1. Interesul asigurarilor maritime; r4m12mp
2. Riscurile in asigurarile maritime;
3. Avariile navei si ale marfii incarcate la bord;
4. Modalitatile de acoperire a riscurilor;
5. Inceputul si sfarsitul garantiei.

1. Interesul asigurarii maritime
Putem identifica urmatoarele forme ale interesului : a. pierderea dreptului de proprietate total sau partial; b. neobtinerea dreptului de proprietate sperat; c. aparitia unei obligatii patrimoniale nedorite;
Principalele interese sunt urmatoarele :
Pentru a. : - navele inclusiv cele aflate in santierele de constructie navale;
- marfurile care fac obiectul transportului maritim.
Pentru b. : - navlul (=este pretul contractului de transport maritim) in cazul navlosirilor de voiaj;
- chiria in cazul navlosirilor pe anumite perioade;
- plata calatoriei efectuate in baza contractului de transport maritim de pasageri;
- profitul sperat de realizarea marfii.
Pentru c. : - contributiile la avaria comuna;
- riscul asumat de asigurator; a. La asigurarea navelor se face, in general, asigurarea separata a corpului navei, a masinilor si instalatiilor si la solicitarea asiguratorului incheindu-se contracte separate pe corpul navei, masinilor, instalatiilor. Purtatorul interesului este proprietarul navei sau detinatorul santierului de constructii.
Interesul in asigurarea marfurilor il are orice persoana care poate suferi daune din avaria totala sau partiala a marfurilor:
1. Proprietarul marfii
Obs. In contractul de vanzare-cumparare ce presupune transportul maritim este necesar momentul trecerii dreptului de proprietate asupra marfii de la vanzare la cumparare (de regula este momentul primirii conosamentului).
2. O alta persoana interesata in asigurarea marfii este depozitarul marfii care preia riscul pierderii intamplatoare sau deteriorarii marfii prin contractul de depozitare.
3. Carausul si alte persoane cu drept de gaj asupra marfii. b. Navlul - interesul asigurarilor maritime apartine armatorului sau proprietarului marfii respective acela care poate suferi o dauna din pierderea navlului sau din neincasarea acestuia.
Avand in vedere ca navlul se poate plati fie anticipat in portul de expediere,fie dupa voiaj in portul de destinatie dar cel mai adesea contractele prevad conditii combinate de plata ai navlului, purtator al interesului asigurarii sunt atat armatorul cat si proprietarul marfii.
Chiria - interesul asigurarii revine armatorului deoarece in cazul pierderii navei pierde si chiria pe care ar fi obtinut-o pe perioada de valabilitate a contractului si de asemenea mai putem intalni navlositorul : atunci cand a achitat chiria anticipat dar naufragiul a suferit in perioada de inchiriere.
In legatura cu plata calatoriei interesul apartine armatorului care va trebui sa suporte cheltuielile prilejuite de intreruperea calatoriei.
Profitul sperat din vinderea(realizarea) marfurilor : acest profit se asigura odata cu marfa si se include in valoarea ei asigurata si este considerata a fi pretul de piata a marfii in locul de destinatie( in jurul a 10% din valoarea marfii in portul de expediere). c. Contributia la avaria comuna -se asigura concomitent cu asigurarea navei, a navlului si a marfii.
Riscul pierderii sumei : suma platita prin asigurare reprezinta o dauna pentru asigurator care se reasigura pentru aceasta suma.
2. Riscurile in asigurarea maritima
Riscurile asigurabile reprezinta acele pericole in virtutea aparitiei carora se stabilesc obligatiile de asigurare. Ele au ca efect anumite daune a caror probabilitate de producere este mai mult sau mai putin cunoscuta dar in nici un caz nu se apropie de certitudine.
Obs. Pentru nave : asiguratorul este eliberat de orice raspundere atunci cand starea de nenavigabilitate a navei a fost determinata de defecte ascunse, iar daca starea navei a fost cunoscuta armatorului, acesta utilizand totusi nava, daunele produse nu se acopera prin asigurare.
De regula asiguratorul se elibereaza de raspundere pentru :
- acoperirea daunelor generate de cauze a caror manifestare este certa;
- incarcarea asiguratorului a unor obiecte periculoase : substante toxice sau materiale explozive;
- proprietatile daunatoare ale energiilor atomice (ex. -; modalitatea de propulsare a navei respective);
- actiunile si masurile cu caracter militar;
- actiunea premeditata sau imprudenta grava a asiguratului, expeditorului, primitorului sau reprezentantilor lor.
