ISTORIC
- Pe 16 aprilie 1948 este semnata conventia instituind Organizatia Europeana
de Cooperare Economica. Saisprezece state sunt parti ale acestei conventii:
Austria, Belgia, Danemarca, Franta, Grecia, Islanda, Irlanda, Luxemburg, Norvegia,
Olanda, Portugalia, Regatul Unit, Suedia, Elvetia si Turcia, precum si zonele
occidentale de ocupatie din Germania si teritoriul Triestului c9y7yo
- 5 mai 1949 a fost creat Consiliul Europei, avand ca membrii fondatori
zece state: Belgia, Danemarca, Franta, Irlanda, Italia, Luxembourg, Marea Britanie,
Olanda, Norvegia si Suedia
- 9 mai 1950, salonul Orologiului din Quai d'Orsay ministrul afacerilor externe
francez Robert Schuman face publica oferta Frantei catre Republica Federala
Germania de a pune in comun productia de carbune si otel
- pe 18 aprilie 1951 este semnat Tratatul instituind Comunitatea Europeana a
Carbunelui si Otelului
- tratatul va intra in vigoare pe 25 iulie 1952
- la Roma pe 25 martie 1957 sunt semnate Tratatele instituind Comunitatea Economica
Europeana si Comunitatea Europeana a Energiei Atomice
- intra in vigoare pe 1 ianuarie 1958
- 1 iunie 1968, cu optsprezece luni inainte de termenul prevazut in
tratat (1 ianuarie 1970) uniunea vamala a fost realizata
- Tratatul de la Bruxelles din 8 aprilie 1965, instituind un Consiliu unic si
o Comisie unica a Comunitatilor europene
- Tratatul a intrat in vigoare la 1 ianuarie 1967
- Marea Britanie a adunat in jurul sau in cadrul Asociatiei Europene
a Liberului Schimb, instituita prin Tratatul de la Stockholm din 20 noiembrie
1959, state care nu voiau sau considerau ca nu pot adera la Comunitati, respectiv,
la acea data, Danemarca, Norvegia, Portugalia, Suedia si Elvetia
- la 22 ianuarie 1971, la Palatul Egmond din Bruxelles sunt semnate Tratatele
de aderare la Comunitate a Danemarcei, Irlandei, Marii Britanii si Norvegiei,
aderarea celor trei noi membrii, Danemarca, Irlanda si Marea Britanie a devenit
efectiva la 1 ianuarie 1973, Norvegia respingand aderarea prin referendum
- Grecia semneaza tratatul de aderare la 29 mai 1979, intrand in
vigoare incepand cu 1 ianuarie 1981
- tratatul privind aderarea Spaniei a putut fi semnat la 12 iunie 1985 iar la
1 ianuarie 1986, Spania a intrat in CEE
- Portugalia a semnat Tratatul consacrand aderarea sa la CEE odata cu
Spania si la 1 ianuarie 1986 Portugalia intra in CEE
- Reuniunea din 9-10 decembrie 1974 de la Paris duce la crearea Consiliului
European
- La 20 septembrie 1976 s-a hotarat alegerea directa a Parlamentului
European
- Actul Unic European a intrat in vigoare la 1 iulie 1987
- La 7 februarie 1992, la Maastricht, ministrii afacerilor externe si ministrii
de finante ai celor douasprezece state membre au semnat Tratatul asupra Uniunii
europene
- intrare in vigoare a Tratatului de la Maastricht la 1 noiembrie 1993
- la 1 ianuarie 1995 au devenit membre Austria, Finlanda si Suedia
- Tratatul de la Amsterdam de modificare a Tratatului asupra Uniunii Europene
si a tratatelor care au instituit Comunitatile Europene si unele acte conexe,
semnat la 2 octombrie 1997
- Tratatul de la Nisa, semnat la 26 februarie 2001
1. INSTITUTII
1.1.COMISIA EUROPEANA
Istoric
Tratatul de la Paris, care a instituit Comunitatea Europeana a Carbunelui
si Otelului a creat 4 institutii: a) Inalta Autoritate; b) Consiliul Special de Ministri; c) Adunarea Comuna; d) Curtea de Justitie.
- La 10 august 1952, Inalta Autoritate, prezidata de Jean Monet, si-a
inceput prima sedinta la Luxembourg.
Inalta Autoritate era independenta de guverne si insarcinata
cu administrarea productiei carbunelui si otelului, de altfel si principala
actiune a noi infiintate comunitati. Ea detinea puterea executiva.
Printre principalele sale atributii erau: definirea obiectivelor comune, acordarea
de imprumuturi, interventie asupra preturilor, cotelor de productie etc.
Institutia era formata din noua membri, numiti prin comun acord
de guvernele statelor membre CECO.
- Odata cu aparitia CEE si CCEA in 1957 au fost create si pentru
aceste doua noi comunitati doua institutii asemanatoare
cu Inalta Autoritate a CECO, care au luat numele de Comisie.
- Prin articolul 9 din Tratatul de fuziune de la Bruxelles, intrat in
vigoare in 1957, a fost instituita o Comisie unica a Comunitatilor europene,
care s-a substituit Inaltei Autoritati a CECA precum si celor doua Comisii
ale CEE si CEEA.
Atributii si funcii
Conform art. 211 din Tratatul privind Uniunea Europeana:
"Pentru asigurarea functionarii si dezvoltarii pietei comune,
Comisia:
- vegheaza la aplicarea dispozitiilor prezentului tratat si a masurilor
luate de institutii in virtutea acestuia;
- formuleaza recomandari sau avize in materiile care fac
obiectul prezentului tratat, daca acesta prevede in mod expres
sau daca Comisia le considera necesare;
- dispune de putere de decizie proprie si participa la procesul de formare
a actelor Consiliului si Parlamentului European, in conditiile prevazute
de prezentul tratat;
- exercita atributiile conferite de Consiliu pentru aplicarea normelor
stabilite de acesta."
Conform art. 212:
"Comisia publica in fiecare an, cu cel putin o luna
inainte de deschiderea sesiunii Parlamentului European, un raport general
asupra activitatii Comunitatii.".
De subliniat ca, conform specialistilor in drept comunitar, functiile
pe care le indeplineste Comisia sunt in principal:
- cea de initiativa;
- cea de executie;
- cea de supraveghere;
- cea de reprezentare.
Spre deosebire de situatia existenta intr-un stat national, unde dreptul
de initiativa legislativa este exercitat de guvern si parlament, la nivel comunitar
respectivul drept revine in principal Comisiei Europene, in unele
cazuri, cu titlu de exceptie, revenind si Consiliului Ministrilor Uniunii Europene
si Parlamentului.
Pana la adoptarea Actului Unic European, Consiliul detinea, atat
puterea legislativa, cat si pe cea executiva, Comisia neputand lua
masuri de executie decat in urma unei abilitari data de Consiliu.
In practica insa, mai ales in materie de politica agricola
comuna, se facuse simtita nevoia adoptarii a numeroase masuri de executie la
nivel comunitar, ceea ce a pus Consiliul in imposibilitatea de a le solutiona
in timp util. Cerintele legate de eficienta actiunii comunitare au condus
pe autorii Actului Unic la modificarea articolului 145 CEE pentru a putea conferi
Comisiei competente executive. De acum inainte competenta de principiu
apartine Comisiei, regula anterioara fiind inversata: Consiliul nu mai este
executivul care isi poate delega competenta catre Comisie, ci aceasta
din urma reprezinta executivul, cu exceptia situatiilor in care Consiliul
isi rezerva in mod expres acest drept pentru sine.
Un atribut esential ce revine Comisiei, este acela al controlului aplicarii
tratatelor comunitare atat de catre Consiliu, cat si de catre statele
membre. In virtutea acestui atribut Comisia poate sa declanseze anumite
proceduri juridice care au menirea de a stabili daca, Consiliul ori statele
membre indeplinesc obligatiile ce le revin din tratate.
Comisia Europeana indeplineste totodata si un semnificativ rol reprezentativ,
ea fiind abilitata potrivit dispozitiilor Tratatului de la Roma sa reprezinte
interesele Comunitatii pe plan international
Organizare
Conform art. 213 din Trartatul privind Uniunea Europeana:
"(1) Comisia este compusa din douazeci de membri, alesi pe
baza competentei lor generale si care ofera toate garantiile de independenta.
