In tara noastra activitatile economice se organizeaza cu respectarea prevederilor legale. Actele normative care reglementeaza procedurile de autorizare si functionare pentru intreprinzatorii particulari si asociatiile familiale sunt Decretul Lege nr. 54/1990 prin organizarea si desfasurarea unor activitati economice pe baza liberei initiative; HG 201/1990 pentru aprobarea normelor de aplicare a Decretul Lege nr. 54/1990. s4b22bx
Actele normative care reglementeaza desfasurarea unor activitati si implica vanzari si cumparari sunt: Legea nr. 24/1990 privind Registrul Comertului care prevede inregistrarea obligatorie a comerciantilor, fixeaza regimul denumirilor si emblemelor; Legea 31/1990, privind societatile comerciale, prin care se stabilesc forme legale pentru persoanele juridice cu desfasurarea actelor de comert. Parcurgerea acestor acte normative sugereaza ca principalele forme juridice in care pot fi lansate afacerile sunt:
I - intreprinzatorii individuali si asociatiile familiale;
II - societatile comerciale.
Optiunea pentru o forma sau alta este influentata de:
- natura activitatii;
- anvergura activitatii;
- numarul partenerilor de afaceri;
- gradul de implicare si raspundere al acestora;
- capitalul disponibil si necesar;
- ponderea participarii fiecarui partener la constituirea de capital;
- particularitatile juridice de constituire;
I - Intreprinzatori individuali si asociatia familiala (AF) constituie cea mai simpla forma de manifestare a initiativei particulare in activitatea economica.
Asociatia familiala se constituie de catre membrii unei familii si au gospodarie comuna.
Principalele avantaje ale acestei forme juridice sunt:
1. forma de autorizare mult mai scurta;
2. taxe de autorizare mai putine si mai reduse;
3. nu se cere un capital social;
4. forma de impozitare este mai simpla;
5. contact direct cu clientii;
6. profitul revine in intregime proprietarului.
Principalele dezavantaje sunt:
1. raspunderea nelimitata pentru daune si datorii;
2. se poate utiliza un numar redus de personal salariat;
3. posibilitati de finantare mai reduse;
4. posibilitati de dezvoltare a activitatii mai reduse;
5. proprietarul nu poate stapani toate domeniile de activitate;
6. acumulare redusa de capital.
Principalele etape ce trebuie parcurse pentru autorizarea intreprinzatorilor persoane fizice si a asociatiilor familiale sunt:
1. obtinerea autorizatiei pentru constituirea asociatiei familiale sau pentru desfasurarea activitatii de catre persoane fizice independente. Aceasta autorizatie se elibereaza de catre Primarie:
- cerere de autorizare;
- dovada privind dreptul de folosire al spatiului;
- chitanta pentru taxa de autorizare;
- certificat de cazier.
2. obtinerea certificatului de inmatriculare de la Registrul Comertului. Pentru aceasta in termen de 15 zile de la primirea autorizatiei de la Primarie se depun la Registrul Comertului urmatoarele acte:
- cerere de inmatriculare;
- autorizatia;
- chitanta pentru taxa de inmatriculare.
3. inregistrarea fiscala si obtinerea codului fiscal. In termen de 5 zile de la obtinerea certificatului de inmatriculare trebuie sa se realizeze inscrierea in Registrul Comertului pe baza declaratiei de inregistrare si se obtine codul fiscal in maxim 15 zile.
II - Societatile comerciale sunt persoane juridice cu scop lucrativ, care desfasoara activitati in nume propriu, au sedii proprii si management propriu. In functie de forma juridica, forma de constituire a capitalului, modul de asumare a raspunderii si modul de participare la conducere si profitul, in tara noastra pot fi infiintate urmatoarele tipuri de societati comerciale:
-- societate in nume colectiv (SNC), potrivit art. 3 din Legea nr.31/1990 se constituie pe baza contractului de societate. Poate fi infiintata de 2 sau mai multi asociati pe baza unui contract fara a depune vreun capital social initial. Asociatii contribuie conform intelegerii libere dintre ei la constituirea patrimoniului social al societatii prin aport in bani sau in natura, si prin cuantumul acestui aport se stabileste si ponderea participarii la procesul decizional. Obligatiile sociale ale SNC sunt garantate cu patrimoniul social si cu raspunderea nelimitata si solidara a tuturor asociatilor.
