5.1. Reformele agrare din Tarile Romane si rolul lor in aparitia capitalismului in agricultura

5.2. Evolutia vietii social-economice in Sarile Romane intre 1821-1877

5.3. Situatia transportului, comertului intern si extern, circulatia monetara, finantele

si creditul

5.1 Reformele agrare din Tarile Romane si rolul lor in aparitia capitalismului in

agricultura

Desfintarea iobagiei, a dominarii relatiilor feudale, improprietarirea taranilor a marcat un eveniment important in aparitia si evolutia relatiilor capitaliste, in general si in particular in agricultura Tarilor Romane. Persista insa, in continuare, puternice ramasite feudale, calea reformelor pe care s-a dezvoltat capitalismul in Romania a facut ca noile relatii sa patrunda si sa se dezvolte intr-un ritm lent in agricultura romaneasca. Reformele au constituit atat in Transilvania, Banat, cat si in viitorul principat Romania care se va naste la 1859 -;principala cale de aparitie si evolutie al capitalului in agricultura.

Reforma agrara din Transilvania si Banat y6m22mz
In structura economica a Tarilor Romane agricultura joaca in secolul al XIX-lea un rol important in viata economica si in consecinta problema agrara alaturi de unitate si independenta au stat in centrul principalelor evenimente politice si mai ales a revolutiei de la 1848.

In iunie 1848, la Cluj, s-a hotarat:
- desfiintarea robotei si a dijmelor feudale, fostii iobagi deveneau proprietari pe pamanturile avute in folosinta la 1 ianuarie 1848;
- reforma se facea prin despagubire de catre stat a mosierilor, iar statul prin sistemul impozitelor urma sa recupereze o parte din despagubiri.

Pentru a fixa ce pamanturi urmau sa intre in stapanirea taranilor, legea a luat ca baza starea de fapt existenta la 1 ianuarie 1848.

Jeleri -; iobagi fara pamand nu erau eliberati.
Aceasta reforma era similara cu cea aplicata in Ungaria. In urma ei circa 17% din pamantul arabil intra in posesia taranilor, sau revolutia din 1848 -; a fost infranta de imperiul Habsburgic, totusi, randuielile feudale in agricultura nu au mai putut fi reinstaurate. Pentru a legifera starea de fapt in
1853 pentru Banat, Crisana si Maramures si 1854 pentru Transilvania au fost date patente imperiale care incercau sa reglementeze situatia taranilor.

Prin patentele imperiale se recunoaste trecerea pamanturilor urbane in proprietatea taranilor prin despagubire, iar jelerilor li s-a dat posibilitatea sa-si rascumpere servitutile.
Din reforma si patentele din 1853-1854 au fost limitate in sensul ca cea mai mare parte a taranilor, in special jeleri, nu au primit pamant, totusi ea a contribuit la eliberarea a peste 173.000 de familii de tarani si a improprietaririi lor. Deasemenea, o parte din cei 72 milioane de florini primiti de nobili ca despagubire au fost impartiti in industrie, sau folositi in modernizarea inventarului agricol contribuind astfel la evolutia capitalismului.

Reforma agrara din Romania 1864
Problema agrara concretizata in desfiintarea servitutiilor feudale si mai ales in improprietarirea taranilor a stat in centrul Programului Revolutiei Romane de la 1848 din Tara Romaneasca si Moldova.
Infrangerea revolutiei de la 1848 prin interventia directa a Imperiului Tarist si Otoman a amanat rezolvarea uneia din principalele probleme ale economiei romanesti, aceea a desfiintarii servitutiilor feudale si a improprietaririi.
In jurul problemei apar, ca si in timpul revolutiei si in perioada urmatoare, interesele tuturor claselor sociale. Insasi boierimea era divizata, o parte, cea mai conservatoare, se opunea oricarei masuri de de reformare a agriculturii si starii taranilor, o alta parte vizeaza criza feudalismului, dandu- si seama de avantajele trecerii la capitalism se pronuntau pentru rezolvarea problemei agrare printr- un sistem de reforme sociale. Unei asemenea ideii I s-a alaturat cea mai mare parte a burgheziei industriale si comerciale interesate in patrunderea capitalismului in agricultura.
Sprijinit de burghezia libera si o parte a boierimii progresiste, domnitorul A.I. Cuza si primul ministru M. Kogalniceanu au impus chiar cu pretul unei lovituri de stat la 14/26 august 1864 reforma agrara.
Reforma agrara din 1864 a constituit un moment important in edificarea Romaniei moderne, in generalizarea relatiilor capitaliste, dechizand camp larg actiunii legilor economiei capitaliste.
A intarit considerentul proprietatea taraneasca, a creat o larga deschidere comunitatilor satesti spre innoire.

