Salariul

Salariul este suma platita pentru inchirierea capacitatii de a munci, in conditiile in care salariul se comporta ca un pret iar munca se comporta ca o marfa.
Salariul reprezinta, pe de o parte, un cost, o componenta a costului total al bunului sau serviciului economic obtinut (din punctul de vedere al unitatii economice) si pe de alta parte un venit pentru cei ce au contribuit la realizarea acelui bun sau serviciu. Salariul depinde deci de munca depusa si de rezultatul obtinut, iar marimea sa concreta pentru fiecare salariat se poate stabili numai la nivel de firma. Diferentierea are la baza caracterul muncii, rezultatele obtinute si nu in ultimul rand calitatile, aptitudinile fiecarui angajat.Apropierea/egalizarea salariilor ar putea surveni numai in masura in care elementele de diferentiere dispar sau se restrang, ceea ce ar presupune o egalizare a cunostintelor si a muncii prestatate, lucru imposibil de realizat si care contravine concurentei. Atat marimea salariului, cat si diferentele dintre salarii, trebuie astfel stabilite incat sa pastreze permanent vie incitatia la munca si aspiratia la ridicarea pergatirii, ca determinante pentru obtinerea unui salariu mai mare.
Salariul variaza astfel pe tari, domenii, firme si persoane. Pe termen lung, marimea salariului are tendinta generala de crestere. Aceasta se intampla datorita cresterii cheltuielilor cu instruirea si calificarea, dar si datorita cresterii productivitatii, care ii indreptateste pe salariati sa ceara un salariu mai mare.
Salariul nominal este suma de bani pe care angajatul o primeste in schimbul serviciilor prestate; include prime datorate vechimii, tipului de activitate, etc.
Salariul real reprezinta cantitatea de bunuri si servicii de consum care poate fi cumparata, la un moment dat, cu salariul nominal. Salariul real este direct proportional cu salariul nominal, si invers proportional cu nivelul preturilor. Salariul real este de o importanta deosebita pentru comportamentul salariatului in munca. El este si o baza in determinarea salariului nominal, in lupta dintre patronat si sindicate.
Salariul mai poate fi diferentiat in brut si net. Salariul brut este salariul nominal, la care de obicei se angajaza cele doua parti. Salariul net este suma primita in mana de angajat, dupa ce s-au scazut din salariul brut impozitele pe salarii.
Pe langa salariul individual, pentru stimularea salariatilor s-au mai constituit salariul colectiv si salariul social. Salariul colectiv se acorda tuturor salariatilor firmei ca participare la rezultatele sale, la realizarea profitului. Se acorda numai din profit si poate fi diferentiat in functie de participarea salariatilor la realizarea profitului. Salariul social este o suma pe care societatea, in ansamblul sau, o acorda pentru a spori veniturile unor categorii de salariati sau nesalariati. Salariul social se acorda de la buget tuturor celor care au dreptul la el, in mod egal. In timp ce salariul colectiv duce la cresterea nivelului de trai al salariatilor, salariul social asigura doar nivelul minim de existenta.
Marimea si dinamica salariului sunt influentate si de numerosi factori indirecti, cum ar fi: gradul de organizare in sindicate si capacitatea acestora de a obtine castig de cauza pentru revendicarile salariatilor, capacitatea salariatilor de a se organiza si de a dialoga cu unitatea economica, cu organizatiile patronale si cu organele specializate ale statului, migratia internationala a fortei de munca, legislatia cu privire la miscarea grevista si revendicativa din fiecare tara, etc.
Salariul de baza minim brut pe tara este suma minima pe care trebuie sa o garanteze ca salariu brut lunar o persoana fizica sau juridica ce angajeaza personal salariat cu contract de munca. In cazul salariatului angajat cu o fractiune de norma, se garanteaza in plata un salariu egal cu nivelul salariului de baza minim brut pe tara, corespunzator fractiunii de norma.
Salariul de baza minim brut pe tara este stabilit prin Hotarare de Guvern. Prezentam in continuare nivelurile salariului de baza minim pe tara in ultimii ani:
-; 1 august 1996 -; salariul de baza minim brut pe tara se stabileste la 97.000 lei lunar pentru un program complet de 170 de ore in medie pe luna, ceea ce reprezinta 570.60 lei/ora
-; 1 februarie 1997 -; salariul de baza minim brut pe tara se stabileste la 150.000 lei lunar pentru un program complet de lucru de 169,33 ore in medie pe luna in anul 1997, reprezentand 885,85 lei/ora
-; 1 august 1997 -; salariul de baza minim brut pe tara se stabileste la 225.000 lei lunar pentru un program complet de lucru de 169,33 ore in medie pe luna in anul 1997, reprezentand 1.328,80 lei/ora
-; 1 octombrie 1997 -; salariul de baza minim brut pe tara se stabileste la 250.000 lei lunar pentru un program complet de lucru de 169,33 ore in medie pe luna in anul 1997 reprezentand 1.476,45 lei/ora
-; 1 aprilie 1998 -; salariul de baza minim brut pe tara se stabileste la 350.000 lei lunar pentru un program complet de lucru de 170 de ore in medie pe luna in anul 1998 reprezentand 2.058,85 lei/ora
-; 1 mai 1999 -; salariul de baza minim brut pe tara se stabileste la 450.000 lei lunar pentru un program complet de lucru de 172 de ore in medie pe luna in anul 1999, reprezentand 2.616,30 lei/ora
-; 1 februarie 2000 -; salariul de baza minim brut pe tara se stabileste la 700.000 lei lunar pentru un program complet de lucru de 170,67 ore in medie pe luna in anul 2000, reprezentand 4.101,50 lei/ora
-; 1 decembrie 2000 -; salariul de baza minim brut pe tara se stabileste la 1.000.000 lei lunar pentru un program complet de lucru de 170,67 ore in medie pe luna in anul 2000, reprezentand 5.859,30 lei/ora, si, respectiv, pentru un program complet de lucru de 170 ore in medie pe luna in anul 2001, reprezentand 5.882,40 lei/ora
