1.1. Scurt istoric privind apariiia ¿i dezvoltarea contabilitaiii.

¥n accepiiunea moderna, contabilitatea, rolul sau reprezentativ ¿i multiplele funciii in activitatea economica, financiara ¿i sociala are o istorie proprie, ale carei inceputuri sunt greu de delimitat datorita trecutului indepartat al genezei contabilitaiii. b8d13dy
Ceea ce constituie o certitudine este faptul ca apariiia contabilitaiii ¿I evoluiia lenta, sinuoasa a acesteia au ca factor determinant necesitatea practica de a cunoa¿te anumite realitaii de natura economica, financ, sociala.
Apariiia contabilitaiii este nemijlocita de un anumit context ec-social.
A avut la inceput un caracter rudimentar, care pe masura dezv. a crescut rolul ei de cunoa¿tere a realitaiilor.
Numai experienia practica dobandita treptat in domeniul cunoa¿terii, cu ajutorul evideniei a creat premisele elaborarii de reguli, principii ¿I norme cu caracter teoretic privind contabilitatea.
Noiiunea de contabilitate in inielesul ei de astazi nu este echivalenta cu niciuna din insemnarile sau urmele scrise folosite de unele triburi indiene, nici cu tabliiele de lut ars, nici cu alte insemnari descoperite in Persia, aceasta constituind etapa evideniei rudimentare.
Contabilitatea a inceput sa se contureze in evul mediu odata cu apariiia capitalismului, a extinderii economiei monetare.
Stadii superioare de dezvoltare a atins contabilitatea in unle ora¿e mari ale Iataliei de Nord - Florenia, Veneiia - dezvoltarea afacerilor in sec.XV impunand conceperea ¿I aplicarea ”metodei veneiiene” de organizare a contabilitaiii.
¥n anul 1494 a aparut la veneiia prima lucrare de literatura contabila apariinand italianului Luca Paciolo sub titlul “Summa de arithmetica, geometria, proportioni et proportionalita”
¥n cartea a-IX-a a acestei lucrari, denumita ” Tractatus de computis et scripuris” descrie pentru prima data partida dubla , care reprezinta ¿I astazi una din trasaturile definitorii ale contabilitaiii.
Opera lui Paciolo a raspuns nevoilor vieiii economice, ale caselor de comeri., deoarece prin partida dubla ( den. “Scrittura doppia”) se punea ordine in socotelile afacerilor companiei, aceasta fiind apreciata ca una din cheile succesului (“Upi est non ordo ibi est confusio).
Aplicarea metodei dublei partide incepe sa se generalizeze intre sec. XVII-XVIII, indeosedi in Europa Occidentala, etapa caracterizata ¿I prin conturarea unei literaturi contabile. ¥n Italia profesia de contabil era superioara tuturor celorlalte. Contabilii au inceput sa-¿i infiinieze organizaiii profesionale ¿I pastrau secretul asupra partidei duble, ceea ce a contribuit la cresterea prestigiului lor.
¥ncepind cu a doua jumatate a sec XIX se remarca dezvoltarea societatilor pe aciiuni, a caror conducere se separa de proprietarii acestora. Aceasta a dus la apariiia contabilitaiii de intreprindere, cu 2 circuite distincte:
· contabilitatea generala - denumita ¿I financiara;
· contabilitatea de gestiune (dualism contabil)- se ocupa cu calculaiia costurilor.
¥n primele decenii ale sec. XX contabilitatea de intreprindere incepe sa fie supusa procesului de normalizare (stabilirea de reguli ¿I norme privind modul de organizare ala contabilitaiii)
¥ncepind cu a doua jumatate a sec. XIX se remarca evoluiia contabilitaiii romane¿ti, indeosebi in planul literaturii contabile, care apare cu un decalaj de aproape 3 secole faia de tarile europene occidentale, deoarece in spaiiul romanesc formele economice capitaliste au aparut cu intarziere.
Pana in prima parte a sec. XVIII in ºarile Romane se foloseau lucrari de contabilitate ale unor autori straini ( lucrari franceze in ºarile Romane, Italiene in Moldova).

Cercetarea contabila fundamentala are ca obiect definirea conceptelor, principiilor, ale funciiilor contabilitaiii, ceea ce de¿i nu are implicaiii directe ¿i certe asupra activitaiii practice contribuie la promovarea ¿i orientarea anumitor practici contabile.
Cercetarea contabila aplicativa consta in studierea cailor ¿i modalitaiilor de perfeciionare ¿i inovare a mijloacelor concrete de lucru cu care opereaza contabilitatea, aceasta implicand ¿I o confirmare a valabilitaiii acestora.
Cercetarea contabila normativa a fost propusa de Bernard Colasse (?) in 1993. Ea vizeaza procesul de normalizare a contabilit. Acest proces consta in stabilirea unui ansamblu de norme ¿I reguli care trebuie respectate de intreprindere atat pe parcursul desfa¿urarii activitatii contabile cat ¿i la prezentarea periodica a acestora cu ajutorul situaiiilor contabile de sinteza (bilaniul contabil).
Aceste norme ¿i reguli, impreuna cu metodologia de determinare, de explicare ¿i evaluare a lor formeaza coniinutul cercetarii contabile de tip normativ, care ¿i ea contribuie la dezvoltarea teoriei contabile.

1.2. Apartenenia contabilitaiii la ¿tiiniele sociale

· este legata nemijlocit de fundamentarea contabilitatii ca ¿tiinia.
Disciplinele pot fi clasificate in funciie de obiectul de studiu in:
· ¿tiinie ale naturii
· ¿tiinie sociale, denumite ¿i umane ( ¿tiiniele economice, ¿t. juridice, ¿t. de gestiune, ¿t. politice )
Spre deosebire de ¿tiiniele naturii, care au ca obiect de studiu fenomenele naturale, ¿tiiniele sociale studiaza raporturile dintre oameni ca membri ai societaiii.
ºinand seama de aceasta grupare eseniiala a ¿tiinielor, contabilitatea nu poate fi incadrata decat in ”¿tiinie sociale”, incadrare care a devenit evidenta la inceputul sec. XX ¿i reprezinta pana astazi o opinie larg acceptata, chiar daca unii dintre autori definesc contabilitatea ca fiind o ¿tiinia sociala, dar ¿i o ¿tiinia aplicativa.
Integrarea contabilitaiii in ¿tiiniele sociale se sprijina pe urmatoarele argumente:
Este o creaiie a miniii omene¿ti;
¥nregistreaza in maniera specifica activitaii, fenomene, evenimente ¿i fapte circumscrise in mediul social;
Atat producatorii cat ¿i utilizatorii de ionformaiii contabile fac parte integranta din societate;
Deciziile luate pe baza informaiiilor contabile au impact asupra societaiii, in sensul ca determina anumite mutaiii sau schimbari.
Contabilitatea este dependenta sau influeniata aproape exclusiv de fenomene sociale.
Opinia potrivit careia contabilitatea este ¿i o ¿tiinia aplicativa se justifica prin aceea ca:
· prin inregistrarea unor fenomene reale contabilitatea aciioneaza intr-un mediu veridic ¿i concret;
· condiiionarea reciproca ¿I interaciiunea dintre cuno¿tiniele teoretice acumulate de contabilitate ¿i activitatea practica.

1.3.Delimitarea contabilitaiii in cadrul ¿tiinielor sociale.