Numarul membrilor Comisiei poate fi modificat de Consiliu, hotarand
in unanimitate. Numai cetatenii statelor membre pot fi membri ai
Comisiei.
In componenta Comisiei trebuie sa intre cel putin un cetatean
din fiecare stat membru, fara ca numarul membrilor care
au cetatenia aceluiasi stat membru sa fie mai mare de doi.
(2) Membrii Comisiei isi exercita functiile in deplina
independenta, in interesul general al Comunitatii.
In realizarea indatoririlor lor, ei nu solicita si nici nu
accepta instructiuni de la vreun guvern si nici de la un alt organism.
Ei se abtin de la orice act incompatibil cu indatoririle lor. Fiecare
stat membru se angajeaza sa respecte acest principiu si sa
nu influenteze membrii Comisiei in indeplinirea sarcinilor lor.
Pe durata functiei lor, membrii Comisiei nu pot exercita nici o alta
activitate profesionala, fie ea remunerata sau neremunerata.
La preluarea functiei, ei se angajeaza solemn ca, pe durata exercitarii
functiei si dupa incetarea ei, sa indeplineasca
obligatiile care rezulta din functie, mai ales datoria de a manifesta
onestitate si circumspectie in acceptarea anumitor pozitii sau avantaje
dupa incetarea functiei lor. In cazul incalcarii
acestor obligatii, Curtea de Justitie, sesizata de Consiliu sau de Comisie,
poate, dupa caz, sa destituie membrul in cauza, in
conditiile articolului 216, sau sa-l declare decazut din dreptul
la pensie sau la alte avantaje care il inlocuiesc."
Conform art. 214:
"(1) Membrii Comisiei sunt numiti pe o perioada de cinci ani, conform
procedurii prevazute in paragraful 2, sub rezerva articolului 201,
daca este cazul.
Mandatul lor poate fi reinnoit.
(2) Guvernele statelor membre desemneaza, de comun acord, dupa
consultarea Parlamentului European, persoana pe care intentioneaza sa
o numeasca presedinte al Comisiei.
Guvernele statelor membre, consultandu-se cu presedintele desemnat, desemneaza
celelalte persoane pe care intentioneaza sa le numeasca
drept membri ai Comisiei.
Presedintele si ceilalti membri ai Comisiei astfel desemnati sunt supusi, ca
organ colegial, unui vot de aprobare al parlamentului European. Dupa
aprobarea Parlamentului European, presedintele si ceilalti membri ai Comisiei
sunt numiti, de comun acord, de guvernele statelor membre."
In privinta organizarii acestei institutii, se mai poate cita si
art. 217 care prevede urmatoarele:
"Comisia poate numi unul sau doi vicepresedinti dintre membrii sai."
1.2.COSILIUL EUROPEAN
1.2.1. De Ministrii
ISTORIC
Tratatul de la Paris, care a instituit Comunitatea Europeana a Carbunelui
si Otelului a creat 4 institutii: a) Inalta Autoritate; b) Consiliul Special de Ministri; c) Adunarea Comuna; d) Curtea de Justitie.
Consiliul Special de Ministri, reglementat de art. 27 din Tratat, reprezenta
si coordona guvernele si politicile nationale ale statelor membre. Consiliul
era institutia inzestrata cu putere de decizie, reprezentantii
statelor membre adoptand acte care le angajau fara a mai
fi nevoie de aprobari sau ratificari ulterioare. Fiecare guvern
avea libertatea sa delege ca reprezentant al sau pe unul din membrii
sai, considerat cel mai competent in problemele inscrise
pe ordinea de zi a Consiliului.
Consiliul dadea un "aviz conform", prin care aproba deciziile
importante ale Inaltei Autoritati.
Odata cu semnarea Tratatelor de la Roma, in 1957, prin care se
instituiau celelalte doua Comunitati Europene, respectiv CEE si
CEEA, au fost create si pentru acestea ca institutie cate un Consiliu.
Prin Tratatul semnat la Bruxelles in 1965, intrat in vigoare in
1967, s-a instituit si un Consiliu Unic pentru toate cele trei Comunitati
Europene.
Atributii si functii
Conform art. 202 din Tratatul privind Uniunea Europeana:
"Pentru asigurarea realizarii obiectivelor fixate de prezentul tratat
si in conditiile prevazute de acesta, Consiliul:
- asigura coordonarea politicilor economice generale ale statelor membre;
- dispune de puterea de decizie;
- prin actele pe care le adopta, confera Comisiei atributiile
de executare a normelor stabilite de Consiliu. Consiliul poate supune exercitiul
acestor atributii unor modalitati. De asemenea, in anumite cazuri
specifice, el isi poate rezerva dreptul de a exercita direct atributii
de executare. Modalitatile susmentionate trebuie sa corespunda
principiilor si normelor stabilite in prealabil de Consiliu, hotarand
in unanimitate, la propunerea Comisiei si cu avizul prealabil al Parlamentului
European.".
Organizare
Conform art. 203 din Tratatul privind Uniunea Europeana:
"Consiliul este format din cate un reprezentant la nivel ministerial
al fiecarui stat membru, abilitat sa angajeze guvernul acelui
stat membru.
Presedintia este exercitata pe rand de fiecare stat membru al Consiliului,
pe o durata de sase luni, in ordinea fixata de Consiliu,
care hotaraste in unanimitate.".
Conform art. 204:
"Consiliul se intruneste la convocarea presedintelui sau,
din initiativa acestuia, a unuia din membrii sai sau ai Comisiei.".
Conform art. 205:
"(1) Cu exceptia dispozitiilor contrare ale prezentului tratat, Consiliul
hotaraste cu majoritatea membrilor sai.
(2) Cand pentru adoptarea unui act al Consiliului este necesara
o majoritate calificata, voturile membrilor sunt ponderate astfel:
Belgia.............................5
Danemarca.....................3
Germania......................10
Grecia............................5
Spania............................8
Franta................... .......10
Irlanda..............................3
Italia...............................10
Luxemburg.......................2
Olanda..............................5
Austria..............................4
Portugalia.........................5
Finlanda............................3
Suedia..............................4
Marea Britanie................10
Pentru adoptarea actelor Consiliului sunt necesare cel putin:
- Saizeci si doua de voturi cand, in virtutea prezentului
tratat, ele trebuie adoptate la propunerea Comisiei;
- Saizeci si doua de voturi care exprima acordul a cel putin zece
membri, in celelalte cazuri.
(3) Abtinerile membrilor prezenti sau reprezentati nu impiedica Consiliul
sa adopte acte care necesita unanimitatea.".
Potrivit art. 206:
"In caz de vot, nici un membru al Consiliului nu poate reprezenta
decat pe unul din ceilalti membri.".
Trebuie subliniat ca, data fiind importanta si complexa activitate
pe care o depune aceasta institutie, prin Tratate au fost create organe
auxiliare care sa ajute Consiliul de Ministri. Se pot da ca exemplu in
acest sens: Secretariatul General al Consiliului de Ministri, Comitetul Reprezentantilor
Permanenti (COREPER). Privind organizarea COREPER important este art. 207 care
contine urmatoarele:
"(1) Un comitet compus din reprezentantii permanenti ai statelor membre
are obligatia sa pregateasca lucrarile Consiliului
si sa indeplineasca sarcinile care ii sunt incredintate
de acesta.
(2) Consiliul este asistat de un Secretariat general, aflat sub conducerea unui
secretar general. Secretarul General este numit de Consiliu, care hotaraste
in unanimitate.
Consiliul decide asupra organizarii Secretariatului general.
(3) Consiliul isi adopta regulamentul intern."
Presedentia daneza
Incepand cu 1 iulie 2002, Danemarca detine presedintia prin rotatie
a Uniunii Europene. Mandatul sau se va incheia pe 31 decembrie
2002.
In cadrul acestei presedintii se asteapta sa se faca
pasi decisivi pe drumul spre extindere. Una din problemele deosebit de spinoase
pe care danezii vor trebui sa le gestioneze va fi, astfel, negocierea
si ultimilor capitole ramase deschise cu tarile care vor adera
la Uniune cel mai probabil in 2004. Aceste capitole se refera in
principal la agricultura si fonduri structurale, domenii in care
interesele sunt pe cat de mari pe atat de divergente
1.2.2. De Ministrii
Istoric
De subliniat ca nu a fost prevazut in tratatele institutive
ale Comunitatilor Europene.
