c7h22hh
Salariul este suma platita pentru a obtine serviciul factorului munca. Se obtine dupa ce munca s-a consumat, deducandu-se din pretul incasat pentru bunul de producere a acestuia sau la care serviciul a contribuit, deci salariu este un venit, de fapt cea mai frecventa forma de venit, nivelul sau conditionand situatia economica a unui numar semnificativ de angajati. Salariul exprima atat retributia muncii de executie a actiunii de producere sau serviciul prestat catre consumator cat si facilitatea capacitatii fortei de munca consumata si acceptata de proprietarii productiei in favoarea posesorului fortei de munca. El face parte din gama instrumentelor de masura a capacitatii de munca si este considerat instrument de plata pentru serviciul prestat. Pentru ca salariul revine posesorilor de timp ocupat sau a oamenilor liberi economic si juridic, el reprezentand pretul serviciilor aduse de acestia . ca pret platit pentru serviciul adus de factorul munca, se stabileste dupa efectuarea muncii, el fiind diferit de la individ la individ si in functie de capacitatea productiva a fiecaruia si de gradul de instruire. Cand salariul se considera insuficient pentru munca prestata se intervine prin ajustari salariale la corectarea lui. Pe langa salariul incasat de fiecare individ s-au mai constituit alte categorii salariale: salariul colectiv este atribuit in mod global tuturor angajatilor intreprinderii, iar participarea acestuia la imbunatatirea nivelului salarial individual poate cota din beneficiul intreprinderii sau prin eliberarea unor facilitati; salariul social este parte din venitul national prin care societatea intervine pentru a spori nivelurile salariale reale. Ele se acorda unor categorii sau grupari de salariati ce sunt considerate cazuri particulare si ca facand parte din clasele defavorizate. In cazul salariului social, statul intervine cu cote de participare impuse iar acestea pot fi distribuite angajatilor doar in cazul in care unitatea economica inregistreaza profit. In general salariul este format din: salariul nominal care este suma platita de producator-stabilita in conformitate cu mecanismele pietelor reale; salariul global care este salariul fata de care se porneste in cazul negocierilor; salariul real care este cantitatea de bunuri si servicii ce se poate cumpara pe baza salariului nominal. El difera de la om la om, de la piata la piata si de la economie la economie si este raportul dintre salariul nominal si indicele preturilor din piata. Formele de salarizare sunt modalitati prin care se exprima marimea si dinamica salariului. Ele realizeaza legatura intre elementele ce revin salariatilor si activitatea depusa de acestia. Salarizarea in regie asigura retributia salariatilor in conformitate cu timpul real lucrat dar fara a se preciza in mod expres cantitatea sau volumul muncii desfasurate. El depinde doar de timpii normati productiv. Se practica in acele sectoare in care lipsa de omogenitate a angajatilor face practic imposibila diferentierea muncii pentru fiecare lucrator in parte. Salarizarea in acord consta in remunerarea angajatilor in conformitate cu valoarea productiei sau serviciilor desfasurate. Durata timpilor de munca poate fi diferita de la un angajat la altul si prestabilita doar in functie de nivelul de calificare al angajatilor sau gradulul de dezvoltare a unitatii. Acesta forma de salarizare, desi conduce la productivitate, in multe cazuri, dar conduce si la noncalitate. Salarizarea mixta consta dintr-o reunire a formelor de salarizare anterioare iar aceasta se stabileste in functie de indeplinirea conditiilor tehnice, tehnologice si a formelor de organizare a productiei. Fiecare conditie are un anumit tarif acordat pe timpul efectiv lucrat iar valoarea si calitatea productiei contribuie la marirea cuantumului salarial. Aplicarea acestor metode, in unele cazuri, este contestata de salariati sau de firme. In acesta conditii interventia statului poate influenta rata nivelului salarial. Sunt cunoscute urmatoarele tipologii de prestabilire a nivelului salarial: corectia salariilor (se aplica la toate formele de salarizare si contribuie la sporirea sigurantei mentinerii acestuia, la pastrarea cuntumului ocupat al fortei de munca sau al nivelurilor de reconversie profesionala a angajatilor. Adaptarea salariului la conditiile scaderii preturilor produselor atrage dupa sine diferente intre categoriile sociale, respectiv diferente intre conditiile de munca la nivelul intreprinderii); participarea salariala (redistribuirea unei cantitati din profitul firmei catre angajati in una din formele: participare directa-cota procentuala din profit sau acordarea de actiuni sau salarii proportionale cu rezultatele agentului economic), socializarea (include alte forme de retributie acordate in cazul unor grupuri de salariati aflati in dificultate). In mod obiectiv marimea salariului trebuie sa fie situata intre doua limite stabilite de comun acord intre angajatori si angajati. Limita inferioara este stabilita in conformitate cu cerintele angajatilor si reprezinta cuantumul minim suportabil pe care acestia il pot primi pentru munca prestata. Pentru stabilirea marimii salariului unui angajat trebuie luat in consideratie nivelul de instruire, forma de activitate prestata si efectele muncii prestate. Limita maxima a salariului este totalitatea venitului realizat de agentul economic de la care acesta isi permite realizarea tarifelor salariale. In conditiile stabilirii salariului se disting doua efecte ale acestuia: efectul de substituire (angajatul dornic de acumulare a unui nivel salarial cat mai ridicat renunta la timpul liber in favoarea timpului ocupat. Ca efect se mareste cuantumul venitului global lunar in defavoarea refacerii fortei de munca), efectul de venit (comportament pe care salariatul il manifesta in momentul acumularii unui venit care sa-i satisfaca aspiratiile renunta la timpul ocupat auxiliar in favoarea timpului liber. Ca efect al acestui comportament se realizeaza o diminuare progresiva a acumularilor simple banesti cu respectarea conditiilor de trai si comportament antestabilit, iar salariatul dupa o perioada de timp se intoarce la primul efect). In conditiile pietelor perfect salariul se stabileste conform mecanismelor prezentate. Daca se cunoaste oferta totala a fortei de munca si cererea totala de efort, la intersectia celor doua curbe economice se realizeaza salariul de referinta. La monopol salariile sunt salariile sunt impuse de angajati prin intermediul sindicatelor care vor cauta depasirea punctului optim. Sindicatul are menirea de a elimina concurenta catre producator si obligatia de asumare a ocuparii fortei de munca. Salariul de monoxon este salariul impus de agentul economic pentru ca este singurul cuparator al fortei de munca. El stabileste timpul de munca, conditiile de munca si pretul efectiv platit. Salariul minim este o cale de a controla puterea monoxului iar statul impune nivelul minim al salariului oferit de monoxon. Stabilirea salariului minim are un efect de crestere a salariilor dar si de reducere a numarului de angajati si al acceptarii fortei de munca