Acest lucru necesita delimitari referitoare la poziiia contabilitaiii in cadrul ¿tiinielor sociale, ceea ce echivaleaza cu a raspunde la intrebarea ”Care e ¿tiinia sociala in care se incadreaza contabilitatea?”. La aceasta intrebare nu exista un raspuns fix, deoarece dupa acceptarea contabilitaiii ca ¿tiinia sociala ea a fost revendicata de ¿tiiniele economice ¿i de catre ¿tiiniele de gestiune.
Unii autori, adepii ai aparteneniei contabilitaiii la ¿tiiniele economice ¿i-au sintetizat opiniile prin definiiii de genul:
“Contabilitatea este o ¿tiinia economica”
“Contabilitatea este o disciplina din ¿tiiniele economice”
“Contabilitatea- adevarata ¿tiinia economica”
“Faptul contabil este un fapt economic”
Integrarea contabilitataiii in sfera ¿tiinielor economice este argumentata intre altele prin rolul acesteia de a cuantifica ¿i inregistra in expresie valorica fluxurile ¿i circuitul schimburilor dintre diferiii agenii economici.
De¿i legaturile dintre contabilitate ¿i economie sunt incontestabile, fundamentarile economice ale modelului contabil prezinta neajunsul omniterii rolului practic al contabilitaiii, care a devenit un instrument de gestiune a afacerilor, rol care se amplifica pe masura trecerii de la societatea industriala la societatea infoemaiionala, tendinia care se manifesta pregnant la tarile dezvoltate (SUA, Japonia).
Aceasta schimbare radicala a mediului economico-social a dus la delimitarea unui nou domeniu al cunoa¿terii: ¿tiiniele de gestiune.
Acestea sunt constituite dintr-un ansamblu eterogen de cono¿tinie teoretice ¿i practice, aplicabile in domenii diferite, unul dintre ele fiind gestiunea intreprinderii. ªtiiniele de gestiune includ atat discipline tradiiionale: contabilitatea, finaniele, etc. cat ¿i discipline, mai noi: marketing, management, etc.
Se poate concluziona ca asistam la o repoziiionare a contabilitaiii in ansamblul ¿tiinielor sociale.
¥n acest nou context, contabilitatea poate fi definita ca o ¿tiinia de gestiune, apariinand ¿tiinielor sociale.
De¿i opinia potrivit careia contabilitatea este ¿tiinia de gestiune este tot mai mult acceptata, nu s-a realizat inca un consens deplin in aceasta privinia.

OBIECTUL DE STUDIU AL ªTIINºEI CONTABILITATII.

1. Preliminarii privind obiectul contabilitaiii.

Contabilitatea ca ¿tiinia de gestiune, ca sistem de reflectare ¿i cunoa¿tere a realitaiilor are un obiect propriu de studiu, diferit de obiectul celorlalte discipline ¿tiiniifice.
Fundamentarea obiectului contabilitaiii este una din problemele majore ale teoriei contabile, dar care prezinta ¿I importante aplicaiii practice:
1. cunoa¿terea domeniului ¿i a sferei de aciiune a contabilitaiii in care ea i¿i exercita permanent rolul ¿I funciiile;
2. poziiionarea contabilitaiii in ansamblulcunoa¿terii ¿tiiniifice ¿I incadrarea ei in familia ¿tiinielor sociale;
3. conceperea, aplicarea ¿I perfeciionarea procedeelor concrete de lucru cu care opereaza contabilitatea in concordania cu obiectul ei de studiu;
4. elaborarea regulilor ¿I normelor contabilitatii privind o9rganizarea contabilitaiii astfel incat ea sa asigure realizarea integrala a obiectului ei;
5. direciionarea cercetarii ¿tiiniifice din domeniul contabilitaiii catre acele zone ¿i laturi ale obiectului acesteia care sunt susceptibile perfeciionarii, readaptarii;
6. decantarea elementelor privind obiectul contabilitaiii pe etape ale evoluiiei acestuia, elemente apte de a fi reiinute de istoria contabilitaiii.
Realizarea practica a obiectului contabilitaiii inseamna reflectarea ¿i cunoa¿terea permanenta a tuturor elementelor care se incadreaza in sfera acestui obiect.
Ca ¿i contabilitatea insa¿i, obiectul sau de studiu a evoluat sub influenia contextului economico-social si a opiniilor diferiiilor autori, care au abordat probleme referitoare la coniinutul ¿i sfera obiectului contabilitaiii.Ca in orice domeniu, aceste opinii au fost numeroase ¿I contradictorii.
Primele elemente ce vizeaza definirea obiectului contabilitaiii au fost formulate de Luca Paciolo in lucrarea sa “Summa de arithmetica, geometria, proportioni et proportionalita”, in a doua carte a acesteia, “Tractatus de computis et scripturis”
Autorul considera ca obiect al contabilitaiii : ” Tot ceea ce dupa parerea negustorului ii apariine pe lume, precum ¿i toate afacerile mari ¿i marunte in ordinea in care au avut loc”
¥n evoluiia istorica a contabilitaiii s-au conturat urmatoarele concepiii:
1. Concepiia economica - insu¿ita de o serie de autori, dupa opinia carora obiectul contabilitaiii consta in urmarirea circuitului capitalului sub aspectul:
· componeniei ( capital fix ¿I capital circulant)
· modului de procurare a capitalului ( propriu ¿I strain).
2. Concepiia juridica -larg acceptata de unii autori germani, potrivit carora obiectul contabilitaiii il constituie reflectarea patrimoniului privit numai ca entitate juridica, adica drepturile ¿I obligaiiile subiectului de patrimoniu, trecand in subsidiar bunurile economice ale titularului de patrimoniu.
Aceasta concepiie este criticabila deoarece se sprijina pe principiul confornm caruia relaiiile juridice determina relaiiile economice ¿i nu invers, ca in realitate.
3. Concepiia financiara - potivit careia obiectul contabilitaiii consta in inregistrarea valorica a existeniei mi¿carii ¿I transformarii resurselor patrimoniale privite pe de o parte sub aspectul utilizarii lor ( utilizare durabila ¿i utiliz. temporara) iar pe de alta parte sub aspectul provenieniei ( resurse permanente ¿i resurse temporare)
Asociata cu cea economica, aceasta concepiie are cei mai mulii adepii in cadrul unor mari curente ¿i ¿coli de contabilitate contemporane.
4. Concepiia administrativa - este produsul ¿colii italiene; se caracterizeaza prin acceptarea ca obiect al contabilitaiii inregistrarea valorica ¿I controlul faptelor administrative, astfel incat intreprinderea sa realizeze profituri maxime cu eforturi minime.
5. Concepiia matematica - apariine unor autori care au definit contabilitatea ca o ramura a matematicii ¿i i-au limitat obiectul la studiul conturilor.
Unele dintre aceste concepiii, indeosebi cea economica ¿i cea juridica au rezistat timpului demonstrandu-¿i perenitatea.
Au suportat unele mutaiii, ca urmare a regandirii lor, a.i. ele se regasesc ¿i in fundamentarile actuale privind obiectul contabilitaiii.

PATRIMONIUL - OBIECT AL CONTABILITAiII.

1. Conceptul de patrimoniu ca obiect de studiu al contabilitaiii.
¥n stadiul actual al dezvoltarii contabilitaiii, indeosedi a teoriei contabile, s-a juns la accepiiune agenerala ca obiectul de studiu al acestei discipline il constituie patrimoniul apariinand unei persoane fizice sau juridice.
Potrivit normelor legale, elementele eseniiale ale persoanei juridice sunt urmatoarele:
· organizare de sine statatoare;
· patrimoniu propriu autonom ( care nu se confunda cu patrimoniul asociaiilor si nici cu patrimoniul altei societaii)
· scop determinat ¿I licit al activitaiii.
Din punct de vedere al contabilitaiii patrimoniul reprezinta o entitate economico-juridica formata pe de o parte din totalitatea bunurilor economice (avere, activ) apariinand unei persoane fizice sau juridice iar pe de alta parte din totalitatea drepturilor ¿I obligaiiilor cu valoare economica ce exprima raporturile de proprietate in cadrul carora au fost procurate bunurile economice.
Prima definiiie data contabilitatii apariine lui Luca Paciolo, fiind formulata in lucrarea sa, care a parut la Veneiia in 1494. El analizeaza contabilitatea ca un ansamblu de principii ¿I reguli privind inregistrarea in partida dubla a averii ce apariine unui negustor, precum ¿I toate afacerile acestuia in ordinea in care au avut loc.
Concepiii privind contabilitatea:
· contabilitatea carta
· contabilitatea ca teorie ¿tiiniifica
· contabilitatea ca tehnica de culegere, prelucrare, stocare, transfer ¿i analiza a informaiiilor.
¥n calitatea sa de teorie ¿tiiniifica, contabilitatea reprezinta un sistem de principii ¿I reguli care explica ¿i informeaza.
Ca metoda sau tehnica reprezinta un ansamblu concret de instrumente ¿i procedee prin care se observa resursele economice ale societaiii, separate ca entitaii patrimoniale.