In prezent, salariul minim brut pe economie este de 1.400.000 lei/luna. Guvernul a decis sa majoreze, din martie 2002, salariul minim pe economie, care va creste la 1,75 milioane lei/luna si care isi va pastra acest cuantum pana in martie 2003. Iata cateva comentarii asupra modului de determinare a salariului minim pe economie.
“Potrivit metodologiei, valoarea salariului minim pe economie este dedusa in raport cu ponderea altor venituri in bugetul familial, fiind stabilita valoarea care trebuie acoperita din salariu. Cu alte cuvinte, valoarea minimului de subzistenta va fi echivalata cu veniturile banesti totale obtinute in medie de o familie, stabilita ponderea medie a veniturilor salariale in total venituri, iar suma rezultata va fi tradusa in salariul minim. Valoarea cosului minim necesar pentru subzistenta, estimata de CNI (Comisia Nationala pentru Indexare) pentru luna iulie 2001, este de 1.030.000 lei pentru o persoana si de 2.888.000 lei pentru o familie medie, formata din 2,8 persoane, in care exista 1,6 angajati. In cazul familiilor de salariati, valoarea cosului se apropie de 3.500.000. Urmand metodologia mentionata, s-a ajuns la un cuantum de 1.325.000 lei al salariului minim, echivalent cu circa 55 de dolari. In calculul salariului minim s-a luat in consideratie o familie “medie” si numarul salariatilor in structura familiei. Asadar, stabilirea unui nou cuantum al venitului salarial minim se vrea o masura universala de protectie sociala. In realitate, noua valoare a salariului mediu ar acoperi strict necesarul de subzistenta al salariatului in cauza. Majoritatea salariatilor cu venituri mici provin din familii sarace si in multe cazuri numeroase. “Media” preluata din CNS (Comisia Nationala de Statistica) distorsioneaza deci semnificativ valoarea reala necesara acoperirii minimului de subzistenta pe familie.
Pe de alta parte, datele CNS si cele de sondaj indica faptul ca la ora actuala o treime din populatia Romaniei are un venit minim declarat de aproximativ 28 de dolari, iar mai mult de 80% din salariati dispun de venituri sub salariul mediu pe economie, care s-a cifrat in luna iulie 2001 la 97 de dolari. In fine, in determinarea “pragului de saracie”, s-a considerat un “cos” in care 51% din cheltuieli sunt destinate produselor alimentare de larg consum. Din anchetele realizate ani de-a randul in statele occidentale a reiesit faptul ca o familie care cheltuieste mai mult de o treime din venituri pentru alimente este saraca. Revenind la “cosul” nostru, acesta este stabilit practic prin ignorarea cheltuielilor pentru marfuri nealimentare si includerea in calculul cheltuielilor pentru servicii curente a unor tarife aplicate la nivelul unei singure persoane care ocupa o singura camera, nu are nici o alta persoana in intretinere, copil sau persoane cu probleme speciale, si detine o locuinta fara dotari elementare, precum frigider sau televizor. In concluzie, indexarea este bine venita, dar este focalizata strict pe salariat, mai exact pe “protectia” salariatului solitar, rupt de lume si hamesit.
Executivul, prin Comisia Nationala pentru Indexare, a stabilit ca o persoana adulta are nevoie de 525.000 de lei pentru a-si asigura minimul de alimente necesar subzistentei. In realitate, alimentele depasesc procentul programat de 51% din veniturile necesare asigurarii asa-numitului cos minim. Un roman cheltuieste in medie 240.000 de lei lunar pentru carne si produse din carne, 80.000 de lei pentru lapte si branzeturi, 12.000 de lei pentru oua, 130.000 de lei pentru paine si produse de panificatie, 130.000 de lei pentru legume, 30.000 de lei pentru fructe si 40.000 de lei pentru cartofi. In total, ceva mai mult de 650.000 de lei pentru a nu muri de foame. In plus, alimentele procurate cu aceasta suma nu asigura necesarul minim de calorii luat in calcul de Comisia de Indexare.”
Castigul salarial mediu nominal brut pe economie a fost in luna august 2001 de 4449518, iar cel net de 3135210. Comparativ cu luna iulie 2001, castigul salarial mediu nominal brut a crescut cu 0,3%, iar castigul salarial mediu nominal net a fost mai mare cu 0,4%. Fata de luna iunie 2001 sporurile au fost de 3,9% la salariul brut si de 5,2% la salariul net.
Raportul dintre indicele castigului salarial mediu nominal net si indicele preturilor de consum, adica indicele salariului real, a fost in luna august 2001 de 98,2% fata de luna precedenta si de 90,6% fata de decembrie 2000, de 106,6% fata de august 2000 si de 61% comparativ cu luna octombrie 1990.
Guvernul si-a propus o crestere substantiala a salariilor pana in 2004. Guvernul va promova un nivel mai ridicat al salariului minim pe economie, ca element de referinta in intregul sistem salarial, pentru a stimula procesul de remotivare a muncii. Se are in vedere o crestere treptata a salariului minim, astfel incat in 2004 acesta sa fie - in termeni reali - cu cel putin 50% mai mare decat la sfarsitul anului 2000. In procesul de fundamentare a fiecarei etape de majorare se va folosi ca instrument valoarea cosului zilnic, cu consultarea sindicatelor si patronatelor. De asemenea, guvernul doreste o reierarhizare a salariilor in functie de importanta domeniului si de performanta serviciilor prestate. Aceasta reierarhizare va fi negociata cu partenerii sociali, astfel incat sa se evite modificarile conjuncturale, de multe ori subiective, ale valorilor de referinta sectoriale sau ale coeficientilor de ierarhizare. In cadrul politicii generale de incurajare a accesului tinerilor absolventi din institutiile de invatamant superior, se va asigura scutirea de la plata impozitului pe salariul acestora in primii 2 ani de la angajare.