Consiliul European a fost infiintat in urma hotararii
conferintei la nivel inalt de la Paris din 10 decembrie 1974, pentru a
asigura dezvoltarea si coeziunea pe ansamblu a activitaþilor Comunitatilor
si a cooperarii politice.
Pentru prima oara s-a intalnit Consiliul European la Dublin
in 1975
Atributii si funcii
Prin comunicatul dat in urma Conferintei de la Londra din 1977 s-a aratat
ca lucrarile Consiliului European urmaresc schimbul de
vederi asupra subiectelor puse in discutie, asigurand cadrul discutiilor
"destinate a produce hotarari, a da linii directoare pentru
o actiune viitoare sau a ajunge la luari de pozitie publice reprezentand
punctele de vedere ale Comunitatii". Aceste competente s-au marit
odata cu trecerea timpului, Consiliul European ajungand sa
fie principalul for de luare a deciziilor privind viitorul Uniunii.
Fara sa compromita mecanismul decizional comunitar,
Consiliul European a stabilit relatii apropiate cu Comisia, al carui
presedinte face parte din componenta sa, a strans relatiile cu Parlamentul
European, caruia ii prezinta rapoarte asupra deliberarilor
intrunirilor sale, precum si un raport anual scris.
Conform specialistilor in drept comunitar functiile indeplinite de catre
Consiliul European sunt:
- functia de arhitect al evolutiei internationale a constructiei europene, toate
deciziile importante in acest sens fiind luate sub inpulsul lui;
- functia de stabilire a orientarilor generale in materia politicii
economice si sociale, precum si in domeniul politicii externe;
- functia de decizie la cel mai inalt nivel a problemelor deosebite ce
apar in domeniul economic, social, financiar si al politicii externe.
Organizare
Conform art. D din Tratatul de la Maastricht:
"Consiliul European impulsioneaza dezvoltarea Uniunii si stabileste
orientarile politice generale necesare acestei dezvoltari.
Consiliul European reuneste sefii de stat sau de guvern ai statelor membre,
precum si presedintele Comisiei. Acestia sunt asistati de ministri afacerilor
externe ai statelor membre si de un membru al Comisiei. Consiliul European se
intruneste cel putin de doua ori pe an, sub presedintia sefului
de stat sau de guvern al statului membru care detine in momentul respectiv
presedintia Consiliului.
Consiliul European prezinta Parlamentului European un raport in
urma fiecarei reuniuni, precum si un raport scris privind progresele
realizate de Uniune”.
Concluziile Summit-ului de la Bruxelles
In Concluziile Summit-ului UE de la Bruxelles, desfasurat in
perioada 24-25 octombrie, se arata:
- Procesul istoric lansat la Copenhaga in 1993 este pe cale sa
isi arate primele fructe;
- Consiliul European a salutat calduros rezultatele referendumului irlandez.
Aceste rezultate au netezit calea spre completa rafificare a Tratatului de la
Nisa, permitandu-se astfel ca Tratatul sa intre in vigoare
la inceputul anului viitor;
- Consiliul European a luat decizia sa permita Uniunii sa
prezinte tarilor candidate pozitiile de negociere asupra tuturor problemelor
ramase, pana la inceputul lui noiembrie, pentru a
se putea inchide negocierile de aderare la Copenhaga, in decembrie,
cu primele tari care vor adera. Consiliul European a stabilit liniile
directoare pentru continuarea procesului cu acele tari care nu vor fi
incluse in prima extindere;
- Uniunea sustine recomandarile Comisiei, in sensul ca Ciprul,
Republica Ceha, Estonia, Ungaria, Letonia, Lituania, Malta, polonia,
republica Slovaca si Slovenia indeplinesc criteriile politice si
vor fi in stare sa indeplineasca criteriile economice
si sa-si asume obligatiile relative la pozitia de membru a UE de la inceputul
lui 2004;
- In lumina celor spuse mai sus si luandu-se in considerare
progresul general atins in negocierile de aderare, la fel ca si transpunerea
si implementarea acquis-ului si cele asumate de tarile candidate in
cadrul negocierilor, Uniunea isi confirma determinarea de a incheia
negocierile de aderare cu tarile citate la Consiliul European de la Copenhaga
din 12-13 decembrie si sa semneze Tratatul de Aderare la Atena in
aprilie 2003;
- Uniunea reitereaza preferinta sa pentru o accedere la Uniune a unui
Cipru unit pe baza unui acord cuprinzator, si cere liderilor ciprioti
greci si turci sa profite de aceasta oportunitate si sa
ajunga la un acord pana la sfarsitul negocierilor
de aderare, preconizat pentru sfarsitul acestui an. Uniunea continua
sa sprijine eforturile substantiale ale Secretarului General ONU in
directia ajungerii la o intelegere care sa aiba la baza
rezolutiile Consiliului de Securitate al ONU. UE va include termenii unui astfel
de acord in Tratatul de Aderare conformandu-se cu principiile pe
care UE a fost fondata. In absenta unui acord, decizia care se
va lua in decembrie la Consiliul European de la Copenhaga va fi bazata
pe concluziile Consiliului European de la Helsinki din 1999;
- Uniunea este de acord cu evaluarea Comisiei asupra progreselor atinse de Bulgaria
si Romania. Tinandu-se cont de natura inclusiva si ireversibila
a procesului de extindere si bazandu-se pe Strategia Generala a
Comisiei, Consiliul si Comisia sunt invitate sa pregateasca,
in stransa consultare cu Bulgaria si Romania, deciziile
necesare ce se vor lua la Summit-ul UE de la Copenhaga cu privire la toate foile
de parcurs detaliate, inclusiv cu termene, precum si asupra cresterii asistentei
de preaderare, pentru a se avansa procesul de aderare cu respectivele tari.
Consiliul European isi exprima sprijinul pentru eforturile pe care
le fac Bulgaria si Romania pentru a atinge obiectivul de integrare in
UE in 2007;
- Uniunea saluta pasii importanti facuti de Turcia spre conformarea
cu criteriile politice de la Copenhaga, precum si faptul ca Turcia a
avansat in ceea ce priveste criteriile economice si alinierea cu acquis-ul,
astfel cum a fost semnalat in Raportul Comisiei. Aceasta a dus la progrese
in privinta deschiderii negocierilor de aderare cu Turcia. Uniunea incurajeaza
Turcia sa continue procesul de reforma si sa faca
in continuare pasi concreti in directia implementarii, ceea
ce va apropia aderarea Turciei, conform acelorasi principii si criterii care
s-au aplicat si celorlalte tari candidate. Consiliul este invitat sa
pregateasca pentru Consiliul European de la Copenhaga elementele
pentru deciderea asupra stadiului urmator al candidaturii Turciei, pe
baza Raportului Comisiei si in concordanta cu concluziile Consiliilor
Europene de la Helsinki, Laeken si Sevilia;
- Uniunea sustine propunerea Comisiei din cadrul Raportului Strategic cu privire
la continuarea monitorizarii si dupa semnarea Tratatului de Aderare.
In concordanta, Comisia va pregati, cu sase luni inainte
de data prevazuta pentru aderare, un raport catre Consiliu
si Parlamentul European cu privire la monitorizarea progreselor facute
in adoptarea, implementarea si impunerea acquis-ului de catre statele
candidate conform cu angajamentele luate de acestea;
- Uniunea aproba propunerea Comisiei de a se prevedea in Tratatul
de Aderare, pe langa clauze generale economice de protectie, doua
masuri de protectie specifice cu privire la operarea in piata interna,
incluzand toate politicile sectoriale care privesc activitatile
economice cu efect transfrontalier, si cu privire la justitie si afaceri interne.
Dupa aderare, pe o durata de pana la 3 ani, o clauza
de protectie poate fi invocata pe baza unei cereri motivate din partea
oricatui stat membru sau din initiativa Comisiei. Masurile luate
sub imperiul clauzelor de protectie generale pot privi orice stat membru. Masurile
luate conform celor doua clauze de protectie specifice pot fi adresate
numai tarilor membre noi care au esuta in implementarea angajamentelor
luate in contextul negocierilor. O clauza de protectie poate fi
invocata chiar si inainte de aderare pe baza celor ce rezulta
din monitorizari iar ea va intra in vigoare din prima zi a aderarii.
Durata acestor masuri se poate extinde si dincole de perioada de 3 ani.
