OBIECTIVE p3z14zr

1. Asigurarea cunoasterii conceptului si a campului de actiune a protectiei consumatorilor.
2. Stabilirea locului protectiei consumatorilor in cadrul programelor de protectie sociala promovate de catre societate.
3. Prezentarea obiectivelor posibile ale programelor de protectie a consumatorilor.
4. Conturarea directiilor de actiune pentru asigurarea unei legislatii corespunzatoare, care sa stea la baza protectiei consumatorilor.
5. Prezentarea principalelor tipuri de institutii publice care pot asigura organizarea, desfas urarea si controlul activitatilor de protectie a consumatorilor.
6. Explicarea modalitatilor de organizare a consumatorilor ca forma proprie de protectie a drepturilor acestora.


8.1. Introducere

Problematica protectiei consumatorilor prives te indeosebi, aspecte referitoare la sistemul de relatii creat in cadrul pietei, generat de confruntarea consumului cu obiectul sau, respectiv cu produsul oferit de producator, la care se adauga cadrul de desfasurare a relatiilor ofertant - consumator, respectiv gradul de libertate in care are loc derularea fenomenelor de piata - jocul ofertei si cererii, liberalizarea preturilor, publicitatea comerciala, comportamentul personalului comercial, calitatea produselor etc.
Aducerea in discutie a problematicii privind protectia consumatorilor, nu trebuie insa sa determine ignorarea altor aspecte care, desigur, in momentul de fata apar ca deziderate, dar care, in timp, trebuie sa fie solutionate, pentru a putea face
intr-adevar pasul decisiv. Se are in vedere, in acest sens, pe de o parte, faptul ca
intr-un mod mai general, consumatorilor trebuie sa li se asigure importante beneficii printr-o politica de piata bine definita, care sa le permita a dispune de o alegere mai diversificata a produselor si serviciilor in conditiile unei piete mai competitive, iar pe de alta parte, crearea contextului, in cadrul caruia este esential sa apara faptul ca sunt recunoscute s i confirmate natura si obiectivele specifice politicilor privind consumatorii. Mai mult, este necesar sa se ajunga pana acolo, incat obiectivele respectivelor politici privind consumatorii sa nu mai fie considerate ca subproduse ale politicilor de piata sau ale politicilor concurentiale, ci abordari de sine statatoare, in cadrul carora consumatorii sa poata vedea cadrul, caile si instrumentele prin care drepturile le sunt protejate si promovate la nivel continental, sau mondial, in contextul politicilor globale promovate de statele europene sau din alte zone ale lumii. In consecinta, abordarile privind consumatorul vor trebui sa fie considerate ca segmente ale politicilor globale, dar conturate ca politici de sine statatoare, cu obiective proprii, prioritati proprii si instrumente proprii. Grija fata de consumator trebuie sa capete astfel legitimitatea deplina a unor politici distincte si autonome, functional integrate in cadrul celorlalte politici promovate de societate.


8.2. Conceptul de protectie a consumatorilor

Economia de piata, prin mecanismele sale si principiile promovate poate asigura coerentele necesare unei societati, prin jocul preturilor, al deciziilor de protectie si alegere ale consumatorilor, orientarea productiilor productive spre productii necesare si rentabile, realizand in acelasi timp echilibrul s i adaptarile necesare in economie, potrivit exigentelor de functionare corecta a mecanismului adoptat1.
Concomitent, economiei de piata ii este asociata si notiunea de corectitudine.
O asemenea notiune are in vedere, pe de o parte, concurenta, iar, pe de alta parte, consumatorul ca principal beneficiar al activitatii concurentiale. In ceea ce priveste concurenta, corectitudinea, ca trasatura a economiei de piata, presupune ca atat vanzatorii, cat si cumparatorii antrenati in actiune si, la randul lor, fiecare luat individual sa nu depinda de o putere care sa deformeze jocul concurentei, accesul la piata sa fie liber, atat producatorii, cat si distribuitorii sa nu poata ingradi diferitele domenii de actiune pentru a-s i rezerva beneficiile, iar deciziile fiecaruia sa fie luate in totala libertate. In raport cu consumatorul, notiunea de corectitudine presupusa de economia de piata are in vedere asigurarea unor largi posibilitati de informare, de cumparare a celor necesare si alegerea la preturi convenabile a unor produse de o calitate corespunzatoare pretului solicitat, fiind necesar ca piata sa fie transparenta, informatia sa circule liber, iar preturile sa fie cunoscute si, prin aceasta, concurenta sa fie efectiva, loiala si benefica pentru consumator.
Consumatorul, in calitatea sa de purtator al cererii de marfuri, joaca un rol important in mecanismul de piata, constituind, in acelasi timp, elementul de referinta al tuturor actiunilor intreprinse atat de producator, cat si de catre comerciant. Mai mult, pe masura ce o tara sau alta se dezvolta, cunoscand o stare de prosperitate, rolul consumatorului devine mai complex si un numar din ce in ce mai mare de organizatii, publice sau particulare, sunt afectate de comportamentul acestuia. In acelasi context, trebuie recunoscut insa faptul ca, luand in considerare interesele si nevoile respectivilor consumatori, acestia sunt confruntati cu o serie de dezechilibre
in raporturile de piata, dezechilibre ce afecteaza sub multiple aspecte - economic, educational, siguranta sanatatii etc. O asemenea stare de fapt impune anumite interventii sociale, menite sa ofere cadrul starii de echilibru, bazat pe respectarea unor clauze convenite si asigurarea accesului tuturor la produse care sa nu prezinte nici un risc si pe promovarea corecta, echitabila si sustinuta a dezvoltarii economiei sociale2. Intreg complexul de interventii sociale - guvernamentale sau nonguvernamentale - cu privire la problematica respectiva, is i gaseste expresia in conceptul de protectie a consumatorilor.
Conceptul de protectie a consumatorilor are in vedere un ansamblu de dispozitii privind initiativa publica sau privata, destinat a asigura si a ameliora continuu respectarea intereselor consumatorilor3.
Data fiind larghetea unei asemenea notiuni, protectia consumatorilor imbraca o serie importanta de aspecte, omul de rand, in calitatea sa de consumator si,
indeosebi, in calitatea sa de cumparator, devenit agent de piata, confruntandu-se cu o multitudine de probleme legate de: structura produselor destinate a-i asigura consumul, preturile la care isi poate procura diversele produse s i servicii si calitatea acestora, sistemul de informare prin care sa se asigure transparenta pietei, sistemul de comercializare a produselor si calitatea serviciilor comerciale etc.
Intr-un asemenea cadru, caracterizat printr-o arie larga de cuprindere si o complexitate deosebita, pentru asigurarea unei protectii reale a consumatorilor, este necesara o buna structurare a fenomenelor si a ariei problematice generate de fiecare dintre acestea, o selectare atenta a problemelor si detalierea lor, precum si conturarea unor obiective specifice fiecarei zone si perioade cuprinse in programele de protectie. Aceasta face ca protectia consumatorilor sa imbrace atat forma unei miscari generale, care sa militeze pentru respectarea intereselor consumatorilor, cat si, in cele mai frecvente cazuri, forma unor actiuni speciale, cu programe si obiective bine determinate in timp si spatiu (de pilda, miscarea pentru desdaunarea cumparatorilor de autoturisme Convoiz fabricate de firma “General Motors”, creata ca urmare a aparitiei, in procesul de utilizare, a unor defecte importante in sistemul de franare)4.
