3.1. CONSIDERATII GENERALE

Potrivit legii administratiei publice locale nr. 215/2001, autoritatile administratiei publice locale, respectiv consiliile locale si cele judetene sunt organizate si functioneaza pe baza principiului autonomiei locale si a eligibilitatii autoritatilor publice , principii care de altfel isi regasesc consacrarea constitutionala in art.119 din legea fundamentala. v4t16tk
In virtutea acestor principii s-au produs mutatii profunde in ceea ce priveste locul si mai ales rolul administratiei publice in sistemul statului de drept. Prin dispozitiile constitutionale, dezvoltate prin reglementarile cuprinse in legea organica a administratiei publice, s-a acordat acestor autoritati o larga competenta si responsabilitate in tot ceea ce priveste rezolvarea problemelor de interes local.
Consiliilor locale si judetene le revine sarcina de a organiza si executa lucrarile edilitare si de gospodarie comunala, de a dezvolta reteaua de invatamant, sanatate, cultura si arta, de a creste gradul de urbanizare a oraselor si municipiilor, sarcini care nu pot fi indeplinite in lipsa unor fonduri banesti care sa fie gestionate de aceste autoritati publice locale.
in acest scop, Constitutia prevede constituirea bugetelor locale aflate la dispozitia consiliilor locale si judetene, bugete a caror sursa de constituire o reprezinta si impozitele si taxele locale. De fapt, impozitele si taxele locale reprezinta, in ansamblul veniturilor bugetelor locale, locul cel mai important. Trebuie precizat ca, impozitele si taxele locale sunt reglementate numai prin lege. Constitutia permite consiliilor locale si judetene sa stabileasca si alte taxe, in afara celor reglementate prin lege, pentru serviciile publice nou create pe raza lor teritoriala, in scopul satisfacerii unor nevoi ale locuitorilor, cu conditia ca taxele percepute sa asigure cel putin acoperirea cheltuielilor cu infiintarea, intretinerea si functionarea acestor servicii. Aceste taxe speciale se gestioneaza in regim extrabugetar de catre consiliile locale si ale sectoarelor municipiului Bucuresti, iar indisponibilitatile ramase la sfarsitul anului se raporteaza in anul urmator cu aceeasi destinatie. Domeniile in care pot fi instituite taxe speciale sunt strict delimitate prin dispozitiile legilor in vigoare..

3.2.CLASIFICAREA IMPOZITELOR SI TAXELOR LOCALE

Sursele de venituri ale bugetelor locale se constituie din venituri curente in care se includ veniturile fiscale si veniturile nefiscale, precum si din venituri din capital. Impozitele si taxele locale fac parte din categoria veniturilor fiscale, iar o prima clasificare a acestora ne-o ofera insasi Legea bugetului de stat nr. 109/1998, care are in vedere feluri de impozite si taxe locale, si anume:
• impozite directe;
• impozite indirecte.
Impozite directe surse ale bugetului local sunt urmatoarele:
1. impozitul pe profit;
2. impozitele si taxele de la populatie, si anume: a) impozitul pe veniturile liber profesionistilor, meseriasilor si altor persoane fizice independente si asociatii familiale; b) impozitul pe cladiri si terenuri de la persoane fizice; c) taxe asupra mijloacelor de transport detinute de persoane fizice; d) impozitul pe veniturile din inchirieri, subinchirieri, locatii de gestiune si arendari; e) impozitul pe veniturile obtinute din drepturi de autor si cele cuvenite inventatorilor si inovatorilor; f) impozitul pe veniturile din dobanzi; g) impozitul pe veniturile obtinute din premii si castiguri in bani sau in natura; h) impozitul pe veniturile persoanelor fizice nesalariate; i) alte impozite si taxe de la populatie;
3. taxa pentru folosirea terenurilor proprietate de stat;
4. impozitul pe cladiri si terenuri de la persoanele juridice;
5. taxa asupra mijloacelor de transport detinute de persoanele juridice ;
6. alte impozite directe.
Din categoria impozitelor indirecte fac parte:
1. impozitul pe spectacole;
2. alte impozite indirecte a) alte taxe de timbru prevazute de Legea nr. 119/1996 privind actele de stare civila, Decretul nr. 328/1966 privind circulatia pe drumurile publice si O.G. nr. 10/1993 privind actualizarea nivelului unor taxe in functie de rata inflatiei; b) alte incasari din impozite indirecte;.
Un al doilea criteriu de clasificare a impozitelor si taxelor locale il constituie actul normativ care le reglementeaza, in functie de care distingem:
1. impozite si taxe locale reglementate de Legea nr. 27/1994;
2. impozitul pe venitul agricol reglementat de Legea nr. 34/1994;
3. taxele de timbru;
4. impozitul pe venit reglementat de O.G. nr. 73/1999.

3.3. IMPOZITELE SI TAXELE LOCALE REGLEMENTATE
DE LEGEA NR. 27/1994

Din cuprinsul Legii nr. 27/1994 cu privire la impozitele si taxele locale, asa cum a fost modificata prin Ordonanta Guvernului nr. 61/1997, rezulta ca ea contine un ansamblu de reglementari comune tuturor impozitelor si taxelor locale la care aceasta se refera, reglementari care au in vedere :
• subiectele platitoare ;
• modalitatea de asezare a obiectului sau marfii bugetare -; asieta;
• contestatii;
• atributii ale organelor fiscale;
• raspunderea contribuabililor.

SUBIECTUL SAU DEBITORUL IMPUNERII

Legea nr.27/1994 prevede ca subiectul pasiv al raportului de impunere, denumit de lege contribuabil, poate fi persoana fizica, persoana juridica, asociatiile familiale, asociatiile agricole si unitatile economice apartinand persoanelor juridice, organizatiilor politice si obstesti, fundatiilor si institutiilor publice, asa cum sunt ele definite prin Legea finantelor publice nr. 72/1996. De asemenea, au calitate de cotribuabili, potrivit Legii nr. 27/1994 unitatile de cult, filialele, sucursalele si reprezetantele autorizate sa functioneze pe teritoriul Romaniei, apartinand persoanelor fizice si juridice straine, precum si orice alte entitati care pot fi subiect pasiv al raportului de impunere.
Pentru ca aceste entitati sa aiba calitatea de cotribuabil, legea impune conditia realizarii unor venituri sau detinerii unor bunuri impozabile sau taxabile.
Cu privire la calitatea de contribuabil a persoanelor fizice si juridice straine, Legea nr. 27/1994 prevede ca acestea sa fie supuse platii impozitelor si taxelor locale doar in masura in care prin conventii sau alte acorduri internationale la care Romania este parte, ori pe baza de reciprocitate, nu se stabileste altfel.
Sunt scutite de la plata impozitelor si taxelor locale, potrivit Ordonantei Guvernului nr. 24/1995 si Decretului-Lege nr. 118/1990, urmatoarele categorii de persoane:
• veteranii de razboi;
• vaduvele de razboi, acestea fiind scutite doar de la plata impozitului pe cladiri , impozitului pe terenuri ocupate de cladiri si alte constructii, taxelor pentru sederea in statiunile balneo-climaterice, taxelor pentru vizitarea muzeelor, caselor memoriale, monumentelor istorice, de arhitectura si arheologice;
• vaduvele necasatorite ale veteranilor de razboi, fiind scutite de la plata impozitului pe cladiri si a impozitului pe terenurile ocupate de cladiri si alte constructii;
• persoane care, din motive politice au executat pedepse private de libertate dupa data de 6 martie 1945, au fost internate in spitale de psihiatrie, au avut domiciliul fortat, au fost stramutate in alte localitati, au fost deportate in strainatate, dupa 23 august 1944, au fost constituite in prizonieri de partea sovietica dupa 23 august 1944, ori, fiind deja captive, au fost mentinute in captivitate dupa incheierea armistitiului;
• fundatiile testamentare constituite cu scopul de a intemeia, intretine, dezvolta si ajuta institutii de cultura nationala, precum si de a sustine actiuni cu caracter umanitar, social si cultural;
• urmasii eroilor martiri ai revolutiei din decembrie 1989, raniti in revolutie si ceilalti participanti directi, fiind scutiti de la plata impozitelor pe cladiri si terenul aferent.
Scutirile respective se acorda numai persoanelor vizate de actele normative respective, membrii familiilor lor nebeneficiind de aceste inlesniri ale legii. In cazul bunurilor comune ale sotilor, daca unul dintre soti se incadreaza in categoriile de persoane scutite de plata potrivit Ordonantei Guvernului nr. 24/1995, scutirea se acorda in proportie de 50%.
Pentru a beneficia de aceste scutiri, contribuabilii in cauza vor prezenta organelor fiscale copia actului care atesta situatia care il exonereaza de la plata impozitului sau taxei locale. Data de la care se acorda scutirea este luna urmatoare celei in care persoanele in cauza a prezentat actele doveditoare, scutirea acordandu-se proportional cu perioada ramasa pana la sfarsitul anului.
Consiliile locale si judetene au dreptul de a acorda inlesniri la plata impozitelor si taxelor ce sunt venituri ale bugetelor acestora, inlesniri care pot fi esalonari la plata in cel mult 12 rate lunare si reduceri sau scutiri de majorari de intarziere aferente impozitelor si taxelor locale neachitate.
Competenta de a acorda aceste inlesniri apartine consiliului local sau judetean, de la sediul sau domiciliul controbuabilului, pe baza cererii de inlesnire depusa in acest sens la organul fiscal din aceasi raza teritoriala. Solutia adoptata de organul local sau judetean competent se va comunica in termen de 15 zile organului fiscal, care va face operarea in evidente nominale si centralizate.