Organismele competente vor redacta pozitia Uniunii asupra acestei probleme,
in cadrul negocierilor de aderare. Comisia va informa Consiliul in
timp util inainte de revocarea masurilor de protectie. Va lua in
consideratie si orice observatie a Consiliului relativa la problemele
aratate;
- Uniunea aproba propunerea Comisiei de a pune la dispozite o facilitate
speciala de tranzitie pentru reforma institutionala pentru a se
continua procesul de constructie in tarile noi membre a capacitatilor
administrative si judiciare;
- Trebuie sa fie respectate limitele pentru cheltuielile legate de extindere
prevazute pentru perioada 2004-2006 de catre Consiliul European
de la Berlin;
- Cheltuielile Uniunii trebuie sa respecte si imperativul disciplinei
bugetare si cel al cheltuirii eficiente, dar si nevoia de a asigura pentru o
Uniune largita suficiente resurse pentru o dezvoltare normala
a politicilor ei in beneficiul tuturor cetatenilor ei;
- Fara sa se prejudicieze deciziile viitoare ce se vor
lua in privinta politicii agricole comune si asupra finantarii
in UE dupa 2006, nici asupra oricarui rezultat provenit
din implementarea paragrafului 22 din concluziile Consiliului European de la
Berlin, ca si angajamentele internationale pe care Uniunea le-a luat inter alia
la lansarea Rundei de Dezvoltare de la Doha, platile directe vor fi introduse
in acordanta cu urmatorul calendar de crestere, exprimat
sub forma de procentaje din nivelul platilor de acest fel in
Uniune: 2004 - 25%; 2005 - 30%; 2006 - 35%; 2007 - 40%, iar dupa cate
10% crestere pentru a se ajunge ca noile membre sa atinga in
2013 nivelul de suport aplicabil atunci in UE. Schema pentru micile ferme
nu se va aplica;
- Fazele vor avea loc in cadrul de stabilitate financiara unde
totalul pentru cheltuielile anuale pentru cheltuielile legate de piata
si plati directe in Uniunea celor 25 - in perioada 2007-2013
- va depasi suma limita in termeni reali la categoria 1A
pentru anul 2006 stabilita la Berlin pentru UE-15 si limita cheltuielilor
propuse pentru noile state membre pentru anul 2006. Cheltuielile totale in
termeni nominali pentru cheltuielile legate de piata si plati
directe pentru fiecare an in perioada 2007-2013 trebuiesc tinute sub cele
din 2006 cu o crestere de 1% pe an;
- Nevoile producatorilor care locuiesc in regiunile dezavantajate
ale prezentei Uniuni Europene vor trebui protejate; agricultura multifunctionala
va fi mentinuta in toate spatiile Europei, in concordanta
cu concluziile Consiliului European de la Luxemburg din 1997 si cel de la Berlin
din 1999;
- Totalul fondurilor structurale si de coeziune care se vor angaje in
vederea extinderii UE vor reprezenta un total de 23 miliarde euro, distribuite
la tarile noi candidate in concordanta cu Pozitiile Comune
ale UE care au fost puse de acord cu tarile candidate;
- Acquis-ul privind propriile resurse se va aplica noilor tari membre
inca de la aderare;
- Daca balanta miscarii de fonduri prognozata pentru bugetul
comunitatilor, in comparatie cu anul 2003, este negativa
pentru tarile candidate luate individual, pe perioada 2004-2006, vor
fi oferite compensatii temporare bugetare. Suma acestor compensatii va fi determinata
la sfarsitul procesului de negociere pe baza unei metode stabilita
de Consiliu pe 22 octombrie 2002. Ea va fi inclusa in Actul de
Aderare. Aceste compensari vor trebui sa ramana
in marginile anuale lasate de plafoanele stabilite la Berlin;
- Efortul general stabilit la Consiliul European de la Berlin cu privire la
disciplina bugetara va fi continuat in perioada care incepe
cu 2007;
- Consiliul European reconfirma concluziile privitoare la Kaliningrad
a intalnirii din iunie 2002 de la Sevilia;
- Consiliul European, tinand seama de tinta dezvoltarii unui parteneriat
strategic intre UE si Rusia, este de acord sa faca un efort
special pentru a ajunge la un compromis in ceea ce priveste elementele
de ingrijorare a tuturor partilor interesate in viitorul
tranzit de persoane intre regiunea Kaliningrad si alte parti din
Rusia;
- Consiliul European subliniaza necesitatea ca toate partile sa
respecte dreptul de suveranitate al oricarui stat si, in consecinta,
dreptul de a proteja siguranta propriilor cetateni prin controlul la
granita si cel impus miscarii de bunuri si oameni in sau
de-a lungul teritoriului sau. Consiliul European subliniaza si
dreptul fiecarui stat de a introduce vize chiar si pentru tranzit;
- Consiliul European ia cunostinta de situatia unica a Regiunii
Kaliningrad ca parte a Federatiei Ruse;
- Consiliul European aproba concluziile relative la Kalinigrad a Consiliului
Afacerilor Generale si Relatiilor Externe din 22 octombrie 2002;
- Consiliul European a cazut de acord asupra modului de implementare
a prevederilor Tratatului de la Nisa referitoare la implicarea membrilor auropeni
ai NATO nemembrii UE. in context, Consiliul arata ca intelege
ca orice actiune care va fi dusa la indeplinire in cadrul
politicii externe si de securitate comune a UE nu va prejudicia principiile
Cartei ONU, inclusiv capitolul referitor la mentinerea pacii si securitatii,
la solutionarea pasnica a disputelor si retinerea de la amenintarea sau
folosirea fortei;
- Consiliul European reaminteste ca politica Uniunii in concordanta
cu art. 17 din TUE nu va prejudicia caracterul specific al unor tari
membre UE in domeniul politicii de securitate si aparare;
- Consiliul European a acordat un mandat Secretarului General/Inaltul
Reprezentant, Javier Solana, sa actioneze in directia ajungerii
la un acord intre UE si NATO cat mai curand posibil;
- Presedintia, impreuna cu Secretarul General/Inaltul Reprezentant,
Javier Solana, vor face un raport asupra rezultatelor eforturilor depuse, in
doua sau trei saptamani. pe baza rezultatelor UE
va adopta deciziile necesare;
- Consiliul European isi reafirma pregatirea de a prelua
de la NATO a operatiunilor militare din Macedonia pe 15 decembrie. El cere tuturor
organismelor UE sa examineze optiunile necesare in directia atingerii
acestui obiectiv.