O data cu adoptarea setului de “Principii directoare pentru protectia consumatorului” de catre Adunarea Generala a Organizatiei Natiunilor Unite, prin
Rezolutia 39/248/1985, protectia consumatorului a devenit o problema de anvergura mondiala, principiile respective oferind un cadru utilizabil in elaborarea si consolidarea politicilor si legislatiei nationale a oricarei tari, referitoare la protectia consumatorilor, incurajand, concomitent, cooperarea internationala in domeniul respectiv5.
Tinand seama de mutatiile intervenite in societate, cres terea continua a exigentelor publicului consumator si, asa dupa cum subliniam si in capitolul anterior, aparitia unor fenomene care avertizeaza asupra faptului ca este in curs formarea unei noi societati care anunta un alt tip de armonie sociala, specialistii subliniaza faptul ca in cadrul Uniunii Europene si in tarile membre ale acestei comunitati s-a trecut la o noua conceptualizare a problematicii privind consumatorul si protectia sa.
Se incearca inlocuirea notiunii de “protectie a consumatorilor”, considerata restrictiva cu o notiune mai globala, de “promovare a consumatorului”, prin aceasta inlocuire considerandu-se ca respectivul consumator va deveni un interlocutor activ de piata6.
8.3. Structura campului de actiune al protectiei consumatorilor

Tinand seama de principalele aspecte prin care sunt caracterizate relatiile dintre agentii economici ce actioneaza intr-o economie de piata, se apreciaza ca problemele care pot forma obiectul unor programe de protectie a consumatorilor sunt extrem de complexe, ele putandu-se referi la multiple fenomene economice, sociale si chiar politice. Atat guvernele, cat si diversele organizatii care actioneaza in acest domeniu isi stabilesc structura programelor de protectie a consumatorilor in functie de etapa pe care o parcurge societatea in cadrul careia actioneaza si de prioritatile fiecarei zone. Exista totusi cateva aspecte in acest domeniu, care pot fi identificate ca prioritati in frecvente cazuri. Intre acestea apar: imbunatatirea consumului populatiei; realizarea unei calitati corespunzatoare a bunurilor si serviciilor oferite consumatorilor prin intermediul pietei; asigurarea unui sistem de preturi in concordanta cu nivelul veniturilor; organizarea unui sistem de informare util pentru consumatori care sa asigure transparenta pietei si apararea impotriva unei politici agresive de marketing, promovata de agentii economici.
Data fiind natura problematica a consumului si, indeosebi, a posibilitatilor de gestiune ale acestuia, de subliniat ca inscrierea unui asemenea obiectiv in programele de protectie a consumatorilor se refera, in special, la responsabilitatea statului, care trebuie sa asigure, prin politica sociala, conditii de realizare atat pentru o crestere constanta a volumului fizic al consumului, cat si pentru o imbunatatire structurala a acestuia. Realizarea unui asemenea obiectiv presupune, drept conditii principale, solutionarea urmatoarelor probleme:
• asigurarea echilibrului fondului de marfuri cu fondul de cumparare a populatiei, in acest sens fiind necesara o stimulare a cresterii ofertei de marfuri, care sa devina capabila sa faca fata, din punct de vedere cantitativ, tuturor componentelor nivelului de trai;
• orientarea agentilor economici, prin facilitati economice si o politica adecvata, spre intocmirea unor programe de productie privind bunurile de consum, care sa contribuie la realizarea unei bune functionari a economiei de piata;
• importarea unor bunuri de consum care sa intervina in cadrul mecanismului de reglare a echilibrului dintre resurse si nevoi.
Un alt domeniu care poate face parte din programele de protectie a consumatorilor il constituie asigurarea calitatii bunurilor si serviciilor oferite spre vanzare in cadrul pietei. Preocuparea trebuie generalizata sub toate aspectele, implicand absolut toti agentii economici cuprinsi in circuitul produselor. Asigurarea calitatii trebuie sa se bazeze pe un pachet de exigente bine conturate, corespunzator si ferm aplicate fata de toate produsele indigene sau din import - totul fiind axat pe respectul consumatorului, stiut fiind ca obiectivul unei economii competitive este satisfacerea consumatorului. In aceasta privinta specialistii sugereaza ideea potrivit careia in conditiile innoirii si diversificarii rapide a ofertei de marfuri, mondializarii pietelor si cresterii continue a exigentelor clientilor, managementul calitatii se profileaza tot mai mult ca un instrument util de sprijinire a programelor de protectie a consumatorilor7. O asemenea optica trebuie sustinuta insa printr-o legislatie corespunzatoare, prin crearea unor institutii specializate cu o baza proprie de analiza si urmarire a fenomenelor legate de calitate, precum si prin incurajarea si crearea unor asociatii puternice ale consumatorilor, care sa devina un instrument de actiune asupra ofertantilor certati cu legea, asigurand astfel calitatea si respectul fata de calitatea produselor in cadrul pietei.
Domeniul cel mai controversat si cel mai discutat atat sub aspectul specificitatii perioadelor de reforma, cat si sub cel al programelor de protectie sociala,
il constituie asigurarea unui sistem de preturi in concordanta cu cerint ele pietei si cu calitatea produselor. Inscrierea unor asemenea probleme in programele de protectie sociala, si implicit in cele privind protectia consumatorilor, presupune solutionarea atat a unor aspecte de fond referitoare la regimul preturilor si tarifelor, cat s i a impactului evolutiei preturilor asupra situatiei populatiei.
• In primul rand, trebuie sa se aiba in vedere ca sistemul preturilor reprezinta una dintre cele mai importante parghii economico-financiare ale economiei de piata.
O asemenea parghie are influente multiple asupra evolutiei de ansamblu a societatii, asupra stabilitatii monetare, precum si a unor schimburi eficiente cu strainatatea. Un blocaj al preturilor, care sa ignore legile ofertei s i ale cererii, ar duce inevitabil la mentinerea si chiar la accentuarea blocajului dintre fondul de marfa foarte sarac si veniturile populatiei, ceea ce ar duce la o cres tere deosebit de puternica a inflatiei, cu toate aspectele sale negative. La aceasta s-ar adauga migrarea spre exterior a unui volum extrem de ridicat de produse, ca urmare a preturilor mai avantajoase practicate in alte tari. Intr-o asemenea situatie, numai asigurarea unei autonomii corespunzatoare agentilor economici poate reprezenta o solutie. Acordand autonomie functionala agentilor economici, acestia vor cauta sa-si adapteze productia la cerintele pietei, trebuind sa produca ceea ce este recunoscut si platit de societate. In aceste conditii, nivelul costurilor marginale va deveni unul dintre criteriile majore in stabilirea preturilor pietei.
• In al doilea rand, este necesar sa se tina seama ca penuria de marfa poate face ca nivelul de echilibru al preturilor de piata sa fie foarte ridicat si sa apara astfel preturi foarte mari fata de puterea de cumparare a diferitelor categorii de populatie. In aceasta situatie, protectia sociala trebuie sa devina viabila, prin programe adecvate.
In legatura cu aceasta, se apreciaza ca obiectul protectiei consumatorilor imbraca doua aspecte: unul, care se refera la asigurarea unui cadru bine determinat de lege si transparent pentru toate categoriile de populatie, altul, care trebuie sa aiba in vedere o serie de masuri concrete, menite sa conduca efectiv la mentinerea unui nivel de trai decent al populatiei.
- Primul aspect - cel referitor la cadrul de formare si de evolutie a preturilor - trebuie concretizat printr-o serie de masuri, intre care, mai importante pentru protectia consumatorilor, pot fi urmatoarele: crearea unor conditii din partea statului, pentru ca operatiunea de formare si de evolutie a preturilor sa aiba loc in conditiile unei autonomii depline a agentilor economici; acordarea unor facilitati agentilor economici implicati in tranzactiile externe, cu influente pozitive asupra pietei; crearea unui sistem flexibil si dinamic privind compensarea urmarilor liberalizarii preturilor asupra diferitelor categorii sociale; autorizarea participarii unor autentici reprezentanti ai consumatorilor la tratativele purtate intre agentii economici cu privire la stabilirea diferitelor categorii de preturi, la produsele cu o pondere deosebita in consumul populatiei.
