1.Poluarea sub aspect economic; r1r5rp
2.Abordarea economico-matematica a poluarii optime.
Contradictiile dintre optimul economic si cel ecologic:
Paradoxal termenii de economie si ecologie au aceeasi origine comuna -OIKOS.Prapastia dintre cele 2 stiinte care in ultima analiza ar trebui sa aiba un studiu comun, provine din faptul ca in ecologie studiul se bazeaza pe studiul omului.Produsele au o valoare, insa bunurile si serviciile din natura “bunuri comune sau libere“ (publice/de mediu), ele fiind externe sistemului de valorificare din economie.
Bunurile libere sunt:
-bunuri cu o valoare atribuibila: pot fi incluse in calcule si balante;
-bunuri cu o valoare neatribuibila (Ex: frumusetea peisajului);
Abordarea economica a problemelor de poluare a mediului:
O simpla ipoteza ? solicitarea ecologica este produsul intre K si dezvoltarea economica.
K-factor de proportionalitate;
Concluzie:pentru a nu mari solicitarea ecologica trebuie stopata cresterea economica;
Ipoteza este contestata prin intermediul a 3 argumente:
1).-cresterea economica exprimata prin P.I.B. si P.N.B. scopul fiind cresterea nivelului de trai;
2).-nu se poate accepta blocarea cresterii economice atat cat in lume exista tari slab dezvoltate si tari subdezvoltate;
3).-economia nu este imuabila ,respectiv valoarea lui K. Putem aloca mai mult pentru poluare sau folosi tehnologii nepoluante;
Admitem o noua ecuatie:
M=A • Y
M=ponderea totala a rezidurilor;
A=factor de proportionalitate;
Y=consumul de materii prime.
Vom introduce functia de timp:
M(t)=AY0Crt
M(t)-productia de reziduri la timpul t;
Y0-consumul de materii prime la momentul t0 ;
C-rata de crestere in timp a productiei;
Deoarece o parte din cantitatea de reziduri este absorbita de natura, variatia lui M este data de derivata: dM(t)=AY0Crt d(t) -; RM(t) dt
R-rata de absorbtie a rezidurilor.
Incercarea de a stopa cresterea rezidurilor se poate exprima prin derivata lui M: dM/dt=0 dM(t)=AY0Crtd(t) -;RM(t)dt=0
AY0Crtdt(1-R)=0: A=0
1-R=0?R=1
A=0? o industrie care sa nu returneze nici un fel de reziduri;
R=1? post de tratare a rezidurilor astfel incat acestea sa fie perfect asimilabile de catre natura;
Pornind de la ipoteza: cheltuielile de poluare urmeaza o curba exponentiala; iar beneficiile o curba logaritmica si se ajunge la un grafic pentru care optimul economic si se va ajunge acolo unde diferenta dintre cele 2 curbe este maxima.
-in punctul X0 se afla pentru ca pantele tangentelor sunt egale; din punct de vedere economic, diferenta dintre beneficiul total realizat si costul total al actiunilor antipoluante sunt maxime.
-limita superioara din punct de vedere economic pana la care se pot efectua cheltuielile pentru eliminarea poluarii este punctul X1 (costurile totale = beneficiul total). Dincolo de acest punct rezulta pierderi.
Dupa 1990, au aparut incercari de a atribui o valoare bunurilor libere (de mediu).
Metoda valorii de conservare:
-factorii de decizie ai unei tari atribuie un pret ?valoarea marginala a unei unitati de bun liber care prin exploatare este scoasa din circuitul economic.
Bunului liber i se atribuie o valoare de conservare si orice agent economic a carui activitate afecteaza bunul liber respectiv trebuie sa plateasca valoarea respectiva.
Metoda dreptului de poluare: aceasta admite limitele maxime de poluare pe care mediul le poate accepta fara o degradare a bunurilor libere;dreptul de a deversa in mediu cantitati de poluanti tolerabile este scos la licitatie, fiecare agent economic cumparand o cota parte din el. Agentul dobandeste un drept de poluare, limitat cantitativ si calitativ. Se ajunge astfel la un pret de echilibru ce reprezinta o valoare ce se poate atribui bunurilor libere afectate.
Metoda analizei contingente: agentii economici si populatia unei zone sunt chestionati pe seama unor liste precise de intrebari asupra valorii pe care o atribuie bunurilor libere.