1.3. CONVENTIA EUROPEANA
Membrii
- Presedinte este Valéry GISCARD d'ESTAING;
- Vicepresedinti sunt: Giuliano AMATO si Jean-Luc DEHAENE;
- Reprezentanti din partea Comisiei Europene sunt: Michel BARNIER si António
VITORINO ca membrii, iar ca membrii supleanti David O'Sullivan si Paolo Ponzano;
- Reprezentantii sefilor de stat sau guvernelor tarilor membre sunt:
pentru Belgia - membru Louis MICHEL iar membru supleant Pierre CHEVALIER; pentru
Danemarca - membru Henning CHRISTOPHERSEN iar membru supleant Poul SCHLUTER;
pentru Germania - membru Peter GLOTZ iar membru supleant Gunter PLEUGER; pentru
Grecia - membru Georges KATIFORIS iar membru supleant Panayotis IOAKIMIDIS;
pentru Spania - membru Ana PALACIO iar membru supleant Carlos BASTARRECHE; pentru
Franta - membru Pierre MOSCOVICI iar membru supleant Pierre VIMONT; pentru Irlanda
- membru Ray McSHARRY iar membru supleant Bobby McDONAGH; pentru Italia - membru
Gianfranco FINI; pentru Lexembourg - membru Jacques SANTER iar membru supleant
Nicolas SCHMIT; pentru Olanda - membru Hans van MIERLO iar membru supleant Thom
de BRUIJN; pentru Austria - membru Hannes FARNLEITNER iar membru supleant Gerhard
TUSEK; pentru Portugalia - membru Joao de VALLERA; pentru Finlanda -
membru Teija TIILIKAINEN iar membru supleant Antti PELTOMAKI; pentru Suedia
- membruLena HJELM-WALLÉN iar membru supleant Lena HALLENGREN; pentru
Marea Britanie - membru Peter HAIN iar membru supleant Baronesse Scotland of
Asthal;
- Reprezentantii Parlamentelor nationale din tarile membre sunt: pentru
Belgia - membrii Karel DE GUCHT si Elio DI RUPO iar membrii supleanti Danny
PIETERS si Marie NAGY; pentru Danemarca - membrii Peter SKAARUP si Henrik DAM
KRISTENSEN iar membrii supleanti Per DALGAARD si Niels HELVEG PETERSEN; pentru
Germania - membrii Jürgen MEYER si Erwin TEUFEL iar membrii supleanti Peter
ALTMAIER si Wolfgang SENFF; pentru Grecia - membrii Paraskevas AVGERINOS si
Marietta YANNAKOU-KOUTSIKOU iar membrii supleanti Nikolaos CONSTANTOPOULOS si
Evripidis STILIANIDIS; pentru Spania - membrii Josep BORELL FONTELLES si Gabriel
CISNEROS LABORDA iar membrii supleanti Diego LÓPEZ GARRIDO si Alejandro
MUÑOZ ALONSO; pentru Franta - membrii Alain BARRAU si Hubert HAENEL iar
membrii supleanti Anne-Marie IDRAC si Robert BADINTER; pentru Irlanda - membrii
John BRUTON si Proinsias DE ROSSA iar membrii supleanti Martin CULLEN si John
GORMLEY; pentru Italia - membrii Marco FOLLINI si Lamberto DINI iar membrii
supleanti Valdo SPINI si Filadelfio BASILE; pentru Luxembourg - membrii Paul
HELMINGER si Ben FAYOT iar membrii supleanti Gast GIBERYEN si Renée WAGENER;
pentru Olanda - membrii René van der LINDEN si Frans TIMMERMANS iar membrii
supleanti Wim VAN EEKELEN si Hans VAN BAALEN; pentru Austria - membrii Caspar
EINEM si Reinhard Eugen BÖSCH iar membrii supleanti Evelin LICHTENBERGER
si Gerhard KURZMANN; pentru Portugalia - membrii Alberto COSTA si Eduarda AZEVEDO
iar membrii supleanti Osvaldo de CASTRO si António Nazaré PEREIRA;
pentru Finlanda - membrii Kimmo KILJUNEN si Matti VANHANEN iar membrii supleanti
Riitta KORHONEN si Esko HELLE; pentru Suedia - membrii Sören LEKBERG si
Göran LENNMARKER iar membrii supleanti Kenneth KVIST si Ingvar SVENSSON;
pentru Marea Britanie - membrii Gisela STUART si David HEATHCOAT-AMORY iar membrii
supleanti Lord TOMLINSON si Lord MACLENNAN OF ROGART;
- Reprezentantii Parlamentului european sunt: membrii - Elmar BROK (D), Timothy
KIRKHOPE (UK), Alain LAMASSOURE (F), Hanja MAIJ-WEGGEN (NL), Iñigo
MÉNDEZ DE VIGO (ES), Antonio TAJANI (IT), Klaus HANSCH (D), Olivier
DUHAMEL (F), Luis MARINHO (P), Linda McAVAN (UK), Anne VAN LANCKER (B),
Andrew Nicholas DUFF (UK), Johannes VOGGENHUBER (Au), Sylvia-Yvonne KAUFMANN
(D), Cristiana MUSCARDINI (IT), Jens-Peter BONDE (DK); iar membrii supleanti
- Teresa ALMEIDA GARRETT (P), John WALLS CUSHNAHAN (IRL), Piia-Noora KAUPPI
(FI), Reinhard RACK (Au), Earl of STOCKTON (UK), Joachim WUERMELING (D), Pervenche
BERÈS (F), Maria BERGER (Au), Carlos CARNERO GONZALEZ (ES), Elena
Ornella PACIOTTI (IT), Helle THORNING-SCHMIDT (DK), Lone DYBKJAER (DK), Neil
MacCORMICK (UK), Esko Olavi SEPPANEN (FI), Luis QUEIRÓ (P),
William ABITBOL (F);
- reprezentanti ai guvernelor tarilor candidate la aderare sunt: pentru
Cipru - membru Michael ATTALIDES iar membru supleant Theophilos V. THEOPHILOU;
pentru Malta - membru Peter SERRACINO-INGLOTT iar membru supleant John INGUANEZ;
pentru Ungaria - membru Janos MARTONYI iar membru supleant Péter
GOTTFRIED; pentru Polonia - membru Danuta HÜBNER iar membru supleant Janusz
TRZCINSKI; pentru Romania - membru Hildegard Carola PUWAK iar membru supleant
Ion JINGA; pentru Slovacia - membru Jan FIGEL iar membru supleant Juraj
MIGAŠ; pentru Letonia - membru Roberts ZILE iar membru supleant Gundars
KRASTS; pentru Estonia - membru Lennart MERI iar membru supleant Henrik HOLOLEI;
pentru Lituania - membru Rytis MARTIKONIS iar membru supleant Oskaras JUSYS;
pentru Bulgaria - membru Meglena KUNEVA iar membru supleant Neli KUTSKOVA; pentru
Republica Ceha - membru Jan KAVAN iar membru supleant Jan KOHOUT; pentru
Slovenia - membru Matjaz NAHTIGAL iar membru supleant Janez LENARCIC; pentru
Turcia - membru Mesut YILMAZ iar membru supleant Nihat AKYOL;
- Reprezentantii Parlamentelor Nationale din tarile candidate la aderare
sunt: pentru Cipru - membrii Eleni MAVROU si Panayiotis DEMETRIOU iar membrii
supleanti Marios MATSAKIS si Androula VASSILIOU; pentru Malta - membrii Michael
FRENDO si Alfred SANT iar membrii supleanti Dolores CRISTINA si George VELLA;
pentru Ungaria - membrii József SZAJER si Pal VASTAGH iar
membrii supleanti Andras KELEMEN si Istvan SZENT-IVANYI;
pentru Polonia - membrii Jozef OLEKSY si Edmund WITTBRODT iar membrii supleanti
Marta FOGLER si Genowefa GRABOWSKA; pentru Romania - membrii Liviu MAIOR
si Puiu HASOTTI iar membrii supleanti Péter ECKSTEIN-KOVACS si Adrian
SEVERIN; pentru Slovacia - membrii Pavol HAMZIK si Irena BELOHORSKA iar
membrii supleanti Frantisek ŠEBEJ si Olga KELTOŠOVA; pentru
Letonia - membrii Rihards PIKSSI Edvins INKENS iar membrii supleanti Maris SPRINDZUKS
si Inese BIRZNIECE; pentru Estonia - membrii Tunne KELAM si Peeter KREITZBERG;
pentru Lituania - membrii Vytenis ANDRIUKAITIS si Alvydas MEDALINSKAS iar membrii
supleanti Rolandas PAVILIONIS si Dalia KUTRAITE-GIEDRAITIENE; pentru Bulgaria
- membrii Daniel VALCHEV si Nikolai MLADENOV iar membrii supleanti Alexander
ARABADJIEV si Nesrin UZUN; pentru Republica Ceha - membrii Jan ZAHRADIL
si Josef ZIELENIEC iar membrii supleanti Petr NECAS si František KROUPA;
pentru Slovenia - membrii Slavko GABER si Alojz PETERLE iar membrii supleanti
Danica SIMŠIC si Mihael BREJC; pentru Turcia - membrii Ali TEKIN si Ayfer
YILMAZ iar membrii supleanti Kürsat ESER si A. Emre KOCAOGLU;
- Observatori sunt: din partea Comitetului Regiunilor - Josef CHABERT, Manfred
DAMMEYER, Patrick DEWAEL, Claude DU GRANRUT, Claudio MARTINI, Eduardo ZAPLANA;
din partea Comitetului Economic si Social - Göke Daniel FRERICHS, Roger
BRIESCH, Anne-Maria SIGMUND; din partea Partenerilor Sociali Europeni - Emilio
GABAGLIO si Joao CRAVINHO; Ombudsman-ul european - Jacob SÖDERMAN.