Patrimoniul ca obiect de studiu al contabilitaiii.
Pentru ca un patrimoniu sa existe sunt necesare 2 elemente interdependente:
· unul in persoana fizica sau juridica ca subiect de drepturi ¿i obligaiii;
· altul in bunurile economice, ca obiecte de drepturi ¿i obligaiii.
¥ntre obiectele de drepturi ¿i obligaiii ¿i obligaiiile pe de alta parte sta persoana fizica sau juridica in calitatea sa de subiect de drepturi ¿i obligaiii.
Patrimoniul reprezinta totalitatea drepturilor de obligaiii cu valoare economica apariinand unei persoane fizice sau juridice, precum ¿i bunurile la care se refera.
In definirea ¿i analiza patrimoniului ca obiect al contabilitaiii literatura de specialitate cunoa¿te 3 concepiii :
· concepiia juridica
· concepiia economica
· concepiia economico-juridica
¥n concepiia juridica se apreciaza ca patrimoniul reprezinta toate drepturile ¿i obligaiiile cu coniinut economic ale unui subiect de drept.
Conform concepiiei economice patrimoniul este considerat ca totalitate a bunurilor economice exprimabile in bani, inclusiv rezultatele folosirii lor, ce apariine unei persoane fizice sau juridice.
Prin asocierea celor doua concepiii s-a ajuns la definirea economico-juridica a patrimoniului, conform careia acesta este un complex de drepturi ¿i obligaiii, cu respectivele lor obiecte de drepturi ¿i obiecte de obligaiii evaluabile in bani.
Bunurile ca obiect de drepturi ¿i obligaiii formeaza substania materiala a patrimoniului. Ele au o determinanta existeniiala ¿I una economica.
Prima determinare evideniiaza faptul ca bunurile au forma concreta identificabila ca structuri, fiind delimitate ca bunuri materiale sau corporale (ma¿ini, utilaje,cladiri,marfuri) ¿I bunuri nenaturale sau necorporale ( creanie sau valori in curs de decont, brevete)
Determinarea economica a bunurilor se exprima prin utilitatea ¿I valoarea lor.
¥n sens economic, utilitatea unui bun desemneaza capacitatea acestuia de a satisface o nevoie prin folosirea sa in produciie sau in consum.

Calitatea de valori a bunurilor se manifesta prin aceea ca ele intra ca marfa in circuitul economic sau sunt exprimate in bani.
Cea de-a doua componenta a patrimoniului, drepturile ¿i obligaiiile evaluabile in bani exprima raporturile de proprietate, in cadrul carora se procura ¿i gestioneaza bunurile.Ele capata forma de drepturi in situaiia in care titularul de patrimoniu este propietar ¿i deci nu trebuie sa acorde nici un echivalent valoric pentru bunurile aflate in posesia ¿i folosinia sa.

¥n cazul obligaiiilor, pentru bunurile componente ale patrimoniului titularul poate sa indeplineasca o anumita prestaiie sau sa dea un echivalent valoric.

Exemplu:

Cazul unui intreprinzator care intemeiaza o SRL, el fiind unicul asociat, cu urm. situaiie a patrimoniului :

1) Mijl. fixe proprii 430.000
2) Bunuri numerar 620.000
3) Credit bancar primit in cont 250.000
4) Obiecte de inventar 75.000
5) Materii prime primite de la 125.000 un furnizor neachitate
1.500.000

Capitalul social declarat ¿i inscris la Of. Reg. Com. Pe baza hotararii judecatore¿ti este de 1.125.000 (mijl. fixe(1), bani numerar (2) + obiecte de inventar (4).
O prima constatare este ca asociatul unic poseda in momentul inceperii activitaiii un patrimoniu ec. de 1.500.000 din care 1.125.000 ii apariin cu titlul de capital propriu, iar 375.000 reprezinta credite obiinute de la banca ¿i respectiv datorie catre furnizor.
Patrimoniul se reprezinta sub forma unui bilani de deschidere a activitaiii.
Bilani = tabel care prezinta situaiia la un moment dat a patrimoniului unitaiii.

¥n aceea¿i concepiie este formulat ob. contabilitaiii de catre Legea contabilitaiii, care prevede ca:” obiectul contabilitaiii il constituie reflectarea in expresie baneasca a bunurilor mobile ¿I imobile, inclusiv solul, bogatiile naturale,zacamintele ¿i alte bunuri cu poteniial economic, disponibilitaii bane¿ti, titlurile de valoare, drepturile si obligaiiile unitatilor patrim., precum ¿I mi¿carile ¿I modificarile intervenite in urma operatiunilor patrimoniale efectuate, cheltuielile, veniturile ¿I rezultatele obiinute de acestea”.
Este important de reiinut ca un patrimoniu nu poate fi delimitat teoretic, nici practic ca obiect al contabilitatii decat in masura in care unitatea patrimoniala este legal constituita, iar valorile economice care compun patrimoniul sunt inveswtite, adica realmente folosite intr-o anumita activitate economica lucrativa aducatoare de profit (lucrum=ca¿tig) sau in alte activitati cu caracter nelucrativ ( neaducator de venituri) - activitati administrative, social-culturale, etc.

I ¥nceputul firmei

I. Existenia ( solduri iniiiale)
II. Modificari (+_ ) Amajorari A intrari mic¿orariS ie¿iriS
III. decurge forma contractului