Impozitarea

impozit- prelevare a unei parti din veniturile si din averea persoanelor fizice si juridice, obligatorie, cu titlu nerambursabil si fara contraprestatie

Impozitarea unui salariat, angajat cu carte de munca sau contract de colaborare se face prin impozitarea pe salarii si impozitarea veniturilor.

Impozitarea salariilor

Impozitul pe salarii a fost reglementat mai intai prin HG 52 din 01/18/1991. Aceasta a fost abrogata prin intrarea in vigoare a Legii 32/1991. Conform acestei legi, se considera salarii realizate pe teritoriul Romaniei si se impoziteaza salariile in bani primite de catre salariati de la persoanele fizice sau juridice care au domiciliul sau sediul pe teritoriul Romaniei, precum si salariile primite din strainatate de catre persoanele care isi desfasoara activitatea in Romania. Aceasta lege a fost republicata, modificata si completata (republicata in M.Of. 185/12 august 1996, modificata si completata prin: O.G. 62/1997, publicata in M.Of. 226/30-08-1997, aprobata si modificata prin Legea 75/1998, publicata in M.Of. 144/9 aprilie 1998; O.G. 6/1998, publicata in M.Of. 27/27-01-1998), sfarsind prin a fi abrogata prin Ordonanta 73 din 08/27/1999 privind impozitul pe venit.
Insa nu s-a facut doar o transformare a impozitului pe salarii in impozitul pe venit. Prin alte reglementari, se realizeaza o impozitare directa asupra salariilor, avand diverse scopuri. Caracteristica acestor impozite este ca plata lor este in sarcina angajatorului. Analizam in continuare aceste impozite.

Asigurarile de sanatate

Au fost reglementate de-a lungul anilor prin urmatoarele acte:
-; HG 108 din 02/26/1998 priv. executarea creantelor la Fondul initial de asigurari sociale de sanatate si Fondul special pentru sanatate
-; Norma nr. 0 din 03/19/1999, emisa de Casa Asigurarilor de Sanatate priv. modul de incasare a contributiilor la asigurarile sociale de sanatate MO 114/19-03-1999
-; Ordin nr. 74 din 06/07/2000, emis de Casa Asigurarilor de Sanatate -; aprobarea Normelor privind modul de incasare a contributiilor la asigurarile sociale de sanatate, prin care Normele privind modul de incasare a contributiilor la asigurarile sociale de sanatate, publicate in MO 114/19-03-1999, isi inceteaza aplicabilitatea incepand cu data publicarii in Monitorul Oficial al Romaniei a normelor aprobate prin prezentul ordin MO 282 din 06/22/2000
-; Ordin nr. 322 din 05/16/2001, emis de Casa Asigurarilor de Sanatate -; modificarea Normelor privind modul de incasare a contributiilor la asigurarile sociale de sanatate, aprobate prin Ordinul presedintelui Casei Nationale de Asigurari de Sanatate nr. 74/2000 MO nr. 272 din 05/25/2001