- Cel de-al doilea aspect are un caracter temporar, prezentand importanta doar in perioada de tranzitie, caracterizata prin puternice escaladari de preturi. Se au
in vedere aici, alaturi de caile clasice de protectie sociala utilizate de catre stat
(subventionarea unor ramuri si produse, acordarea unor sume fixe compensatorii etc.) si unele masuri menite sa usureze traiul cotidian al populatiei. Este vorba, in principal, de o serie de masuri tranzitorii, cum ar fi: supravegherea din partea statului a fluxurilor produselor de la producatori la consumatori, spre a evita stocarile speculative; asigurarea unei legislatii de urgenta care sa impiedice practicile necinstite din cadrul comertului interior; inlaturarea sistemelor de aprovizionare preferentiala a unor categorii de populatie; reglementarea clara a unei metodologiei de stabilire a adaosului comercial, in vederea eradicarii practicilor speculative.
Organizarea unui sistem de informare util pentru consumatori si apararea impotriva practicilor comerciale agresive, constituie un alt domeniu complex din cadrul procesului de protectie a consumatorilor.
Experienta acumulata in acest domeniu permite o delimitare a complexului de informatii destinate consumatorului, in patru mari categorii de elemente8:
• Informat ii asupra produselor prezentate in cadrul pietei - o categorie de elemente prin care se fac cunoscute consumatorilor natura produsului, pretul acestuia, originea sa (vegetala, animala, minerala, combinatii, materii prime naturale etc.), provenienta (indigene, import), data limita de consum, sisteme de ambalare si date asupra naturii s i compozitiei ambalajului, sisteme de depozitare si conservare etc.;
• Informat ii asupra pietei - referindu-se, indeosebi, la sistemul de relatii existent in cadrul pietei, intermediarii implicati, sistemele si nivelurile de preturi practicate, tipurile de servicii asigurate, facilitatile ce pot fi obtinute in domeniul achizitionarii, serviciilor si preturilor etc. Amplitudinea acestei categorii de informatii depinde de stadiul atins de piata fiecarui produs, respectiv daca este o piata bazata pe abundenta de produse sau una tensionata de o penurie cronica, daca predomina bunurile sau serviciile, si, in sfarsit, daca inovatiile apar ca element component al activitatii cotidiene sau doar ca exceptie;
• Informat ii referitoare la circuitele de distribut ie - informatii care privesc modul in care publicul poate efectiv, in cadrul pietei, sa se adreseze unitatilor care ii asigura cel mai bun raport calitate-pret; ele se refera la structura circuitelor economice care privesc fluxul fiecarei categorii de produse, reteaua de produse existenta, localizarea unitatilor s i programul de functionare etc.;
• Informat ii asupra propriilor nevoi - o categorie de informatii care au drept obiectiv sa lamureasca publicul consumator in legatura cu modul stiintific de interpretare, intelegere si satisfacere a propriilor nevoi alimentare, atat sub aspectul lor cantitativ, cat si calitativ. Acestea intrucat, in societatea contemporana, tocmai multitudinii de alternative oferite de economia moderna, omul se hraneste corespunzator si, adesea, prea abundent, sub influenta actiunii conjugate ale unor idei tenace de a fi beneficiarul tuturor posibilitatilor si a unei mari ignorante in materie dietetica. Fenomenul apare in termeni apropiati si in ceea ce priveste raportul nevoi cai de satisfacere, prin intermediul noilor produse oferite de progresul tehnic in domeniul electronic, chimic, biologic etc. si, drept urmare, consumatorul trebuie informat si ajutat spre a-si intelege propriile nevoi si a cunoaste caile posibile de satisfacere. Aceasta ultima grupa de informatii mai trebuie sa cuprinda, dupa parerea noastra, si informatia educationala, destinata a cultiva gustul pentru frumos, pentru agreabil si placut, contribuind prin aceasta la inlaturarea subcreatiilor si promovarea unor produse de prost gust; avem in vedere, indeosebi, informatiile cu privire la moda s i evolutia acesteia in creatia vestimentara, informatiile referitoare la comertul cu carti, cu obiecte de arta etc.
In cadrul pietei, informarea consumatorilor se asigura prin intermediul publicitatii si al sistemelor de etichetare. Publicitatea are menirea de a asigura cunoasterea existentei diferitelor produse si a sortimentelor acestora, axandu-se
indeosebi pe comunicarea noutatilor, a diferitelor sisteme de ambalare, dozare si conditionare, precum s i a sistemului de preturi. Etichetarea este destinata sa permita cunoasterea marcii, a naturii produselor, greutatii, pretului, datei limita a consumului si a modalitatilor de folosire etc. Or, tinand seama de modul in care se desfasoara actiunea de informare a consumatorilor, in majoritatea tarilor cu economie de piata sunt formulate serioase rezerve, in special, in legatura cu informarea efectiva a consumatorilor prin publicitate s i etichetaj. Fenomenul este generat de faptul ca scopul publicitatii, indiferent sub forma care se prezinta aceasta, il constituie, inainte de toate, asigurarea vanzarii produsului sau serviciului, ceea ce apare, din nefericire, incompatibila cu informarea obiectiva a publicului9. Desigur, nu se poate generaliza, existand, bineinteles, un mare numar de ofertanti - producatori si distribuitori - ale caror informatii sunt corecte, ajutand consumatorul in procesul de cumparare, orientandu-l spre produsul cel mai indicat atat din punctul de vedere al nevoii, cat si al pretului. Foarte adesea publicitatea si etichetarea au drept unic scop sporirea puternica a vanzarilor si, drept urmare, nu fac altceva decat sa caute a inocula consumatorului, in mod agresiv, preferintele pentru produsul ce intereseaza firma ofertanta. O asemenea situatie face ca informarea consumatorului sa fie incompleta, imprecisa, neobiectiva si, in unele cazuri, limitata, chiar inselatoare. Inscriindu-se pe aceeasi traiectorie necorespunzatoare a unor forme in procesul de informare, etichetele sunt adesea incomplete, purtand aproape intotdeauna mentiuni lipsite de
intelegere, neasigurand in totalitate indicatiile esentiale pentru procesul de consum, eludand unele aspecte legate de compozitia produsului, adresa producatorului, data limita de consum. Mai mult, in ultimul timp, unele firme promoveaza, prin sistemul de etichetare, o informatie incomprehensibila, redata prin anumite coduri care ignora cunostintele si puterea de intelegere a consumatorului, si aceasta atat cu privire la elementele ce tin de tehnologia si modul de utilizare a produsului, cat s i in legatura cu datele de identificare a adresei producatorului. Tinand seama de aspectele cu privire la utilizarea informatiei in cadrul procesului de cumparare, de amploarea, structura si destinatia acesteia, cat si de modul denaturat in care aceasta informatie este folosita de catre unele firme producatoare sau comerciale, inscrierea unui obiectiv in programele de protectie ale consumatorilor, referitor la acest domeniu, trebuie sa aiba un dublu rol: pe de o parte sa asigure caile de informare corecta a consumatorului asupra a ceea ce ofera piata, asigurandu-i astfel transparenta pietei respective; pe de alta parte, sa asigure cadrul unei lupte deschise impotriva deformarii informatiei, a folosirii abuzive si a agresivitatii acesteia, precum si
impotriva complicarii si ingreunarii acesteia de catre destinatarii mijloacelor informationale si, in final, de catre beneficiarii produselor.