ASIETA

Potrivit Legii nr.27 /1994, in vederea stabilirii materiei impozabile, evaluarii acesteia, fixarii cuantumului de plata, contribuabilii au obligatia de a depune declaratii de impunere la organele fiscale in raza carora isi au domiciliul, sediul sau se afla bunurile impozabile sau taxabile.
Obligatia de depunere a declaratiei de impunere se naste in termen de 30 zile de la data dobandirii bunului cu privire la care se stabileste impozitul ori in termen de 30 de zile de la data la care au intervenit schimbari care duc la modificarea impozitului sau taxei datorate. Deci, raspunderea cu privire la realitatea datelor declarate apartine contribuabililor, deoarece organul fiscal nu participa la operatiunea de identificare a bunurilor.
Cu toate acestea, organul fiscal nu va avea un rol pasiv ci, in virtutea Legii nr.27/1994, ele vor efectua un control ulterior, avand obligatia de a verifica realitatea declaratiei de impunere. Daca, cu acest prilej, se constata diferente de impozite si taxe, acestea vor fi recalculate si incasate sau, dupa caz, copensate ori restituite, la cerere. In cazul diferentelor in minus, contribuabilul va avea obligatia ca, pe langa plata impozitului in cuantumul datorat, sa plateasca si majorarile de intarziere aferente acestei diferente.

CONTESTATII PRIVIND MODUL DE ASEZARE SI
INCASAREA

Initial, Legea nr.27/1994 prevedea dreptul contribuabililor de a face contestatii cu privire la modul de asezare si incasare a impozitelor si taxelor locale. Termenul de depunere al contestatiilor era de 30 de zile, curgand de la data primirii instiintarii de plata, iar organul competent sa solutioneze contestatia era Directia Generala a Finantelor Publice si Controlului Financiar de Stat Judeteana si a municipiului Bucuresti, deci organul ierarhic superior celui care a stabilit impozitul sau taxa. Contestatia trebuia solutionata in termen de 30 de zile de la inregistrare, fiind obligatoriu a se cere, in vederea solutionarii si avizul consiliului local.
Impotriva deciziei date in solutionarea contestatiei, contribuabilul nemultumit poate face plangere in termen de 30 de zile de la primirea deciziei, de la Ministerul Finantelor care in termen de 40 de zile avea obligatia de a solutiona.
Dupa epuizarea cailor administrative de atac, contribuabilul putea face plangere impotriva solutiei date de Ministerul Finantelor, in termen de 15 zile de la comunicare, la Judecatoria in a carei raza teritoriala contribuabilul isi are domiciliul sau sediul principal.
Legea nr. 27/1994 a suferit importante modificari sub aspectul solutionarii contestatiilor in adoptarea Legii nr. 105/1997.
Avand in vedere ca pana la data de 31 decembrie 1998, impozitele si taxele locale reglementate de Legea nr. 27/1994 au fost stabilite, constatate, incasate si controlate tot de organele Ministerului Finantelor, pana la aceasta data caile administrative de atac impotriva actelor de stabilire si incasare a impozitelor au fost cele prevazute de Legea nr. 105/1997. Incepand cu anul 1999, cand stabilirea si incasarea impozitelor si taxelor locale la care ne referim a intrat in competenta consiliilor locale, a fost adoptata o noua procedura de solutionare a cailor administrative de atac.
In momentul de fata, legea aplicabila este Legea nr.105/1997 pentru solutionarea obiectiunilor contestatiilor si a plangerilor asupra sumelor constatate si aplicate prin actele de control sau de impunere ale organelor Ministerului Finantelor.
Acest act normativ instituie trei cai de atac administrative impotriva actelor de stabilire a impozitelor si taxelor, acestea fiind:
• obiectiunile
• contestatiile
• plangerile.
Obiectiunile se indreapta impotriva masurilor dispuse prin procesele-verbale sau alte acte ale organelor cu atributii de control sau de impunere, in termen de 15 zile lucratoare de la comunicare. Obiectiunile se depun la organul care a incheiat procesul-verbal de control si se solutioneaza tot de acesta, prin hotarare motivata, care se comunica in termen de 15 zile de la inregistrare.
Impotriva hotararii, contribuabilul nemultumit poate depune contestatii care se solutioneaza de catre Directia Generala a Finantelor Publice si Controlului Financiar de Stat Judeteana sau a municipiului Bucuresti, dupa caz. Termenul de depunere al contestatiilor este de 15 zile de la data primirii comunicarii hotararii date asupra obiectiunii, dar nu mai mult de 20 de zile de la data comunicarii. Contestatia se depune la organul care a emis hotararea contestata, acesta avand obligatia de a comunica, impreuna cu actele care au stat la baza hotararii, organului competent sa o solutioneze. Acesta din urma are,potrivit legii, la dispozitie un termen de 30 de zile in vederea solutionarii, termenul curgand de la data inregistrarii contestatiei. Solutionarea se face prin dispozitie motivata, semnata de directorul general.
Ultima cale de atac administrativa o constituie plangerea, care se indreapta impotriva dispozitiei date de directorul general a Directiei Generale a Finantelor Publice si Controlului Financiar de Stat si se solutioneaza de Ministerul Finantelor. Termenul de depunere al plangerii este de 15 zile de la data comunicarii acesteia. Ministerul Finantelor, primind plangerea, o solutioneaza prin decizie motivata in termen de 60 de zile de la primirea acesteia. Plangerea adresata Ministerului Finantelor se depune la Directia Generala a Finantelor Publice si Controlului Financiar de Stat Judeteana si a municipiului Bucuresti, care, dupa caz, o va inainta, in termen de 5 zile Ministerului Finantelor, impreuna cu documentul original de plata a taxei de timbru si dosarul contestatiei.
Dupa epuizarea cailor administrative de atac, contribuabilul nemultumit are la indemana o actiune in justitie, a carei exercitare este reglementata de Legea nr. 105/1997. Actiunea poate fi promovata in termen de 15 zile de la comunicarea deciziei Ministerului Finantelor, la instanta judecatoreasca prevazuta in legea speciala de instituire a impozitelor si taxelor constatate. In momentul de fata, conform Legii nr. 105/1997 Ordonantei Guvernului nr. 61/1997, instanta competenta in materie de impozite si taxe locale stabilite de Legea nr. 27/1994 este judecatoria in a carei raza teritoriala contribuabilul isi are domiciliul sau sediul principal.
Aceasta solutie este in contradictie cu dispozitiile Legii contenciosului admnistrativ nr.29/1990 si ale Codului de procedura civila potrivit carora actiunea in contecios administrativ exercitata impotriva unui act administrativ emis de un organ central, este de competenta Curtii de Apel in a carei raza petentul isi are sediul sau domiciliul, dupa caz. Ori, este evident ca Ministerul Finantelor este un organ central al administratiei publice, decizia pronuntata este un act administrativ, iar actiunea exercitata impotriva acestei decizii este o actiune in contenciosul administrativ.
Aceasta situatie contradictorie se poate remedia, eventual, in aplicarea dispozitiilor Ordonantei Guvernului nr. 61/1997, care prevad adoptarea unei noi proceduri de solutionare a obiectiunilor, contestatiilor si plangerilor formulate la actele de control sau de impunere.

