q4u15ub
1)Conceptul de Economie de Piata
Economia de piata este o forma moderna de organizare a activitatii economice, in cadrul careia oamenii actioneaza in mod liber, autonom si eficient, in concordanta cu regulile dinamice ale pietii. Acest lucru face posibila valorificarea eficienta a resurselor existente pentru satisfacerea nevoilor nelimitate ale oamenilor. Economia de piata este o economie de schimb monetar. Institutional-formal, economia de piata se bazeaza pe institutii juritice (dreptul de proprietate individuala) si economice (firma privata, piata ca relatie intre cerere si oferta, statul ca agent economic autonom. Din punct de vedere tehnico-institutional, economia de piata se intemeiaza pe promovarea concurentiala a unor tehnici si tehnologii moderne ce asigura pe aceasta baza cresterea profitului. Economia de piata este caracterizata printr-un mecanism adecvat de functionare, ale carui componente sunt: piata, cererea, oferta, concurenta, costul, pretul, profitul, mediul ambiant. Conditiile de baza care permit aparitia, dezvoltarea si mentinerea economiei de piata sunt: specializarea: se refera la separarea agentilor economici pe activitati, produse, etc; schimbul: este corolarul logic si practic al specializarii, presupunand schimbul de activitati intre agentii economici, intr-un anumit raport de schimb astfel nevoile economice incat sa poata fi satisfacute in cat mai bune conditii pentru toti; moneda: este mijlocul (instrumentul) cel mai bun de intermediere a schimbului economic, datorita faptului ca are cea mai mare lichiditate, proprietatea privata: consta in exercitarea libera a ansamblului atributelor proprietatii (posesie, folosinta, dispozitie, uzufruct). Este asociata deseori cu libertatea economica. Cele patru conditii trebuie indeplinite simultan. In raport cu gradul in care fiecare conditie este indeplinita, se releva si nivelul de performanta al sistemului economic respectiv. Conditiile evolutive ale economiei de piata se sintetizeaza astfel: adancirea specializarii (aproprierea maxima de punctul avantajului comparativ la scara economiei nationale, precum si in raport cu economia mondiala); sporirea lichiditatii monedei; optimizarea dimamica a raportului proprietate privata-proprietate publica. 2)Categorii fundamentale ale economiei de piata
Piata este spatiul economic in care are loc intalnirea cererii cu oferta. Pietele sunt specializate pe obiectul vanzarii-cumpararii: piete de bunuri, piete de servicii, etc. Calificarea pietii trebuie facuta intr-un interval de timp dat si cu referire la zona geografica aferenta. Cererea reprezinta cantitatea dintr-un bun sau serviciu pe care cumparatorii sunt capabili si dispusi s-o achizitioneze la diferite preturi intr-o perioada de timp determinata. Cantitatea ceruta se modifica in functie de pretul produsului in timp ce cererea (functia cererii) se modifica atunci cand se modifica ceilalti factori (venit, gusturi, numar de consumatori, preturile altor produse) in afara de pretul produsului respectiv. Oferta este cantitatea dintr-un bun sau serviciu pe care producatorul este capabil si dispus sa o vanda intr-o perioada de timp determinata la diferite preturi. Cantitatea oferita se modifica odata cu pretul, ceilalti factori ramanand constanti, dar oferta (functia ofertei) se schimba odata cu modificarea celorlalti factori (rata dobanzii, rata profitului, salariilor, etc) in afara pretului. Pretul pietei (pretul de echilibru) apare atunci cand cantitatea ceruta este egala cu cantitatea oferita dintr-un anumit bun, piata respectiva fiind in echilibru si se formandu-se pretul pietei. El poate sa coincida sau nu cu asteptarile producatorului sau cumparatorului. Are un caracter obiectiv, fiind cel mai important semnal cu privire la alocarea resurselor. Pretul pietei in Economia de piata este o marime obiectiva care se formeaza in mod dinamic si fluctueaza permanent in jurul punctului de echilibru al pietei. Concurenta exprima comportamentul specific al agentilor economici in conditiile liberei initiative, atestand raportul dinamic de forte dintre participantii la actele de vanzare cumparare. Profitul, in teoria economica este un venit al intreprinzatorului, ca recompensa pentru functia sa antreprenoriala de asumare a riscului de inovare, previziune, management si control asupra firmei. Profitul este un venit rezidual al intreprinzatorului, adica ceea ce ramane din veniturile incasate ale unei firme, dupa ce ceilalti factori de productie au fost platiti. Profitul indeplineste rolul de parghie principala si instrument de conducere a firmei si de stimulare a lucratorilor in desfasurarea unei activitati eficiente. Rolul statului, al administratiei centrale si locale in economia de piata atat ca agent economic, cat si ca autoritate in reglementarea echilibrului economic si de asigurarea protectiei sociale si a mediului inconjurator se manifestain mod activ. Toate categoriile economiei de piata pot fi abordate atat la nivel microeconomic, cat si la nivel macroeconomic. Functionarea economiei de piata se bazeaza pe stabilizatori automati. Principalul stabilizatorla nivel micro este concurenta. La nivel macroeconomic functioneaza urmatorii stabilizatori automati sistemul taxelor proportionale si rata dobanzii care reduc fluctuatiile economice. Rolul statului este de a administra in mod coerent acesti stabilizatori automati in vederea reducerii inflatiei si somajului, realizarii protectiei sociale si a mediului natural.
3)Trasaturi si principii ale economiei de piata
Principiile care asigura functionarea eficienta a mecanismelor economiei de piata sunt: prevalarea, garantarea si dezvoltarea proprietatii private; formarea libera (liberalizarea) a tuturor categoriilor de preturi; mentinerea unui prag functional al proceselor de agregare structurala a proprietatii private din economie; interventia statului exclusiv prin instrumentele economiei de ajustare. Politicile economice trebuie sa fie exclusiv indicative, informationale; transparenta si penetrabilitatea pietelor (libera circulatie a bunurilor, informatiilor si factorilor de productie). Tratasaturile definitorii ale economiei de piata performanta sunt: caracter predominant industrial al structurii; criteriul avantajului comparativ de specializare nu mai opereaza din perspectiva inzestrarii proprii cu factori de productie ci, mai ales din perspectiva posibilitatii economice de acces la factorii de productie; dinamica ridicata a inovatiei tehnologice; principalul element de decizie microeconomica devenind costul salarial; predominanta firmelor mici si mijlocii; prelevanta ofertei asupra cererii (cresterea frecventei crizelor economice de supraproductie); dinamica concreta a somajului si inflatiei; informatia devine element de decizie si calcul economic.