8.4. Obiectivele programelor de protectie a consumatorilor

Campul foarte larg de actiune, in cadrul caruia puterea publica sau diverse organisme neguvernamentale trebuie sa intervina pentru a asigura o anumita protectie sociala, precum si natura deosebit de complexa a relatiilor dintre ofertanti si consumatori, au pus societatea in alerta, determinand-o sa intervina prin diverse programe de protectie a consumatorilor, cu largi reverberatii asupra intregului sau sistem economico-social. In acelasi timp, agresivitatea practicilor comerciale, impactul stanjenitor al unei publicitati agresive, accentuarea artificiala a calitatii produselor, lansarea neintrerupta de noi modele, cu sau fara justificare, precum si a altor practici specifice pietelor monopoliste sau oligopoliste, care supun consumatorii unui adevarat asediu, au dus si la aparitia unor miscari de aparare a consumatorilor.
Prin natura lor, asemenea miscari imbraca si ele doua aspecte - o lupta neviolenta a consumatorilor sau un pachet de actiuni ale respectivelor organizatii - din care unul
imbraca aceeas i forma a programelor de protectie. In toate aceste situatii, pachetele de actiuni protectioniste - fie ele ale puterii publice sau ale organizatiilor consumatoriste - sunt concretizate printr-o serie de obiective care au menirea sa asigure orientarea activitatii tuturor organismelor guvernamentale, neguvernamentale sau de autoaparare formate de consumatori. Stabilirea unor asemenea obiective implica, la randul sau, necesitatea ca, pe langa cunoas terea problematicii generale cu care se confrunta puterea publica sau miscarile consumatoriste, sa se dispuna si de o capacitate corespunzatoare de interpretare a fenomenelor, pentru a se putea discerne asupra multiplelor probleme cu care se confrunta si a se stabili, pentru fiecare domeniu, modalitatile de actiune.
Intr-un asemenea context, s-a considerat util ca in vederea conturarii principalelor aspecte asupra carora trebuie sa se concentreze actiunile ce urmeaza a fi incluse in cadrul programelor de protectie a consumatorilor, sa fie supuse atentiei cateva aspecte cadru, carora le vor fi subordonate, la inceput, obiectivele generale ale respectivelor programe si apoi ale revendicarilor sau ale diferitelor aspecte, aparute pe parcurs, ca generatoare de conflicte sociale sau de prejudicii in dauna consumatorilor.
La stabilirea unui asemenea cadru, pot concura urmatoarele preocupari: cunoasterea nevoilor reale ale consumatorilor; apararea intereselor tuturor categoriilor de consumatori; diminuarea dezechilibrelor dintre diferitele categorii de consumatori in domeniile economic, educational si al respectarii clauzelor convenite; asigurarea dreptului de a avea acces la produse care nu prezinta nici un risc pentru sanatatea si securitatea fiecarui consumator; preocuparea pentru promovarea corecta, echitabila si sustinuta a dezvoltarii economice si sociale10.
Pornind de la un asemenea cadru, Organizatia Natiunilor Unite, prin rezolutia
39/248 din aprilie 1985, a stabilit o serie de principii directoare pentru protectia consumatorilor, menite sa asigure guvernelor tuturor tarilor un cadru care sa poata fi folosit pentru elaborarea si consolidarea politicilor s i legislatiei pentru protectia consumatorilor.
Potrivit acestui cadru de principii, drept principale obiective asupra carora ar trebui sa se concentreze fiecare tara s i, dupa parerea noastra, si miscarile de aparare a drepturilor consumatorilor, se contureaza urmatoarele:
• facilitarea producerii si distribuirii de produse corespunzatoare nevoilor si cererilor consumatorilor;
• asigurarea tinerii sub control, prin intermediul tuturor organizatiilor nationale s i internationale, a practicilor comerciale abuzive care afecteaza consumatorii;
• incurajarea unor niveluri ridicate ale eticii celor angajati in producerea si distribuirea bunurilor de consum si serviciilor pentru consumatori;
• promovarea unei cooperari internationale in domeniul protectiei consumatorului;
• incurajarea dezvoltarii conditiilor de piata, care sa asigure consumatorilor o gama larga de produse, la preturi avantajoase acestora;
• stabilirea unui sistem de prioritati privind protectia consumatorilor din fiecare tara, a circumstantelor economice s i sociale specifice nivelului de dezvoltare atins, precum si a nevoilor caracteristice populatiei statului respectiv;
• protectia consumatorilor fata de pericolele ce afecteaza sanatatea si siguranta lor;
• promovarea s i protectia intereselor economice ale consumatorilor;
• asigurarea accesului consumatorilor la informatiile corecte, care sa permita acestora sa faca o alegere conforma dorintelor si necesitatilor personale;
• crearea unui sistem de educare a consumatorilor;
• asigurarea posibilitatii unei despagubiri efective a consumatorilor, in cazul ivirii unor daune generate de produsele sau serviciile achizitionate in cadrul pietei;
• obligativitatea tuturor intreprinderilor ofertante - producatoare sau comerciale - de a se supune legilor si reglementarilor privind protectia consumatorilor din toate tarile cu care au relatii de afaceri; obligativitatea respectivelor firme de a respecta prevederile standardelor internationale privind protectia consumatorilor;
• crearea, in fiecare tara, a unor organisme corespunzatoare care sa elaboreze si sa aplice, potrivit legilor proprii statului respectiv, o politica de protectie a consumatorului; aceasta politica de protectie a consumatorului urmeaza sa fie implementata in beneficiul tuturor sectoarelor, al intregii populatii s i, in special, al diferitelor categorii de populatie din mediul rural;
• luarea in considerare, la elaborarea politicilor de protectie a consumatorului, a potentialului pozitiv al institutelor si universitatilor de cercetari - publice sau private;
• asigurarea libertatii cumparatorilor, precum si a altor grupuri sau asociatii reprezentative, de a se organiza si a-s i desemna lideri care sa le exprime opiniile in procesele de luare a unor decizii care sa le reglementeze interesele.
Principiile conturate de Organizatia Natiunilor Unite si recomandate guvernelor statelor membre ale acestei organizatii mondiale, prin natura lor, se adreseaza puterii de stat, administratiei publice. T inand seama insa, pe de o parte, ca ele au fost supuse atentiei forumului mondial, ca urmare a unor puternice mis cari de aparare a drepturilor consumatorilor din tarile civilizate ale lumii, cu o puternica dezvoltare economico-sociala, iar pe de alta parte, de generozitatea, complexitatea si marea actualitate a obiectivelor cuprinse in cadrul respectivelor principii, consideram ca ele au, in actuala etapa pe care o parcurg tarile estice, o importanta deosebita pentru stabilirea programelor tuturor mis carilor de acest gen din tarile respective, devenind, cu amendamentele de rigoare, obiective specifice ale miscarii de aparare a drepturilor consumatorilor din cadrul fiecaruia dintre aceste state.