Aspecte privind relaiia contabilitate-patrimoniu

Definiiia obiectului contabilitatii reflecta trasaturile eseniiale ale elementelor definitorii cuprinzand genul proxim ¿I diferenia specifica. De aceea sunt necesare unele precizari menite sa ajute la inielegerea mai cuprinzatoare ¿I mai profunda a obiectului contabilitaiii.¥n acest plan se impun urmatoarele sublinieri cu privire la relaiia dintre contabilitate ¿I patrimoniu:
· ¥n realizarea obiectului sau contabilitatea i¿i indepline¿te multidimensional rolul sau care ii este atribuit de Legea Contabilitatii ”instrument practic de cunoa¿tere, gestiune ¿I control al patrimoniului ¿I al rezultatelor obiinute” Acestea sunt totodata atribute ale contabilitatii care ii atesta identitatea ca ¿tiinia de gestiune.
· ¥n sfera obiectului contabilitatii sunt cuprinse toate elementele structurale de Activ ¿i cele de Pasiv ale patrimoniului, deci este vorba de o cuprindere cu caracter exhaustiv (pana la epuizare).
· ¥nregistrarea in contabilitate a elementelor patrimoniale se efectueaza in mod individualizat iinand seama de particularitaiile specifice ale fiecarui element prin utilizarea cater..... unui cont distinct in care se inscriu intr-o anumita ordine ¿I dupa anumite reguli toate datele privind elementul patrimonial de activ ¿I de pasiv.
· Modificarile la care sunt supuse elementele patrimoniale sunt determinate de operaiiile economice ¿I financiare efectuate pe parcursul desfacerii activitaiii unitaiii patrimoniale. ¥n funciie de coniinutul lor pot fi grupate in:
- operaiii de investiiii
- operaiii de exploatare
- operaiii de finaniare.
Aceste 3 categorii de operaiii formeaza obiectul inregistrarii in contabilitate aplicand principiul dublei inregistrari.
· Ambele circuite ale sistemului informaiional contabil (contabilitatea financiara ¿i cea de gestiune) sunt folosite pentru realizarea obiectului contabilitatii) - sistem dualist
· Utlizarea etalonului banesc este legata nemijlocit de realizarea obiectului contabilitatii prin aceea ca evaluarea in bani a elementelor patrimoniale ajuta la omogenizarea valorica a acestora - cerinia eseniiala pentru reflectarea acestora in contabilitate.
Noiiunea de evaluare a patrimoniului nu se suprapune cu aceea de evaluare a intreprinderii, aceasta din urma fiind o lucrare complexa efectuata de o echipa de evaluatori dupa anumite tehnici ¿I procedee specifice prin care patrimoniul global ¿I fiecare element al acestuia sunt actualizate valoric la nivelul pieiei.
· Informatiile contabile obiinute prin inregistrarea existeniei ¿I mi¿carile elementelor patrimoniale sunt supuse periodic operatiilor de verificare, control ¿I analiza, urmarindu-se urmatoarele obiective principale :
- obtinerea certitudinii asupra exactitatii informatiilor contabile, constituind una din ceriniele eseniiale pentru redarea cu ajutorul bilantului contabil a imaginii fidele a patrimoniului;
- constatarea pe baza controlului a masurii in care este asigurata integritatea materiala ¿I utilizarea in conditii de eficienia a mijloacelor materiale ¿I bane¿ti;
- efectuarea analizei economico-financiare a tuturor componentelor patrimoniului formulandu-se in urma acesteia concluzii si decizii in baza carora se contureaza activitatea pentru viitor.
· Obiectul contabilitaiii include in sfera sa unele elemente specifice, in baza carora se determina rezultatele financiare ( profit sau pierdere).
Aceste elemnte constau in venituri ¿I cheltuieli. Orice activitate este generatoare de cheltuieli ¿I venituri.
Cheltuielile constau pe de o parte in sume de bani platite sau de platit ca echivalent valoric al bunurilor materiale, lucrarilor executate ¿I serviciilor achizitionate de la furnizori, sume datorate bugetului statului cu titlu de impozite ¿I taxe ¿I pe de alta parte constau in consumuri de bunuri materiale in scop productiv sau neproductive
Ex: materii prime consumate in seciiile de produciie se transforma in cheltuieli cu materii prime.
Veniturile sunt reprezentate de sumele incasate sau de incasat (vanzare pe credit) ca echivalent valoric al livrarilor de bunuri ( produse finite, marfuri), lucrarilor executate sau serviciilor prestate.
La nivelul unitaiilor patrimoniale (microeconomic) suma totala a veniturilor incasate mai poarta denumirea de cifra de afaceri.
Prin compararea sumei totale a veniturilor cu suma totala a cheltuielilor se determina rezultatul financiar ce poate fi :
- sursa, cand suma veniturilor > suma cheltuielilor sau in pierdere ð elem. de activ, pentru realizarea echilibrului patrimoniului;
- cand cheltuielile > veniturile, in acest context relaiia dintre venituri , cheltuieli ¿I rezultatul financiar poate fi exprimat prin urmatoarea ecuaiie:

Cheltuieli +_ Rezultate financiare = Venituri

sau tinand seama de natura rezultatelor financiare:

Cheltuieli + Profit = Venituri
Cheltuieli- Pierdere = Venituri

Cheltuielile, indiferent de natura ¿I destinaiia lor sunt elemente de activ deoarece sunt generate de alte elemente de activ (mijl. materiale, bane¿ti) care prin consumare sau plaii se transforma in cheltuieli.
Veniturile, indiferent de genul obiectului de activitate care le-a generat sunt elemente de pasiv, prin aceea ca reprezinta sursa unei parii din mijloacele bane¿ti componente ale activului patrimonial.
Rezultatele financiare sunt determinate in faza finala a circuitului economic (=succesiunea proceselor aprovizioanare-producere-desfacere), ceea ce impune ca mi¿carea si transformarile elementelor patrimoniale sa fie reflectate in contabilitate pe intrewg traseul acestui circuit. Se realizeaza astfel un ciclu contabil al inregistrarilor efectuate distinct in ordine cronologica ¿i sistematica.

Cronologic:
D C
Marfuri = Furnizori = 100.000

sistematic:
D Marfuri C D Furnizori C
100.000 100.000

Prin ciclurile contabile succesive ¿I neintrerupte se concretizeaza modul in care contabilitatea aciioneaza prin anumite procedee in scopul realizarii obiectului sau. Aceste procedee formeaza impreuna metoda contabilitatii.

FUNDAMENTE ALE METODEI CONTABILITAºII

Problemele referitoare la obiectul contabilitatii sunt abordate ¿I rezolavate de aceasta disciplina atat in plan teoretic cat ¿i in plan aplicativ.
¥n timp ce abordarile teoretice au drept scop fundamentarea coniinutului ¿I sferei de cuprindere a obiectului contabilitaiii, cele cu caracter aplicativ necesita rezolvarea unor probleme diverse ¿I complexe legate de
Pentru soluiionarea problemelor din ambele domenii (teoretic ¿I practic), in mod deosebit a a celor cu caracter practic contabilitatea dispune de o metoda proprie ¿I specifica de aciiune. Dealtfel orice disciplina ¿tiiniifica se caracterizeaza prin existenia

unui obiect propriu de cercetare ¿I in legatura nemijlocita cu acesta prin folosirea unei metode corespunzatoare de cercetare a obiectului.
¥n accepiia generala metoda (din grecescul methodos) inseamna cale, mijloc, modalitate, procedeu sau ansamblu de procedee de cercetare ¿I cunoa¿tere a unui fenomen natural sau social.
Notiunea de metoda nu se suprapune cu aceea de procedeu. Orice ¿tiinia dispune de o singura metoda de cercetare, formata din mai multe procedee.
¥n accepiia contabila metoda reprezinta totalitatea procedeelor intercorelate folosite de contabilitate ca un tot unitar in scopul realizarii obiectului sau.
Importania ¿I rolul metodei contabilitaiii pot fi sesizate sub urmatoarele aspecte eseniiale:
· o prima importania reprezinta singura cale de urmat pentru atingerea scopului sau de importania majora in contabilitate: realizarea obiectului acesteia;
· contribuie prin procedeele sale specifice ¿i nespecifice la indeplinirea funciiei financiar-contabile ce revine oricarei unitaii patrimoniale;
· constituie alaturi de obiectul contabuilitaiii elementul eseniial de fundamentare a statutului ¿tiintific al acestei discipline;
· ajuta la identificarea ¿I pozitionarea contabilitaiii ca ¿tiinia de gestiune in cadrul familiilor ¿tiinielor sociale, precum ¿i la clarificarea relaiiilor cu alte ¿tiinie de gestiune(finanie, management) concretizeaza modul de aplicare a regulilor ¿i normelor privind organizarea contabilitaiii, precum si modul de aplicare a unor principii fundamentale ale acesteia (principiul dublei inregistrari ¿i principiul dublei prezentari.