ATRIBTIILE SI RASPUNDEREA ORGANELOR FISCALE

Legea nr. 27/1994 a fost modificata prin Ordonanta Guvernului nr. 61/1997 si sub aspectul competentelor de incasare si urmarire a taxelor locale. Astfel, pana la adoptarea Ordonantei Guvernului nr.61/1997, atributiile de incasare si urmarire a acestor impozite si taxe revenea organelor teritoriale ale Ministerului Finantelor, respectiv administratiilor si circumscriptiilor financiare din subordinea Directiilor Generale ale Finantelor Publice si Controlului Financiar de Stat Judetene si a municipiului Bucuresti. Odata cu adoptarea Ordonantei Gurernului nr. 61/1997, stabilirea, constatarea, controlul, urmarirea si incasarea impozitelor si taxelor locale, a majorarilor de intarziere, percum si a amenzilor se efectueaza de catre organele de specialitate ale consiliilor locale.

Reglementarile de principiu cuprinse in Legea nr. 27/1994, au ramas nemodificate, statuand ca nerespectarea prevederilor legii atrage raspunderea disciplinara, contraventionala sau penala, dupa caz, precum si raspunderea materiala, sau civila potrivit legii in vigoare.
In ceea ce priveste raspunderea disciplinara , aceasta forma a raspunderii juridice, fiind specifica dreptului muncii, presupune in mod necesar calitatea de persoana angajata in munca. Ca urmare, ea va fi aplicabila functionarului organului teritorial al Ministerului Finantelor sau al consiliului local, care are atributii de incasare si urmarire a impozitelor si taxelor locale. De altfel, legea precizeaza ca functionarul vinovat de nestabilirea la timp a impozitelor si taxelor datorate raspunde pecuniar.in limita majorarilor de intarziere calculate. Aceasta raspundere nu poate fi decat o raspundere materiala, dat fiind faptul ca fapta a fost savarsita in indeplinirea atributiilor de serviciu mai exact fiind rezultatul unei neindepliniri sau indepliniri defectuoase a acestor atributiuni.
Cat priveste raspunderea contraventionala sau penala, acestea pot fi antrenate atat in sarcina functionarului, cat si in sarcina contribuabilului daca acestia au savarsit fapte care sunt contraventii sau infractiuni.
Potrivit Legii nr. 27/1994, asa cum a fost modificata prin Ordonanta Guvernului nr. 61/1997, constituie contraventie la prezenta lege urmatoarele fapte:
• depunerea peste termen a declaratiilor de impunere de catre contribuabili;
• nedepunerea declaratiilor de impunere.
In aceste cazuri subiectul contraventiei nu poate fi decat contribuabilul persoana fizica, intrucat legea prevede in mod expres ca dispozitiile legii nu se aplica contribuabililor persoane juridice, penrtu care se aplica dispozitiile legii speciale.
Sanctiunile aplicabile pentru savarsirea acestor contraventii constau in amenda de la 100.000 lei la 250.000 lei pentru contraventia de depunere peste termen a declaratiei de impunere si amenda de la 250.000 lei la 1.000.000 lei pentru nedepunerea declaratiei de impunere. Cuantumul acestor amenzi se indexeaza anual, prin hotarare a consililor locale pana la data de 30 noiembrie a fiecarui an fiscal, pe baza indicelui de inflatie aferent unei perioade de 12 luni, care sfarseste la 1 noiembrie a aceluiasi an si cand cresterea acestuia depaseste 20%. Aceste dispozitii cuprinse in Legea nr. 27/1994, asa cum a fost modificata de Ordonanta Guvernului nr.61/1997, sunt de natura sa intareasca gradul de autonomie al autoritatilor publice locale in domeniul fiscal.
Referitor la competenta de constatare a contraventiilor si de aplicare a sanctiunilor, aceasta apartine acelorasi organe care urmaresc si incaseaza respectivele impozite si taxe. Astfel, pana la data de 1 ianuarie 1999 organele competente erau cele ale Ministerului Finantelor, iar de la aceasata data apartine organelor de specialitate ale consiliilor locale.
Procedura de aplicare a sanctiunilor contraventionale este cea prevazuta de Legea nr. 32/1968 care constituie drept comun in materie contraventionala.
Neplata la termen a impozitelor si taxelor locale atrage plata de catre contribuabil a unor majorari de intarziere. Dreptul comun in materie de majorari de intarziere pentru neplata la termen a obilgatiilor bugetare il constituie Ordonanta Guvernului nr. 11/1996, privind executarea creantelor bugetare, aprobate si modificate prin Legea nr.108/1996.
Cota majorarilor de intarziere se stabileste prin hotarare de guvern, in momentul de fata aceasta fiind de 0,25 % pentru fiecare zi de intarziere. Majorarile de intarziere nu sunt limitate la valoarea sumei datorate, ci se calculeaza din ziua imediat urmatoare celei in care obligatia de plata era exigibila, pana in momentul platii efective a obligatiei bugetare.
In cazurile in care impozitele si taxele locale au fost stabilite ca urmare a nedepunerii declaratiei, ori datele declarate nu corespund realitatii, stabilirea sau modificarea impozitului sau taxei, dupa caz, se poate face pe o perioada de 5 ani anteriori celui in care s-a facut constatarea.
Prescriptia dreptului de a cere executarea silita in materie de impozite si taxe locale intervine intr-un termen de 5 ani.
Executarea sumelor datorate cu titlul de impozite si taxe locale de catre agentii economici se poate face si prin decontare bancara, care constituie titlu executoriu. In cazul in care contul bancar al agentilor economici nu dispune de lichiditati pentru acoperirea creantei bugetare locale se va recurge la urmarirea silita prin poprire, urmarirea silita mobiliara si urmarirea silita imobliara.

UNITATEA DE IMPUNERE

Potrivit Legii nr. 27/1994, “contribuabilii din strainatate, cu activitate in Romania, platesc impozitele si taxele locale, majorarile aferente si amenzile contraventionale stabilite potrivit Legii, in lei, prin transformarea valutei necesare la cursul de schimb valutar in vigoare la data cand se face plata”.
Ceilalti debitori ai obligatiei de plata a impozitelor si taxelor locale trebuie sa plateasca sumele datorate cu acest titlu in lei. Asadar, unitatea de impunere este leul pentru contribuabilul din tara, iar, ca exceptie, pentru contribuabilii din strainatate care realizeaza venituri in Romania, unitatea de impunere este leul, plata facandu-se prin transformarea valutei necesare in lei.