Se considera insa ca este necesar ca programele de protectie a consumatorilor, din tarile care trec, in aceasta perioada, spre o economie de piata, sa cuprinda in structurile lor, si alte aspecte generale, de larga audienta in cadrul consumatorilor si cu o frecventa ridicata in cadrul revendicarilor individuale formulate de catre ei. Dintre acestea, o importanta deosebita prezinta urmatoarele11:
• obligarea statului de a asigura o pozitie dominanta a consumatorului pe piata, pozitie garantata prin legi sau alte acte normative specifice, precum si prin programele de protectie a consumatorilor alcatuite de diversele sale institutii;
• impunerea ideii potrivit careia protectia consumatorului trebuie interpretata ca o problema publica, fenomen care presupune respectarea unui pachet de norme juridice si diferite acte departamentale legate de intregul proces de comercializare si consum al marfurilor;
• inlaturarea discriminarilor in domeniul servirii si instalarea principiului potrivit caruia, in asigurarea serviciilor catre consumatori, sa se aiba in vedere excluderea diferentelor si a decalajelor dintre sectorul de stat, cooperatist si particular;
• legat de primul aspect, trebuie militat si pentru reconsiderarea notiunii de consumator, care trebuie sa fie definita ca “persoana fizica careia, pe baza unei
intelegeri, i se asigura diferite servicii pentru necesitatile proprii”;
• inlocuirea raspunderii subiective a celui care ofera bunuri de consum sau asigura diferite servicii, cu raspunderea obiectiva sau as a-numita “raspundere pentru rezultate”;
• impunerea obligativitatii producatorilor de bunuri de consum si prestari de servicii de a emite documente asupra utilitatii si serviciului asigurat, iar in functie de anumite particularitati ale bunului sau serviciului si alte documente care sa garanteze siguranta consumului si securitatea in procesul de utilizare;
• determinarea administratiei publice de a crea organe de stat specializate, care sa vegheze, prin mijloace specifice, asupra modului de respectare a drepturilor consumatorilor; exercitarea puterii statului pentru a determina pe cei implicati sa actioneze in spiritul legilor care fac parte din pachetul actelor normative prin care se asigura, din punct de vedere juridic, protectia consumatorilor.

8.5. Organizarea procesului de protectie a consumatorilor

Cercetarea practicilor mondiale si studierea experientei unor tari cu traditie - ca Anglia, Belgia, Germania, SUA etc. - atat in domeniul relatiilor comerciale, cat si in ceea ce priveste preocuparile privind asigurarea protectiei consumatorilor contureaza cateva aspecte si directii deosebit de interesante, ce ar putea sta la baza organizarii procesului de protectie a consumatorilor, cu intregul sau sistem legislativ structural institutional, din cadrul oricarei tari care se orienteaza catre o economie de piata.
Ideea generala ce se desprinde din cercetarea experientei tarilor respective are in vedere ca protectia consumatorului trebuie organizata sub forma unui proces complex, in care sa fie implicata atat puterea publica, statul ca atare, cat si consumatorul insusi. Aceasta face necesar ca tratarea detaliata a problemelor referitoare la organizarea procesului de protectie a consumatorilor sa cuprinda o serie de aspecte referitoare la modul de implicare al statului, cat si unele probleme referitoare la organizarea consumatorilor in vederea apararii propriilor drepturi.
8.5.1. Implicarea puterii publice in procesul de protectie a consumatorilor
Interventia puterii publice in procesul de protectie a consumatorilor se concretizeaza in doua mari categorii de actiuni: asigurarea unei legislatii care sa raspunda corespunzator necesitatilor generate de asigurarea protectiei consumatorilor si organizarea unor institutii de specialitate care sa vegheze asupra protectiei consumatorilor.
A. Asigurarea unei legislatii corespunzatoare, care sa stea la baza protectiei consumatorilor
In ceea ce priveste legislatia pe care o implica procesul de protectie a consumatorilor, consemnam faptul ca puterea legislativa, guvernul fiecarei tari are obligatia de a emite legi si diferite acte normative, care sa reglementeze, corespunzator, suita de aspecte si tipurile de relatii ce pot lua nas tere in procesul de vanzare-cumparare. In legatura cu acest aspect subliniem faptul ca masurile de constituire a cadrului legislativ de protectie a consumatorilor sunt admise, in general, de orice observator al vietii societatii contemporane. Dar asupra metodelor folosite in acest scop, opiniile pot varia in mod semnificativ. Asemenea opinii au ca extreme, pe de o parte, o incredere totala in fortele pietei libere, iar pe de alta parte, o monitorizare cu caracter interventionist din partea organelor administratiei publice si ale puterii centrale12.
In legatura cu acest prim si important aspect al programelor de protectie a consumatorilor, se impune a se sublinia de la inceput ca practica juridica a ajuns la concluzia potrivit careia, in fond, justitionarea actelor legate de prejudicierea consumatorilor antreneaza un drept reparatoriu. Or, intr-o asemenea acceptiune, pentru rezolvarea cauzelor respective se poate apela la aplicarea principiilor generale ale Codului civil, iar pentru stabilirea sanctiunilor pentru eventualele infractiuni in domeniul respectiv, se recurge la prevederile dreptului penal13. Totusi, viata a demonstrat ca, date fiind sistemele concurentiale, complexitatea fenomenelor care caracterizeaza relatiile ofertant-cumparator si modul concret de adjudecare a produselor, se impune construirea unei jurisprudente in domeniul protectiei consumatorilor, jurisprudenta care sa aiba in vedere realitatile concrete din fiecare tara, principiile de drept si practica juridica din tarile respective, cat s i o serie de prevederi ale acordurilor si conventiilor internationale in materie de drept, practici comerciale si protectie a consumatorilor.
Intr-o asemenea conceptie, in decursul timpului, marea majoritate a tarilor a procedat la constructia unei jurisprudente proprii in domeniul relatiilor de piata, precum si la elaborarea si promulgarea unor legi specifice, care sa acopere anumite zone din vastul sistem de legaturi dintre ofertant si consumator.
Principalele probleme cu care se confrunta practica juridica in domeniul protectiei consumatorilor sunt date de o serie de aspecte referitoare la crearea unor mijloace cu adevarat eficace, care sa actioneze pentru asigurarea unui echilibru de forte in cadrul relatiilor ofertant-consumator. Pot fi semnalate aspecte cadru, legate de mijloacele judiciare s i parajudiciare, cat si o serie de aspecte factuale, legate de proceduri - individuale sau colective - cum ar fi costul actiunilor in justitie, accesibilitatea actiunilor respective, sistemul birocratic incarcat in procedura judiciara si promovarea unor practici simplificate, realizarea unui cadru legislativ si institutional care sa actioneze pentru prevenirea unor prejudicii in dauna consumatorilor, actionarea independenta in cazul ivirii unor practici necorespunzatoare si controlul asupra modului cum se respecta legile si hotararile judecatoresti reparatorii in favoarea consumatorilor.
Cursul de fata nu este o lucrare juridica de specialitate, el isi propune, in acest domeniu, doar sa sintetizeze unele preocupari din practica juridica internationala cu privire la imbunatatirea legislatiei in domeniul protectiei consumatorilor, in vederea asigurarii unei baze stiintifice corespunzatoare in ceea ce priveste structura eforturilor romanes ti privind elaborarea si promulgarea unor legi protectoare in domeniul consumului, cat si cu privire la asigurarea unor practici judiciare in domeniul protectiei consumatorilor.
In ceea ce priveste mijloacele judiciare, acestea presupun apelarea la un tribunal de natura civila sau administrativa. Specialistii in materie de drept recunosc,
in aceasta privinta, ca mijloacele judiciare traditionale prezinta pentru consumator numeroase inconveniente14. In prim planul unor asemenea inconveniente apare costul excesiv al justitiei, cheltuielile respective depasind, in unele cazuri, costul prejudiciului care urmeaza a fi recuperat. Acestui important inconvenient de ordin material i se adauga obstacole de natura psihologica, precum: formalismul procedural, limbajul din justitie si chiar roba magistratilor, care indeparteaza de tribunal cea mai mare parte a cetatenilor. Alaturi de aceste obstacole de ordin material si psihologic apare s i faptul ca justitia, in masura in care se ocupa de un drept sau prejudiciu reclamat de consumator, este in general defavorabila, ca urmare a sistemelor de aparare profesionalizate pe care le prezinta ofertantii reclamati. Si, in sfarsit, unul dintre importantele inconveniente ale mijloacelor judiciare traditionale este dat de faptul ca cea mai mare parte dintre acestea tind spre o reparatie individuala. Or, consumatorii trebuie sa fie protejati prin masuri preventive mai puternice decat cele reparatorii, iar acestea trebuie sa fie mai mult colective decat individuale, deoarece numai printr-un asemenea sistem poate fi imbunatatita situatia de ansamblu a consumatorilor.
