1.Cateva consideratii privind economia Romaniei f8r6rp
In preajma si in timpul primului razboi mondial fortele economice s-au indreptat spre economia de razboi. In cei 2 ani de expectativa s-a creat o anume competitie intre cele doua grupuri de tari care formau aliantele, o competitie in intrarea capitalului in Romania. Chiar daca Germania si Italia au incercat sa patrunda mai mult in economie, capitalurile englezesti, franceze, belgiene, americane detineau peste 60% din capitalul strain in preajma razboiului (Antanta 60%).
Agricultura realiza in 1915 25 mil. kintale grau. In 1914 au fost efectuate 2 imprumuturi: unul prin CEC, altul prin BNR folosite mai mult pentru economia de razboi.
2.Urmarile primului razboi mondial in economie.
Pierderile materiale, inclusiv obligatiile rezultate din razboi au fost apreciate la 74 mld. lei aur. Din aceste pierderi la tratatul de pace s-au recunoscut 31 mld. lei. Statul major economic al armatelor de ocupatie Germania, Austria, Ungaria si Bulgaria au organizat 17 sectii economice cu scopul mentionat in mod deschis de spoliere a resurselor Romaniei: petrol, carbune, sare, cereale.
BNR a emis in timpul razboiului monede la un curs fortat, monede fara acoperire in aur. Productia industriala s-a redus la 50% din nivelul antebelic. Stocul de cereale s-a epuizat. In 1919 -; 1920 s-a cultivat 70% din suprafata arabila. Caile ferate erau distruse, iar datoria publica in 1921 era de 21 mld. lei.
Numeroase intreprinderi au fost distruse in razboi, altele demolate si ridicate de ocupanti.
Conducerea tarii a trimis tezaurul la Moscova. Intr-un prim transport au trimis 17 vagoane cu 1738 casete cu monede si lingouri de aur in valoare de 315 mld. aur; 2 casete mari care contineau bijuteriile reginei Maria estimate la 7 mil. aur.
Dupa revolutia din februarie, cand a cazut tarul au mai trimis 1,6 mld. lei aur (stocul BNR) si 5,7 mld. aur (depozitele bancilor si CEC-ului). In 1956 au mai dat cate ceva: 33 kg aur, 690 kg argint; 1350 picturi, gravuri din care 120 de tablouri originale si closca cu puii de aur.
Regele si primul ministru au obtinut o garantie de la premierul Frantei, care insa dupa razboi nu a mai recunoscut acest lucru. In decursul pacii din 1919 -; 1920, tarile Europei s-au dezis de garantia data.
In 1917 dupa revolutia din octombrie au dat o parte din documentele de arhiva, niste acte de proprietate
3.Marea Unire din 1918 -; moment decisiv in formarea pietei romanesti si a economiei nationale.
27 martie -; 28 aprilie -;sfatul tarii din Chisinau a proclamat unirea Basarabia cu Romania. Grigore Antipa: Romania s-a gasit dupa unire in fata celei mai importante probleme: organizarea noului stat si stabilirea liniilor mari ale dezvoltarii sale in viitor. Comertul Transilvaniei cu tarile romane era mai dezvoltat decat cel cu Ungaria (la inceputul sec.XX)
15 noiembrie -; 28 noiembrie 1918 s-a unit Bucovina,
1 decembrie 1918 s-a unit Transilvania.
Din punct de vedere economic, Marea Unire a creat un cadru favorabil pentru desavarsirea complexului economiei nationale, pentru dezvoltarea mai rapida a fortelor de productie, pentru consolidarea independentei politice si economice a tarii. S-a realizat posibilitatea unei piete interne viabile. Populatia 18 mil. locuitori. Reforma agrara s-a realizat fiind promisa inainte de razboi.
Dupa Marea Unire, pana in 1925 s-a atins nivelul antebelic. Este meritul PNL de atunci (Ionel si Vintila Bratianu), in conditiile de atunci s-a dovedit valabila strategia lui V.Bratianu -; “prin noi insine”.
In ajunul Unirii avea o suprafata de 138000 km2 si o populatie de mai putin de 8 mil. In 1919 Romania avea peste 295000km2 si o populatie de 18 mil. locuitori: 72% romani, 8% unguri, 4% germani, 4% rusi, 4% evrei, 2% bulgari, tigani 1,5%. Din 1925 -; 1929 s-a realizat unul din cele mai puternice progrese ale economiei romanesti, pusa pe seama intregirii Romaniei si a politicii PNL de atunci.
In 1929 evolutia a fost urmatoarea: total activ (capital) de la 61 la 107 mld lei, creste ponderea capitalului indigen, creste numarul intreprinderilor, creste forta motrica.
4.Criza 1929 -; 1933. Criza a trezit constiinta politicienilor si economistilor romani. Aceasta criza a fost resimtita mai mult de tarile in curs de dezvoltare, decat de tarile industriale. Criza a aratat ca in fata unui asemenea fenomen, tarile in curs de dezvoltare nu au facut fata. A devenit clara necesitatea industrializarii Romaniei. Virgil Madgearu (PN|) ?necesitatea industrializarii tarilor agrare.
La BNR, dupa criza a venit Mitita Constantinescu care a organizat colective largi de cercetare, care au scris o serie de lucrari de mare anvergura.. 1938 -; 1940 dictatura lui Carol al II-lea. Decretul regal din august 1936, care prevedea ca: “intreprinderile care vor fi infiintate cu scopul de a fabrica produse care nu se produc inca, timp de 16 luni cu prelungire pana la 20 de luni nu vor autoriza importuri pentru o alta ramura industriala si vor fi scutite de impozite.
Se acorda credite pentru metalurgie si chimie 32% (1928), 56% in 1938. Apar mari capitalisti industriali.
A aparut inprim plan si M.Manoilescu.
1936 -; 1938 Romania a inregistrat unul din cele mai ridicate ritmuri de crestere din lume dupa Japonia si URSS. Apar mari uzine: Malaxa (Faur), Uzinele de la Resita, apar rafinerii, fabrici de cherestea. Industria de textile a fost dotata cu utilaje din Japonia (1933) una din cele mai moderne din Europa. 1936 se creeaza prima fabrica de produse chimice din lume (Tarnaveni).
Comertul exterior -; 8 mil. tone produse pe an 80% din export: produse petroliere, cereale, lemn, animale vii. Import: masini, materii prime, produse de lux. In 1938 exportam 8 tone de marfuri pentru a putea cumpara o tona.
Aceasta perioada s-a caracterizat prin:
-accentuarea procesului de industrializare
-deplasarea de la industria usoara la industria chimica
-dezvoltarea lenta a agriculturii si mentinerea satului la un nivel arhaic
-dezvoltarea comertului intern
-dezvoltarea relatiilor cu 45 de tari
-acceptarea interventiei statului in economie (‘29 -; ‘33)
-diminuarea ponderii capitalului strain.