3.3.1. IMPOZITUL PE CLADIRI

OBIECTUL IMPUNERII

Legea nr. 27/1994 caracterizeaza impozitul pe cladiri ca fiind un impozit anual de tip proportional, care se datoreaza pentru cladirile de orice fel, indiferent de destinatia avuta si de modul de folosire si indiferent de locul unde aceatea sunt situate.
Exceptie de la aceasta regula fac urmatoarele categorii de cladiri:
• cladirile institutiilor publice;
• cladirile care, potrivit legii, sunt considerate monumente istorice, de arhitectura si arheologie, inclusiv muzeele si casele memoriale cu exceptia spatiilor acestora folosite pentru activitati economice sau comerciale;
• cladirile care, prin destinatie, constituie lacasuri de cult apartinand cultelor religioase recunoscute de lege;
• constructiile si amenajarile funerare din cimitire;
• constructiile speciale:
? sonde de titei, gaze,sare;
? platforme de foraj;
? centrale hidroelectrice, centrale termoelectrice, statii de transformare, statii de conexiuni si posturi de transformare subterane;
? centrale nuclearoelectrice;
? cai de rulare;
? galerii, planuri de inclinare subterane si rampe de put;
? puturi de mina;
? cosuri de fum;
? tunuri de racire;
? baraje si constructii accesorii;
? diguri;
? constructii hidromotrice, oceanografice si hidrometeorologice;
? poduri, viaducte, apeducte, tuneluri;
? conducte pentru transportul produselor petroliere, gazelor si al lichidelor industriale;
? altele de natura similara.
In sensul Legii nr.27/1994 in notiunea de cladire supusa impozitului se include si dependentele, precum baia, bucataria, garajul, magazia si altele asemenea, fie ca sunt situate in corpul principal de cladire, fie ca sunt in afara acestuia, precum si spatiile construite sub forma de chioscuri, cabane, baraci, magazine si altele similare, inclusiv cele demontabile si indiferent de natura materialelor folosite pentru realizarea acestora.
In regimul impunerii se mai afla si cladirile construite fara autorizatie de constructie pe terenuri dobandite pe baza de acte sub semnatura privata, precum si cladirile folosite pentru policlinici, case de odihna, crese, gradinite de copii, ambulatorii si altele asemenea, daca acestea nu fac parte din vreuna din categoriile exceptate de la regimul impunerii.

SUBIECTELE PLATITOARE

Calitatea de debitori ai obligatiei de plata a impoziutlui pe cladiri o au subiectele de drept ce au in proprietate cladiri si anume, persoanele fizice, persoanele juridice care reprezinta o mare diversitate.
Pentru cladirile proprietate de stat, impozitul se datoreaza de cei ce le au in administrare sau folosinta, iar in cazul cladirilor ce constituie fondul locativ de stat, calitatea de subiecte platitoare revine unitatilor care le administreza.

COTA DE IMPOZITARE

Potrivit legii nr 27/1994, impozitul pe cladirile proprietatea persoanelor fizice se calculeaza prin aplicarea cotei de 0,2% in mediul urban si de 0,1% in mediul rural asupra valorii cladirii, determinata pe baza normelor prevazute la anexa nr.1. In mod similar se impoziteaza cladirile persoanelor fizice care desfasoara activitati economice pe baza liberei initiative.
Impozitul pe cladiri in cazul persoanelor juridice si al altor contribuabili, altii decat cei prevazuti mai sus, se calculeaza prin aplicarea cotei stabilite de consiliile locale, care poate fi cuprinsa intre 0,5 -; 1,0% asupra valorii de inventar a cladirii, inregistrata in contabilitatea acestora. Sunt supuse obligatiei de plata a acestui impozit si cladirile aflate in functiune a caror valoare a fost recuperata integral pe calea amortizarii, precum si cladirile care se afla in rezerva sau conservare.
Importanta este dispozitia continuta de lege referitor la data de cand se datoreaza impozitul pe cladirile dobandite in cursul anului. Aceste cladiri noi, indiferent sub ce forma sunt dobandite, se impun cu incepere de la data de intai a lunii urmatoare celei in care au fost dobandite, caz in care impozitul se calculeaza pe numele noului contribuabil, proportional cu perioada de timp ramasa pana la sfarsitul anului. In mod simetric, cladirile ce ies din proprietatea sau administrarea contribuabilului vor fi scazute de la impunere cu incepere de la data de intai a lunii urmatoare celei in care s-a produs situatia respectiva.
Cladirile demolate in conditiile legii, cladirile distruse si cele transmise in administrarea sau, dupa caz, in proprietatea altor contribuabili, in cursul anului, se scad de la impunere cu incepere de la data de intai a lunii urmatoare celei in care s-a produs una dintre aceste situatii. Scaderea de la impunere se acorda numai pentru partea de cladire demolata, distrusa sau transmisa in administrare sau in proprietatea altor contribuabili.
Impozitul se calculeaza de organele fiscale, pe baza declaratiei de impunere, in cazul contribuabililor persoane fizice, iar pentru ceilalti contribuabili, acestia vor calcula singuri impozitul, in declaratia de impunere.

TERMENUL DE PLATA

Fiind un impozit anual, impozitul pe cladiri se calculeaza la inceputul anului, obligatiile de plata fiind stabilite trimestrial, in rate egale.
Obligatia de plata a fiecarei rate devine exigibila la data de 15 a ultimei luni din fiecare trimestru.
Pentru cladirile in constructie apartinand persoanelor juridice, impozitul se datoreaza in momentul darii in folosinta a constructiei, pe baza procesului verbal de receptie.

FACILITATI FISCALE

Facilitatile fiscale acordate pentru impozitul pe cladiri sunt scutirile de impozit, esalonari de plati, amanari de plati, precum si reduceri sau scutiri de majorari de intarziere.
Scutirile de impozit se acorda pentru cladirile care, potrivit legii, nu sunt supuse impozitului si pentru cladirile apartinand veteranilor de razboi, vaduvelor de razboi si vaduvelor necasatorite ale veteranilor de razboi, precum si persoanelor prevazute de Decretul - Lege nr. 118/1990 si Legea nr. 42/1990.
Celelalte facilitati fiscale se acorda de catre consiliile locale si judetene si pentru motive temeinic justificate. Esalonarile de plati se acorda in cel mult 12 rate lunare, iar amanarile de plati pana la sfarsitul anului calendaristic.
Prin acte normative speciale se prevad si cazuri de scutiri de impozit pe perioade determinate de timp. Astfel, Decretul -; Lege nr. 61/1990 privind vanzarea de locuinte constituite din fondurile statului catre populatie prevedea scutirea pe o perioada de 10 ani in cazul cladirilor cumparate de persoane fizice din categoria celor construite din fondurile statului.

EXEMPLU

S.C.GLIAL S.R.L. are in proprietate urmatoarele:
• sediul administrativ cu suprafata de 100 m2, cu toate dotarile, evaluat la suma de 170 mil.lei;
• o magazie cu suprafata de 150 m2, fara dotari, evaluata la 29 mil. Lei.
Pe baza declaratiei depuse la organul fiscal, acesta a stabilit urmatorul impozit pe cladire:
= (170 mil. lei + 29 mil. lei ) x 0,75% = 1 429 500 lei

Nota: Cota de impunere de 0,75% a fost aprobata de consiliul local Bistrita.

3.3.2. IMPOZITUL PE TEREN

Impozitul pe teren este un impozit pe avere, direct si anual, si se datoreaza bugetelor locale.
Temeiul legal al acestui impozit se regaseste in capitolul III al legii nr. 27/1994. Prin O.G. nr. 61/1991 s-au produs modificari importante privind baza legala a acestui impozit. Astfel, impozitul se datoreaza pentru terenurile detinute in municipii, orase si comune, nu numai pentru terenurile ocupate de cladiri si alte constructii, asa cum prevedea legea nr. 27/1994.

