q8p1ph
Comunicarea muzicala
Intotdeauna am fost fascinat de felul in care muzica”vorbeste” oamenilor si chiar ii determina la actiuni .Nu sunt cu adevarat un meloman, dar cel putin o data pe saptamana ma aflu intr-o sala de concerte, in sala Operei Nationale din Cluj sau in Sala Studio a Academiei de Muzica Gheorghe Dima din Cluj…si asta pentru ca muzica imi “spune” ceva.
Dintre sistemele de comunicare nonverbala muzica este cel mai complex system din pricina caracterului diferit dintre semantica muzicala si semantica vorbirii.Este foarte dificil sa formulezi in cuvinte ceea ce iti transmite muzica ,dar fiecare iubitor de muzica simte un mesaj pentru zonele intime , profunde ale eului sau .
Faptul ca comunicarea muzicala este total diferita de cea verbala dovedeste ca sensul muzicii trebuie cautat in muzica insasi si nu in comentariile ce o pot eventual insoti.
S-a afirmat ca odata cu inventarea portativului de catre Guido d’Arezzo a aparut posibilitatea elaborarii unor structuri pe care auzul nu mai este capabil sa le stapaneasca si sa le controleze in totalitate,fapt care a determinat o restructurare profunda a insesi gandirii compozitorilor pentru care ochiul a devenit un factor mai important in procesul de creatie decat urechea .Ca exemplu pentru sustinerea acestei idei au fost dati doi mari compozitori ca si Beethoven si Smetana a caror surditate nu a diminuat puterea lor de creatie .Din punctual meu de vedere un compositor de geniu cum a fost Beethoven isi putea audia viitoarele compozitii la nivelul mintii , (de altfel este si afirmatia lui insusi) . Pentru publicul neavizat cat si pentru compozitorii mediocrii partitura fara a fi interpretata ,la simpla ei vizualizare este un mesaj indescifrabil dar pentru muzicienii de geniu orice partitura doar prin vizualizarea ei produce la nivelul mintii o “vizualizare auditiva”.
Ce ne comunica muzica?Mesajul muzical este uneori dificil de transpus in cuvinte ceea ce nu inseamna ca nu exista mesaj muzical .Tocmai aceasta intraductibilitate dovedeste existenta in structura intima a psihicului uman a unor zone de sensibilitate care nu isi pot gasi un alt mod de exteriorizare decat prin intermediul muzicii . Faptul ca muzica comunica este dovedit de raspandirea universala a practicii muzicale si exercitarea muzicii atat de raspandita in fata unui auditoriu .Acest interes universal a iubitorilor de muzica demonstreaza ca muzica le comunica ceva .Un ascultator neinformat in prealabil despre pretextul literar al muzicii nu va reusi sa-l reconstituie de unul singur desi ascultatorii informati vor impartasi toti ideea ca muzica “zugraveste” sau “istoriseste “ acel ceva cunoscut in unanimitate .Adrian Iorgulescu este de parere ca meandrele fluxului sonor dau impresii cu caracter difuz vizual . Dar de aici pana la ideea ca rostul unei lucrari muzicale este sa evoce imagini,privelisti , tablouri de natura , scene istorice si altele asemenea nu mai e decat un pas, dar a-l face ar insemna sa ne indepartam in mod periculos de intelegerea adevaratelor sensuri ale muzicii.Parerea mea este ca mesajul musical poate fi inteles in functie de imaginatia ascultatorului care se afla sub sugestia titluilui sau a argumentului literar .Sunt doua domenii in care comunicarea muzicala functioneaza cu succes, primul domeniu este cel afectiv prin care se poate induce ascultatorului starea de depresie sau exuberanta , neliniste sau usurare , iritare sau placere. (atunci cand se doreste acordarea unui numar mai mare de oameni la aceleasi sentimente, muzica rezolva cel mai bine aceasta problema: muzica de petrecere , doina , bocetele), iar al doilea domeniu este cel informational constituindu-se din parametrii care caracterizeaza limbajul muzical: timbrul, inaltimea vocii, intonatia , variatiile de intensitate sonora , tempo-ul discursului si schimbarile acestuia ,pauzele semnificative ,etc.
Dupa opinia lui Adrian Iorgulescu “distingem in discursul sonor o comunicare extra-verbala mai putin explicita decat cea comuna dar nu mai putin riguroasa, mai indistincta ca trimitere in aria concretului , dar mai esentializata , mai putin elocventa dar mai evocatoare, si prin aceasta si mai implicativa pentru subiectivitatea receptorului.” Din punctual meu de vedere o piesa instrumentala de exemplu este receptata de catre fiecare om in felul sau unic si original , fiecare persoana avand in relatie cu muzica o interactiune personala ceea ce inseamna ca numarul oamenilor care asculta o lucrare muzicala este si numarul felurilor in care acea lucrare muzicala va fi savurata.