Datele prezentate mai sus sunt cele prezentate oficial de Conventie pana
la momentul 8-03-2002, cand ele vor fi completate de organismul european
site-ul nostru le va completa la randul sau
Prezidiul
Prezidiumul are urmatoarea componenta:
- Presedinte: Valéry Giscard d'ESTAING
- Vice-Presedinti: Giuliano d’AMATO, Jean-Luc DEHAENE
- reprezentantii guvernamentali: Ana DE PALACIO (Spania), Henning CHRISTOPHERSEN
(Danemarca), Georgios KATIFORIS (Grecia)
- reprezentantii Comisiei Europene: Michel BARNIER, Antonio VITORINO
- reprezentantii Parlamentului European: Klaus HANSCH, Iñigo MENDEZ DE
VIGO
- reprezentantii Parlamentelor nationale a tarilor membre UE: Gisela
STUART, M. John BRUTON
Prezidiumul fixeaza agenda de lucru, pregateste dezbaterile si
proiectele de texte.
1.4. CURTEA DE CONTURI
Istoric
A fost creata, la cererea Parlamentului, la 22 iulie 1975, prin Tratatul
de revizuire a dispozitiilor bugetare.
Tratatul a intrat in vigoare la 1 iunie 1977, iar la 25 octombrie 1977
Curtea de Conturi s-a reunit la Luxemburg in sedinta constitutiva.
Anterior, exista o Comisie de Control cu atributii in CEE si Euratom si
un Comisar de conturi in CECO.
Necesitatea crearii acestei institutii a fost determinata de cresterea importanta
a volumului finantelor comunitare, de diversitatea surselor si a cheltuielilor
acestora, de complexitatea operatiunilor pe care gestiunea lor le impunea, precum
si a gestionarii creditelor bugetare.
Curtea de Conturi a dobandit prin Tratatul de la Maastricht un statut
echivalent celui instituit pentru celelalte 4 institutii comunitare.
Atributii si funcii
Curtea de Conturi examineaza conturile tuturor veniturilor si cheltuielilor
Comunitatii. De asemenea, examineaza conturile tuturor veniturilor
si cheltuielilor oricarui organism creat de Comunitate, in masura
in care actul fondator nu exclude acest control.
Orice document sau orice informatie, necesare pentru indeplinirea misiunii
Curtii de Conturi, ii sunt comunicate, la cerere, de celelalte institutii
ale Comunitatii si de institutiile de control nationale sau, daca acestea
nu dispun de competentele necesare, de serviciile nationale competente.
Asista Parlamentul European si Consiliul in exercitarea functiei
lor de control privind executarea bugetului.
Organizare
Conform art. 247 din Tratatul privind Uniunea Europeana:
"(1) Curtea de Conturi este compusa din cinsprezece membri.
(2) Membrii Curtii de Conturi sunt alesi dintre persoanele care fac parte, sau
au facut parte din institutile de control extern din tarile lor,
sau care au o calificare speciala pentru aceasta functie. E trebuie
sa ofere toate garantiile de independenta.
(3) Membrii Curtii de Conturi sunt numiti pe o perioada de sase ani de
Consiliu, care hotaraste in unanimitate, dupa consultarea
Parlamentului European.
Membrii Curtii de Conturi pot fi numiti din nou.
Membrii Curtii de Conturi aleg dintre ei presedintele Curtii de Conturi, pe
o perioada de trei ani. Mandatul acestuia poate fi reinnoit.
(4) Membrii Curtii de Conturi isi exercita functiile in deplina
independenta, in interesul general al Comunitatii.
In realizarea indatoririlor lor, ei nu solicita si nici nu
accepta nstructiuni de la vreun guvern sau de la un alt organism. Ei
se abtin de la orice act incompatibil cu indatoririle lor.
(5) Pe durata functiei lor, membrii Curtii de Conturi nu pot exercita nici o
alta activitate profesionala, fie ea remunerata sau neremunerata.
La preluarea functiei, ei se angajeaza solemn ca pe durata exercitarii
functiilor si dupa incetarea ei, sa indeplineasca
obligatiile care rezulta din functia respectiva, mai ales datoria
de a manifesta onestitate si circumspectie in acceptarea anumitor pozitii
sau avantaje dupa incetarea functiei lor.
(6) Cu exceptia reinnoirilor obisnuite sau din cauza de deces,
functia membrilor Curtii de Conturi inceteaza in mod individual
prin demisie voluntara sau din oficiu, declarata de Curtea de
Justitie conform paragrafului 7.
Cel in cauza este inlocuit pentru durata ramasa
din mandat.
In afara de cazul demisiei din oficiu, membrii Curtii de Conturi
raman in functie pana cand sunt inlocuiti.
(7) Membrii Curtii de Conturi nu pot fi destituiti din functiile lor si nici
nu pot fi decalarati decazuti din dreptul la pensie sau la alte avantaje
care il inlocuiesc, numai daca Curtea de Justitie constata,
la cererea Curtii de Conturi, ca au incetat sa corespunda
conditiilor cerute sau sa indeplineasca obligatiile are
decurg din functia lor.
(8) Consiliul, hotarand cu majoritate calificata, stabileste
conditiile de angajare si, mai ales, remuneratiile, indemnizatiile si pensiile
presedintelui si ale membrilor Curtii de Conturi. De asemenea, Consiliul stabileste,
cu aceeasi majoritate, orice indemnizatie care tine loc de remuneratie.
(9) Dispozitiile protocolului asupra privilegilor si imunitatilor Comunitatilor
Europene aplicabile judecatorilor de la Curtea de Justitie sunt, de asemenea,
aplicabile membrilor Curtii de Conturi.".
1.5. CURTEA DE JUSTITIE
Istoric
Tratatul de la Paris, care a instituit Comunitatea Europeana a Carbunelui
si Otelului a creat 4 institutii: a) Inalta Autoritate; b) Consiliul Special de Ministri; c) Adunarea Comuna; d) Curtea de Justitie.
Curtea de Justitie a fost infiintata in virtutea art. 31-45
din Tratat. Ea efectua in mod independent un control judiciar asupra actelor
Inaltei Autoritati si ale statelor comunitare. Ea era insarcinata
si cu supravegherea respectarii Tratatului si cu solutionarea diferendelor
dintre tarile membre sau dintre particulari si Inalta Autoritate.
Curtea era compusa din 7 judecatori si 2 avocati generali numiti
de comun acord de catre guvernele statelor membre pentru o perioada
de 6 ani. Ea avea in aparatul sau un grefier, ales prin scrutin
secret.
Odata cu Tratatele semnate in 1957 la Roma cele doua noi
Comunitati au fost create cu o structura asemanatoare
cu cea a CECO, dar cele trei Curti de Justitie astfel rezultate s-au unificat
intr-o Curte de Justitie unica.
Atributii si funcii
Principalele atributii ale Curtii de Justitie sunt:
- controlul legalitatii actelor institutiilor;
- controlul respectarii de catre statele membre a obligatiilor care le sunt
impuse de catre tratate;
- interpretarea regulilor comunitare si negocierea validitatii actelor institutiilor.
Organizare
Potrivit art. 221 din Tratatul privind Uniunea Europeana:
"Curtea de Justitie este formata din cinsprezece judecatori.
Curtea de Justitie se intruneste in sedinta plenara.
Totusi, ea poate crea in cadrul sau camere, formate fiecare din
trei, cinci sau sapte judecatori, fie pentru anumite masuri de
instructie, fie pentru a judeca anumite categorii de cauze, in conditiile
prevazute in acest scop de regulament.
La solicitarea unui stat membru sau a unei institutii comunitare care este parte
la proces, Curtea de Justitie se intruneste in sedinta plenara.
La cererea Curtii, Consiliul, hotarand in unanimitate, poate
mari numarul judecatorilor si poate efectua adaptarile
necesare alineatului 2 si 3 din prezentul articol si alineatul 2 din articolul
167.".
Conform art. 222:
"Curtea de Justitie este asistata de opt avocati generali. otusi,
un al noualea avocat general este desemnat de la data aderarilor,
pana la 6 octombrie 2000.
Avocatul general are datoria sa prezinte in mod public, cu deplina
impartialitate si independenta, concluzii motivate asupra cauzelor aduse
in fata Curtii de Justitie, in scopul de a o asista in indeplinirea
misiunii sale, astel cum este definita in articolul 220.
La cererea Curtii de Justitie, Consiliul, hotarand in unanimitate,
poate mari numarul avocatilor generali si poate efectua adaptarile
necesare alineatului 3 din articolul 223.".
Conform art. 223:
"Judecatorii si avocatii generali sunt alesi dintre persoanele care
ofera toate garantiile de independenta si care intrunesc
conditiile cerute pentru exercitarea celor mai inalte functii juridice
in þara lor, sau care sunt jurisconsulti de competenta notorie;
ei sunt numiti de comun acord de guvernele statelor membre, pe o perioada
de sase ani.