Cele mai importante prevederi in vigoare:
Angajatorii au obligatia sa retina si sa vireze caselor de asigurari de sanatate contributia pentru asigurarile sociale de sanatate, in cota de 7% raportata la fondul de salarii.
Prin fond de salarii se intelege suma veniturilor in bani si/sau in natura obtinute de o persoana fizica pentru munca prestata in baza unui contract individual de munca sau a unei conventii civile de prestari de servicii, incheiate potrivit legii, indiferent de perioada la care se refera. Contributiile pentru asigurari sociale de sanatate datorate de angajator se vireaza la casele de asigurari de sanatate judetene, respectiv a municipiului Bucuresti.
Contributia pentru asigurarile sociale de sanatate datorata de asigurati se determina astfel: a) o cota de 7% aplicata lunar asupra veniturilor salariale brute in cazul asiguratilor care au calitatea de salariat sau care presteaza o activitate pe baza de conventie civila de prestari de servicii.
Prin venituri salariale brute se intelege suma tuturor veniturilor in bani si in natura obtinute de o persoana fizica ce desfasoara o activitate in baza unui contract individual de munca sau a unei conventii civile de prestari de servicii, indiferent de perioada la care se refera, sau de forma in care se acorda.
Contributia pentru asigurarile sociale de sanatate se inscrie intr-o coloana distincta din statul de salarii sub denumirea "Contributia de asigurari sociale de sanatate". Contributiile se calculeaza si se retin de catre angajatori din veniturile salariale si se vireaza la termenul stabilit pentru plata celorlalte obligatii prevazute de lege datorate asupra drepturilor salariale b) o cota de 7% aplicata asupra veniturilor impozabile ale liber-profesionistilor.
Sunt considerate venituri impozabile ale liber-profesionistilor veniturile realizate din activitati independente, respectiv veniturile comerciale, veniturile din profesii liberale si veniturile din drepturi de proprietate intelectuala, realizate in mod individual si/sau intr-o forma de asociere, inclusiv din activitati adiacente, astfel cum sunt definite la art. 15 din O.G. 73/1999.
Plata contributiei de asigurari sociale de sanatate se suporta din veniturile asiguratului. Contributia se plateste de catre beneficiarii de venituri din activitati independente o data cu plata impozitului pe venitul datorat, pe baza declaratiei.

Administrarea fondului de asigurari sociale de sanatate se face prin Casa Nationala de Asigurari de Sanatate si prin casele de asigurari de sanatate judetene si a municipiului Bucuresti.

Fondul special de sustinere a invatamantului de stat

Reglementari in vigoare:

-; OG 75-08/30/1999 -; constituirea Fondului special de sustinere a invatamantului de stat MO 420-08/31/1999
-; HG 806-09/30/1999 -; aprobarea Normelor metodologice privind constituirea si gestionarea Fondului special de sustinere a invatamantului de stat MO 485-10/07/1999

Regiile autonome, societatile comerciale, companiile nationale, institutele nationale de cercetare-dezvoltare, organizatiile economice straine cu sediul in Romania, reprezentantele din Romania ale societatilor straine care angajeaza personal roman, precum si alte persoane juridice care realizeaza activitati economice in Romania au obligatia ca incepand cu data de 1 septembrie 1999, sa verse la Fondul special de sustinere a invatamantului de stat o cota de 2% aplicata asupra fondului de salarii brut lunar.
Platitorii au obligatia sa calculeze lunar si sa vireze sumele reprezentand 2% asupra fondului de salarii brut lunar o data cu plata chenzinei a doua a drepturilor salariale pe luna expirata, dar nu mai tarziu de data de 20 a lunii urmatoare.

Gestionarea fondului special se efectueaza de catre Ministerul Educatiei Nationale.

Fondul de somaj

Contributia salariatilor la fondul de somaj este de 1% din salariul de baza brut.
Persoanele juridice si fizice -; angajatori, care, potrivit legii, au obligatii de plata la bugetul Fondului pentru plata ajutorului de somaj, trebuie sa declare lunar aceste obligatii.

Declaratia lunara se depune in termen de 20 de zile calendaristice de la expirarea lunii pentru care se datoreaza contributiile, o data cu dovada efectuarii platii acestora, la agentia judeteana pentru ocuparea fortei de munca sau, dupa caz, a municipiului Bucuresti, in a carei raza teritoriala se afla sediul social al angajatorului persoana juridica sau domiciliul angajatorului persoana fizica.