Pornind de la acest deziderat, o serie de tari, atat de pe continentul american cat si de pe cel european, au gandit si au pus la punct o serie de mijloace juridice care implementate in practica juridica, alaturi de cele traditionale, sa contribuie la asigurarea prin justitie, la protectia consumatorilor. Dintre asemenea mijloace juridice nou gandite se detaseaza, in mod deosebit, cele privind: gruparea intr-un proces unic a apararii intereselor convergente ale mai multor consumatori; asigurarea posibilitatii reale a fiecarui consumator izolat de a avea acces la justitie, pentru apararea drepturilor sale; crearea unor tribunale specializate pe probleme de protectie a consumatorilor15.

• Gruparea intr-un proces unic a apararii intereselor convergente ale mai multor consumatori are in vedere ca o actiune colectiva este mult mai practica, deoarece, pe de o parte, poate inlatura insas i cauza generatoare de daune si nemultumiri, iar pe de alta parte, sistemul de repartizare a cheltuielilor usureaza sarcina financiara a fiecarui consumator daunat.
• Asigurarea unor posibilitati reale pentru fiecare consumator izolat de a avea acces la justitie pentru apararea drepturilor sale, se refera la faptul ca realizarea unui asemenea deziderat presupune o procedura simplificata, care sa implice cheltuieli minime si sa nu genereze nici o dificultate din punct de vedere administrativ sau psihologic. Alte solutii cu privire la asigurarea posibilitatilor reale de acces la justitie a consumatorilor lezati, au in vedere preluarea in sarcina statului a unora dintre cheltuielile de judecata. Pentru aceasta este insa nevoie de o sistematizare prealabila a problematicii privind protectia consumatorilor, pentru ca apoi, pe o asemenea baza, sa se poata trece la repartizarea responsabilitatilor financiare intre stat, asociatiile consumatorilor s i consumatorul insusi. Se mai sugereaza preluarea unor asemenea cheltuieli de catre anumite societati de asigurari, si aici fiind necesare unele structurari s i repartizari de responsabilitati. Cu privire la inlaturarea obstacolelor administrative si psihologice se discuta, de asemenea, posibilitatea functionarii unor birouri de asistenta juridica pe langa diferitele institutii ale statului, create in sectorul protectiei consumatorilor, cat si formarea unor specialisti in astfel de consultatii juridice16.
• Crearea unor tribunale specializate pe probleme de protectie a consumatorilor, dupa modelul tribunalelor comerciale compuse din comercianti si existente de multa vreme in unele tari europene, cum ar fi de pilda Franta; cu privire la crearea unor tribunale ale consumatorilor, pot fi studiate solutiile scandinave,
indeosebi cele din Suedia, precum si unele aspecte din cadrul practicii juridice din
Danemarca si Mexic. Pentru realizarea misiunilor ce le revin, tribunalele respective controleaza in permanenta activitatea comerciala, astfel incat sa fie respectate toate clauzele si conditiile promise de catre ofertant - producator sau comerciant - in procesul de vanzare a produselor catre consumator. Orice nerespectare a unor asemenea clauze sau conditii este discutata cu societatea comerciala care primeste astfel un prim avertisment. Daca problema nu se rezolva, tribunalul poate interzice producatorilor sau comerciantilor practicarea metodelor in cauza sau a clauzelor neloiale. Masurile respective sunt insotite de sanctiuni sau de amenzi. Este interesant, in aceasta privinta, de semnalat s i faptul ca deciziile tribunalului nu sunt luate doar de catre juris tii sai, ci in colaborare cu reprezentantii intereselor consumatorilor, ai organizatiilor salariale si asociatiilor patronale17.
Referitor la mijloacele parajudiciare, trebuie precizat de la inceput ca acestea sunt organizate de stat sau din initiativa particulara, prezentand toate aceeasi caracteristica de a se situa in afara ordinului jurisdictional, in afara tribunalelor. Si aceste mijloace parajudiciare pot fi grupate in trei categorii:
• Prima categorie are in vedere, ca mijloace parajudiciare, consultatiile juridice furnizate consumatorilor, gratuit sau la un pret modest. Informatiile si ajutorul acordat sub aceasta forma consumatorilor s-au dovedit foarte utile si cautate de aces tia, putandu-se vorbi despre experiente interesante in acest domeniu. Pot fi semnalate, in acest sens, experienta americana “neighborhood consumer center” si experienta engleza “law-shops”, adevarate boutique-uri de drept, la care consumatorii pot apela in orice conditii. Asociatia internationala a tinerilor juristi a pus la punct chiar un proiect de organizare a unei adevarate retele de asemenea unitati.
• O a doua categorie de mijloace parajudiciare are in vedere acele organisme de protectie a consumatorilor, care, pe langa furnizarea consultatiilor juridice, pot exercita s i presiuni asupra ofertantilor - producatori sau consumatori.
Asemenea presiuni pot emana atat de la asociatii specializate ale consumatorilor, cat si de la organismele publice sau semipublice. Din primul tip de astfel de organisme poate fi citat, ca exemplu, Camera de consum a Alsaciei din Franta18, care este un fel de federatie a unor grupuri s i asociatii ce se ocupa cu titluri diverse privind apararea consumatorilor, printre care si instituirea arbitrajelor si actionarilor in justitie.
Cel de-al doilea tip are in vedere o serie de institutii publice existente in diferite tari, care au fost create cu scopul de a cerceta, descoperi si urmari infractiunile economice. Consumatorul lezat se poate adresa unei asemenea institutii publice care, in cele mai multe cazuri, dispune de mijloace suficient de eficace pentru rezolvare, fara a mai fi necesara actiunea judiciara. Inconvenientul consta, in asemenea cazuri, in aceea ca, din nefericire, consumatorul nu este sigur ca reclamatia sa va fi rezolvata, intrucat administratia aplica, in mod evident, politica economica a guvernului, politica ce nu intotdeauna corespunde intereselor consumatorilor.
• A treia categorie de mijloace parajudiciare inglobeaza acele mijloace care au in vedere rezolvarea litigiilor, aducand fata in fata consumatorii cu ofertantii. Este vorba, de fapt, de proceduri in afara tribunalelor, realizate pe calea concilierilor sau arbitrajului. Asemenea proceduri presupun crearea unor organisme paritare, compuse atat din consumatori cat si din ofertanti, in special comercianti. In acest sens, poate fi cercetata experienta Germaniei si a unor tari scandinave.
Un alt important aspect, care preocupa specialistii din practica juridica, privind protectia consumatorilor, se refera la viziunea de ansamblu a cadrului de protectie, punandu-se problema unui nou mod de abordare, care sa aiba in vedere o trecere de la protectia consumatorului spre o protectie a tuturor cetatenilor19.