OBIECTUL IMPUNERII

In cazul blocurilor de locuinte, obiect al impozitului pe teren il constituie suprafata de teren atribuita apartamentelor aflate in proprietatea subiectilor impunerii.
Nu sunt supuse impozitului pe teren suprafetele de teren aferente curtilor neocupate de cladiri, de pana la 1 000 m2, inclusiv, situate in municipi, orase si comune, aflate in proprietatea contribuabililor persoane fizice, legea prevazand in acest caz facilitati fiscale sub forma scutirii de impozit.pentru surafetele de teren ce depasesc 1 000 m2, se datoreaza impozit pe venitul agricol.
Nu se aplica impozitul pe teren prevazut de Legea nr. 27/1994 nici pentru terenurile pentru care se plateste taxa pentru folosirea terenurilor proprietate de stat in alte scopuri decat pentru agricultura sau silvicultura, datorata in temeiul Legii nr. 69/1993.
De asemenea, nu formeaza obiect al impunerii nici terenurile din perimetrul cimitirelor si terenurile ocupate de cladirile care fac exceptie de la plata impozitului pe cladiri, respectiv:
• terenurile pe care sunt amplasate cladirile institutiilor publice, cu exceptia cazului in care cladirile sunt folosite in alte scopuri;
• terenurile ocupate de cladiri care, potrivit legii, sunt considerate monumente istorice, de arhitectura, arheologie, precum si muzeele, casele memoriale, cu exceptia spatiilor acestora folosite pentru activitati economice sau comerciale;

• terenurile ocupate de cladirile care, prin destinatie, constituie lacasuri de cult, apartinand cultelor recunoscute de lege;
• terenurile ocupate de constructii si amenajari funerare din cimitire.

SUBIECTELE PLATITOARE

Subiecti ai impunerii sunt atat persoanele fizice, cat si persoanele juridice, denumiti de lege contribuabili, care detin in proprietate terenuri situate in municipii, orase si comune.

BAZA SI COTA DE IMPOZITARE

Impozitul este stabilit in suma fixa, pe metru patrat de teren, diferentiat, pe categorii de localitati, pe zone (vezi anexa nr.2). Incadrarea terenurilor pe zone este atributia consiliilor locale, in baza unor criterii stabilite de lege, si anume: pozitia terenurilor fata de centrul localitatilor, caracterul zonei -; industriala sau de locuit, apropierea sau departarea de caile de comunicatie, precum si alte elemente specifice fiecarei localitati.
Pentru asigurarea fiscalitatii in cadrul anului fiscal, legea prevede ca, pentru orasele care trec in categoria municipiilor sau comunele care trec in categoria oraselor, impozitul pe teren se modifica corespunzator noii incadrari a localitatii in care sunt situate terenurile, incepand cu data de 1 ianuarie a anului urmator celui in care a survenit aceasta modificare.
Totusi, daca contribuabilii dobandesc dreptul de proprietate pentru unele terenuri proprietate de stat pe care le-au detinut anterior in administrare sau folosinta, ei datoreaza impozitul pe teren incepand cu data de intai a lunii in care a survenit aceasta modificare.

TERMENUL DE PLATA

Impozitul pe teren se calculeaza la inceputul anului si se plateste trimestrial, in rate egale, pana la data de 15 inclusiv a ultimei luni din fiecare trimestru.

FACILITATI FISCALE
Impozitul pe teren nu se aplica terenurilor pentru care se plateste taxa pentru folosirea terenurilor proprietate de stat in alte scopuri decat pentru agricultura sau silvicultara.
Pentru terenurile apartinand manastirilor, schiturilor manastiresti, perimetrul cimitirelor, lacasurilor de cult recunoscute de lege, pentru terenurile ocupate de cladirile si constructiile care nu sunt supuse impozitului, conform legii, precum si pentru terenul proprietate a persoanelor juridice, folosit in scop agricol, nu se datoreaza impozit pe teren.

EXEMPLU

S.C. GLIAL S.R.L. are in proprietate un teren cu suprafata de 950 m2, situat in zona B, pe care se afla construite sediul administrativ cu suprafata de 100 m2 si o magazie cu suprafata de 150 m2.
In urma analizei la organul fiscal s-a stabilit pentru impunere suprafata de 700 m2, obtinuta prin scaderea din suprafata totala a suprafetei cladirilor construite.
In urma analizei anexei nr.2, pentru un metru patrat situat in zona B se datoreaza suma de 1 000 lei:
= 700m2 x 1 000 lei/m2 = 700 000 lei.

3.3.3. TAXA ASUPRA MIJLOACELOR DE TRANSPORT

Taxa asupra mijloacelor de transport are natura unui impozit direct, instituit ca sursa a bugetelor locale. Totodata, avand in vedere obiectul sau, aceasta poate fi considerata ca un venit mixt, care este atat impozit pe avere, cat si o taxa pentru folosirea drumurilor publice sau a apelor.

OBIECTUL IMPUNERE

Obiectul impunerii il constituie mijloacele de transport cu tractiune mecanica, remorcile, semiremorcile, rulotele, atasele, mijloacele de transport pe apa.

SUBIECTLE PLATITOARE
Au obligatia de a plati aceasta taxa toti contribuabilii, asa cum au fost ei definiti de lege, care detin mijloace de transport cu tractiune mecanica sau mijloace de transport pe apa. Astfel, contribuabilii pot fi atat persoane juridice, cum sunt regiile autonome, societatile comerciale cu capital de stat, privat, mixt, ori cu participare straina, unitatile economice ale unor persoane juridice, ale organizatiilor politice si obstesti, fundatiilor si altor asemenea, cat si persoanele fizice

BAZA SI COTA DE IMPOZITARE

Taxa asupra mijloacelor de transport se stabileste anual in sume fixe, cu anumite particularitati, dupa cum sunt mijloacele de transport, cu tractiune mecanica sau pe apa.
In cazul mijloacelor de transport cu tractiune mecanica, baza de impozitare o reprezinta capacitatea cilindrica a motorului, pentru fiecare 500 cm3 sau fractiune de capacitate sub 500 cm3 (vezi anexa nr.3).
Pentru remorci de orice fel, semiremorci si rulote, apartinand contribuabililor, taxele anuale se stabilesc in functie de capacitatea acestora (vezi anexa nr.4).
Dovada capacitatii cilindrice a motorului, in alte situatii decat cele prevazute de lege, se poate face cu o adeverinta eliberata de o societate de profil, specializata, care este abilitata sa efectueze servicii tehnice auto.
Taxa asupra mijloacelor de transport pe apa se stabileste anual, diferentiat, in suma fixa, pentru fiecare categorie de mijloace de transport in parte (vezi anexa nr.5).

TERMENUL DE PLATA

Taxa asupra mijloacelor de transport se stabileste de catre serviciile specializate ale consiliilor locale in a carei raza teritoriala contribuabilii isi au domociliul sau sediul, pe baza declaratiei de impunere depuse.
In cazul schimbarii domiciliului sau sediului, contribuabilii au obligatia de a declara in termen de 30 de zile, la organul competent de la vechiul domiciliu sau sediu, data mutarii si noua adresa. In baza acestei declaratii, organul cu atributii de stabilire si incasare a taxei va transmite dosarul impunerii, in termen de 15 zile, organului de la noul sediu sau domiciliu, urmand ca impunerea sa se stabileasca cu incepere de la aceeasi data la noul domiciliu.
Potrivit legii, taxa se datoreaza incepand cu data de intai a lunii in care au fost dobandite mijloacele de transport.
In cazul instrainarii sau radierii mijlocului de transport, in timpul anului, din evidentele organelor de politie sau ale capitaniei portului, dupa caz, taxa se da la scadere incepand cu data de intai a lunii in care a aparut una din aceste situatii.
Taxa asupra mijloacelor de transport se plateste trimestrial, in rate egale, pana la data de 15 inclusiv a ultimei luni din fiecare trimestru.
Pentru mijloacele de transport dobandite in cursul anului, taxa datorata se repartizeaza in sume egale, la termenele de plata ramase pana la sfarsitul anului.
Persoanele fizice sau juridice straine, care solicita inmatricularea temporara a mijloacelor de transport, au obligatia de a achita integral taxa datorata, la data luarii in evidenta de catre organele fiscale.