Contributia la asigurarile sociale

Art. 5 din Legea sistemului public de pensii prevede:
(1) In sistemul public sunt asigurate obligatoriu, prin efectul legii:
I. persoanele care desfasoara activitati pe baza de contract individual de munca;
II. persoanele care isi desfasoara activitatea in functii elective sau care sunt numite in cadrul autoritatii executive, legislative ori judecatoresti, pe durata mandatului, precum si membrii cooperatori dintr-o organizatie a cooperatiei mestesugares,ti, ale caror drepturi si obligatii sunt asimilate, in conditiile prezentei legi, cu ale persoanelor prevazute la pct. I;
III. persoanele care beneficiaza de ajutor de somaj, ajutor de integrare profesionala sau alocatie de sprijin, ce se suporta din bugetul Fondului pentru plata ajutorului de somaj, in conditiile legii, denumite in continuare someri;
IV. persoanele care realizeaza un venit brut pe an calendaristic, echivalent cu cel putin 3 salarii medii brute pe economie, si care se afla in una dintre situatiile urmatoare: a) asociat unic, asociati, comanditari sau actionari; b) administratori sau manageri care au incheiat contract de administrare sau de management; c) membri ai asociatiei familiale; d) persoane autorizate sa desfasoare activitati independente; e) persoane angajate in institutii internationale, daca nu sunt asiguratii acestora; f) proprietari de bunuri si/sau arendasi de suprafete agricole si forestiere; g) persoane care desfasoara activitati agricole in cadrul gospodariilor individuale sau activitati private in domeniul forestier; h) membri ai societatilor agricole sau al altor forme de asociere din agricultura; i) persoane care desfasoara activitati in unitatile de cult recunoscute potrivit legii si care nu au incheiat contract individuai de munca;
V. persoanele care realizeaza prin cumul venituri brute pe an calendaristic, echivalente cu cel putin 3 salarii medii brute pe economie, si care se regasesc in doua sau mai multe situatii prevazute la pct. IV;
VI. persoanele care desfasoara activitati exclusiv pe baza de converitii civile de prestari de servicii si care realizeaza un venit brut pe an calendaristic echivalent cu cel putin 3 salarii medii brute pe economie.
(2) Se pot asigura in sistemul public, pe baza de contract de asigurare, in conditiile prezentei legi, si alte persoane care nu se regasesc in situatiile prevazute la alin. (1).

Contributia de asigurari sociale se datoreaza din momentul incadrarii in una dintre situatiile prevazute la art. 5 alin. (1) sau de la data incheierii contractului de asigurare.
Contributia individuala de asigurari sociale, datorata de asiguratii prevazuti la art. 5 alin. (1) pct. I, II si VI, reprezinta o treime din cota de contributie de asigurari sociale, stabilita anual pentru conditii normale de munca.
Contributia de asigurari sociale, datorata de angajatori, reprezinta diferenta fata de contributia individuala de asigurari sociale, prevazuta la alin. (2), pana la nivelul cotelor de contributie de asigurari sociale stabilite prin legea anuala a bugetului de stat, in functie de conditiile de munca.
Asiguratii prevazuti la art. 5 alin. (1) pct. IV si V si alin. (2) datoreaza integral cota de contributie de asigurari sociale corespunzatoare conditiilor de munca in care isi desfasoara activitatea.
Calculul si plata contributiei de asigurari sociale, datorata de asiguratii prevazuti la art. 5 alin. (1) pct. I, II si VI si de angajatorii acestora, se fac lunar de catre angajatori.
Calculul si plata contributiei de asigurari sociale pentru someri se fac lunar de catre institutia care administreaza bugetul Fondului pentru plata ajutorului de somaj.
Plata contributiei de asigurari sociale, datorata de asiguratii prevazuti la art. 5 alin. (1) pct. IV si V si alin. (2), se face lunar de catre acestia pe baza calculului efectuat si comunicat de casele teritoriale de pensii la care sunt asigurati.
Plata contributiei de asigurari sociale, in cazul asiguratilor aflati in situatiile prevazute la art. 5 alin. (1) pct. IV lit. f), g), h) si alin. (2), se poate face si la intervale mai mari de o luna, fara a depasi 6 luni, cu respectarea termenelor prevazute in declaratia sau in contractul de asigurare.
Baza lunara de calcul a contributiei individuale de asigurari sociale in cazul asiguratilor o constituie: a) salariile individuale brute, realizate lunar, inclusiv sporurile si adaosurile, reglementate prin lege sau prin contractul colectiv de munca, si/sau veniturile asiguratilor prevazuti la art. 5 alin. (1) pct. I, II si VI; b) venitul lunar asigurat, prevazut in declaratia sau contractul de asigurare, care nu poate fi mai mic de o patrime din salariul mediu brut lunar pe economie.
Baza de calcul prevazuta mai sus nu poate depasi plafonul a de 3 ori salariul mediu brut lunar pe economie.
Baza lunara de calcul, la care angajatorul datoreaza contributia de asigurari sociale, o constituie fondul total de salarii brute lunare realizate de asiguratii prevazuti la art. 5 alin. (1) pct. I si II, precum si veniturile brute lunare realizate de asiguratii prevazuti la art. 5 alin. (1) pct. Vl.
Baza de calcul nu poate fi mai mare decat produsul dintre numarul mediu al asiguratilor din luna pentru care se calculeaza contributia si valoarea corespunzatoare a 3 salarii medii brute lunare pe economie.
Pentru persoanele juridice si fizice care folosesc personal salariat, contributia pentru asigurarile sociale de stat se stabileste diferentiat; astfel:
-45% asupra castigului brut realizat de salariatii incadrati in grupa I de munca;
-40% asupra castigului brut realizat de salariatii incadrati in grupa a II-a de munca;
-35% asupra castigului brut realizat de celelalte categorii de salariati;
-15% asupra salariului brut primit, dar nu mai putin decat salariul minim brut pe tara, in cazul personalului casnic angajat de persoane fizice pentru ingrijirea persoanelor in varsta a persoanelor cu handicap si a copiilor, conform legii 19/2000
Cu aplicare de la 1 aprilie 2001, legea trimite la un act normativ care nu exista: „Cotele de contributii de asigurari sociale (CAS) se aproba anual prin legea bugetului asigurarilor sociale de stat“. In loc de lege, guvernul Nastase a redactat peste noapte o ordonanta care modifica nivelul CAS de la 30% la 35%, pentru conditii normale de munca, de indata ce apare in Monitorul Oficial. Cei mai multi au luat noul procent ca pe o noua majorare. In fapt, majorarea este indirecta, prin marirea bazei de impozitare. „Procentul virat pana acum de angajat pentru pensia suplimentara (5%) a fost inclus in CAS, deci nu se mai plateste separat“, precizeaza Stefana Aghergheloaie, consilier la Ministerul Muncii si Solidaritatii Sociale.

