1. Obiectul macroeconomiei d9o18oj
2. Economia naþionala privita ca un sistem complet. Trasaturile sistemului economic naþional
3. Reformarea sistemului economic naþional ºi echilibrul economic
4. Agregate macroeconomice. Sistem de agregate: cerinþe, principii, structura
1.Este cunoscut faptul ca statistica este ºtiinþa care studiaza din punct de vedere cantitativ fenomenele de masa, pentru a surprinde trasaturile calitative din forma lor de manifestare. Prin definiþie, fenomenele de masa sunt fenomenele atipice, sunt variabile in timp ºi spaþiu, se manifesta pe diferite nivele de agregare din societate (la nivel microeconomic, la nivel macroeconomic ºi la nivel mondial).
Metodologia statistica utilizata pentru cuantificarea fenomenelor de masa la nivel macroeconomic are drept obiectiv cunoaºterea comportamentului economiei naþionale, a variabilelor sale esenþiale, fundamentarea politicilor macroeconomice ºi a deciziilor macroeconomice. Pentru a inþelege obiectul macroeconomiei al carui stadiu este stans legat de metodologia statistica elaborata corespunzator, analizam raportul microeconomiei, macroeconomiei, mondoeconomiei. In mod obiºnuit, prin microeconomie se inþelege stadiul fenomenelor economice care se manifesta la nivelul firmelor sau agenþilor economici. Cu toate acestea, obiectul microeconomiei nu trebuie redus doar la nivelul unitaþilor sau agenþilor economici. De ex: Studiul influenþei preþului asupra cereri unei marfi este in esenþa o analiza microeconomica ce presupune utilizarea unor relaþii de forma Qi=f(Pi)
Pi-preþul marfii i , Qi-cantitatea de marfa i , f-relaþia dintre cerere ºi oferta
Generalizand, putem exprima cererea pentru fiecare produs i dintr-un nomenclator de produse in funcþie de volumul disponibil al celor n-1 produse, din cele n existente ºi a venitului. Un asemenea studiu presupune utilizarea unor relaþii de forma: Qi=f(P1, P2, …,Pn, Q1, Q2,….,Qn-1, V)
Aceste relaþii reprezinta un model matematic macroeconomic al cererii. Analizand acest model, constatam ca microeconomiile cu metodele sale specifice sunt parþi componente ale macroeconomiei. Prin urmare, prin microeconomie se inþelege un nivel de structurare pe verticala a activitaþii economice, a raporturilor cauzale ºi funcþionale care se formeaza intre agenþii economici participanþi la viaþa economica.
Macroeconomia este un nivel de sinteza al structurii economiei naþionale ºi vizeaza ansamblul fenomenelor economice desfaºurate in unitatea ºi interdependenþa lor la nivelul tuturor agenþilor economici, al ramurilor ºi al zonelor teritoriale, agregate sau sintetizate in cadrul unui anumit teritoriu naþional. Potrivit acestei definiþii, macroeconomia sau economia naþionala studiata din punct de vedere cantitativ, consta din sistemul de activitate economico-social istoriceºte format ºi care exprima conþinutul, starea ºi sensul economiei din punct de vedere al intereselor naþional statale.
Conform definiþiei date, observam ca aceasta are anumite funcþii obiective. Dintre obiectivele macroeconomiei, amintim:
1.Determinarea agregatelor macroeconomice sau a indicatorilor sintetici ºi analiza acestora astfel incat sa se caracterizeze factorii producþiei ºi rezultatele obþinute.
2.Analiza agregatelor macroeconomice se efectueaza cu metode statistice pentru a cunoaºte trasaturile calitative din mecanismul de funcþionare al economiei naþionale in ansamblul sau.
3.Analiza corelaþiilor ºi proporþiilor dinte variabilele sau agregatele macroeconomic care descriu comportamentul economic naþional.
4.Caracterizeaza cantitativ destinaþia rezultatelor obþinute in economie pentru consum, pentru investiþii ºi pentru economii ale populaþiei.
Analizele macroeconomice sunt condiþionate de caracteristicile cantitative ale unor performanþe cu ajutorul unor indicatori specifici cum ar fi: productivitatea naþionala, consumul/locuitor, exportul, gradul de ocupare al populaþiei, inflaþia, evoluþia preþurilor, calitatea vieþii, nivelul saraciei, etc. Odata indeplinite aceste obiective macroeconomice ºi analizele macroeconomice pot sa furnizeze informaþii necesare pentru fundamentarea variantelor ºi deciziilor strategice pentru operaþionalizarea problemelor de modelare, simulare, de analiza a echilibrelor ºi dezechilibrelor existente in economie. Deasemenea furnizeza informaþii necesare studierii comportamentului economic naþional in stransa legatura cu economia mondiala, inclusiv impactul exercitat de activitatea economica asupra mediului inconjurator, asupra pieþii bunurilor de producþie, de consum. Prin extensia conceptului de macroeconomie se poate identifica la un nivel superior de agregare a societaþii, noþiunea de mondoeconomie.