FACILITATI FISCALE

In cazul acestei taxe, facilitatile fiscale prevazute de lege sunt scutirile. Potrivit legi in vigoare, scutirile de taxa se acorda pentru:
• autoturismele, motocicletele cu atas si triciclurile cu motor care apartin invalizilor si sunt adaptate invaliditatii acestora;
• barcile si luntrele folosite de localnicii Deltei Dunarii si Insula Mare a Brailei pentru transport de uz personal;
• institutiile publice, precum si persoanele juridice, care au ca profil de activitate transportul de calatori in comun, in interiorul localitatilor sau chiar in afara localitatilor, daca pastreaza tarifele stabilite in conditiile transportului in comun;
• mijloacele de transport fara tractiune.

EXEMPLU

S.C. GLIAL S.R.L. are in proprietate un autoturism Dacia 1310 Berlina cu capacitatea cilindrica de 1 394 cm3 si un autocamion DAC cu capacitatea cilindrica de 12 490 cm3.
In urma analizei declaratiei depuse la organul fiscal se stabilesc urmatoarele impozite:
• pentru autoturismul Dacia
1 934 cm3 x 24 000 lei/500 cm3 = 72 000 lei
• pentru autocamion
12 490 cm3 x 48 000 lei/500 cm3 = 1 200 000 lei.

3.3.4. TAXA PENTRU ELIBERAREA CERTIFICATELOR,
AVIZELOR SI AUTORIZATIILOR IN DOMENIUL
CONSTRUCTIILOR

OBIECTUL IMPUNERII

Certificatele, avizele si autorizatiile in domeniul constructiilor, eliberate contribuabililor, sunt supuse unor taxe diferentiate, in functie de valoarea constructiilor sau a instalatiilor, de suprafata terenurilor si de natura serviciilor prestate.
Obiectul taxarii il constituie:
• eliberarea certificatului de urbanism;
• eliberarea autorizatiilor de construire;
• eliberarea autorizatiilor de foraje si excavari, necesare studiilor geotehnice, ridicarilor topografice, exploatarilor de cariera, balastierelor, sondelor de gaze si petrol, precum si altor exploatari;
• eliberarea autorizatiilor pentru constructiile provizorii de santier, necesare executiei lucrarilor de baza, daca nu au fost autorizate odata cu acestea;
• eliberarea autorizatiilor de construire pentru organizarea de tabere de corturi, casute, sau rulote, campinguri;
• eliberarea autorizatiilor pentru construirea unor lucrari cu caracter provizoriu: chioscuri, tonete, cabine, spatii de expunere situate pe caile si in spatiile publice, precum si pentru amplasarea corpurilor si a panourilor de afisaj, a firmelor si reclamelor;
• eliberearea autorizatiilor de desfiintare, partiala sau totala, a constructiilor si a amenajarilor;
• eliberarea autorizatiilor pentru lucrarile de racorduri si bransamente la retele publice de apa, canalizare, gaze, termice, energie electrica si telefonie;
• eliberarea avizului comisiei de urbanism si menajarea teritoriului;
• eliberarea certificatului de nomenclatura stradala si adresa.

BAZA SI COTA DE IMPOZITARE

In cazul certificatului de urbanism, baza de impozitare o constituie suprafata terenurilor pentru care se solicita certificatul, iar taxa este stabilita in suma fixa in functie de suprafata terenului (vezi anexa nr.6). pentru mediul rural, taxa perceputa este de 50% din taxa prevazuta pentru mediul urban.
Taxa pentru eliberarea autorizatiei de construire se stabileste in cota procentuala din valoarea autorizata a lucrarii sau constructiei. Aceasta reprezinta 1% din valoarea autorizata a lucrarii, inclusiv a instlatiilor aferente acesteia.
Pentru lucrarile de foraje si excavari, necesare studiilor geotehnice, ridicarilor topografice, exploatarilor de cariera, balastierelor, sondelor de gaz si petrol, precum si a altor exploatari, se datoreaza o taxa ce se poate stabili intre 15.000 -; 20.000 lei pentru fiecare metru patrat.
Autorizarea constructiilor provizorii de santier necesare executiei lucrarilor de baza, daca nu au fost autorizate odata cu acestea este supusa unei taxe de 3% din valoarea constructiilor provizorii aurorizate.
Pentru eliberarea autorizatiei de construire necesare organizarii de tabere de corturi, casute sau rulote si campinguri, se percepe o taxa de 2% din valoarea autorizata a lucrarii sau a constructiei.
In cazul lucrarilor cu caracter provizoriu, precum chioscuri, tonete, cabine etc, se percepe o taxa de 20.000 lei pentru fiecare metru patrat.
Autorizatia de desfiintare, partiala sau totala, a cosntructiilor si a amenajarilor se taxeaza cu 0,1% din valoarea impozabila a acestora. In cazul desfiintarii partiale, taxa se calculeaza proportional cu suprafata construita dezafectata.
Prelungirea certificatului de urbanism si a autorizatiilor se taxeaza cu 50% din valoarea taxei initiale.
Autorizatiile pentru lucrari de racorduri si bransamente la retelele publice de apa, canalizare, gaze, termice, enegrie electrica si telefonie se taxeaza cu o suma cuprinsa intre 20.000 -; 30.000 lei pentru fiecare instalatie.
Avizul comisiei de urbanism si amenajarea teritoriului se taxeaza cu o suma cuprinsa intre 100.000 -; 150.000 lei.
Certificatul de nomenclatura stradala si adresa se taxeaza cu o suma cuprinsa intre 20.000 -; 25.000 lei.

TERMENUL DE PLATA

In toate cazurile valoarea autorizata a lucrarilor pentru care se percep taxe se stabileste pe baza celor declarate de solicitant in cererea de eliberare a autorizatiei de construire.
Consiliile locale si judetene, prin organele tehnice de specialitate, vor regulariza taxa pentru autorizatia de construire, prin declararea de catre solicitant a valorii reale a lucrarii, in termen de 15 zile de la data expirarii termenului de executare stabilit prin autorizatia de construire.
Taxele pentru eliberarea acestor autorizatii se platesc inainte de eliberarea certificatelor, avizelor si autorizatiilor.

FACILITATI FISCALE

Pentru constructiile de locuinte, taxele de autorizare se reduc cu 50%.
Sunt scutite de la plata taxei autorizatiile eliberate pentru lacasuri de cult, inclusiv pentru constructiile anexe ale acestora, precum si pentru constructiile a caror beneficiari sunt institutiile publice.

EXEMPLU

Pentru modernizarea la cladirea cu o suprafata de 100 m2, s-a eliberat un certificat de urbanism
Taxa pentru eliberarea certificatului s-a calculat pentru aplicarea unei sume de 12 000 lei/m2 construibil:
= 100 m2 x 2 000lei/m2 = 1 200 000lei.

3.3.5. TAXA PENTRU FOLOSIREA MIJLOACELOR
DE PUBLICITATE, AFISAJ SI RECLAMA

SUBIECTELE PLATITOARE

Calitatea de contribuabil pentru plata acestui impozit revine persoanelor fizice si juridice care folosesc mijloace de publicitate prin afisaj si reclama.

BAZA DE IMPOZITARE SI COTA DE IMPOZITARE

Baza de impozitare o constituie dimensiunea mijlocului de publicitate (afis, reclama) stabilita in metri patrati, iar cota de impozitare este stabilita in suma fixa, prevazandu-se o suma limita si o limita maxima.
Contribuabilii care beneficiaza de serviciul de reclama si publicitate sub diverse forme au obligatia sa incheie contracte in acest sens si datoreaza bugetelor locale o taxa de reclama si publicitate, care poate fi cuprinsa intre 1 -; 3% din valoarea contractului, exclusiv taxa pe valoarea adaugata aferenta.
Pentru firmele instalate la locul exercitarii activitatii, taxa poate fi cuprinsa intre 50 000 -; 80 000 lei/an/m2.
TERMENUL DE PLATA

Taxa datorata, potrivit legi, de catre contribuabilii care beneficiaza de serviciul de reclama si publicitate sub diverse forme, se plateste la bugetul consiliului local in a carei raza teritoriala se realizeaza serviciul de catre cel care efectueaza reclama si publicitatea, lunar, pana la data de 10 a lunii urmatoare, pe toata durata desfasurarii contractului, incepand cu luna in care a devenit exigibila.
Taxa devine exigibila la data intrarii in vigoare a contractului de prestare a serviciului de reclama si publicitate.
Contribuabilii care datoreaza taxa pentru firmele instalate la locul exercitarii activitatii, au obligatia sa o achite trimestrial, pana la data de 15 inclusiv a ultimei luni din fiecare trimestru, la consiliul local in a carui raza teritoriala isi desfasoara activitatea.