Nu inseamna ca taxele pe salarii nu vor creste, intrucat legea pensiilor nr. 19/2000 stabileste ca o treime din plata CAS cade in sarcina asiguratului - 11,6%, fata de 5%, cat platea pana acum la pensia suplimentara. Salariatul are deci 6,6% de achitat in plus. Legea mai obliga la mentinerea veniturilor nete (art. 183). Firmele sunt obligate sa mareasca salariul din cartea de munca (brut), astfel incat angajatii sa primeasca aceeasi suma de bani. Implicit, creste baza de impozitare. „O astfel de impunere pentru companiile private incalca principiul liberei negocieri a salariului“, spune in replica senatorul Simona Marinescu, ex-secretar de stat in Ministerul Muncii.
Legea a panicat nu numai departamentele de resurse umane ale companiilor, dar a nedumerit pana si pe oamenii care lucreaza zilnic cu acte normative, juristi sau experti contabili. Unii angajatori au luat deja in calcul cresterea salariilor. „Salariile mici vor fi indeobste afectate, dar ne vom conforma, marind brutul“, apreciaza Doina Popescu, generalist resurse umane la Compaq.
Din contra, legiuitorul a protejat salariile mari. Pentru retributiile care depasesc de trei ori nivelul salariului mediu pe economie (peste 10 milioane de lei), nu se datoreaza CAS decat la nivelul celor trei salarii. Pe diferenta nu se mai plateste CAS. Reprezentanta MMSS recunoaste ca „intr-adevar, contributiile pe salarii cresc, dar nu pe totalul fondului de salarii, intrucat exista plafonul platii CAS, in cazul retributiilor mari“.

Impozitul pe venit

Prima reglementare a impozitului pe venit in Romania dupa 1989 a fost OG 73/1999. Cu siguranta ca nu a fost nici pe departe o lege perfecta. Autorii OG nr. 73/1999 au neglijat un principiu elementar: daca vrei ca cineva sa declare un venit, ca sa-l poti impozita, trebuie sa-l incurajezi pe cel care face cheltuiala, sa i-o recunosti ca atare. Ordonanta privind impozitul pe venitul global, ca dealtfel toate legile fiscale din Romania, recunoaste intr-o foarte mica masura cheltuielile. Consecinta: angoase in ceea ce priveste completarea declaratiilor de impunere nu au decat amaratii. Cei de la care statul ar putea scoate, printr-o politica fiscala facuta cu cap, sume importante sunt detasati. Nu exista in acest moment nici o parghie de control al veniturilor lor reale. Faimosul sistem informatic de identificare si a celui din urma contribuabil este un vis. Impozitarea veniturilor da frisoane in primul rand celor ce ar trebui sa o aplice. Sau, citandu-l pe actualul ministru al finantelor publice: „Nici macar cei care administreaza acest impozit nu stiu cum se procedeaza“. Acestea fiind datele, asupra oportunitatii revizuirii acestui capitol legislativ nu planeaza nici cea mai mica indoiala.
Iata ce scria presa in legatura cu amanarea depunerii documentelor privind impozitul pe venitul global in anul 2001, decizie luata de guvern in conditiile in care mai putin de o treime din cei trei milioane de contribuabili completasera declaratiile de impunere in termenul legal, adica pana la 31 mai.
“Reactia publicului la introducerea impozitului pe venitul global era previzibila. Aproape fiecare dintre cei trei milioane de oameni care intra, teoretic, sub incidenta acestei legi au si alte venituri in afara de cele din salarii: o colaborare nedeclarata la camerele de munca, o chirie, o prima sau altele de acest fel. Sunt bani de care nimeni nu stie si pe care nimeni nu doreste sa-i imparta acum cu statul. In incercarea de a afla care este principalul motiv pentru care noul impozit nu a prins, am descoperit ca, pe langa faptul ca fisele ce trebuie completate i-au bulversat pe cei mai multi, exista si o opozitie care tine de filozofia contribuabilului, daca se poate spune asa. Ideea de stat, ca autoritate, ca aparator al unor anumite principii si ca gestionar al banilor publici s-a diluat in asemenea masura, incat nici nu mai merita discutata. Romanii simt ca nu primesc nimic in schimbul tuturor impozitelor si taxelor platite bugetului in ultimii zece ani. Faptul ca mai putin de o treime din cei vizati au depus declaratiile este expresia unei profunde indiferente, dar si a ostilitatii fata de un sistem care cere din ce in ce mai mult fara a da nimic in schimb.
Problema nu sta neaparat in cat de bine este explicat sistemul de impozitare, ci mai mult in cat sunt de dornici cetatenii sa inteleaga. In Romania, aceasta dorinta aproape ca nu exista, tocmai din cauza neincrederii in felul in care statul administreaza banii cetatenilor. Nu spune nimeni ca n-ar trebui sa avem impozit pe venit. Dar sansele ca acest nou concept sa fie asimilat cresc doar daca serviciile publice, finantate din banii populatiei, satisfac intr-adevar si nevoile celor care platesc taxe. Or, cu o retea de invatamant arhaica, cu spitale care stau sa se prabuseasca, pensionari care mor de foame si o administratie de stat corupta si ineficienta, este greu de crezut ca cineva va consimti sa finanteze in plus acest sistem ineficient. “