O reinnoire partiala a avocatilor generali are loc din trei in
trei ani. Reinnoirea afecteaza de fiecare data trei avocati
generali.
Judecaorii si avocatii generali care isi incheie mandatul
pot fi numiti din nou.
Judecatorii desemneaza dintre ei presedintele Curtii de Justitie,
pe o perioada de trei ani. Mandatul sau poate fi reinnoit.".
Conform art. 224:
"Curtea de justitie isi numeste grefierul si ii stabileste
statutul".
Tribunalul de Prima Instanta
Din anul 1988 institutiilor comunitare l-i s-a adaugat Tribunalul de
prima instanta, ca institutie asociata Curtii de Justitie.
In textul Tratatului instituind Comunitatea Europeana au fost adaugate
dispozitii cu privire la aceasta noua institutie. Tratatele modificatoare
urmatoare au pastrat dispozitiile acestea, astfel ca in
art. 225 din Tratatul privind Uniunea Europeana se prevede:
"(1) Pe langa Curtea de Justitie functioneaza un tribunal
insarcinat cu solutionarea in prima instanta
a anumitor categorii de actiuni determinate in conditiile stabilite in
paragraful 2; hotararea acestuia este supusa, in conditiile
fixate de statut, recursului introdus in fata Curtii de Justitie, limiat
la probleme de drept. Tribunalul de Prima Instanta nu este competent
sa solutioneze chestiunile prejudiciare la care se refera articolul
234.
(2) La cererea Curtii de Justitie si dupa consultarea Parlamentului European
si a Comisiei, Consiliul, hotarand in unanimitate, stabileste
categoriile de actiuni la care se refera paragraful 1 si compunerea Tribunalului
de Prima Instanta, adapteaza si completeaza, in
masura necesara, dispozitile statutului Curtii de Justitie. Cu
exceptia unei decizii contrare a Consiliului, dispozitiile prezentului tratat
care privesc Curtea de Justitie si mai ales dispoitiile Protocolului asupra
statutului Curtii de Justitie sunt aplicabile si Tribunalului de Prima
Instanta.
(3) Membrii Tribunalului de Prima Instanta sunt alesi dintre persoane
care ofera toate garantiile de independenta si care au capacitatea
ceruta pentru exercitarea functiilor jurisdictionale; ei sunt numiti
de comun acord de guvernele statelor membre, pe o perioada de sase ani.
O reinnoire partiala are loc din trei in trei ani. La incetarea
mandatului, membrii pot fi numiti din nou.
(4) Tribunalul de Prima Instanta stabileste regulamentul sau
de procedura in acord cu Curtea de Justitie. Acest regulament de
procedura este supusaprobarii unanime a Consiliului.".
1.6. PARLAMENTU EUROPEAN
Istoric
Tratatul de la Paris, care a instituit Comunitatea Europeana a Carbunelui
si Otelului a creat 4 institutii: a) Inalta Autoritate; b) Consiliul Special de Ministri; c) Adunarea Comuna; d) Curtea de Justitie.
Adunarea Comuna era constituita conform art. 7 si art. 20-25 din
tratat. Ea era compusa din 78 de delegati desemnati de parlamentele nationale
ale statelor membre. Potrivit prevederilor inscrise in tratat, membrii
Adunarii erau fie numiti, fie alesi prin "sufragiu universal, direct,
dupa procedura fixata de fiecare Inalta Parte Contractanta".
In fapt, toti membrii Adunarii erau delegati ai parlamentelor nationale.
Potrivit stipulatilor din tratat, Adunarea se intrunea cel putin o data
pe an, prilej cu care se punea in discutie si un raport general prezentat
de Inalta Autoritate.
Tratatele de la Roma, din 1957, au dus la aparitia celorlalte doua comunitati
europene. Odata cu semnarea Tratatelor CEE si CEEA a fost semnata
si Conventia referitoare la unele institutii comune ale Comunitatilor,
prin care cele trei Adunari erau unificate sub numele de Adunarea Parlamentara
Europeana.
La 20 septembrie 1976, Consiliul a adoptat "Actul pentru alegerea reprezentantilor
in Adunare cu sufragiu universal direct" prin care s-a pus bazele
sufragiului direct la nivelul Comunitatilor in priovinta membrilor
Adunarii.
Atributii si funcii
Parlamentul european:
- are un rol consultativ in procesul elaborarii actelor comunitare;
- emite avize conforme referitoare la incheierea acordurilor internationale;
- exercita un control politic asupra Consiliului si al Comisiei;
- intervine in procedura de desemnare a membrilor Comisiei;
- se bucura de drept de initiativa, putand cere Comisiei
sa prezinte propuneri;
- are o putere de codecizie legislativa in domeniul bugetar si
in alte domenii expres prevazute de tratate;
- are dreptul de a examina petitiile care ii sunt adresate;
- numeste si destituie pe mediatorul european.
Organizare
Reprezentantii popoarelor sunt alesi in Parlamentul European prin vot
universal direct.
Numarul reprezentantilor alesi in fiecare stat este fixat dupa
cum urmeaza:
Belgia............................25
Danemarca....................16
Germania.......................99
Grecia............................25
Spania............................64
Franta.............................87
Irlanda............................15
Italia................................87
Luxemburg........................6
Olanda............................31
Austria.............................21
Portugalia........................25
Finlanda..........................16
Suedia.............................22
Marea Britanie..................87
Parlamentul isi desemneaza dintre membrii sai presedintele
si biroul.
Partidele
O caracteristica a organizarii Parlamentului European consta
in faptul ca deputatii sunt grupati nu pe nationalitati,
ci pe grupuri politice, in functie de afinitatile politice. Grupurile
se constituie prin remiterea unei declaratii presedintelui Parlamentului European
cuprinzand denumirea grupului, semnatura membrilor sai si
competenta biroului. Aceasta declaratie este publicata in
JOCE. Numarul minim al deputatilor necesar constituirii unui grup este
fixat prin regulament la 26 daca acesti deputati apartin unui singur
stat membru, la 21 daca sunt doua state membre, la 16 daca
sunt trei state membre si la 13 daca sunt din patru state membre sau
mai multe.
Sunt desemnati ca neinscrisi deputatii care nu adera la nici un
grup politic.
In prezent ( 10 - 04 - 2002) Parlamentul European are urmatoarea
configuratie:
B DC GE GR SP F IRL I L O A P FIN S UK TOTAL
EPP/ED 6 1 53 9 28 20 5 35 2 9 7 9 5 7 37 233
PES 5 2 35 9 24 22 1 16 2 6 7 12 3 6 29 179
ELDR 5 6 3 1 1 8 1 8 5 4 11 53
GREENS/EFA 7 4 4 9 2 2 1 4 2 2 2 6 45
EUL/NGL 2 7 7 4 11 6 1 2 1 3 44
UEN 1 3 6 10 2 22
EDD 4 9 3 2 18
IND 2 1 12 10 5 2 32
TOTAL 25 16 99 25 64 87 15 87 6 31 21 25 16 22 87 626
Unde:
B-Belgia; DC-Danemarca; GE-Germania; GR-Grecia; F-Franta; IRL-Irlanda; I-Italia;
L-Luxemburg; O-Olanda; A-Austria; P-Portugalia; FIN-Finlanda; SP-Spania, S-Suedia;
UK-Marea Britanie
EPP/ED - Grupul Partidului popular european si al democratiilor europeni;
PES - Grupul Partidului socialistilor europeni;
ELDR - Grupul Partidului european al liberalilor, democratilor si reformatorilor;
GREENS/EFA - Grupul verzilor/alianta Liberala europeana;
EUL/NGL - Grupul confederal al stangii unitare europene/stanga verde
nordica;
UEN - Grupul Uniunii pentru Europa natiunilor;
EDD - Grupul pentru Europa democratiilor si a diferentelor;
IND - Grupul celor neinscrisi.
2. ORGANE
2.1. BANCA CENTRALA EUROPEANA
Istoric
Banca Centrala Europeana a fost infiintata la 1
ianuarie 1999 odata cu inrarea in faza a treia a Uniunii Economice
si Monetare si introducerea monedei unice euro. Este o institutie independenta
care nu primeste dispozitii nici de la guvernele statelor membre, nici din partea
celorlalte institutii ale UE.