Mondoeconomia se refera la ansamblul economiilor nationale, precum si a relatiilor dintre acestea. Aceasta inseamna ca in mondoeconomia avem in vedere statele participante autonom la viata economica, agenti economici nationali si transnationali, institutiile si organizatiile internationale.
Atat microeconomia, cat si macroeconomia si mondoeconomia utilizeaza in analiza metode statistice. Conceptele folosite, cuantificate, sunt definite de teoria economica sau politica, mai exact de teoria economiei de piata sau a factorilor de productie.
2.Economia nationala privita ca un sistem complex
Studiul cantitativ al fenomenelor si proceselor care se manifesta la nivelul economiei nationale, necesita explicarea relatiilor de tip cauza-efect, iar explicitarea factorilor de influenta necesita o viziune sistemica. In modul cel mai simplu un sistem este definit ca totalitatea elementelor aflate in interactiune, fiecare element reprezentand insa o entitate distincta.
Pornind de la aceasta definitie identificam principalele trasaturi ale sistemului: a.Integritatea elementelor b.Autocorelarea elementelor sau autostabilizarea sau homeostaza sistemului. Aceasta apare din insasi existenta mecanismului de reglare cu actiune inversa. c.Pentru sistemele sociale putem identifica si anumite trasaturi specifice:
-autoorganizarea se realizeaza permanent prin reorganizari interne, obtinandu-se continu stari stabile capabile sa asigure supravietuirea sistemului la solicitarile exercitate de mediu.
-ierarhia sau capacitatea unui sistem de a fi concomitent suprasistem pentru partile sale componente si subsistem in componenta altor sisteme.
-autogenerarea elementelor si restructurarea sistemului. Acestea se realizeaza prin perfectionari aduse performantelor anterioare realizate de sistem.
-Dezvoltarea care nu reprezinta altceva decat evolutia sistemului in directia dorita.
Intre agentii economici care isi desfasoara activitatea in economia nationala, in general in economia nationala privata ca sistem, exista mai multe tipuri de fluxuri exercitate ca urmare a activitatii desfasurate de participantii la viata economica. Identificam:
1.Fluxuri rele (materiale) = fluxuri de materii prime, materiale, servicii, produse finite, prefabricate, exercitate intre componentele sistemului economic national.
Aceste fluxuri reale sunt dublate, de regula in sens invers, de fluxuri financiare monetare, numite si fluxuri de cheltuieri sau venituri.
2.Fluxuri de forta de munca
3.Fluxuri informationale, energetice
Viziunea de sistem asupra economiei nationale necesita ca in analizele macroeconomice sa tinem seama de legatura stransa intre sistemele economic, social, politic si ideologic, sa tinem seama de legatura dintre economia nationala si economia mondiala, sa tinem seama de schimbul permanent dintre sistemul economic si mediul natural, legatura manifestata prin absortia produselor primare si evacuarea deseurilor rezultate din productie si consum, sa tinem seama de legaturile si interesele subsistemului sau elementelor componente ale economiei nationale.
In sistemul economic national exista si se dezvolta multiple elemente sau subsisteme ordonate in structuri si intre care exista relati care se intersecteaza sau interconecteaza.
Pentru ordonarea elementelor componente ale economiei nationale in diferite structuri, trebuie sa se aiba in vedere obiectul activitatii, mijloacele tehnice materiale si resursele materiale, organizarea sistemelor, conducerea sistemelor prin intermediul parghiilor economice precum si un sistem informational adecvat.
In cursul functionarii pentru atingerea anumitor obictive intre subsistemele sale apar conexiuni care influenteaza comportamentul altor subsisteme sau comportamentului in ansamblu. Dintre aceste conexiuni, precizam:
-conexiuni de interactiune intre subsisteme. Acestea nu implica modificarea structurii intregului sistem .
-conexiuni de generare. Acestea au drept obiectiv apatitia unor noi subsisteme in sistemul economic national.
-conexiuni de functionare - acelea care indeplinesc o anumita functie si dureaza atata timp cat functia respectiva este indeplinita.
-conexiuni de dezvoltare - acelea care insotesc si chiar genereaza procesul evolutiv al sistemului.
-conexiuni de transformare - au rolul de a modifica anumite elemente sau subsisteme din cadrul economiei sistemului national.
-conexiuni de conducere - acestea sunt combinatii intre conexiuni de transformare si de dezvoltare existente intre elementele sistemului.
Tipurile de conexiuni identificate permite clasificarea agentilor economici pe ramuri si domenii de activitate, permite identificarea structurilor din economia nationala. Sistemul economic national este un sistem deschis. Nu este un sistem static,ci dinamic. Acest din urma aspect se datoreaza faptului ca exista in cadrul sistemului activ de reformare sau transformare al mecanismului de functionare al economiei.