Ministerul dezvoltarii si prognozei, analizand stadiul realizarii planului de actiune al programului de guvernare pe trimestrul I 2001, prezenta realizarile guvernului in planul impozitelor:
Au fost elaborate urmatoarele propuneri de modificare ale sistemului de impozite:
In domeniul impozitului pe venitul global a) majorarea pragului de venit neimpozabil pentru veniturile din pensii; b) imbunatatirea sistemului de plati anticipate de impozit prin metoda retinere la sursa pentru veniturile din valorificarea bunurilor in regim de consignatie, a veniturilor realizate in baza unui contract de agent, de comision sau de mandat comercial; c) neimpozitarea veniturilor reprezentand cadouri acordate angajatelor cu ocazia zilei de 8 martie, copiilor angajatilor cu ocazia zilei de 1 iunie, precum si cu ocazia sarbatorilor de iarna; d) stabilirea regimului fiscal pentru indemnizatiile de delegare -; detasare, diurnele acordate de organizatiile neguvernamentale; e) crearea suportului legislativ pentru elaborarea procedurilor de administrare a impozitului prin Ordin al Ministrului finantelor publice.

A fost elaborat un proiect de lege pentru modificarea si completarea O.G. nr. 73/1999 privind impozitul pe venit, in care se prevede:
- extinderea bazei de impozitare a venitului global, prin rationalizarea deducerilor;
- decalarea termenului de depunere a declaratiilor de venit global, pana la 31.05.2001 pentru contribuabilii care realizeaza venituri din mai multe surse de venit;
- revizuirea transelor de venit si a cotelor de impozitare in sensul majorarii transei de venit impusa cu cota minima, concomitent cu diminuarea cotelor marginale.
A fost aprobata decalarea termenului de depunere a declaratiilor de venit global, restul masurilor urmand a fi aplicate prin adoptarea Proiectului de lege pentru modificarea si completarea O.G. 73/1999.

Ordonanta nr. 7 din 07/19/2001, privind impozitul pe venit, publicata in Monitorul Oficial nr. 435 din 08/03/2001 abroga OG 73/1999, ca si modificarile si completarile acesteia, reunindu-le intr-o forma completa.

Au ramas inca deficiente ce pot fi usor speculate, in asa fel incat sa fie evitata impozitarea impovaratoare. Spre exemplu, intr-un articol se analizeaza o modalitate simpla de a plati un impozit de doua ori mai mic.

“In ziua de azi, angajatul cu tot salariul trecut in cartea de munca e persoana rara. Proprietarii de firme fug ca dracul de tamaie de taxele pe leafa. In vreme ce salariul e trecut in scripte la 1,4 milioane lei, nivelul minim pe economie, restul banilor se dau pe sub masa sau se cauta forme legale: conventii de prestari servicii, de colaborare, de drepturi de autor.
O modalitate mai simpla pare a fi infiintarea unei SRL. Cu o investitie initiala de 4-5 milioane de lei, firma este facuta. Prin aceasta firma o persoana va presta servicii mai avantajos decat din pozitia de angajat. In primul rand, impozitul de 40% pe venitul personal va fi inlocuit cu 1,5% in cazul unei firme cu mai putin de 100.000 euro cifra de afaceri.
Sa luam cazul unui venit de 30 de milioane de lei lunar. Firma va vira lunar 19% TVA si trimestrial 1,5% la venituri. Chiar fara nici o deducere de TVA, rezulta aproximativ sase milioane lei, adica 20% impozit.
Spre comparatie, taxele pe salariu se ridica la circa 13 milioane lei: 40% impozit pe venit, plus taxele pentru sanatate, asigurari sociale, fond de invatamant si alte fonduri speciale. Dublu decat in cazul unei firme.
Cu un contabil bun, TVA datorata va fi adusa spre zero (echilibrand intrari - iesiri). Adaugati 5% impozit pe dividende si o asigurare de pensii, si tot iesiti mai bine ca patron.”