Reforma prevedea:
9 desfintarea obligatiilor feudale ale taranilor clacasi, acestia erau declarati proprietari pe pamantul avut in folosinta in conformitate cu numarul vitelor de munca;

9 reforma se facea prin despagubire, taranii urmand ca intr-un interval de 15 ani sa

plateasca catre mosier o rascumparare;
9 prin lege erau improprietariti 463.554 de familii cu o suprafata totala de 1.810.311 ha si alte peste 48.000 de familii au primit pamant in 1878 din domeniile statului.
Reforma a avut si o importanta nationala in sensul ca a consolidat tanarul stat creat prin realizarea unei armonii sociale in mediul rural. Totodata, o parte din cei 200 de milioane de lei aur primit despagubire de mosieri au fost investiti in industrie sau au contribuit la modernizarea inventarului agricol.
Deasemenea, o mare piedica in dezoltarea capitalismului, claca si obligatiile feudale prin reforma din 1864 au fost inlaturate, desi a fost una din cele mai largi reforme agrare din Europa din acea perioada, totusi ea a avut si unele limite impuse de momentul dezvoltarii:
- nu toti taranii au primit pamant, vaduvele fara copii, taranii care nu presteaza claca, sau nu desfasurau o meserie agricola si nu aveau vite de munca, au fost exclusi sau au primit foarte putin pamant;

- desi reforma a ameliorat starea taranimii, ea nu le-a adus insa independenta economica;
- desi reforma inlatura multe din obligatiile feudale ea nu eradica totala feudalismul, puternice ramasite feudale vor persista si ele vor frana dezvoltarea capitalismului mai ales in agricultura.

Tot in interesul reformelor agrare trebuie inclusa si seceelarizarea averilor manastiresti din
1863, cand erau trecute in patrimoniul statului averile inchinate unor manastiri straine -; Athos, Sinai sau patriarhiei din Constantinopol. Prin aceasta reforma 22,3 % din pamantul din Moldova si 27,69% din Tara Romaneasca intrau in patrimoniul national. O parte importanta din noul patrimoniu constituit a fost folosit de stat pentru sustinerea procesului de modernizare, iar o parte, indeosebi din pamantul arabil s-a utilizat in improprietarirea taranilor mai ales dupa 1878.

5.2 EVOLUTIA VIETI SOCIAL-ECONOMICE IN TARILE ROMANE IN PERIOADA 1821-

1848

Odata cu inceputul sec. XIX -; 1821 Tarile Romane au intrat in cadrul vietii moderne de dezvoltare sociala economiei agrare romanesti in circuitul european dupa desfiintarea in 1829 a monopolului turcesc asupra comertului exterior a Tarilor Romane, cresterea populatiei si in special a celui orasenesti au impulsionat sporirea productiei, mai ales cererile pentru piata. Economia romaneasca tinde sa capete tot mai mult un caracter de piata racordandu-se economiei europene. Aceasta caracteristica a capatat-o, mai ales, economia Transilvaniei si a Banatului. Agricultura continua sa se dezvolte datorita sporirii cererii cerealelor pe piata interna si externa de cereale. Dezvoltarea ei se face atat pe cale extensiva prin defrisari, desteleniri, dar si pe cale intensiva
(unelete agricole mai perfectionate, soiuri noi de cereale, imbunatatirea unor rase noi de animale). Masinile agricole se foloseau indeosebi in Tara Romaneasca unde creeaza adevarate ateliere la Oradea, Arad, Cluj dar si la Pantelimon langa Bucuresti, si la Paunesti, langa Isi, unde s-a infiintat o manufactura de unelte agricole, folosindu-se si lucratori calificati din Franta. Mai mult, la Pantelimon s-a creat si o scoala de agricultura pentru pregatirea viitorilor specialisti.
Activitatea industriala s-a dezvoltat pe linia manufacturiera. Au aparut fabrici care utilizau masini perfectionate (prese de foi, masini de tors aduse din Viena, Bruno, Londra). Dupa 1840 se introduc masini cu aburi la uzinele nmetalurgice din Resita, fabrica de postav de la Tunari (langa Bucuresti) la minele din Zlatna si Baia Mare, la fabrica de hartie din Piata Neamt. La Iasi apar 5 mori aduse din Franta.
In domeniul industriei extractive a crescut productia de sare, pacura, titei, iar in Transilvania, mai ales de fier si carbune.
Dezvoltarea productiei agricole si manufacturiere a atras dupa sine dezvoltarea comertului. Intre cele trei tari romanesti ca urmare a caracterului complementar al economiei lor s-au amplificat legaturile si relatiile de schimb. Tendinta de constituire a pietei nationale este evidentiata.
In domeniul extractiei se extinde exploatarea pacurei -; pentru unsul osiilor si ca medicament, iar mai tarziu prin distilarea petrolului lampant. Prima sonda apare langa Tg. Ocna, iar prima rafinarie este infiintata de fratii Mehedinteanu in 1857 langa Ploiesti.