CLASIFICAREA : este operaiia logica prin care obiectele ¿I fenomenele sunt grupate in clase, grupe ¿I subgrupe in funciie de asemanarile ¿I deosebirile obiectelor clasificate.
Prin clasificare se realizeaza sistematizarea cuno¿tinielor, fixarea noiiunilor.
Metoda contabilitaiii se aplica pe o sfera cuprinzatoare; procedeul clasificarii realizeaza grupari diferite care se refera in principal la elementele patrimoniului: documente contabile, evaluarea conturile, veniturile ¿i cheltuielile, etc.
ANALIZA : este un procedeu general de cercetare a realitaiii bazat pe descompunerea unui intreg ( obiect, fenomen, etc.)in elemente componente ¿I studierea distincta a fiecaruia dintre acestea.
¥n contabilitate, analiza creeaza posibilitatea cercetarii aprofundate a diferitelor laturi ale ob. contabilitaiii, ceea ce duce la formularea de concluzii care sunt apoi valorificate in procesul decizional.

Exemplu: ¥n contabilitate sunt supuse analizei:
· toate operaiiile economice ¿I financiare care produc modificari in structura patrimoniului, analiza fiind necesara pentru cunoasterea naturii si legalizarii operatiilor respective precum si a modului in care ele sunt inregistrate in contabilitate;
· alte elemente care sunt supuse analizei : datele reflectate in bilaniul contabil se realizeaza in scopul cunoa¿terii a laturii, a activelor financiare desfasurate de unitatea respectiva.
· datele din contul 121 ”Profit ¿I pierderi”, care reflecta veniturile ¿I cheltuielile in baza carora sunt determinate rezultatele financiare.

D 121 C
Cheltuieli Venituri

SINTEZA: opusa analizei, dar strans legata de aceasta. Ea consta in reunirea intr-un tot unitar a elementelor obiinute pe baza analizei ¿I in stabilirea legaturilor existente intre aceste elemente.¥n timp ce analiza descompune un element, sinteza reune¿te elementele obiinute printr-o ampla analiza.
Exemplu: in contabilitate se intocmesc lucrari de sinteza - balanie de verificare si bilantul contabil in cadrul carora informaiiile contabile sunt reunite (centralizate) ceea ce favorizeaza cunoa¿terea ansamblului, precum ¿I stabilirea unor legaturi intrre acestea.
PROCEDEE SPECIFICE se caracterizeaza prin folosirea exclusiva a lor de catre contabilitate ¿I prin rolul specific ce revine fiecarui procedeu in reflectarea anumitor laturi a obiectului contabilitaiii.

Trasaturi: - nu sunt folosite ca ,mijloace de lucru de nici una din metodele altor ¿tiinie;
- contribuie cu prioritate la fundamentarea caracterului indepent si implicit la delimitarea acesteia;
- sunt aplicate practic intr-o stransa condiiionare;
- cu ajutorul lor se obiine volumul integral al informaiiilor procurate de fiecare procedeu specific - trebuie sa existe o egalitate permanenta.

Metoda contabilitaiii cuprinde urmatoarele procedee specifice:
1. contul
2. balania de verificare
3. bilaniul contabil

CONTUL : este cel mai reprezentativ element al metodei contabiltatii, destinat inregistrarilor fiecarui element patrimonial sub aspect sferic, mi¿carii ¿I transformarii folosind etalonul banesc, precum ¿I a anumitor reguli (norme) de inregistrare a oricaror operaiii generatoare de modificari pe baza principiului dublei inregistrari.
Pentru extinderea sferei de inielegere a noiiunii de cont se fac urmatoarele precizari:
· cu ajutorul contului se inregistreaza in mod individual orice element patrimonial in scopul obiinerii de informaiii cu privire la fiecare bun economic, proces economic, sursa de finantare, rezultat financiar;
· mi¿carile constand in majorari si mic¿orari care trebuie delimitate in functie de natura elementelor patrimoniale in sensul de a distinge majorarile de Activ ¿I majorarile de Pasiv, ele inregistrandu-se in parti opuse ale contului;
· pentru a raspunde tuturor ceriniele de utilizare, contul are o anumita forma ( T ), forma care permite inregistrarea separata pe deo parte la sumele cu +, pe de o parte la sumele cu - ;
· contul are doua parii: D si C.
· elementele se grupeaza in doua categorii: A ¿I P, sistemul conturilor este de asemenea din doua mari categorii de conturi: A ¿I P;
· cu ajutorul contului se fac inregistrari sub doua forme :
1) forma cronologica in registrul jurnal
2) forma sistematica in registrul ”Cartea mare”.
Datorita faptului ca orice operaiie economico-financiara modifica cel puiin 2 elemente patrimoniale concomitent ¿I cu aceea¿i valoare, se folossesc de fiecare data cate doua conturi pentru reflectarea ambelor modificari Þ utilizarea oricarui cont are la baza principiul dublei inregistrari.

BALANºA DE VERIFICARE
Este denumita si balania conturilor, ea reprezinta un alt procedeu specific al metodei contabilitatii. Ea consta intr-o lucrare de sinteza, intocmita periodic, lunar, ¿I cuprinde toate conturile de A ¿I cele de P cu datele preluate din cartea mare, cu ajutorul careia se reunesc:solduri initiale, majorari, mic¿orari, solduri finale, toate acestea scriindu-se in balania de verificare.
Balania contabila indepline¿te urmatoarele funciii principale:
· verifica exactitatea datelor contabile din registrul jurnal si din cartea mare;
· centralizeaza informatiile preluate din cartea mare;
· realizeaza balania de verificare : preluare din balania a soldurilor finale de la fiecare cont.

BILANºUL CONTABIL
Este procedeul specific al metodei contabilitatii cu ajutorul caruia se infaii¿eaza periodic, semestrial, intr-o forma sintetica situaiia de ansamblu a patrimoniului cu cele 2 componente ( A ¿I P ), fiind realizata astfel dubla reprezentare a patrimoniului.
Sub raportul structurii ¿I al functiilor sale , bilaniul contabil prezinta urmatoarele particularitati eseniiale:
· cuprinde ca ¿I patrimoniul 2 parti distincte A (stanga), P (dreapta);
· in A sunt inscrise intr-o grupare adecvata costurile totale ale bunurilor economice, precum si eventualele pierderi ale unitaiii economice;
· in P sunt reflectate de asemenea intr-o delimitare specifica grupe, subgrupe de Pasiv, toate drepturile ¿I obligaiiile unitaiii - denumite ¿I surse de finaniare;
· atat bunurile economice care formeaza elementele din A, cat si sursele de procurare a acestor bunuri, ca elemente componente ale P sunt reflectate in bilani intr-o maniera sintetica generalizata, fara informaiii de detaliu, ceea ce face necesara intocmirea unor situatii la bilani, care cuprind informaiii suplimentare ce completeaza datele reflectate in bilani. Reflectand situaiia statica si de ansamblu a patrimoniului, bilaniul contabil ofera fondul de informaiii necesar efectuarii analizei financiare a activitaiilor intrprinderii.