Contractul de societate cuprinde urmatoarele:
• numele si prenumele sau denumirea asociatilor, domiciliul sau sediul, cetatenia sau nationalitatea;
• firma, denumirea si sediul societatii. Denumirea poate fi reprezentata de numele reunite ale tuturor asociatilor sau cel putin al unuia dintre acestia. Firma societatii trebuie sa cuprinda denumirea acesteia, cu mentiunea societate in nume colectiv;
• obiectul societatii;
• capitalul social subscris si varsat cu mentiunea aportului fiecarui asociat in numerar sau in alte bunuri (natura) si a datei cand se va varsa intregul capital subscris. Aportul asociatilor la formarea capitalului social este constituit din parti sociale ;
• asociatii care administreaza si reprezinta societatea;
• partea fiecarui asociat la beneficii si pierderi;
• durata societatii;
• modul de dizolvare si de lichidare a societatii.
Avantajele SNC sunt aceleasi cu cele ale intreprinzatorilor individuali, iar principalele dezavantaje sunt:
• un membru al societatii, fara a avea personal vreo vina, poate fi obligat la plata unor datorii potentiale pe care le-a contractat un partener in numele societatii fara sa-l consulte;
• necesita o consultare reciproca continua intre parteneri, mai ales daca intre acestia nu exista incredere deplina.
Dizolvarea SNC se face in urmatoarele situatii tipice:
- falimentul societatii;
- excluderea, retragerea sau decesul unuia dintre asociati (atunci cand datorita cauzelor enumerate numarul asociatilor se reduce la unul singur coroborat cu inexistenta unei clauze de continuare cu mostenitorii);
- ca urmare a expirarii timpului stabilit ca durata de existenta a societatii;
- datorita imposibilitatii realizarii obiectivului de activitate a societatii;
- prin decizia adunarii asociatilor.
Lichidarea societatii se va face de catre lichidatori numiti de catre asociati, iar pe baza bilantului de lichidare intocmit se vor repartiza intre asociati mijloacele economice disponibile.
-- societate in comandita simpla (SCS) - o asociatie intre 1 sau mai multi asociati principali - numiti comanditati, care au in mana gestionarea si conducerea societatii, raspund nelimitat si solidar pentru capitalul social cu averea proprie si unul sau mai multi dintre asociati care au drepturi limitate - numiti comanditari, cu raspunderea limitata, functie de contributia lor la formarea capitalului social.
Inceputurile acestui tip de societate se gasesc in epoca feudala, denumita “comanda”. Aceasta presupunea existenta unei persoane (commandans) sau a mai multor persoane care incredintau unei alte persoane (commandatarius) un capital de marfuri sau de bani pentru a face comert cu tarile straine. S-a practicat indeosebi in comertul maritim si presupunea ca proprietarul corabiei (comandant) sa raspunda nelimitat (cu toata averea sa) pentru transportul efectuat, iar imprumutatorul (bancherul) care finanta actiunea risca doar suma investita. Insa, daca afacerea se realiza, imprumutul era inapoiat cu dobanda sau cu participare la beneficii.
Aceasta forma de organizare era practicata mai ales de catre persoane care datorita pozitiei pe care o ocupau in societate nu puteau interfata direct cu mediul de afaceri din acel timp (nobili, militari, preoti).
Astazi, ea ofera posibilitatea persoanelor cu idei, profesioniste in anumite domenii, dar care nu au capital, sa se asocieze cu persoane care dispun de capital, dar nu au idei si nici calitati antreprenoriale.
SCS nu poate fi formata decat in numele comanditatilor, care au in mod exclusiv calitatea de comerciant.
Societatea este condusa de catre un administrator ales din randul asociatilor comanditati. Comanditarii nu pot face acte de administrare decat in cazul in care sunt imputerniciti printr-o procura speciala, tocmai pentru a ocroti pe comanditati. Comanditarii pot indeplini servicii, pot face acte de supraveghere, pot participa la numirea si revocarea administratorilor, in limitele actului constitutiv al societatii. Tot comanditarii au dreptul de a controla contabilitatea societatii prin bilant, fisa contului de profit si pierderi si cercetarea registrelor comerciale.