Apar si ateliere mari mecanice, proprietate de stat, ca: Arsenalul Armata, Tipografia de Stat.

5.3 TRANSPORTURILE. COMERTUL INTERIOR SI EXTERIOR. CIRCULATIA

MONETARA, FINANTELE SI CREDITUL

Starea proasta a mijloacelor de transport din Tarile Romane constituie o puternica frana in calea dezvoltarii economiei. Desi s-au facut numeroase proiecte de imbunatatire a transporturilor rutiere si a celui pe apa, datorita lipsei de capital, a costurilor ridicate, prea putine au putut fi puse in practica.
Principalele cai de transport atat de marfa cat si de calatori erau cele rutiere. In toate cele trei tari romane drumurile principale erau: Drobeta Turnu-Severin -; Craiova -; Bucuresti -; Ploiesti -; Focsani si doua in Moldova: Dorohoi -; Iasi -; Tecuci cu cele doua ramificatii una spre Focsani si alta spre Galati, cat si cel ce urma cursul Siretului. Cele din Transilvania si Banat erau soselute, adica amenajate cu un pat de pietris si ronduri de scurgere a apei pe de o parte si de alta a soselei.
Constructia si intretinerea drumurilor se faceau cu munca taranilor clacari, in cadrul obligatiilor feudale, ceea ce contribuia la slaba calitate a lucrarilor.

Ca mijloc de transport a persoanelor a fost folosit sistemul de piata organizat in toate cele trei

tari romane.
Ceva mai tarziu a fost introdus serviciul de diligenta pentru transportul calatorilor, pachetelor, scrisorilor si banilor.

Marfurile erau transportate cu carul cu boi, carausii fiind, in general, tarani clacasi.

Existau si carute mari de transport -; harabalele -; proprietate a unor negustori de meserie

(horologii).
Viteza mica de deplasare, volumul mic de marfa ce putea fi transportat -; insuficienta mijloacelor de transport -; ingreunau circulatia marfurilor3.

Transportul pe apa era putin utilizat -; doar pe Bistrita si Siret se practica plutaritul.

In Banat societatea STEG va construi in 1853 prima linie ferata, iar in Transilvania, in 1857, s- a construit linia ferata Arad -; Brasov cu o ramificatie spre Petrosani. In schimb, transportul pe Dunare era activ -; el fiind impulsionat de prezenta caii ferate ce venea de la Viena -; Timisoara cu ramificatii la Oravita si Orsova si Moldova Noua unde existau posturi de incarcare a marfurilor.

In 1840 a luat nastere o societate austriaca de transport pe Dunare ce folosea vase cu aburi.

Comertul interior si exterior
Caracteristica principala a circulatiei marfurilor din aceasta perioada a constituit-o trecerea treptata la formele capitaliste de desfasurare a comertului.

Formele caracteristice comertului:

9 periodic;

9 permanent;

9 ambulant.
Comertul periodic. In comertul periodic, cadrul principal de desfasurare a continuat sa-l reprezinte balciurile, iarmaroacele si targurile.
Targurile se organizau saptamanal, indeosebi pentru aprovizionarea oraselor, dominand comertul cu amanuntul. Balciurile erau organizate periodic pe domeniile marilor proprietari (mosieri -; manastiri) si in cadrul lor, dominant era comertul cu ridicata.
Infiintarea balcilor se facea cu aprobarea domniei. Regulamentul organic a favorizat crearea de noi balciuri si a limitat abuzurile in perceperea taxelor. In balciuri, pe langa marfa indigena se comercializa si cea de import.
Comertul permanent s-a dezvoltat in legatura cu aparitia si evolutia vietii orasenesti. El se practica in magazine care treptat se vor specializa in vanzarea de marfuri. Aceste magazine erau grupate in orase intr-un anumit cartier (lipscani). In magazine, de regula se comercializau marfuri produse in tara dar si din import, ca marfuri alimentare, in special, coloniale (piper, masline, lamaii) textile, dar si marfuri de lux (bijuterii, mobila, trasuri).

A continuat sa se practice si comertul ambulant, desfasurat mai ales in mediul rural dar si in cel urban indeosebi pentru aprovizionarile curente cu alimente (legume, fructe).
Circulatia marfurilor impunea ca o cerinta majora indepartarea unor obstacole ce stateau in calea comertului. Regulamentul organic a defiintat diversele vami interne din fiecare tara, iar in 1835 s-a incheiat o conventie vamala intre Moldova si Tara Romaneasca.
La 1 ianuarie 1848 a intrat in vigoare o noua conventie economica, care a desfiintat complet taxele vamale dintre cele doua tari instituindu-se un sistem vamal unic. Era un act important in formarea pietei nationale unice. Comertul transilvanean pastreaza, in mare, caracteristicile comertului din cele doua tari romanesti, dar el incearca sa adopte mai repede cerintele moderne.