- arestul navei.
Asemenea limitari de raspundere se extind atat asupra contractelor de asigurare a navei cat si asupra celor de asigurare a marfii dar in ceea ce priveste marfa intalnim si limitari suplimentare :
- ambalarea, impachetarea necorespunzatoare;
- expedierea marfii in stare deteriorata;
- vatamarea prin actiunea rozatoarelor, insectelor.
Riscurile asigurabile se impart in riscuri generale si riscuri speciale iar pentru oricare dintre riscurile excluse se pot incheia asigurari suplimentare sau exprese
3. Avariile navei si ale marfii incarcate la bord
In general prin avarie se intelege o paguba materiala, o vatamare a obiectului asigurat care produce modificari in integritatea fizica, in proprietatile fizico-chimice ale marfii.
In functie de natura obiectului asigurat, de intensitatea actiunii riscurilor si de interesele pe care le afecteaza, avariile se impart in 3 tipuri distincte : a. totale; b. partiale sau particulare; c. comune. a. Avaria totala : pierderea completa a bunului asigurat sau vatamarea integritatii fizico-chimice a acestuia pana la incetarea de a mai face parte din categoria de bunuri de care apartinea. In relatia dintre cei 2 intalnim doua tipuri de pierdere :
- reala (distrugerea fizica totala, pierderea totala a proprietatilor fizico-chimice sau confiscarea de catre inamic);
- constructiva (atunci cand pierderea bunului este inevitabila sau cand costul salvarii, al reparatiilor, reconditionarii si reexpedierii la destinatie ar depasi valoarea asigurata astfel incat bunul este abandonat asiguratorului.
Politele de asigurare maritima contin o clauza potrivit careia asiguratul are dreptul de a considera nava ca o pierdere totala constructiva atunci cand valoarea reparatiilor depaseste 3/4 din valoarea reala sau valoarea de asigurare a navei sau in acelasi timp poate considera nava ca avarie partiala pastrand nava si primind din partea asiguratorului valoarea estimata a pagubei sau poate abandona nava asiguratorului considerand-o pierdere totala reala primind ca despagubire valoarea asigurata. b. Avaria particulara: orice pierdere partiala suferita de bunul asigurat in mod intamplator din cauza unui risc asigurat si a carei valoare este inferioara valorii comerciale sau a celei asigurate. c. Avaria comuna: se considera atunci cand din necesitate in mod intentionat si rezonabil se face un sacrificiu sau o cheltuiala extraordinara pentru siguranta comuna in scopul de a feri de primejdie bunurile angajate intr-o expeditie maritima. Este de fapt o avarie particulara care a avut loc in anumite conditii. Pierderile inregistrate in scopul salvarii expeditiei iI privesc pe toti cei interesati : armator si proprietari de marfuri (comercianti) si se impart proportional intre ei indiferent daca bunurile au fost asigurate sau nu.
Conditii pe care trebuie sa le indeplineasca o marfa pentru a fi considerata avarie comuna:
- primejdia sa fie reala si grava depasind limitele conditiilor normale de navigatie si sa ameninte atat nava cat si incarcatura;
- sacrificiul sau cheltuielile trebuie sa fie rezultatul unui act intentionat in scopul salvarii comune;
- sacrificiul sau cheltuielile trebuie sa fie absolut necesare si sa aiba un caracter exceptional, adica sa se detaseze clar de cheltuielile normale ale armatorului in cadrul obligatiilor sale contractuale;
- aceste sacrificii sau cheltuieli trebuie sa fie reale si rezonabile.
4. Modalitati de acoperire a riscurilor
In functie de anumite principii adoptate de legislatiile nationale in materie de asigurare maritima, clauzele referitoare la riscuri difera (ca modalitati de formulare) :
- Principiul “toate riscurile” : toate riscurile fac obiectul asigurarii daca nu sunt excluse in mod expres prin clauze speciale sau prin conditii generale ale politei de asigurare.
- Principiul “riscurile numite” : se asigura riscurile desemnate in mod expres prin clauzele de asigurare sau prin conditiile generale ale politei.
Sistemul de acoperire utilizat in cazul asigurarilor maritime:
Este cel al acoperirii limitate : se prevede o franchisa care se calculeaza pe baza valorii marfii in momentul producerii riscului asigurat.
Obs. : La determinarea franchisei pentru marfurile supuse pierderilor naturale este necesar ca la inceput sa se deduca din valoarea daunei suma care revine pierderii naturale si apoi sa se calculeze franchisa asupra restului de valoare rezultat.