Controlul financiar nu se limiteaza doar la constatarea lipsurilor, deficientelor si abaterilor. Controlul de constatare este urmat de controlul de remediere a neajunsurilor si abaterilor. p9u2uc
O modalitate de finalizare a actiunii de control se refera la stabilirea raspunderii. Conditia primordiala pentru a exista o forma de raspundere este existenta unui contract sau a unei prevederi intr-un act normativ, respectiv lege, H.G., O.U., ordin de decizie a conducatorului.
In functie de baza juridica de referinta exista raspundere:
-raspundere disciplinara
-raspundere materiala
-raspundere contraventionala
-raspundere civila
-raspundere penala.
Raspunderea disciplinara. Disciplina muncii cuprinde complexul de norme care stabilesc atat obligatiile specifice functiei sau postului fiecarui salariat, cat si normele generale de comportare a acestuia la locul de munca.
Codul muncii defineste abaterea disciplinara ca fiind incalcarea cu vinovatie de catre salariat a obligatiilor de munca, inclusiv a normelor de comportare.
Abaterea disciplinara este fapta, actiunea sau inactiunea ilicita a angajatului prin care se incalca in mod culpabil o indatorire, o obligatie de serviciu inclusiv normele de comportare.
Conditiile cuprinse in aceasta definitie sunt cumulative, lipsa uneia putand duce la inexistenta abaterii disciplinare. Nu poate exista abatere disciplinara daca nu sunt indeplinite urmatoarele conditii:
-calitatea de salariat a autorului, respectiv contractul de munca;
-fapta sa fie ilicita, adica sa contravina obligatiilor de serviciu prevazute in contract, regulament sau legi;
-sa existe vinovatie;
-fapta sa produca un rezultat daunator disciplinei muncii;
-salariatul sa incalce normele de comportare.
Existenta raspnderii disciplinare este conditionata de existenta raportului de munca, concretizat printr-un contract de munca intre p.f. si p.j. incadrata in munca.
Tot codul muncii enumera sanctiunile disciplinare ce pot fi aplicate gradual:
-mustrare;
-avertisment;
-retragerea uneia sau mai multor gradatii sau trepte de salarizare pe o perioada de 1-3 luni;
-reducerea salariului si a indemnizatiei de conducere pe 1-3 luni cu 5-10%;
-desfacerea disciplinara a contractului de munca.
Oricare dintre aceste sanctiuni se comunica in scris si motivat celui in cauza. Sanctiunea disciplinara se aplica numai dupa cercetarea prealabila a faptei ce se constituie abatere, numai dupa ascultarea persoanei in cauza si dupa controlul sustinerilor facute de aceasta persoana. Sanctiunea disciplinara se stabileste de CA, se comunica persoanei in cauza si nu se poate aplica mai tarziu de 6 luni de zile de la data savarsirii abaterii.
Impotriva sanctiunii disciplinare cel sanctionat poate face in scris contestatie la organul superior celui care a aplicat-o in 30 zile de la primirea comunicarii deciziei de sanctionare, iar in cazul desfacerii disciplinare a contractului de munca contestatia se face la judecatoria pe raza careia functioneaza unitatea care l-a angajat.
In cazul constatarii nevinovatiei persoanei sanctionate, aceasta are dreptul la o despagubire egala cu partea sa de salariu de care a fost lipsita. In cazul faptelor constatate de organele de control, acestea sunt consemnate in actele de control pe baza carora organele competente aplica sanctiunile disciplinare corespunzatoare. Aplicarea sanctiunii constituie o modalitate de finalizare a actiunii de control. Daca intr-un an salariatul nu a mai savarsit o alta abatere i se anuleaza sanctiunea respectiva.
Raspunderea contraventionala (administrativa). Contraventia este fapta savarsita cu vinovatie, care prezinta un pericol social mai redus decat infractiunea si este prevazuta si sanctiunea ca atare prin legi, H.G. si alte acte normative.
Elementele contraventiei sunt:
-existenta unei fapte ilicite savarsita cu vinovatie;
-fapta sa prezinte un anumit grad de periculozitate sociala;
-sa fie prevazuta ca atare si sanctionata de anumite acte normative;
-caracterul de ilicit al faptei consta in neconformitatea acesteia de ilegala.