Dezavantajul SCS este imposibilitatea comanditarilor de a participa la conducerea societatii.
Dizolvarea si lichidarea societatii se realizeaza in conditii asemanatoare pentru SNC.
Societatile in nume colectiv (SNC) si societatile in comandita simpla (SCS) sunt societati de persoane sau interese, asociative (parteneriale).
-- societatea pe actiuni (SA) este o societate comerciala de capitaluri, in care cotele de participare ale asociatilor la capitalul social sunt reprezentate prin titluri negociabile numite actiuni. Are un capital minim de 25 milioane lei, constituita de cel putin 5 actionari. Dar, societatea poate fi infiintata si prin varsarea a numai 30% din capitalul subscris.
Actiunea este o hartie de valoare care certifica detinatorului ei participarea la capitalul unei societati pe actiuni si care ii da dreptul de a beneficia de rezultatele financiare pozitive ale societatii sub forma dividentului.
Actiunile se pot clasifica dupa mai multe criterii -5-, astfel:
• dupa modul de individualizare:
- actiuni nominale (nominative), care contin elementele de individualizare de natura numelui, prenumelui si domiciliul posesorului;
- actiuni la purtator, cand individualizarea se rezuma la un numar inscris (seria actiunii).
• dupa natura aportului:
- actiuni in numerar;
- actiuni de aport in natura (aport sub forma de active, marfuri, active necorporale).
• dupa drepturile conferite actionarilor:
- actiuni ordinare, care nu confera alte drepturi decat cele conferite oricarui actionar; - actiuni preferentiale (privilegiate), care confera drepturi suplimentare detinatorului lor (dreptul la obtinerea unui divident fix indiferent de rentabilitatea obtinuta).
Dividentul reprezinta venitul produs de o actiune intr-un an, venit direct proportional cu profitul realizat de emitentul actiunii respective.
Dividentele se formeaza in mod diferit in functie de politica de divident aleasa de SA emitenta. In teorie s-au conturat urmatoarele politici de divident:
- politica reziduala de divident -; conform careia se distribuie, actionarilor, drept dividente sumele ramase disponibile dupa acoperirea nevoilor de finantat. Astfel, profitul net rezultat este destinat acoperirii nevoilor de finantare, in timp ce dividentul este tratat ca o variabila reziduala;
- politica ratei constante -; in care dividentul se determina prin aplicarea unei cote procentuale fixe in raport cu profitul obtinut;
- politica sumei constante -; cand dividentul este o suma fixa acordata de catre emitent pentru fiecare actiune detinuta de investitor.
Actiunile au o valoare nominativa si pot fi realizate prin asociere sau prin subscriptie publica. Obligatiile sociale ale SA sunt garantate cu patrimoniul societatii.
Activitatea SA este coordonata de anumite organe specializate de conducere si control:
• adunarea generala;
• consiliul de administratie;
• comitetul de directie;
• comisia de cenzori.
Ponderea participarii in procesul decizional este proportionala cu numarul de actiuni detinute de fiecare actionar. Conducerea generala a SA este asigurata de adunarea generala a actionarilor sau a reprezentantilor acestora. Numarul voturilor fiecarui actionar este proportional cu numarul si puterea actiunilor detinute. Conducerea curenta este asigurata de consiliul de administratie ales sau numit de adunarea generala. Consiliul de administratie poate delega o parte din puterile sale unui comitet de directie, compus din membri alesi de catre administratori. Actionarii raspund in limita capitalului subscris exprimat in actiuni.
SA sunt obligate sa aiba un numar de cel putin trei cenzori si trei supleanti. Daca numarul cenzorilor este mai mare, ei trebuie sa fie in numar impar. Cenzorii sunt alesi la inceput de catre adunarea constitutiva, pe o perioada de trei ani, cu posibilitatea realegerii. Cel putin unul dintre ei trebuie sa fie expert contabil sau contabil autorizat. Majoritatea cenzorilor si supleantilor sa fie cetateni romani. Cenzorii trebuie sa fie actionari, cu exceptia cenzorilor contabili. Ei au obligatia de a supraveghea gestiunea societatii, de a verifica daca bilantul si contul de profit si pierderi sunt legal intocmite si daca evidentele in registre sunt corecte.