FACILITATI FISCALE

Facilitatile fiscale acordate pentru taxa pentru eliberarea certificatelor, avizelor si autorizatiilor in domeniul constructiilor sunt scutirile pentru activitatile sponsorizate in conditiile prevazute de lege.

EXEMPLU

La intrarea in societate, S.C. GLIAL S.R.L. si-a montat un panou cu sigla unitatii, de 2m/1,5m, in suprafata totala de 3m2.

Taxa este calculata asfel:
= 3m2 x 80 000 lei/an/m2 = 240 000 lei/an.

3.3.6. TAXA PENTRU SEDEREA IN STATIUNILE TURISTICE

OBIECTUL IMPOZITULUI

Conform legii nr.27/1994, republicata, se instituie o taxa ce se percepe pentru sederea, pe o durata de peste 48 de ore, in statiunile declarate turistice conform legii
SUBIECTELE PLATITOARE

Platitorii acestei taxe sunt persoanele fizice in varsta de peste 18 ani.

COTA DE IMPOZITARE

Taxa se determina pe baza cotei stabilite de consiliile locale intre 0,5 -; 5%, in mod diferentiat, in functie de categoria unitatii de cazare, la tarifele practicate de acestea.

TERMENUL DE PLATA

Taxa se stabileste de catre consiliile locale ale comunelor, oraselor si municipiilor care au statut de statiuni turistice si se incaseaza de catre persoanele juridice prin intermediul carora se realizeaza cazarea sau se face tratamentul balnear, o data cu luarea in evidenta a turistilor, si se varsa la bugetul consiliului local in termen de 10 zile de la aceasta luare in evidenta.

FACILITATI FISCALE

Sunt scutite de la plata acestei taxe persoanele care au domiciliul in aceste localitati, cele aflate in deplasare in interes de serviciu, turisti aflati la cabanele turistice aflate in afara statiunilor turistice, persoanele cu handicap, pensionarii de orice fel, precum si elevii si studentii.

3.3.7.TAXA PENTRU FOLOSIREA TERENURILOR PROPRIE TATE DE STAT IN ALTE SCOPURI DECAT PENTRU
AGRICULTURA SAU SILVICULTURA

In scopul asigurarii unei utilizari cat mai eficiente a suprafetelor de teren proprietate de stat si a inlaturarii risipei sau degradarii acestora, prin legea nr.69/1993 s-a instituit taxa pentru folosirea terenurilor proprietate de stat in alte scopuri decat pentru agricultura sau silvicultura.

OBIECTUL IMPUNERII

Obiectul impunerii il constituie terenurile proprietate de stat care indeplinesc cumulativ urmatoarele conditii:
• sunt date in administrare sau folosinta unor persoane juridice;
• sunt folosite in alte scopuri decat producitia agricola sau silvica.
Asemenea terenuri sunt, de exemplu, cele ocupate de linii ferate si drumuri, aflate in administrarea Societatii Nationale de Cai Ferate si altor societati comerciale, precum si a regiilor autonome de drumuri.
Se includ in sfera obiectului impozabil prevazuta de lege, urmatoarele terenuri:
• cele aflate in administrarea sau folosinta institutiilor publice stabilite potrivit Legii finantelor publice nr.72/1996;
• terenurile care prin natura lor si nu prin destinatia data sunt improprii pentru agricultura sau silvicultura, inclusiv cele ocupate de iazuri, balti sau lacuri de acumulare, precum si terenurile utilizate pentru exploatarile din subsol, in masura in care nu afecteaza folosirea suprafetei solului;
• terenurile pe care sunt in executie obiective noi de investitii;
• terenuri aflate in situatiile prevazute de Legea fondului funciar nr.18/1991.

SUBIECTELE PLATITOARE

Aceasta taxa se datoreaza de catre regiile autonome, societatile comerciale, precum si de catre celelalte persoane juridice, pentru terenurile proprietate de stat aflate in administrarea sau in folosinta acestora si care sunt utilizate in alte scopuri decat pentru agricultura sau silvicultura.
Asadar, din cuprinsul legii rezulta ca subiectii platitori ai acestei taxe nu pot fi decat persoanele juridice care detin, cu titlu de administrare sau folosinta, terenuri proprietate de stat.

BAZA SI COTA DE IMPOZITARE

Taxa este stabilita in suma fixa, in lei pe metru patrat de teren, urmand ca nivelul taxei sa se indexeze anual prin hotararea guvernului, in functie de evolutia preturilor si rata inflatiei.
Aceasta taxa este diferentiata pentru localitatile urbane si pentru localitatile locale.
In ceea ce priveste localitatile urbane, acestea sunt impartite in patru categorii, taxa fiind diferita, in functie de categoria localitatii, iar in cadrul localitatilor, taxa difera in functie de incadrarea terenurilor pe zone (vezi anexa nr.7).
Incadrarea localitatilor urbane in categoriile I, II, III si IV este stabilita de lege, iar incadrarea terenurilor pe zone in cadrul localitatilor se face de catre consiliile locale, avand in vedere urmatoarele criterii:
• pozitia terenului fata de centrul localitatii;
• caracterul zonei (de locuit sau industriala);
• apropierea sau departarea de caile de comunicatie etc.
Consiliile locale pot modifica incadrarea terenurilor pe zone in cadrul localitatilor anual, pana la 1 august, cu aplicare de la 1 ianuarie al anului urmator.
Schimbarea incadrarii localitatilor de la categoria a III-a sau a IV-a la categoria a doua se aproba prin hotarare a Guvernului.
In cazul in care o localitate rurala trece in categoria celor urbane, taxa corespunzatoare noii incadrari se aplica incepand cu 1 ianuarie al anului urmator celui in care a survenit aceasta modificare.
Cat priveste localitatile rurale, taxa este diferentiata in functie de cinci zone de fertilitate (vezi anexa nr.8).
Incadrarea localitatilor rurale in zone de fertilitate este cea prevazuta de normele legale, privind impunerea veniturilor realizate din activitati agricole.
Taxa este anuala si se datoreaza in functie de situatia terenurilor existente, de la 1 ianuarie al fiecarui an.
Plata taxei se face in patru rate trimestriale egale, pana la data de 15, inclusiv, a ultimei luni a fiecarui trimestru.

TERMENUL DE PLATA

Taxa pentru folosirea terenurilor proprietate de stat se datoreaza in functie de situatia terenurilor existente la 1 ianuarie al fiecarui an, pe baza declaratiei depuse de platitor.
Plata taxei se face in patru rate trimestriale egale, pana la 15 (inclusiv) al ultimei luni a fiecarui trimestru.
.
EXEMPLU

In urma masuratorilor topografice s-a constat ca S.C. GLIAL S.R.L. are in proprietate cu 10 m2 mai mult decat suprafata din titlul de proprietate. Pentru acesti metrii patrati unitatea va plati taxa pentru folosirea terenurilor proprietate de stat in alte scopuri decat pentru agricultura sau silvicultura, care se calculeaza astfel:
= 10 m2 x 250 lei/m2 = 2 500 lei.

3.3.8. IMPOZITUL PE VENITUL AGRICOL

Prin Legea nr. 34/30 mai 1994 a fost instituit impozitul pe venitul agricol, insa trebuie precizat faptul ca acest impozit nu se aplica inca.
Ulterior au fost adoptate si alte acte normative care au in vedere impozitul pe venitul agricol, acestea fiind urmatoarele:
• H.G. nr. 507/1994;
• Ordonanta Guvernului nr. 24/1995, adoptata prin Legea nr. 114/1995. Prin Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 4411997, plata impozitului pe venitul agricol a fost suspendata pana la data de 2 ianuarie 2000.