Actiunea sau inactiunea trebuie savarsita cu vinovatie. Lipsa vinovatiei rapeste faptei caracterul de abatere: Legea 32 / 68 prevede in mod expres ca savarsirea contraventiei poate avea loc si fara intentie. Exista cazuri cand este inlaturata raspunderea contraventionala cum ar fi:
-legitima aparare
-constrangerea care dezbraca fapta de caracterul contraventional
-forta majora
-starea de necesitate
Autorii contraventiei pot fi p.f. care au capacitatea legala de raspundere -; varsta incepand cu 14 ani cu mentiunea ca pentru persoane intre 14-18 ani amenda se reduce la 50%.
Periculozitatea sociala a faptei se apreciaza in functie de o serie de factori precum:
-obiectul abaterii;
-inprejurari concrete;
-posibilitatea de prevenire, etc.
Tot legea mentioneaza ca numai prin legi, H.G. sau alte acte normative emise de consiile locale se pot stabili si sanctiona contraventiile.
Sanctiunile contraventionale sunt:
-avertismentul
-amenda
Avertismentul reprezinta prima si cea mai usoara sanctiune si consta in atragerea atentiei faptasului fie, oral, fie in scris asupra pericolului faptei savarsite.
Amenda constituie o sanctiune cu caracter penuciar (banesc) al carui nivel minim si maxim este stabilit prin actul normativ. Se aplica de agentul constatator si se fac venit la bugetul de stat. Legea 32 / 68 acorda posibilitatea contravenientului de a plati 50% din amenda in momentul constatarii sau in 48h de la data intocmirii procesului verbal.
Amenda are exclusiv un caracter sanctionator si nu reparator. In conditiile in care contravenientul a produs si un prejudiciu va fi obligat sa-l acopere separat de plata amenzii.
Prescriptia: aplicarea sanctiunii contraventionale se prescrie in termen de 3luni de la data savarsirii. In domeniul disciplinei financiare prescrierea contraventiei se intinde pana la 1 an. Executarea silita a amenzii se prescrie in termen de 1 an de la data aplicarii ei.
Impotriva procesului verbal de constatare a contraventiei se poate face plangere in termen de 15 zile de la comunicarea acesteia. Plangerea se depune la judecatorie.
Contraventiile din domeniul financiar:
-contraventii in legatura cu organizarea si conducerea contabilitatii prevazuta de Lg 82 / 91;
-contraventii privind fabricarea, importul si utilizarea de catre agentii economici a balantelor de afisaj electronic H.G. 319 / 92;
-contraventii la normele privind vanzarea de active;
-contraventii in domeniul protejarii populatiei impotriva unor activitati comerciale ilicite Legea 12 / 90;
-contraventii la impozitul pe profit, etc.
Raspunderea materiala. Stabilirea raspunderii pentru pagubele produse patrimoniului necesita din partea organelor de conducere si control financiar o analiza temeinica si reala, astfel incat sa nu fie sanctionate persoane nevinovate, dar nici sa nu ramana nesanctionate persoanele vinovate. Potrivit codului muncii -; persoanele incadrate in munca raspund pentru pagubele aduse patrimoniului agentilor economici din vina si in legatura cu munca lor.
Trasaturile specifice raspunderii materiale sunt:
-este proprie persoanelor incadrate in munca;
-este de regula limitata la paguba efectiva;
-se intemeiaza exclusiv pe culpa;
-este, in principiu individuala;
-recuperarea are loc in echivalent banesc si nu in natura;
-presupune o procedura speciala;
-nu poate functiona in comun raspunderea agentilor economici, autoritatii sau institutiilor publice.
Pentru ca raspunderea materiala sa aiba loc trebuie indeplinite cumulativ conditiile:
-intre autorul faptei si unitatea pagubita sa fi existat un raport juridic de munca;
-fapta cauzatoare a pagubei sa aiba un caracter ilicit, sa fie personala si in legatura cu munca;
-prin fapta sa ilicita autorul sa fi produs o paguba materiala;
-sa existe un raport de cauzalitate intre fapta ilicita si paguba;
-persoana sa fi savarsit fapta cu vinovatie.