De fapt, in acest sens, reflectiile juridice sunt mai ample, deoarece in multe tari prin instituirea unor programe de protectie a consumatorilor, raman unele sectoare neacoperite si anumite categorii de populatie neprotejate. Astfel, daca vechea legislatie viza peste tot protejarea concurentilor ca si a consumatorilor, in actuala perioada multe legi, recent aparute (exemple pot fi numeroase), nu mai vizeaza doar protectia consumatorului. Intr-o asemenea situatie, se pledeaza pentru largirea campului de aplicare a noilor legi privind protectia consumatorilor, pe de o parte, ele urmand sa aiba in vedere toate aspectele relationale care apar in cadrul actului de achizitionare a produsului (calitate, functionalitate, legalitatea realizarii, conditiile de folosire, asigurare, posibilitatea vanzarii, conditii de plata etc.), cat si toate categoriile de cetateni care intervin in cadrul acestui complex circuit, cu drepturile s i responsabilitatile lor.
In contextul acelorasi preocupari s i tinand seama de tendintele aparute in ultimele decenii cu privire la puternica mobilizare a pietelor interne, se ridica si problema cadrului de protectie a consumatorilor: national si international.
Problema apare cu o importanta deosebita, intrucat, comparand modul de asigurare a protectiei juridice a consumatorilor din diferitele tari europene, se constata o mare diversitate, cu tendinta de crestere a diversitatii respective, pe masura aparitiei de noi legi de protectie, in materie de procedura. Acesta, intr-o prima analiza, nu este un fenomen grav, pe de o parte marea majoritate a relatiilor dintre consumator si ofertant pot fi situate intr-o singura tara, iar pe de alta parte, aplicate de catre practica juridica a fiecarei tari, apar ca experiente utile si, pe baza compararii avantajelor si dezavantajelor fiecareia, pot fi transformate in instrumente utile pentru construirea jurisprudentei altor tari. T inand seama de faptul ca relatiile internationale
intre consumator si ofertant - producator sau comerciant - cresc continuu, problemele care apar spre solutionare in domeniul protectiei consumatorilor devin tot mai complexe si cer solutii noi de rezolvare. Astfel, mobilitatea crescanda a populatiei
(turism, afaceri, cautarea unui loc de munca etc.) a devenit un fenomen semnificativ si cu o pondere deosebita, responsabilitatea fabricantilor, ca urmare a legaturilor de fuzionare a diverselor produse, a capatat deja un caracter international, producatorii si comerciantii sunt confruntati, pe masura trecerii timpului, cu o mare diversitate de legi, care antreneaza, potrivit specificului national local, mari distorsiuni ale concurentei, intreprinderile multinationale se confrunta cu probleme de adaptare a produselor, a publicitatii si a conditiilor generale de vanzare la prescriptiile nationale.
In ceea ce priveste consumatorul, devenit asa-zis “consumator international”, problemele de protectie juridica si indeosebi cele de ordin procedural devin si mai grave, mai greu de rezolvat20.
In acest context, apar o serie de probleme cu privire la normele de drept ce trebuie aplicate, incadrarea fenomenelor aparute si ordonarea acestora, competenta tribunalelor sau institutiilor de instrumentare a cauzelor aparute, valoarea unei decizii emisa de un organ judiciar sau parajudiciar etc. Problematica se complica si mai mult cand se are in vedere protectia colectiva a consumatorilor sau cooperarea intre institutii sau asociatii ale consumatorilor. Armonizarea regulilor pe care le incumba rezolvarea multiplelor probleme ale protectiei consumatorilor si, indeosebi, cooperarea internationala implica crearea unor organizatii internationale, precum
Consiliul Europei sau Comuniunea Europeana, care prin comisii de specialitate sa puna bazele unei jurisprudente internationale in ceea ce priveste protectia consumatorilor.

B. Crearea unor institutii publice care sa vegheze asupra protect iei consumatorilor
Cea de a doua latura a prezentei puterii publice in procesul de protectie a consumatorilor o constituie infiintarea unor organisme s i institutii insarcinate fie cu supravegherea modului de respectare a legilor si reglementarilor editate in scopul protectiei consumatorilor, fie cu acordarea asistentei de specialitate unor organisme ale consumatorilor sau chiar, in mod direct, consumatorilor.
Intre principalele tipuri de institutii si organisme, create si organizate de catre stat in scopul protejarii consumatorilor din tarile cercetate, figureaza: departamente de protectia consumatorilor; oficii sau departamente care trebuie sa urmareasca corectitudinea comerciantilor; departamente de preturi; laboratoare centrale sau regionale de analiza; servicii regionale de anchete economice sau de depistare a informatiilor etc21.
Fiind create de catre stat in scopul supravegherii si asigurarii aplicarii in fapt a legislatiei din domeniul protectiei consumatorilor, s-ar putea crede ca aceasta ar fi singura lor menire. Realitatea cercetata scoate in evidenta insa ca aceste institutii sau organisme de specialitate ale statului din domeniul respectiv au competente si preocupari mult mai largi, printre obiectivele lor figurand in plus: urmarirea structurii informatiilor publicate pentru clienti de catre diferite firme producatoare sau de comert; determinarea organizarii de catre firmele de comert, a unor actiuni si activitati
in favoarea consumatorilor; propunerea unor legi noi in vederea impiedicarii realizarii unor produse sau a unor practici comerciale necorespunzatoare.
Alaturi de diversele institutii si organisme create special in vederea protectiei consumatorilor, sunt integrate in cadrul acestui complex proces, cu sarcini speciale, si o serie de ministere, departamente sau alte organisme guvernamentale ce actioneaza in ramurile sau in domeniile in care, pe langa obiectivele de baza, specifice sectorului in cadrul caruia activeaza, au in sarcina si protectia consumatorilor. Intre acestea, se regasesc: ministerele sau departamentele de comert care raspund de modul de organizare a activitatii comerciale si de corectitudinea personalului comercial; ministerele de agricultura implicate cu sarcini
in domeniul realizarii marfurilor alimentare, securitatea alimentatiei s i chiar cu unele responsabilitati in ceea ce priveste comertul cu alimente; ministerele sanatatii, pentru problema medicamentelor si a comertului cu medicamente; departamente ale mediului ecologic, insarcinate cu supravegherea relatiilor consum-mediu-ambiant etc.
In ultimele decenii, in marea majoritate a tarilor a caror experienta a fost cercetata in vederea intocmirii acestei lucrari, a fost creat un tip nou de institutii privind protectia consumatorilor. Este vorba de institute sau centre nationale de cercetare s tiintifica, create in vederea acordarii unei largi asistente de specialitate
(consum, juridica, tehnica etc.) tuturor categoriilor de consumatori. Ca exemple, pot fi date: “L’Institut National de la Consommation”- Franta; “Nucleo anti sofisticationi”
(NAS) - Italia; “Verbraucherrschutzborden” - Germania; “Knsumentverket” - Suedia;
“Instituto Nacional del consumo” - Mexic etc. Misiunea acestor institutii stiintifice este deosebit de complexa; se pot totusi contura trei importante categorii de preocupari: informare, protectie, tehnica.
• Un prim obiectiv il constituie asigurarea unei informari documentate, continue si oportune pentru diversele categorii de consumatori. Activitatea respectiva este axata, in majoritatea cazurilor cercetate, pe informarea si indrumarea consumatorilor in vederea cunoasterii si exercitarii drepturilor lor; orientarea consumatorilor in procesul achizitionarii produselor pentru a-i ajuta sa-si utilizeze in mod rational capacitatea de cumparare; informarea consumatorilor asupra practicilor comerciale si publicitare daunatoare propriilor interese; promovarea unor obiceiuri de consum, care sa protejeze patrimoniul familial, sa asigure o dezvoltare sanatoasa si o alocare mai adecvata a resurselor umane ale societatii.