OBIECTUL IMPUNERII

Din dispozitiile Legii nr. 34/1994 rezulta ca obiectul impunerii il constituie venitul agricol obtinut de pe terenurile agricole situate in raza teritoriala a comunelor, oraselor si municipiilor. Venitul impozabil se calculeaza prin utilizarea unor norme de venit stabilite in mii lei la hectar, diferentiate pe zone de fertilitate, zone de favorabilitate si categorii de folosinta a terenurilor.
Normele de venit sunt diferentiate in functie de cinci zone de fertilitate a solului, cu doua categorii de folosinta; cinci zone de favorabilitate pentru patru categori de folosinta si pentru alte doua categorii de folosinta din toate zonele tarii.
Normele de venit sunt corectate in functie de rata inflatiei, prin Hotarare a Guvernului, ce trebuie adoptata cu cel putin 3 luni inainte de inceperea anului fiscal urmator.
Sunt supuse impozitarii atat terenurile cultivate, cat si cele necultivate, obligatia de plata a impozitului nefiind conditionata de obtinerea de venit agricol. Incadrarea in zone de fertilitate este stabilita prin H.C.M. nr. 1108/1969, iar incadrarea in zonele de favorabilitate se face de catre consiliile judetene si Consiliul General al municipiului Bucuresti, care cominuca hotararile adoptate organelor cu atributii de stabilire si incasare a impozitului.
Venitul impozabil se stabileste pe baza situatiei existente la 1 ianuarie a anului de impunere.
Detinatorii de terenuri agricole au obligatia de a depune anual declaratia de impunere, pe baza veniturilor realizate in anul anterior.
Organele fiscale au obligatia de a verifica si actualiza declaratiile de impunere cel putin odata pe trimestru, intocmind in acest sens note de constatare si procese verbale de stabilire a impozitului. Cu aceasta ocazie, daca se constata diferente de impozit, acestea se vor repartiza pe termenele de plata ce nu au devenit scadente.
La 31 decembrie a fiecarui an fiscal, organele de impunere vor definitiva impozitul, iar diferentele stabilite se vor achita pana la 31 decembrie a anului urmator.

SUBIECTELE PLATITOARE

Potrivit Legii nr. 34/1994, calitatea de contribuabil pentru plata acestui impozit revine persoanelor fizice si juridice care detin teren agricol in proprietate, persoanelor carora li s-a reconstituit dreptul de proprietate potrivit dispozitiilor Legii fondului funciar nr.18/1991, precum si cele carora li s-a constituit un nou drept de proprietate, in baza aceleasi legi.
In cazul persoanelor juridice, sunt platitoare de impozit pe venitul agricol inclusiv fundatiile, obstile, asociatiile agricole, unitatile de cult si alte asemenea, care detin terenuri agricole in proprietate si nu sunt platitoare de impozite profit. Celelalte persoane juridice detinatoare de terenuri agricole aflate sub incidenta impozitului pe profit sunt exceptate de la plata impozitului pe venitul agricol.

COTA DE IMPOZITARE

Cota de impozitare stabilita de lege este de 1,5%.

TERMENUL DE PLATA

Legea nr. 34 /1994 prevede ca acest impozit este anual si se stabileste pe numele contribuabililor, in localitatea in care acestia figureaza in evidenta financiara organizata de consiliul local, iar in cazul asociatiilor agricole, in localitatea in care acestea isi au sediul principal sau unde isi desfasoara activitatea.
Instiintarile de plata vor fi transmise de catre organele fiscale contribuabililor pana la 15 aprilie.
Pana la 1 septembrie impozitul se va plati in proportie de 50%, iar diferenta de 50%, pana la 15 noiembrie inclusiv.

TERMENUL DE PRESCRIPTIE

Termenul de prescriptie a dreptului de a cere executarea silita a sumelor reprezentand impozitul pe venitul agricol este de 3 ani.
Daca acest impozit nu a fost stabilit la timp sau daca datele declarate nu corespund realitatii, stabilirea sau modificarea marimii impozitului se realizeaza pe o perioada de 3 ani anterior celui in care s-a efectuat constatarea. In acest caz, impozitul sau diferenta de impozit trebuie platite in termen de 30 de zile de la data comunicarii.
Pentru nestabilirea la timp a impozitului, functionarul vinovat raspunde material, in limita majorarilor de intarziere calculate la valoarea impozitului nestabilit la timp. Temeiul acestei raspunderi se regaseste in obligatia organului de impunere de a calcula marimea impozitului si de a transmite contribuabililor instiintarea de plata.
Legea reglementeaza si o raspundere solidara in sarcina membrilor majori ai membrilor gospodariei, care locuiesc si gospodaresc cu subiectul impozitului si care beneficiaza de venituri agricole realizate, pentru realitatea declararii surselor de venit agricol.
De aemenea, solidar raspund si mostenitorii aflati in indiviziune, intrucat acestia dobandesc calitatea de contribuabili.
In cazul asociatiilor agricole, pentru neonorarea obligatiilor fiscale in nume propriu raspund solidar membrii acestora, in raport cu suprafata de teren adusa in asociere.

FACILITATI FISCALE

Legea acorda facilitati fiscale sub forma scutirilor, amanarilor sau esalonarilor la plata impozitului si a majorarilor de intarziere.
Scutirile au in vedere anumite categorii de persoane fizice si terenuri aflate in anumite situatii.
Persoanele fizice scutite de la plata acestui impozit sunt: veteranii de razboi, vaduvele de razboi necasatorite si vaduvele necasatorite ale veteranilor de razboi.
Sunt scutite de plata impozitului veniturile obtinute de persoanele fizice din cresterea animalelor si a pasarilor, din apicultura si silvicultura, percum si din valorificarea ciupercilor si a fructelor de padure, a plantelor medicinale din flora spontana si a altor produse culese din natura.
Terenurile scutite de plata impozitului sunt urmatoarele:
• terenuri degradate si poluate, incluse in perimetrul de ameliorare, pe perioada cat dureaza ameliorarea;
• terenurile improprii pentru a fi cultivate, care nu pot fi folosite nici pentru pasunat, nici in alt mod, cum sunt rapele si mlastinile;
• terenuri ocupate de plantatii tinere, care sunt considerate ca neajunse pe rod, pe anumite perioade stabilite in functie de natura plantatiei.
Reducerile de impozit se acorda anumitor persoane si anumitor categorii de terenuri.
Astfel, beneficiaza de o reducere de 50% a impozitului urmatoarele categorii de persoane:
• persoanele handicapate si asimilabile gradului I sau II de invaliditate, indiferent de varsta, care au calitatea de cap al gospodariei;
• persoanele in varsta de peste 65 ani, care isi lucreaza singure pamantul.
De asemenea, o alta reducere de 50% se acorda pentru culturile de bumbac, canepa, floarea soarelui, in,sfecla de zahar si soia, daca 60% din recolta este contractata si livrata agentilor economici mandatati de stat.
Legiuitorul a prevazut si un caz de forta majora care determina reducerea venitului impozabil si anume, in caz de distrugere a recoltei, reducerea se acorda proportional cu gradul de distrugere.
Sunt luate in considerare la reducerea impozitului urmatoarele calamitati:
• distrugerea recoltelor datorata inghetului, secetei, grindinei, ploilor torentiale, inundatiilor, manei, prabusirilor de teren, stagnariii de apa, brumei tarzii de primavara si timpurii de toamna, daunatorilor animali si vegetali; distrugerea recoltelor stranse in camp, la arie sau in gospodaria agricola, datorata inundatiilor sau furtunii, precum si distrugerea recoltelor din cauza incendiilor daca acestea nu s-au produs din vina vreunui membru al gosodariei in cauza.

3.3.9. IMPOZITUL PE SPECTACOLE

OBIECTUL IMPUNERII

Potrivit Legii nr.1