Societatea pe actiuni (SA) se constituie prin contract de societate si statut.
Firma SA se compune dintr-o denumire proprie (unica) insotita de mentiunea “societatea pe actiuni”.
Contractul de societate si statutul se incheie in forma autentica si vor cuprinde urmatoarele :
- numele si prenumele sau denumirea actionarilor, domiciliul ori sediul, nationalitatea acestora;
- denumirea si sediul societatii si al sucursalelor sau filialelor;
- forma si obiectul de activitate;
- capitalul social subscris si cel varsat la constituire;
- valoarea bunurilor aduse ca aport in natura in societate, modul de evaluare si numarul actiunilor acordate pentru acestea;
- numarul si valoarea nominala a actiunilor, cu specificarea daca sunt nominative sau la purtator, si numarul lor pe categorii;
- numarul, numele, prenumele si cetatenia administratorilor, garantia pe care sunt obligati sa o depuna, puterile lor si drepturile speciale de administrare si de reprezentare acordate unora dintre ei;
- conditiile pentru validitatea deliberarilor adunarii generale si modul de exercitare a dreptului de vot;
- numele, prenumele, cetatenia si numarul cenzorilor;
- durata societatii;
- modul de impartire a beneficiilor;
- avantaje si drepturi acordate membrilor fondatori.
Principalele avantaje ale SA sunt:
- actiunile sunt transmisibile si negociabile;
- raspunderea actionarilor este proportionala cu valoarea actiunilor detinute;
- durata este nelimitata, cu conditia sa fie eficiente;
- pot alege si schimba conducerea;
- se pot mari pe seama economiilor de capital;
- ofera garantii mai mari pentru creditori.
Dezavantajele SA sunt urmatoarele:
- disensiuni si dezacorduri in actul decizional;
- pot aparea contradictii intre actionari si manageri;
- cand au dimensiuni mari au flexibilitate redusa si se adapteaza mai greu la solicitarile pietei.
SA sunt cele mai reprezentative forme de societati comerciale.
-- societatea in comandita pe actiuni (SCA) este o forma mai rar intalnita si reprezinta o asociere intre investitori sau comanditari ale caror raspundere este limitata la participarea partilor sociale subscrise (sub forma de actiuni transmisibile) si comanditati care au raspundere nelimitata fata de datoriile si obligatiile societatii.
Aceasta forma de organizare cumuleaza caracteristicile a doua tipuri de societati: societatea in comandita simpla SCS - in ceea ce priveste activitatea asociatilor comanditati si societatea pe actiuni SA - in ceea ce priveste activitatea asociatilor comanditari.
SCA are la baza constituirii sale contractul de societate si statutul. Numarul minim de asociati este de cinci. Capitalul social este impartit in actiuni, iar comanditarii sunt obligati numai la plata actiunilor lor. Obligatiile sociale sunt garantate cu patrimoniul social si cu raspunderea nelimitata si solidara a asociatilor.
Activitatea societatii este coordonata de anumite organe specializate de conducere si control:
• adunarea generala;
• consiliul de administratie;
• comitetul de directie;
• comisia de cenzori.
Principalele avantaje ale SCA sunt:
- administrarea societatii o asigura asociatii comanditati, iar hotararile lor se iau si se aplica pe loc, crescand astfel operativitatea;
- libertatea de actiune mare a organelor de conducere , reprezentate de comanditati.
Dezavantajele acestui tip de societate sunt similare cu cele ale SCS.
Societatile pe actiuni (SA) si societatile cu comandita pe actiuni (SCA) sunt societati de capital (pe actiuni), in care fiecare dintre asociati se angajeaza pana la concurenta aportului sau la capitalul social.
-- societatea cu raspundere limitata (SRL) -; este un tip de societate intermediara intre societatile de persoane si cele de capital; deci are caracteristici asemanatoare cu societatile in nume colectiv avand capitalul social fractionat in parti sociale si cu societatile pe actiuni deoarece raspunderea asociatilor este limitata la valoarea aportului adus la capitalul social.