PROCEDEE ALE METODEI CONTABILITAºII
APLICATE DE METODELE ALTOR DISCIPLINE ECONOMICE ªI DE GESTIUNE

Procedeele din aceasta categorie prezinta particularitatea utilizarii preponderent, dar nu in exclusivitate, in sensul ca ele pot fi aplicate uneori ¿i cu metodele altor discipline. Deci aceste procedee se asociaza celorlalte (nespecifice ¿i specifice) formand un tot unitar.
¥n categoria procedeelor comune, atat a metodei contabilitaiii, cat ¿i a altor discipline, fac parte:
· documente justificative
· evaluarea
· calculaiia
· inventarierea
Documente justificative: constau in acte scrise, de regula cu structura tipizata, care se intocmesc dupa norme prestabilite pentru fiecare operaiie economico-financ. Generatoare de modificari cantitative ¿I valorice sau numai valorice in masa elementelor patrim.
Necesitatea intocmirii doc. justificative, rolul ¿I funciia acestora vizeaza realizarea urmatoarelor obiective principale:
· atesta realitatea fiecarei operaiii ec.-financ efectuata de unitatea patrim ;
· constituie o baza pentru inregistrarea fiecarei op. ec-financ in conturi, in ordine cronologica (registrul jurnal) a operaiiilor pe care le consemneaza, dupa care acela¿i document asigura datele priamre de intrare in sistemul de prelucrare automata a datelor ;
· procura datele necesare exercitarii tuturor formelor de control ( control de gestiune, controlul cenzorilor)pentru a constata:
· legalitatea, eficienia si oportunitatea operaiiilor efectuate, integritatea operaiiilor elementelor patrim, respectarea disciplinei.
Doc. justificative pot fi admise ca proba in justiiie, in mod independent sau impreuna cu registrul contabil sau bilantul contabil in scopul soluiionarii anumitor litigii care pot aparea intre unitaiile patr. ¿i alte persoane fizice sau juridice.
Evaluarea: procedeu folosit in metoda contabilitaiii pentru exprimarea valorica cu ajutorul etalonului monetar a tuturor elementelor de A ¿I P, precum ¿I a oricarei modificari intervenite in sfera elem. patrim.
Evaluarea consta intr-un complex de operaiii ec. ¿I financ. efectuate de catre o echipa de evaluatori dupa principii, tehnici ¿I procedee specifice in scopul actualizarii valorii patrim. global ¿I a fiecarui element patrim la nivelul preiului pieiei.
Importania evaluarii:
· realizeaza omegenizarea diversificarii elementelor patrim. aducandu-le la un numitor comun;
· contribuie la realizarea unei interconexiuni permanente intre toate procedeele metodei contabilitaiii;
· stabile¿te o relaiie directa intre inregistrarea ctb. ¿i sistemul de preiuri in toate fazele circuitului prod.
· face posibila sintetizarea ¿I centralizarea periodica a informaiiilor ctb. cu ajutorul balaniei ¿I a ¿I a bilantului ctb. redand astfel imaginea fidela a patrim.
· creaza condiiii pentru compararea in timp ¿I spaiiu a anumitor indicatori privind activitatea ec. ¿I financ. desf. de unit. patrim.
Calculaiia: ¥n contabilitate calculaiia are o dubla semnificaiie: calculatia in accepiia generala ¿I calculatia in accepiia restransa.
Calculaiia in accepiia generala include toate operaiiile matematice de calculce se efectueaza in contabilitatea financiara:
· calendarul marimilor valorice efectuate in cadrul doc. justificative;
· calcularea valorii aportului in natura ale asociaiilor la capitalul social;
· calcularea preiului de intrare ¿I de ie¿ire din gestiune a mat prime ¿I a altor materiale;
· calcularea salariilor personalului ¿I a impozitelor eferente;
· calculul privind bilaniul;
· calculul dividendelor cuvenite asociaiilor.
Calculaiia in accepiia restransa reprezinta un ansamblu de calcule efectuate periodic dupa o anumita metodologie in scopul determinarii costului pe feluri de produse fabricate, lucrari executate ¿I servicii prestate. Acest cost este necesar a fi calculat pentru compararea preiului de vanzare a aceluia¿i produs pentru a determina marimea venitului.
Calculul costurilor pe feluri de produse, lucrari ¿i servicii executate este efectuat de contabilitatea de gestiune.
Rolul calculaiiei:
· fundamenteaza realitatea informaiiilor ctb. prin aceea ca marea majoritate a acestora sunt rezultatul unor calcule;
· contribuie la exercitarea controlului integritaiii elementelor patrimoniului ;
· are implicaiii directe in stabilirea rezultatului financiar deoarece marimea acestuia ( profit sau pierdere) reprezinta efectul combinat al unor calcule luand ca baza venitul ¿I cheltuielile privind un anumit exerciiiu financiar;
· realizeaza legaturi intre cele doua circuite ale sistemului informaiional a contab in urmatorul sens: cheltuielile inregistrate dupa natura lor, in contab financ (chelt. cu materii prime, salarii, etc) sunt preluate in contab de gestiune unde sunt inregistrate dupa destionaiia chelt. pe feluri de produse, lucrari ¿I servicii prestate, dupa care se efectueaza operaiia de cacul a costurilor.

Inventarierea - este procesul folosit de contab pentru verificarea periodica a existeniei ¿i starii fiecarui element patrimonial sau expatrimonial , bunuri apartinand altor persoane fizice sau juridice;
· este procesul care face posibila compararea soldurilor faptice din listele de inventariere cu cele scriptice din conturile analitice ale aceleiasi elemente patrimoniale constatate cu plus ¿I minus de inventar;
· furnizeaza informaiii necesare repararii prejudiciilor aduse unit. patrim. prin lipsurile constatate in gestiune de natura materiala ¿i baneasca;
· contribuie prin datele de care dispune la determinarea situaiiei nete a patrimoniului la sfar¿itul exerciiiului, situatie stabilita pe baza urmat. date:
· constituie baza inregistrarilor in contabilitate la incheierea exerciiiului, a operaiiilor de reglare (regularizare) a valorii unor elemente patrim astfel inat aceasta valoare sa fie cat mai aproape de realitate ¿i sa fie astfel reflectata in bilaniul contabil.

Ciclu contabilitate:

Bilaniul de deschidere Op. ec-financ.
Doc. justificative
Conturi

Evaluarea Registru jurnal
Calculaiia Registru Cartea mare
Analiza Balania de verificare 1
Inventariere generala
Balania de verificare 2
Bilani contabil de inchidere

Structuri patrimoniale ¿i modificarea acestora.
Necesitatea cunoa¿terii structurilor ¿I a modificarilor patrimoniale.

Patrimoniul ca entitate ec-juridica include in sfera sa, atat in A cat ¿I in P, forme multiple ¿I variate de elemente componente ¿I structuri patrimoniale.
Cunoa¿terea structurii patrimoniului prezinta pentru contabilitate importania teoretica ¿I practica sub aspectele urmatoare:
1. fiecare element structural al patrimoniului se divide prin coniinut ¿I prin anumite particularitaii, ceea ce impune utilizarea in conditii specifice a procedeelor metodei contabilitaiii;
2. delimitarea masei patrim. in cele doua categorii de structuri (A¿iP) impune bilantului contabil o alcatuire interna, astfel inat cu ajutorul acestuia sa se poata realiza modelarea situatiei patrimoniului sub forma dublei reprezentari ale acesteia.
¥n cadrul bilaniului ctb. multimea elementelor patrim este grupata ¿I sintetizata valoric atat in A cat ¿I in P dupa criterii specifice in felul urmator:
¥n cadrul A elementele patrim. de A sunt sintetizate intr-o grupare realizata in functie de 2 criterii:
· destinaiia bunului economic
· gradul de lichiditate al acestuia.
¥n A bilantului elem.patrim. sunt grupate astfel:

I. Active imobilizate - imobilizari necorporale
- imobilizari corporale
- imobilizari financiare
II. Active circulante - stocuri si produse in curs de execuiie
- creanie
- plasamente
- disponibilitaii bane¿ti
III. Active de regularizare ¿I asimilate

IV. Prime privind rambursarea obligatiunilor.
¥n P bilantului sunt sistematizate elemente de P dupa 2 criterii:
- natura drepturilor ¿I a obligaiiilor
- gradul de exigibilitate al datoriilor (scadenia).
¥n funciie de aceste 2 criterii elem. De P se grupeaza astfel:

I. Capitaluri proprii: - capitalul individual
- rezerve de capital
- profitul exercitiului
- alte capitaluri proprii
II. Provizioane pentru riscuri ¿i cheltuieli
III. Datorii: - credite bancare pe termen lung
- credite bancare pe termen scurt
- furnizori
- creditori diver¿i
- alte datorii
IV. Pasive de regularizare ¿i asimilate.
Marimea valorica a fiecarui element patrim inscris in A ¿I P bilaniului este egal cu soldul final al contului corespunzator din balania de verificare. Aceste solduri finale sunt inscrise in bilani de regula grupate pe elemente coniinut economic.Aceasta grupare in cadrul bilantului In cadrul bilantului a elementelor patrim.in A si in P poarta denumirea de posturi sau poziiii in bilani.
¥n cadrul A costurile respective sunt inscrise in ordinea inversa a lichiditaiii activelor, ceea ce inseamna ca in A bilantului se inscriu elementele cel mai puiin lichide cum sunt: imobilizarile necorporale ¿I cele corporale, iar ultimele sunt dispionibilitaiile bane¿ti denumite ¿I lichiditaii.