Aducerea la unison a sentimentelor ascultatorilor se face uneori si pentru realizarea unui obiectiv comun (Cine porneste la lupta daca trompeta da un sunet incurcat? Tot muzica prin versurile ei si printr-o melodica simpla, un ritm obsesiv si o intensitate sonora ridicata poate determina pe spectator la consum de droguri , de alcool ,acte de vandalism.Muzica heavy-metal poate avea aceasta influenta hipnotica si excitanta nu numai pentru tinerii adolescenti ci pentru oameni de orice varsta care savureaza acest gen de muzica).
Muzica clasica urmareste la fel de mult captarea ascultatorului tinzand sa ii subordoneze intreaga personalitate :atentie , memorie , sensibilitate, inteligenta , fantezie .In traducerea acestui fel de muzica , intre compositor si spectator exista legatura pe care o face interpretul . Aceeasi muzica poate sa fie cantata diferit de catre fiecare interpret , totul depinzand de talentul interpretului , structura sa intima , psihica si toate celelalte coordonate care il fac pe om sa fie unic si original.Fara traducerea partiturii de catre interpret muzica ar ramane un mister pentru publicul avizat sau neavizat iar legatura dintre compositor si public nu ar putea fi realizata .Si asta pentru ca partitura este o cutie magica inchisa care nu inseamna nimic fara sunetul viu .
Muzica ne poate invata totul despre temperamentul si sensibilitatea unui neam , despre sufletul national, entitatea unui popor .Pentru muzica romaneasca George Enescu este un exemplu elocvent in aceasta directie . El preia motive din muzica autentica populara si le prelucreaza dezvaluind astfel sufletul romanului intr-un mod surprinzator .Nu se poate sa nu te infiori ascultand o sonata inspirata dintr-o doina , sau o balada taraneasca .De aici rezulta si afirmatia mea ca muzica a avut si va avea intotdeauna suflet!
Prin muzica se dezvaluie structura interioara, imaginea autentica a compozitorului.Fiind ca , spre deosebire de linba , despre care s-a spus ca a fost nascuta pentru a disimula gandurile oamenilor , muzica nu lasa loc pentru minciuna si asta nu din cauza ca , compozitorul alege sa fie sincer , ci este o consecinta inevitabila a comunicarii musicale .
Valoarea muzicii creste cu cat ascultatorul are o personalitate mai complexa , mai fascinanta si mai puternica si asta din pricina ca fiecare ascultator de muzica ii da acesteia valentele sale personale fata de imaginea generala unanima transmisa tuturor ascultatorilor .
Comunicarea cinematografica
Cinematografia este o arta sincretica , care are elemente comune cu pictura (prin imagine ), cu teatru (jocul actorilor ), cu muzica (coloana sonora) si cu literatura (scenariu). Cinematograful nu pare sa aiba un mijloc de exprimare specific dar daca vom examina mai atent aceasta tanara arta, elementele sale proprii de limbaj vor iesi cu claritate in evidenta .
Totul este ca elementele tehnice ca si prim-planul, traveling-ul , supra-impresiunea , montajul incrucisat, sa primeasca o semnificatie artistica pentru a mari posibilitatile expresive ale comunicarii acestei arte.
Daca in muzica interpretul nu are nici un joc scenic decat poate mimica sa, observabila din primele doua -trei randuri, in arta cinematografiei nu de putine ori mimica actorilor se reflecta pe fetele spectatorilor .O fata ingrozita a actorului (studiata de zeci de ori in fata oglinzii, regizorului, scenografului,etc) se poate oglindi intr-o fractiune de secunda pe chipul spectatorului care traieste jocul subtil al interpretului, fara nici un exercitiu anterior.
Vsevolod Pudovkin, cineast al scolii sovietice a observat ca nu numai continutul cadrelor montate ci si ordinea in care ele apar influenteaza reactia emotionala a receptorilor .Pentru sprijinirea acestei idei ni se da urmatorul exemplu:aceleasi trei prim planuri reprezentand un om zambind (1) , un pistol ochind(2) si acelasi om inspaimantat (3) comunica ideea de lasitate cand sant proiectate in aceasta ordine si ideea de bravura cand succesiunea este (3),(2),(1).Lev Kulesov,Vsevolod Pudovkin si Serghei Eisenstein sunt de parere ca “Montajul este cel care creaza realitatea cinematografica (…),natura nu reprezinta decat material prim a acestei idei creatoare”.
Centrele de tensiune se constituie din elemente mobile .Interesul spectatorilor va fi atras de aceste elemente mobile , in detrimentul celor mai savante imagini statice. Cateva tehnici ale cinematografiei, toate menite sa potenteze empatia spectatorului de film , sa-l determine sa traiasca o alta viata pentru catva timp preocupat fiind de problematica filmului ,plangand si razand cu interpretii si uitand astfel de problemele vietii cotidiene , ar fi:
1. miscarea subiectului;
2. amplasarea si miscarea camerei in raport cu subiectul ;
3. variatiile de directie si intensitate a iluminarii subiectului .