Formele raspunderii materiale:
-individuala, atunci cand impune persoanelor obligatia de a repara singura si in intregime paguba cauzata prin fapta personala si din vina proprie;
-comuna - exista o singura fapta si mai multi autori; paguba se fractioneaza intre autori in functie de contributia fiecaruia la producerea ei sau de gradul de participare al fiecarui coautor;
-solidara - cand sunt obligate mai multe persoane de a executa aceeasi datorie, fiecaruia pentru totalitatea ei;
-subsidiara - cand paguba este produsa de mai multe persoane, iar gradul de participare nu este identic sau similar.
Juridic, stabilirea raspunderii materiale are loc prin emiterea titlului executoriu, care este actul intocmit potrivit legii de organul competent si care poate servi la pornirea executarii silite.
Principalele titluri executorii sunt:
-angajamentul de plata
-decizia de imputare;
-hotararea judecatoreasca;
-dispozitia directorului economic sau a contabilului sef pentru retinerea din salariu;
-titlu notarial.
Angajamentul de plata - persoana in cauza recunoaste vinovatia si se angajeaza pentru recuperarea pagubei. Documentul se semneaza de autorul pagubei si are loc numai intre unitate si emitent.
Decizia de imputare se emite de conducatorul unitatii pagubite sau organul ierarhic superior. Decizia de imputare se emite in termen de 60 zile de la data cand cel in drept sa emita decizia a luat cunostinta de producerea pagubei. Aceasta decizie se comunica celui obligat in termen de 15 zile de la emitere.
Hotararea judecatoreasca este un titlu executoriu judecatoresc prin care se investeste cu formula executorie recuperarea pagubei.
Decizia conducatorului de a retine din salariu se poate utiliza numai pentru sumele datorate ca urmare a nejustificarii avansurilor spre decontare sau nerestituirea celor necheltuite.
Organele de control financiar au obligatia sa examineze masurile luate in vederea obtinerii titlurilor executorii si recuperarea. Acestea pot stabili fapte generatoare de pagube si raspunderi materiale:-incheierea nereala de procese verbale de insolvabilitate a debitorilor;
-intocmirea de documente neconforme cu realitatea pentru scaderea din contabilitate a lipsurilor constatate la inventar;
-inregistrarea eronata a operatiilor generatoare de plati;
-calcularea eronata a preturilor si tarifelor;
-prejudicii cauzate in gestiune;
-prejudicii cauzate in receptia necorespunzatoare a bunurilor.
Raspunderea civila. Forma de raspundere cu aplicare in circuitul civil, avand ca obiect repararea unui prejudiciu produs prin fapta ilicita. Raspunderea civila este instituita prin codul civil, conform caruia orice fapta a omului care cauzeaza altuia prejudiciu obliga pe acela din a carui greseala s-a ocazionat a-l repara. Raspunderea civila se poate prezenta astfel:
-contractuala, atunci cand fapta ilicita nesocoteste obligatiile izvorate dintr-un contract preexistent intre creditor si debitorul contractual.
-delictuala - in situatia in care conduita ilicita nesocoteste obligatia generala si legala de a nu pagubi pe un altul.
Elementele care conditioneaza raspunderea civila:
-existenta unei fapte ilicite prin care se incalca o anumita obligatie;
-savarsirea cu vinovatie a acestei fapte;
-existenta unui prejudiciu patrimonial;
-capacitatea juridica a celui chemat sa raspunda.
Raspunderea penala Are ca temei infractiunea, adica fapta care prezinta pericol social, savarsita cu vinovatie si prevazuta de legea penala.
Infractiunile se pedepsesc cu inchisoare, cu amenda sau ambele, alaturi de care se pot aplica si pedepse: confiscarea partiala sau totala a averii.
Raspunderea pentru infractiune se stabileste de instanta judecatoreasca in conditiile prevazute de codul de procedura penala.
Infractiunile nu pot fi prevazute decat prin acte normative avand rangul de lege, iar autorii sunt numai persoane fizice.
Organele de control financiar, ca organe de constatare a infractiunilor au obligatia sa procedeze la luarea de declaratii de la faptuitor si martor, sa intocmeasca procesul verbal despre imprejurarile concrete ale savarsirii infractiunii si sa sesizeze organele de cercetare penala.
Procesele verbale incheiate, care se inainteaza organelor de cercetare penala constituie mijloc de proba.