¥n P bilaniului succesiunea poziiiilor respective se realizeaza in ordinea inversa a exigibilitaiii lor, ceea ce inseamna ca in P se inscriu in primul rand capitaluri proprii deoarece au termenul de exigibilitate cel mai indepartat, dupa care se continua cu datoriile pe termen lung ¿I scurt, obligatiile curente, etc.

¥n baza celor prezentate se pot contura urmatoarele definiiii ale A si P:
Activul exprima natura, destinaiia ¿i gradul de lichiditate a bunurilor economice de care dispune o unitate economica.
Pasivul evideniiaza natura drepturilor ¿I obligaiiilor, modul de formare a acestora ¿I exigibilitatea lor.

Schema sintetica a bilaniului contabil prin intermediul caruia sunt redate in dubla inregistrare principalele structuri patrim. pe categorii grupate ¿I feluri ale acestora se prezinta astfel:

Bilant contabil
A mii lei P Elem de A Suma Elem de A Suma
1. Active imobilizate 1.100 1.Capitaluri proprii 1.300
1.1. imibiliz. necorporale 100 1.1. capital social 550
1.2. imobiliz. Corporale 600 1.2. rezerve 150
1.3. imobiliz. Financiare 400 1.3. profit 300
2. Active circulante 970 1.4. fonduri 160
2.1 Stocuri de mat.prime 350 1.5. provizioane 140
2.2 Stocuri de marfuri 250 2.Provizioane pentru riscuri
2.3 Prod. in curs de execuiie 120 sI cheltuieli 120
2.4. Creante (clienti diversi) 100 3. Datorii 700
2.5. Disponibilitati banesti 150 3.1. imprumuturi sI dat.asimil 450
3.Active de regularizare sI asimilate 3.2. furnizori 150 cheltuite anticipat 50 3.3. alte datorii 100
4.Prime rambursabile 80 4.Pasive de regularizare si asim. 80

TOTAL 2.200 TOTAL 2.200

Egalitatea dintre totalul A ¿I totalul P este asigurata prin inregistrarea in conturi pe baza dublei inregistrari a tuturor operatiilor economice ¿I financiare.
Cunoa¿terea coniinutului - prezinta interes nu numai in ce prive¿te legatura acestor structuri cu bilaniul contabil, ci ¿i cu sistemul conturilor cu ajutorul carora se inregistreaza cronologic ¿i sistematic existenia ¿i modificarea elementelor patrimoniale.
Spre deosebire de forma bilaniului - care este impusa de necesitatea delimitarii ¿i sistematizarii elem.patrim pe cele 2 categorii, forma conturilor raspunde ceriniei de inregistrare a modif de dublu sens: majorari-mic¿orari, intrari-ie¿iri.

Exemplu

MODELAREA PRIN BILANº A SITUAºIEI PATRIMONIULUI.

Din punct de vedere juridic Activul grupeaza elementele in bunuri reale ¿i creanie, iar Pasivul in capitaluri proprii ¿i datorii.
Intr-o optica economica A se imparte in : - active de investiiie
- active de exploatare
P se imparte in : - capitaluri
- datorii - financiare
- de exploatare.
Din punct de vedere financiar activele se grupeaza in funciie de lichiditatea lor, iar pasivele in funciie de exigibilitatea lor ( termenul de plata ).
ACTIVE:
· utilizari permanente sub forma de bunuri de investiiii
· utilizari temporare sau creanie (stocuri, creanie)
· pierderi generate de o activitate nerentabila privind consumarea resurselor.
PASIVE:
· resurse permanente ( furnizate de catre proprietar)
· resurse temporare sau curente ( asigurate de terii, furnizori, banci)
· resurse rezultat (profituri realizate la sf. exerciiiului financiar)

ACTIV PASIV
1.Active imobilizate 1. Capitaluri proprii
1.1. Imobilizari necorporale 1.1. Capital social (individual)
1.2. Imobilizari corporale 1.2. Rezerve
1.3. Imobilizari financiare 1.3. Rezultat
2. Active circulante 2. Provizioane pt.riscuri si cheltuieli
2.1. Stocuri si produciie in curs de executie 3. Datorii
2.2. Creanie 3.1. Imprumuturi si datorii financiare
2.3. Disponibilitaii 3.2. Alte datorii
3. Active de regularizare 4. Pasive de regularizare

Ordinea de dispunere a poziiiilor in A bilaniului este cea inversa lichiditaiii activelor, de la cel mai puiin lichide, cum sunt imobilizarile necorporale catre disponibilitaiile bane¿ti, care imbraca deja forma de bani.

¥n ceea ce prive¿te ordinea de succesiune a elementelor de pasiv, ea este inversa exigibilitaiii surselor de finaniare, incepand cu elementele capitalului propriu, continuand cu datorii pe termen lung, apoi datorii curente sau cele pe termen scurt.

ACTIVUL BILANºIER

1.ACTIVE IMOBILIZATE sunt active fixe, imobilizari, bunuri imobile.
· cuprind toate acele valori economice de investiiie a caror perioada de utilizare ¿I lichiditate este mai mare de un an;
· se caracterizeaza prin durabilitatea lor mai indelungata, cat ¿i prin repetata lor participare la circuitul economic.

1.1.Imobilizari necorporale
· cheltuieli de cercetare-dezvoltare;
· cheltuieli de constituire, brevete, licente, Know-how, marci de fabrica;
· fond comercial;
· alte imobilizari necorporale (programe informatice)

Exemplu:
Sa se delimiteze elementele patrimoniale de activ ¿i de pasiv ¿i sa se prezinte situatia lor intr-un bilani contabil:

- cheltuieli de constituire 1.400.000 A
- concesiuni, prevederi 2.800.000 A
- venituri din produciia stocata 9.800.000 P
- pierderi din creanie 2.000.000 A
- chelt. cu remuneraiiile pers. 10.000.000 A
- cladiri 100.000.000 A
- masini, utilaje si masini 1.800.000 A
- acreditive 400.000 A
- chelt. privind obiectele de inv. 900.000 A
- furnizori de imob. 3.000.000 P
- avansuri de trezorerie 800.000 A
- clienti creditori 5.000.000 P
- profit 10.000.000 P
- provizioane pentru riscuri si ch. 1.600.000 P
- debitori 600.000 A
- venituri realizate in avans 2.800.000 P
- chelt. cu materii prime 3.500.000 A
- impozit pe salariu 2.000.000 P
- capital subscris varsat 75.000.000 P
- capital subscris nevarsat 15.000.000 P

Bilani mii lei
Activ Pasiv cheltuieli de constituire 1.400 venituri din productia stocata 9.800 concesiuni, prevederi 2.800 furnizori de imob. 3.000 pierderi din creanie 2.000 clienti creditori 6.000 chelt. cu remuneraiiile pers. 10.000 profit 10.000 cladiri 100.000 provizioane pentru riscuri si ch. 1.600 masini, utilaje sI masini 1.800 venituri realizate in avans 2.800 acreditive 400 impozit pe salariu 2.000 chelt. privind obiectele de inv 900 capital subscris varsat 75.000 avansuri de trezorerie 800 capital subscris nevarsat 15.000 debitori 600 helt. cu materii prime 3.600