Miscarea subiectului este cel mai putin semnificativa din punctul de vedere al artei filmului; de exemplu un balet , exemplu ideal de miscare a subiectului , nu inseamna neaparat ca se constituie intr-o opera cinematografica.
Cel de-al doilea factor este foarte important in creatia cinematografica.Distanta diferita a camerei in raport cu subiectul determina asa numitele planuri de filmare: planul indepartat , de ansamblu,general, apropiat si de detaliu. In planul intreg personajul este vazut integral , in cel mediu este vazut de la brau in sus , prim-planul prezinta numai figura si linia umerilor ,iar gros-planul -;fata sau numai o parte a ei. Alternarea acestor planuri in functie de cerintele dramaturgice ale filmului constituie un mijloc puternic de atragere in actiune a spectatorului care poate observa cele mai fine reactii emotionale reflectate de mimica personajelor.
Unghiul de filmare este la fel de important.Pentru participarea publicului la actiune filmarea trebuie sa fie executata la nivelul ochiului unui om de inaltime medie. Filmarea deasupra acestui plan standard influenteaza perceptia spectatorului asupra personalitatii actorilor .
Miscarea camerei poate da impresia de ameteala , betie, doar prin clatinarea aparatului de filmat.
Cel de-al treilea factor ,eclerajul ,este determinat pentru dramatismul care poate rezulta din :contrastele umbra—lumina ,claritate—obscuritate.
Muzica filmului trebuie sa se subordoneze imaginilor filmului si doar in cazul filmelor musicale raportul se rastoarna .S-a afirmat ca cea mai buna muzica de film este cea care nu se aude . Daca nu suntem constienti ca muzica exista in paralel cu imaginea , aceasta va avea o mare eficienta emotionala .Muzica trebuie sa indeplineasca cerinte specifice, diferite de lucrarile musicale care se executa in concert. O melodie pregnanta ,usor memorabila , va monopoliza atentia spectatorului in detrimentul imaginilor vizuale .Iar o muzica dinainte cunoscuta prezinta dezavantajul ca poate trezi amintiri si asociatii de idei in mintea spectatorului care sa fie in dezacord cu intentia filmului.
Jocul actorilor nu este primordial asa cum afirma unii spectatori deoarece fiecare actor are o personalitate anume care nu se poate mula pe orice fel de temperament al personajelor.Marele regizor american John Huston afirma ca :”Ceea ce conteaza in domeniul interpretarii este alegerea actorului.Eu nu il dirijez, il las sa-si creeze personajul .Daca este inteligent va fi bun.Nu foloseste la nimic sa-l fortezi . Importanta este alegerea facuta initial”.Dat fiind faptul ca actorul este observat din imediata apropiere ar fi recomandabil sa evite sa “joace”, idealul fiind sa incerce sa fie el insusi actionand asa cum s-ar comporta in viata personala in imprejurarile create in film.Arta actorului pentru secolul douazeci este a gandi , a se comporta si a simti ca si cum actorul insusi si nu altcineva ar avea de traversat situatiile create in film.
Dar ce ne comunica filmul ? Pe mine personal ma intereseaza latura filmului care atrage adolescenti si nu numai adolescenti in zona consumului de alcool si alte droguri . Curiozitatea este suficienta pentru a atrage indivizi spre experienta drogurilor care aduce dupa ea uneori rezultate neasteptate. Publicitatea care s-a facut vietii marilor staruri consumatori de alcool si droguri si versurile muzicii heavy-metal si nu numai , i-a determinat pe multi sa se gandeasca la salvarea ce o poate da consumul de droguri de frustrarile vietii ce ne inconjoara. In esenta , ideea este ca mass- media prezinta consumul de droguri ca o parte importanta pentru a deveni si a ramane in top, pentru cresterea sex-apealului, si pentru a te distra. Filmele, muzica, etc. cresc tentatia de a-ti schimba starea de moment. In mass-media apar cateva idei care se inoculeaza in mintea indivizilor, cum ar fi: a te droga devine o realizare, sunt prezentati “barbati adevarati” sorbindu-si lichiorul, cocaina care transforma o persoana si o face mai sexy, mestecarea tabacului te face sa ai performante atletice mai bune, si nu in ultimul rand, ideea ca drogurile rezolva problemele vietii.Asta nu inseamna ca nu apreciez un film bun.Sunt si filme istorice , sunt desene animate cu mesaj educativ ,documentare …si poate ca filmele cu mesajul ca poti consuma alcool si alte droguri fara sa aiba efecte negative asupra ta ,nu poarta intreaga vina pentru aderarea la o viata de consum a celor care nu au standarde ridicate de viata ,dar imi pastrez ideea ca este un factor important in starnirea curiozitatii.