Ordonanta nr. 7/2001 aduce si o serie de noi reguli de impozitare a persoanelor fizice, aplicabile incepand cu 1 ianuarie 2002.
Sa vedem ce influente au aceste noi reglementari asupra fiscalitatii generale vizand persoanele fizice. Vom insera in cele ce urmeaza consideratiile unui specialist in materie, domnul Niculae Done, director de doctrina fiscala in cadrul KPMG Romania. Ca o prima concluzie, se poate spune ca vom asista la usoara crestere a impozitului pe venit ce va fi perceput persoanelor fizice. Cresterea cea mai agresiva o vor inregistra cei care vor inchiria locuinte, constructii in general. Daca in prezent veniturile astfel obtinute se supun direct impozitarii (fara a se cumula), de anul viitor acestea se vor cumula cu celelalte venituri; asta inseamna ca vom asista la o crestere considerabila a impozitului la astfel de categorii de persoane.
Ca tendinta generala, se constata o largire a bazei de aplicare a impozitului pentru persoane fizice. Astfel, fiecare dintre noi va plati la bugetul de stat un impozit mai mare, in cazul in care nu sunt prevazute noi deduceri. Normal ar fi ca, prin largirea bazei taxabile, sa fie operata o reducere a cotelor de impozit. Specialistul KPMG apreciaza drept necesara introducerea unei cote de 35-38%, fata de 40% in prezent. Intr-o alta varianta (in conditiile in care cotele de impozitare ar ramane neschimbate), s-ar impune o marire a numarului deducerilor, adica a cheltuielilor deductibile, de care sa beneficieze pe viitor persoanele fizice.
Impozitul pe venit pentru anul viitor este estimat la 43863 de miliarde de lei, din totalul veniturilor bugetare de 178860 de miliarde.
O veste buna poate fi insa majorarea salariilor angajatilor din sistemul bugetar, incepand chiar cu prima zi a anului viitor. Reprezentantii Fondului Monetar International sunt, atunci cand poarta negocieri, cu ochii pe aceste cifre. Motivul este simplu: cresterea salariilor administratiei poate arunca in aer deficitul bugetar. Iar deficitul bugetar este un indicator esential pentru incheierea unui acord de imprumut. Marirea salariilor bugetarilor vine intr-un moment delicat. Proiectul bugetului de stat tocmai se discuta in comisiile parlamentare. Mai mult, pentru prima data in ultimii 11 ani, guvernul Nastase a dat dovada de o transparenta maxima. In buget sunt inscrise limpede toate salariile din administratia centrala. Bineinteles ca, vazand cifrele, sindicatele au inceput sa faca presiuni. Sigur este ca salariile din invatamant, sanatate si cercetare vor beneficia de cele mai mari cresteri.
Pe fond, marirea este fireasca. Profesorii si medicii din Romania aveau salarii indecent de mici. Dar un buget ca al Romaniei suporta greu majorari salariale. Sa nu uitam ca bugetul este macinat de mari datornici, care nu-si achita contributiile. Asupra viitoarelor majorari planeaza cateva semne de intrebare. Primul este care va fi procentul maririlor. Pentru ca tinand seama de inflatie, o crestere cu 4-5 procente nu ar fi de ajuns pentru ca salariul real sa ramana la acelasi nivel ca in urma cu cateva luni. Sindicatele sunt de parere ca o crestere cu mai putin de 20% nu se poate pune in discutie. Al doilea semn de intrebare este de unde vor veni banii pentru salarii. Vor fi ei redistribuiti intre ministere? Dar in aceasta situatie vor exista nemultumiti, care nu vor intarzia sa reactioneze. Sau poate ca Guvernul mizeaza pe cresterea economica de anul viitor si, implicit, pe o marire a veniturilor bugetare. In fine, o a treia problema importanta este in ce masura cresterea salariala a fost negociata cu Fondul Monetar International.
Este probabil ca reprezentantii FMI stiu de aceasta marire. Pentru ca, in caz contrar, gestul Guvernului poate fi asemanat cu cel al unui sinucigas. A mari cheltuilile bugetare, tocmai acum cand se pune problema semnarii unui nou acord cu FMI, fara ca acest aspect sa fi fost in prealabil negociat, echivaleaza cu a-ti taia craca de sub picioare.