Atributii si funcii
Rolul Bancii Centrale Europene este acela de a controla, prin instrumente
si proceduri financiar-bancare, politica monetara unica a UE,
pentru a asigura stabilitatea preturilor, supravegherea functionarii
Sistemului Monetar European si utilizarea euro.
Organizare
Organele de conducere ale Bancii sunt:
- Consiliul Guvernatorilor;
- Comitetul Director.
Consiliul guvernatorilor se compune din membrii Comitetului director si guvernatorii
bancilor centrale nationale. Reuniunile sunt confidentiale. Consiliul
poate decide sa faca public rezultatul deliberarilor sale.
Se intruneste de cel putin 10 ori pe an.
Comitetul director se compune din presedinte, vicepresedinte si alti patru membrii.
Acestia sunt numiti de comun acord de guvernele statelor membre la nivelul sefilor
de stat si de guvern, la recomandarea Consiliului si dupa consultarea
Parlamentului European si a Consiliului guvernatorilor, dintre persoane a caror
autoritate si experienta profesionala in domeniul monetar
sau bancar sunt recunoscute. Mandatul lor are o durata de 8 ani si nu
poate fi reinnoit. Doar cetatenii statelor membre pot fi membrii
ai Comitetului director. Comitetul director este responsabil pentru gestiunea
curenta a BCE.
SEBC
Sistemul European al Bancilor Centrale este compus din Banca Centrala
Europeana si bancile centrale ale statelor membre.
Sarcinile fundamentale ale SEBC sunt:
- definirea si implementarea politicii monetare a Comunitatii;
- desfasurarea operatiunilor de schimb;
- pastrarea si administrarea rezervelor valutare oficiale ale statelor
membre;
- promovarea bunei functionari a sistemelor de plati.
2.2. BANCA EUROPEANA DE INVESTITII
Istoric
Banca Europeana de Investitii a fost constituita, la 1 ianuarie
1959 la Luxemburg, prin art. 129 si 130 ale Tratatului CEE. In prezent,
conform art. 198 D si art. 198 E al Tratatului asupra Uniunii Europene, Banca
Europeana de Investitii are o personalitate juridica si este o
institutie autonoma a Uniunii.
Atributii si funcii
Banca Europeana de investitii are misiunea sa contribuie la dezvoltarea
echilibrata si neintrerupta a pietei comune in interesul
Comunitatii, apeland la pietele de capital si la resursele sale
proprii. Pentru aceasta, Banca faciliteaza, prin acordarea de imprumuturi
si garantii si fara a urmarii un scop lucrativ, finantarea
proiectelor de mai jos in toate sectoarele economiei:
- proiecte care vizeaza dezvoltarea regiunilor mai putin dezvoltate;
- proiecte care vizeaza modernizarea sau conversia intreprinderilor
sau crearea de noi activitati ca urmare a instituirii progresive a pietei
comune, care, prin natura sau amploarea lor, nu pot fi finantate in intregime
prin diferitele mijloace existente in fiecare din statele membre;
- proiecte de interes comun pentru mai multe state membre care, prin amploarea
sau natura lor, nu pot fi finantate in intregime prin diferitele
mijloace existente in fiecare din statele membre.
In indeplinirea misiunii sale, Banca faciliteaza finantarea
programelor de investitii, conjugat cu asistenta acordata de fondurile
structurale si de alte instrumente finaciare ale Comunitatii.
Organizare
Banca are ca organe de management si conducere:
- Consiliul guvernatorilor;
- Consiliul directorilor;
- Comitetul managerial.
Ca organe de evaluare si control, au fost create urmatoarele:
- Comitetul de audit;
- Auditul extern;
- Auditul intern;
- Controlul financiar;
- Riscul creditului;
- Evaluarea operatiunilor.
Consiliul Guvernatorilor este format din ministrii de finante ai tarilor
membre UE.
Consiliul Directorilor are in componenta 25 de directori si 13
supleanti numiti de Consiliul Guvernatorilor. Statele membre nominalizeaza
24 de directori si 12 supleanti, pe cand Comisia Europeana este
reprezentata de un director si un supleant. Presedintia Consiliului apartine
Presedintelui Bancii.
Comitetul managerial este organul executiv al Bancii. El se ocupa
de problemele zilnice ale activitatii bancii.
2.3. COMITETUL ECONOMIC SI SOCIAL
Istoric
Comitetul Economic si Social a fost instituit prin Tratatul de la Roma.
A aparut ca urmare a dorintei de reprezentare a intereseor diferiteor
categorii economice si sociale inainte de adoptarea unor acte.
Atributii si funcii
Comitetul este consultat in mod obligatoriu de Consiliu sau de Comisie
in cazurile prevazute de Tratatul privind Uniunea Europeana.
Poate fi consultat de aceste institutii ori de cate ori ele considera
oportuna o astfel de consultare. El poate lua initiativa de a emite un
aviz in toate cazurile in care considera oportun.
Daca considera necesar, Consiliul sau Comisia fixeaza Comitetului
un termen pentru a-si prezenta avizul, care nu poate fi mai mic de o luna,
socotit de la data la care presedintele primeste comunicarea care ii este
adresata in acest scop. Dupa expirarea termenului, lipsa
avizului nu pune problema continuarii procedurilor.
Avizul Comitetului si avizul sectiei specializate, precum si continutul deliberarilor
sunt transmise Consiliului si Comisiei
Organizare
Comitetul economic si social are 222 de membriinumiti pentru un mandat de 4
ani de catre Consiliul Uniunii Europene prin vot unanim. Dupa
terminarea mandatului, membrii Comitetului poat fi realesi. Numarul locurilor
rezervate pentru fiecare tara in Comitet este urmatorul:
- Germania, Franta, Italia si Marea Britanie au cate 24 de membrii;
- Spania are 21 de membrii;
- Belgia, Grecia, Olanda, Austria, Portugalia si Suedia au cate 12 membrii;
- Danemarca, Irlanda si Finlanda au cate 9 membrii;
- Luxemburgul are 6 membrii.
In vederea numirii membrilor Comitetului, fiecare stat membru inainteaza
o lista cuprinzand un numar de candidati dublu fata
de locurile atribuite cetatenilor sai.
Compunerea Comitetului trebuie sa ia in considerare necesitatea
asigurarii unei reprezentari adecvate a diferitelor categorii
ale vietii economice si sociale.
Comitetul isi desemneaza dintre membrii sai presedintele
si biroul, pentru o perioada de doi ani.
Comitetul este convocat de presedintele sau, la cererea Consiliului sau
a Comisiei. De asemenea, se poate intruni si din proprie initiativa.
Comitetul cuprinde sectii specializate. El contine, in special, o sectie
de agricultura si o sectie de transporturi, care sunt reglementate de
dispozitiile speciale privitoare la agricultura si transporturi.
In cadrul Comitetului se pot constitui subcomitete, care sa elaboreze
proiecte de avize asupra unor probleme sau in domenii determinate, care
urmeaza sa fie supuse deliberarii Comitetului.
2.4. COMITETUL REGIUNILOR
Istoric
Comitetul Regiunilor a fost creat prin Tratatul de la Maastricht.
Constituirea acestuio Comitet a venit ca urmare a cerintelor imperative din
partea autoritatilor regionale pentru o reprezentare concreta
in cadrul institutional si de decizie al UE.
Instituirea Comitetul Regiunilor a fost un pas semnificativ in "procesul
crearii unei Uniuni si mai apropiate de cetatenii Europei, in
care deciziile sunt luate pe cat posibil de apropiat de cetatean
in conformitate cu principiul subsidiaritatii", asa cum se
arata in preambulul TUE. De altfel, inca de la creare
si de la prima sedinta, care a avut loc in martie 1994, Comitetul
s-a evidentiat ca un puternic gardian al principiului subsidiaritatii.
Atributii si funcii
Comitetul Regiunilor are o functie consultativa. El isi exercita
functia de recomandare in arii de importanta pentru autoritatiile
locale si regionale. Aceste arii sunt:
- politica transporturilor;
- politica fortei de munca;
- stimularea coperarii statelor membre UE in domeniul fortei de
munca;
- masurile sociale;
- implementarea deciziilor privind Fondul Social European;
- suport pentru masuriile din aria educatiei si a tineretului;
- educatia vocationala;
- cultura;
- sectorul public de sanatate;
- sectorul cailor trans-europene;
- politica structurala in domenii specifice nelegate cu cele ale
Fondului;