• In ceea ce priveste protectia consumatorilor, sarcina unor asemenea institute, centre sau nuclee stiintifice consta in a-s i aduce contributia, prin mijloacele specifice de care dispun, la prevenirea generala a promovarii unor fenomene necorespunzatoare sau a unor practici comerciale daunatoare consumatorilor, precum si la asigurarea asistentei juridice sau a sprijinului necesar consumatorilor in actiunile reparatorii ale drepturilor lezate. De remarcat faptul ca, desi o asemenea idee a devenit publica, mai recent ea este apreciata atat de specialisti, cat si de consumatori, repercusiunile facandu-se simtite in multe domenii, contributiile institutiilor respective crescand substantial in ceea ce prives te protectia consumatorilor. De asemenea, a sporit in mod apreciabil aportul unor asemenea institute la elaborarea normelor generale de drept privind protectia consumatorilor, cat si a diverselor acte normative axate pe solutionarea unor cazuri concrete, mai dificile, referitoare la consumul unor anumite produse, publicitatea agresiva sau daunatoare, practicarea unor anumite conditii de vanzare etc.
• Preocuparile de ordin tehnic ale institutelor, nucleelor sau centrelor stiintifice privind protectia consumatorilor sunt concentrate pe urmarirea sub toate aspectele a unor produse, procedand la incercari comparative, analize si teste de laborator, observari si urmariri in procesul de consum etc. Aceleas i preocupari se rasfrang si asupra tehnologiilor si procedurilor de obtinere a produselor, asupra tehnicilor comerciale si a tehnologiilor publicitare, precum si cu privire la intreaga complexitate a serviciilor comerciale, incepand cu informarea si terminand cu garantiile sau serviciile de instalare si intretinere a unor produse. Concluziile unor asemenea activitati sunt materializate in monografieri de produse, comunicate, note tehnice, pliante puse la dispozitia consumatorilor etc.
8.5.2. Organizarea consumatorilor, ca forma proprie de protect ie a drepturilor acestora
Concomitent cu preocuparile privind crearea unei jurisprudente specifice campului de actiune a protectiei consumatorilor si infiintarea unor ministere, departamente, institutii publice s i chiar institute sau centre de cercetare stiintifica de specialitate, statele occidentale s-au ingrijit si de asigurarea unei legislatii care sa faciliteze si organizarea unor sisteme proprii consumatorilor privind protectia.
Urmare a constientizarii nevoilor privind crearea unor organizatii proprii ale consumatorilor s i a existentei unei legislatii corespunzatoare, in toate tarile occidentale cercetate au aparut diverse tipuri de asociatii, care si-au propus, de la
inceput, o serie de obiective deosebit de ambitioase cu privire la protectia consumatorilor.
Procesul de creare si organizare a asociatiilor consumatorilor, ca forma proprie de aparare a drepturilor acestora, a cunoscut si el mai multe solutii. Intre acestea, doua se impun atentiei specialistilor: constituirea unor organizatii sau asociatii ale consumatorilor si organizarea unor comisii consultative, precum si a unor organizatii internationale.
A. Constituirea unor organizat ii sau asociat ii de consumatori
Cadrul legislativ creat de stat cu privire la protectia consumatorilor a favorizat aparitia unei mari diversitati de organizatii si asociatii avand drept scop apararea drepturilor consumatorilor.
Intr-un asemenea context, tinand seama de ordinea aparitiei lor, in Statele
Unite ale Americii intalnim o larga paleta de asociatii consumeriste, organizate pe probleme generale ale protectiei consumatorilor, cat si pe grupe de produse sau chiar produse.
Acelasi fenomen se intalneste s i in Belgia, Olanda si Luxemburg unde, pe langa asociatiile nationale ale consumatorilor, exista si o serie de asa-zise comisii, foarte diferite ca structura a componentelor, a dimensiunilor numerice sau a partilor antrenate in solutionarea problemelor; asemenea comisii sunt organizate pe categorii de bunuri sau servicii22.
In Germania, consumatorii sunt organizati sub forma unor centrale ale consumatorilor, diferite asociatii de interes, organizatii ale gospodariilor, comunitati de economie casnica etc.
In Franta, consumatorii sunt organizati sub forma unei uniuni nationale si a unor organizatii regionale ale consumatorilor. Sunt, si in aceasta tara asociatii cu caracter mai ingust, caracterul respectiv fiind dat fie de domeniul de actiune, fie de initiatorii miscarii respective. In acest ultim caz, un exemplu semnificativ il constituie
“L’Union feminin civique et sociale”.
Sirul exemplelor poate fi continuat cu aspecte similare din Anglia, Canada,
Danemarca, Italia, Mexic, Norvegia, Suedia, precum si din multe alte tari unde procesul de organizare a asociatiilor de protectie a consumatorilor a consacrat multiple posibilitati de actiune. Exemplele asupra carora ne-am oprit in cele cateva tari luate in discutie au avut menirea insa de a reliefa cadrul potrivit caruia constituirea organizatiilor sau asociatiilor consumatorilor poate fi realizata la nivelul unei tari sau zone de consum, sub forma unor organe ale centralelor sindicale sau ale mis carilor cooperatiste si, in cele mai frecvente cazuri, ca organe independente ale consumatorilor.
• Prima categorie, formata din organizatii sau asociatii ale consumatorilor, concepute si patronate de catre anumite centrale sindicale sau cooperatiste, cuprinde o multitudine de tipuri privind asemenea organisme sau asociatii ce actioneaza in diferitele tari a caror experienta a fost cercetata. Intre acestea se distinge si poate fi citata cu titlu de exemplu, Organizatia generala a consumatorilor,
infiintata in Franta, in anul 1859, ca urmare a diligentelor si intelegerilor intervenite
intre dirigentii mai multor centrale sindicale s i ai miscarii cooperatiste de consum.
Indiferent de forma de manifestare a unor asemenea organizatii, toate au drept obiectiv informarea si apararea consumatorilor. In scopul asigurarii informarii consumatorilor, asemenea organizatii sau asociatii dispun de publicatii proprii, prin intermediul carora publica diverse studii pe probleme de consum, rezultatele testelor comparative efectuate asupra unor produse din diverse grupe de marfuri, precum si multe alte informatii utile consumatorilor. Cu privire la apararea consumatorilor, organizatiile si asociatiile respective realizeaza: o serie de interventii pe langa organele puterii in vederea imbunatatirii, in interesul consumatorilor, a productiei si a comercializarii produselor, actiuni directe sau in justitie vizand producatorii sau distribuitorii, cand acestia incalca legislatia privind calitatea, preturile sau garantiile referitoare la un produs etc.
• Cea de-a doua categorie - asociatiile s i grupurile independente ale consumatorilor - este deosebit de importanta si foarte numeroasa, cuprinzand organizatii de diferite tipuri. Intalnim, in cadrul acestei categorii: uniuni federale si asociatii nationale ale consumatorilor in Marea Britanie, uniunea nationala a consumatorilor, organizatii regionale ale consumatorilor si diversele laboratoare de analiza si cercetare independente ale consumatorilor in Franta; federatii si uniuni de land in Germania; asociatii consumeriste in Statele Unite ale Americii etc. Toate acestea reprezinta organizatii de actiune, care vegheaza asupra respectarii drepturilor consumatorilor, privind ajutorarea consumatorilor lezati, depistarea unor produse daunatoare sau necorespunzatoare, sesizarea unor practici comerciale ilicite, actionarea in justitie a tuturor ofertantilor - producatori sau comercianti - care
incalca legile referitoare la protectia consumatorilor. Multe dintre aceste asociatii isi propun si o serie de obiective educative. Pentru realizarea unor asemenea obiective, asociatiile respective dispun de centre documentare, laboratoare de analiza si publicatii proprii, putand of