor cat si al numarului tranzactiilor efectuate si al valorii acestora.
Banca emitenta Nr. carduri emise Pondere pe piata
BCR
27.777
70,12%
Banc Post
8.581
21,6%
BRD
2.500
6,31%
B.C. I.T.
643
1,62%
Banca Agricola
110
0,27%
Total
39.611
100%
Situatia tranzactiilor cu carduri (in lei)
Banca emitenta Nr. de tranzactii Valoare tranzactii (mild. lei)
BCR
224.266
69
Banc Post
239.244
43
BCIT
2.989
10
Acceptarea la plata a cardurilor internationale (pentru anul 1997) s-a realizat dupa cum rezulta din tabelul urmator:
Valoarea tranzactiilor
Banca emitenta
Nr. locuri de acceptar e mild. $ mild. lei
BCR
10,5 2,5
900
Banc Post 4,3 68
395
Banca Com. I.T. - 22,1
500
Banca Agricola 3,5 8,6
4.000
• Rolul important pe care il detine BCR pe piata cardurilor poate fi evidentiat si prin conditiile de emitere a acestor instrumente de plata si credit.
In tabelul urmator sunt redate aceste conditii pentru cardurile internationale ale BCR.
Conditiile de emitere a cardurilor BCR:
Costuri
Carduri internationale
Cardul BCR
VISA Bussiness
Cardul BCR
VISA International taxa de emitere 10 USD, pentru fiecare card
5 USD, pentru fiecare card emis (atat emiterea initiala cat si orice alta emitere ulterioara) em