SRL trebuie sa aiba cel putin un asociat si maxim 50. Daca se majoreaza numarul asociatilor, societatea este obligata sa se transforme intr-o societate pe actiuni.
Capitalul social al SRL trebuie sa fie de minim 2.000.000 lei, iar capitalul social este divizat in parti sociale netransmisibile. Capitalul poate fi constituit din bunuri mobile sau imobile, necesare activitatii, care pot reprezenta maxim 60% din valoarea capitalului fixat, iar restul de 40% reprezinta bani. Acest capital social se imparte in parti sociale care nu pot fi mai mici de 100.000. Asociatii raspund, participa la decizii si la profit proportional cu contributia fiecaruia la constituirea capitalului social. De mentionat ca prestatiile in munca nu pot constitui aport la capital.
Conducerea societatii este asigurata de adunarea generala a asociatilor, care are urmatoarele obligatii:
• aprobarea bilantului si repartizarea profitului net;
• desemnarea administratorilor si a cenzorilor si revocarea lor;
• modificarea statutului, cu votul tuturor asociatilor.
Administrarea societatii se va face de asociati sau de unul ori doi administratori alesi de catre majoritatea absoluta a asociatilor, care stabilesc extinderea indatoririlor si drepturilor acestuia si durata mandatului. Administratorii nu sunt obligati sa aiba calitatea de asociat.
Cesiunea partilor sociale poate fi facuta prin cesiune de drept civil, in limita partilor sociale detinute. Se intocmeste un contract de cesiune, urmand ca asociatii ramasi sa efectueze formalitatile de publicitate ale actului aditional la Monitorul Oficial si inregistrarea lui ca mentiune la Registrul Comertului.
Societatea cu raspundere limitata (SRL) se constituie prin contract de societate si statut, iar daca exista un singur asociat se intocmeste numai statutul.
Statutul societatii se adopta de adunarea generala a asociatilor, se incheie in forma autentica si va cuprinde urmatoarele:
- forma, denumirea, sediul, obiectul de activitate;
- durata societatii;
- numele si prenumele, domiciliul si nationalitatea asociatilor;
- capitalul social, partile sociale;
- asociatii care au administrarea si reprezinta societatea, precum si limitele puterilor lor;
- numarul, numele si nationalitatea cenzorilor;
- conditiile pentru validarea deliberarilor adunarii generale, modul de exercitare a dreptului de vot;
- modificarea formei juridice;
- dizolvarea societatii;
- lichidarea societatii.
Dizolvarea unui SRL are loc in urmatoarele situatii:
. • trecerea timpului stabilit pentru durata societatii;
• imposibilitatea realizarii obiectivului societatii;
• hotararea adunarii generale;
• reducerea capitalului social sub minimul legal;
• falimentul, incapacitatea, excluderea, retragerea sau moartea unuia dintre asociati cand, datorita acestor cauze, numarul asociatilor s-a redus la unul singur si nu exista clauza de continuare cu mostenitori. Face exceptie de la aceasta situatie cazul in care partile sociale sunt ale unei singure persoane, care, in calitate de asociat unic, are drepturile si obligatiile ce revin adunarii generale.
Pentru constituirea unei societati comerciale se parcurg urmatoarele etape:
1. elaborarea contractului si a statutului de societate (o denumire, un sediu );
2. verificarea la Registrul Comertului a acceptabilitatii numelui si a emblemei pentru societate;
3. se legalizeaza la notariat actele constitutive;
4. depunerea capitalului initial;
5. obtinerea certificatului de cazier judiciar;
6. inmatricularea la Registrul Comertului;
7. inregistrarea fiscala in termen de 5 zile de la inmatricularea la Registrul Comertului;
8. deblocarea contului bancar prin utilizarea capitalului social;
9. obtinerea autorizatiilor de la furnizorii de servicii.
Pentru detalii privind legislatia in vigoare, exista multe surse de informare, de exemplu: Oficiul Registrului Comertului si Camerele de Comert nationale si teritoriale, birourile de avocatura si notariale, firmele de consultanta, colectiile Monitorului Oficial, diverse organizatii nonguvernamentale.