TOTAL 124.200 TOTAL 124.200

Stocuri aflate la terii : elemente materiale ( materii prime, materiale, ob. de inventar) care exista in patrimoniul societaiii, dar care se afla temporar la terii ( in custodie, consignaiie) sau valorile respective se afla in curs de aprovizionare. Pentru fiecare element de stocuri aflat in activul unitaiilor patrimoniale in contabilitate se inregistreaza doua categorii principale:
· intrari, preiuri de intrare
· ie¿iri, preiuri de ie¿ire.
Daca la inventarierea efectuata la inchidderea exerciiiului se constata ca valoarea de inventar a unor elemente de stocuri este mai mica decat valoarea de intrare a elementelor reprezinta pentru minusul de valoare constatat, intreprinderea trebuie sa constituie provizioane pentru depreciere.
Toate elementele de stocuri, indiferent de natura ¿i destinaiia lor trebuie meniinute la un nivel optim pentru ca in acest fel sa se asigure continuitatea, dar in acela¿i timp sa fie evitate imobilizarile financiare in stocuri peste necesar.
Creaniele: reprezinta active circulante care constau in drepturi legale ale unei persoane fizice sau juridice cu calitate de creditor de a pretinde altei persoane fizice sau juridice in calitate de debitor sa-i achite o suma de banci determinata la o scadenta prestabilita. Principalele tipuri de creante sunt:
1) clieniii: reprezinta persoane fizice sau juridice care au drept creanta generat de vanzarea pe credit a unor bunuri materiale, produse finite, marfuri, lucrari sau servicii urmand ca echivalentul valoric al livrarilor sa fie incasat ulterior de catre furnizor de la clienti. Dreptul de creanta al furnizorului fata de client este generat de decalajul avut intre data livrarii ¿I cea a incasarii de la clienii a echivalentului valoric al livrarii cu decontare ulterioara.
2) clienii incerii: o speia a cleniilor care se confrunta cu dificultati financiare ceea ce determina neplata de catre ace¿tia a datoriei la termenul stabilit respectiv a incasarii creanielor ( clieniii rau platnici ). Delimitarea in contabilitate a clieniilor incerii prezinta o importania sub cel puiin 2 aspecte: a) pentru a realiza imaginea fidela a patrimoniului; b) pentru eventuala inregistrare la pierderi din creanie a valorii din creaniele neincasate (prei de livrare + TVA)
3) clienii - facturi de intocmit : dreptul de creania se inregistreaza separat pentru a marca faptul ca este vorba de livrari efectuate de catre furnizor fara a se intocmi factura urmand ca aceasta sa fie intocmita ulterior operaiiei de livrare.
4) furnizori - debitori reflecta dreptul de creania faia de furnizori, carora intreprinderea le acorda sume de bani cu titlu de avans in contul unor livrari ulterioare urmand ca din valoarea acestor livrari sa fie scazute avansurile acordate.
5) efecte de primit exprima dreptul de creania pe termen scurt asimilate care prezinta particularitatea ca aceste drepturi sunt stabilite pe baza de efecte comerciale numite titluri de credit. Aceste titluri de credit cuprind obligaiiile unei persoane fizice sau juridice de a plati unei alte persoane fizice sau juridice, o suma de bani in moneda naiionala sau devize la o anumita data ¿i un anumit loc.
Un efect comercial este inregistrat la furnizor ca efect de primit iar la client ca efect de plata. Posesorul titlului de credit i¿i exercita dreptul de creania. Principalele efecte sunt : cambia, biletul de ordin, varantul ¿I carnetele CEC. a) cambia: (trata sau poliia): titlu comercial prin care creditorul sau emitentul da dispoziiia altei persoane numita cros sa plateasca la scadenia o suma unei a 3-a persoane numite beneficiar.Emiterea unei cambii are la baza existenia unor raporturi juridice intre cele trei persoane participante.
Exemplu: Unitatea A vinde unitaiii B marfuri la preiul 800.000 platibil peste 20 zile de la primirea marfurilor. La randul ei unitatea A datoreaza unitaiii C dintr-un imprumut suma de 800.000 platibila la acelasi termen . Pentru simplificarea operatiei de decont a sumelor datorate, unitatea emite o cambie asupra unitaiii B dat in favoarea unitaiii C.
Cambia poate fi folosita:
· pentru achitarea unei datorii faia de un alt debitor
Ex: datoria lui C faia de A , situatie in care cambia este transmisa de C( girant) creditorului sau prin operaiiunea numita gir. ( girator= noul creditor al cambiei Aceasta poate sa transmita la randul sau altcuiva cambia.
· incorporeaza o creania transmisibila.
Funciiile cambiei:
- instrument de plata: atunci cand posesorul cambiei prezinta cambia la scadenia pentru incasare evitand astfel utilizarea monedei;
- instrument de incasare: remiterea cambiei de catre furnizorul nei unitaii bancare care dupa ce achita suma respectiva in cadrul operaiiunilor va prezenta cambia la scadenia cleintului.
- instrument de credit: apare numai cand posesorul unei cambii sconteaza acest efect comercial. b) biletul de ordin : o persoana numita emitent sau subscriitor se obliga sa plateasca la o anumita data o suma de bani datorata unei a doua persoane, numite beneficiar.
Particularitatile titlului de ordin faia de cambie:
- in timp ce cambia implica raporturi juridice intre trei persoane, biletul la ordin este intre doua persoane ( emitent=debitor, beneficiar indreptaiit sa primeasca suma de la debitor)

c) varantul (warantul) Documentul este compus din:
- recipisa care constituie titlul de proprietate asupra marfurilor depuse spre pastrare intr-un depozit Varantul propriu-zis poate circula independent ca un efect comercial fiind transmisibil prin gir, il poate folosi ca garaniie pentru obiinerea de imprumuturi bancare. Poate fi caracterizat ca fiind o varietate a biletului la ordin garantat prin gaj. d) CEC-ul - este un instrument de plata, dar poate fi incadrat in categoria de credit alaturi de cambie ¿i biletul la ordin.Se define¿te ca fiind un inscris care cuprinde ordinul necondiiionat dat de o persoana unei alte persoane ( tras) la care are un disponibil banesc in cont sa plateasca la prezentarea titlului o anumita suma de bani unui teri (beneficiar)
CEC-ul implica 3 persoane:-tragator, tras, beneficiar)
Fata de cambie CEC-ul prezinta:
· au functia de instrument de plata
· nu au funciia de instrument de credit
· CEC-ul este platibil numai la vedere.

6) Debitori diver¿i : persoane fizice sau juridice faia de care unitatea patromoniala are drepturi de creania generate de op. Diverse.
Principalele operaiii sunt:
· subscrierile la imprumuturile efectuate de societati comerciale prin emisiunea de obligaiiuni in sensul ca subscriitorii la aceste imprumuturi sunt debitorii societatii emitente pana la achitarea efectiva a sumelor;
· vanzarea de active imobilizate corporale sau necorporale
· vanzarea titlurilor de plasament (aciiuni ¿i obligaiiuni) cumparate de agentul economic in scopul revanzarii;
· trecerea pe seama persoanelor vinovate a valorilor materiale care sunt lipsa la inventar
· dividentele aferente titlurilor de participare;
· redeveniele, chiriile, locaiiile, dobanzile datorate intreprinderii de catre terii.

7) Alte creanie: constituie o categorie distincta fiind rezultatul unor operaiii de decontare cu sal. unitar ( creanie