Incepand din deceniul al V-lea se vor organiza expoziti de marfuri la Brasov, Sibiu, iar in 1842
-; Transilvania va participa la expozitiile de la Perto si Viena. Din 1850 in orasele mari: Cluj, Brasov, Sibiu incep sa fie create Camere de Comert si Industrie care grupau reprezentanti ai negustorilor si industriasilor dintr-o anumita zona; tineau evidenta activitatilor economice si inaintau guvernului propuneri, sugestii privind politica economica.
Intens si permanent se desfasura comertul intre cele trei tari romanesti. Practic, el reprezenta o circulatie a marfurilor in cadrul acelor tari, cu aceleasi caracteristici, cerinte economice separate doar de granite temporale. Desi din 1850 Tara Romaneasca a fost integrata sistemului vamal imperial, acest fapt nu a reusit sa o indeparteze de legaturile sale traditionale economice. Transhumanta a constituit fenomen ce a asigurat o continua circulatie umana si economica intre Tarile Romane.

Comertul exterior
Defintarea monopolului turcesc asupra comertului exterior al Tarilor Romane prin tratatul de la Adrianopol 1829 a impulsionat mult schimburile comerciale atat cu Turcia, dar mai ales cu tarile europene: Austria, Anglia, Franta, Prusia. Exportul romanesc consta in cereale, animale, sare, canepa; iar importul: textile, incaltaminte, produse coloniale, din foi, bijuterii, mobila.
Balanta comerciala era activa, iar Tarile Romane nu au facut parte din mitul vamal otoman, tratatele incheiate de Turcia cu alte state pe baza principiului liberului schimb, afectau si relatiile cu acestea intrucat marfurile acestor state (Anglia, Franta, Prusia) intrau pe teritoriul tarii noastre cu o taxa vamala mica. Abia in 1860 Principatele Unite vor lua masuri destul de slabe pentru protejarea economiei nationale.

Circulatia monetara, Finantele, Creditul
Neexistand o moneda nationala pe teritoriul Tarii Romanesti si Moldovei, leul fiind doar o moneda de socoteala si nu o moneda reala, circulau aproape 70 de monede straine, fiecare cu mai multe cursuri ceea ce, evident, ingreuna comertul si tranzactiile.
Regulamentul organic a incercat sa puna oarecare ordine in circulatia monetara, stabilind ca un galben de aur sa fie schimbat pe 33 de lei, raport care nu s-a putut mentine2.
Deasemenea Regulamentul organic a ordonat si sistemul de dari si impozite din cele doua tari romane.

Sistemul de impozite s-a redus la capitatie platit de fiecare familie taraneasca si potenta platita

de negustori si meseriasi.
Mosierii si clerul erau in continuare scutiti de dari. Dupa unirea din 1859 s-a marcat trecerea la un sistem de impozite fiscal capitalist. Au fost desfiintate categoriile privilegiate si marii proprietari fiind pusi la impozitul fiscal, a fost impartita in cinci clase.
Creditul era asigurat de capitalul camataresc, imprumuturile erau date pe termene scurte cu mari dobanzi pe baza de ipoteci.
In 1860 Imperiul Otoman a deschis doua banci -; una la Bucuresti si alta la Galati, banci cu capital englez.

In deceniul al VI-lea, tot cu capital strain au aparut primele societati de asigurari Unirea

Concordia4.
In Transilvania circula moneda Imperiului Austriac, numita gulden sau florin. Prin reforma monetara din ianuarie 1858 a fost adoptat sistemul zecimal florinul se subdiviza in 100 de craitari de argint, deci functiona sistemul monometalist de argint.
Sistemul de credit era dominat de cel cu capital austriac, german, maghiar. In Transilvania existau noua institutii bancare -; orasele mari, banci care, in general, nu acordau populatiei romanesti credite.
In deceniul al 7-lea se vor crea in Transilvania cooperative romanesti de credit formate din drepturile membrilor lor.
Concluzionand, putem spune ca in Tarile Romane cu toate greutatile intampinate, dominatia straina, lipsa unitatii nationale, a pietei nationale, a capitalului, totusi elementele capitaliste se fac din ce in ce mai mult simtite in economia romaneasca. Chiar daca, in Tarile Romane nivelul lor de dezvoltare economic nu putea fi comparat cu cel al tarilor europene apusene (Austria, Franta, Anglia, Prusia) fata da tari ca Bulgaria, Serbia, Grecia, ele erau mult avansate.