2.1. Prezentarea antrepozitelor vamale b3l4ln
Definitie. Prin antrepozit vamal se intelege locul aprobat de autoritatea vamala, aflat sub controlul acesteia, in care marfurile pot fi depozitate. In aprobarea data de autoritatea vamala se stabileste si termenul in cadrul caruia titularul de antrepozit este obligat sa solicite acordarea unui nou regim vamal .
Tinand seama de practicile din comertul international, destinatia finala a marfurilor introduse in tara nu este cunoscuta in momentul trecerii frontierei, ceea ce obliga importatorii de a le depozita anumite perioade de timp.
Daca este vorba de marfuri destinate reexportului, importatorul are interesul sa le plaseze sub un regim vamal care sa-i permita de a evita plata taxelor vamale de import.
In ceea ce priveste marfurile care sunt destinate im¬portului definitiv este de asemenea, in interesul importatorului de a putea intarzia plata taxelor vamale de import pana in momentul in care aceste marfuri urmeaza sa fie introduse efectiv in circuitul economic.
Sub regimul de antrepozit vamal pot fi plasate si marfuri romane pentru care au fost efectuate formalitati vamale de export dar din motive determinate de conditiile contractuale sau de transport, expedierea din tara nu poate fi efectuata imediat dupa acordarea liberului de vama la export.
Pentru toate aceste situatii se poate aplica regimul de antrepozitare, care in afara suspendarii platii efective a unor taxe datorate statului, pe perioada determinata de termenul acordat de autoritatea vamala, suspenda si aplicarea masurilor de politica comerciala stabilite pentru importul definitiv al unor categorii de marfuri.
Tipuri de antrepozite
In Romania, exista urmatoarele tipuri de antrepozite: a) antrepozitul public de tip A, in care depozitul si marfurile sunt sub raspunderea detinatorului depozitului; b) antrepozitul public de tip B, in care depozitul si marfurile sunt sub responsabilitatea fiecarui antrepozitar; c) antrepozitul public de tip F, in care depozitul si marfurile sunt sub raspunderea autoritatii vamale; d) antrepozit privat de tip D, in cazul in caruia importul marfurilor antrepozitate se efectueaza in procedura simplificata de vamuire si poate fi acordat pe baza felului, valorii in vama si a cantitatii marfurilor luate in considerare la momentul plasarii sub regim de antrepozitare; e) antrepozitul privat de tip E, in care se aplica regimul de antrepozitare chiar daca marfurile nu sunt depozitate intr-un loc aprobat ca antrepozit vamal; f) antrepozit privat de tip C, cand nu se aplica situatiile prevazute la lit. d) si e).
La antrepozitul vamal de tip C, incheierea regimului se face in procedura normala de vamuire, iar declararea marfurilor va avea loc pe baza felului, valorii in vama si a cantitatii lor in vigoare la momentul inchiderii regimului de antrepozitare.
Spre deosebire de antrepozitul vamal de tip C, la antrepozitul vamal de tip D incheierea regimului se face obligatoriu in procedura de vamuire la destinatie, in consecinta declararea marfurilor la import va avea loc pe baza felului, valorii in vama si a cantitatii lor luate in considerare la momentul plasarii sub regim de antrepozitare.
Antrepozitul de tip E poate fi utilizat in cazul marfurilor care necesita conditii speciale de depozitare, de exemplu marfuri refrigerate, cereale (siloz) precum si marfuri usor identificabile.
Antrepozitele vamale pot fi "publice" deci deschise oricarui importator sau exportator si "private" adica utilizate exclusiv de anumite persoane, in functie de necesitatile particulare ale comertului sau industriei .
Antrepozitele vamale publice pot fi administrate fie de autoritatea vamala, fie de o alta autoritate sau de o persoana juridica care au in obiectul lor de activitate o asemenea atributie.
Obtinerea autorizatiei
Infiintarea unui antrepozit vamal este conditionata de eliberarea unei autorizatii de catre autoritatea vamala, cu exceptia cazului in care gestionarul antrepozitului este chiar autoritatea vamala.
Toate antrepozitele se autorizeaza de biroul vamal cu exceptia celui de tip E, in acest caz biroul vamal autorizand doar autorizarea regimului de antrepozitare fara ca depozitarea marfurilor sa aiba loc intr-un amplasament stabilit.
Autorizatia se elibereaza in baza unei cereri depusa la autoritatea vamala, (vezi anexa 1.1. si 1.2.) in care persoana juridica care doreste sa infiinteze un antrepozit trebuie sa furnizeze informatiile necesare eliberarii autorizatiei, mai ales cele care justifica aceasta activitate din punct de vedere economic.
Potrivit ultimelor schimbari in legislatie, autorizatiile de antrepozit vamal nu mai au un termen de valabilitate. Astfel, la autorizatia din Anexa 2, rubrica 8 -; „Termen de depozitare” -; va fi termenul de incheiere a operatiunii de antrepozitare, termen care va fi preluat in fiecare declaratie vamala IM 7.
La randul sau, autorizatia va cuprinde conditiile in care se va deschide si va functiona antrepozitul.
Autorizatia de infiintare si functionare a antrepozitelor se elibereaza numai persoanelor juridice romane.
In afara obligatiilor care sunt specifice administratorilor sau ges¬tionarilor de depozite, detinatorul antrepozitului vamal are si obligatii speciale fata de autoritatea vamala, care rezulta din particularitatea unui asemenea depozit; aceste obligatii sunt stabilite pentru a exista siguranta ca pe timpul depozitarii marfurile nu pot fi sustrase supravegherii vamale sau operatiunilor de vamuire. In acest sens, se are in vedere ca locul de depozitare sa fie astfel amenajat incat sa nu permita introducerea sau scoaterea de marfuri fara ca autoritatea vamala sa poata constata aceste miscari de marfuri, sa prezinte conditii de sigilare sau sa permita a fi luate masuri asiguratorii prin care sa fie pastrata integritatea marfurilor.
Garantia. Autoritatea vamala poate cere instituirea unei garantii, ca o masura suplimentara, care sa permita asigurarea incasarii normale a obligatilor rezultate din regimul de plasare a marfurilor in antrepozitul vamal.
Garantia poate fi depusa fie de proprietarul sau ges¬tionarul antrepozitului, fie de persoanele care antrepoziteaza marfurile. Garantia poate fi depusa sub una din formele admise de legislatia vamala (depozit banesc sau scrisoare de garantie bancara) - (Vezi anexa 3).
Obligatii. Persoanele desemnate de lege sunt obligate sa tina o evidenta operativa, in forma stabilita de autoritatea vamala, a tuturor marfurilor plasate sub regimul de antrepozitare.
Aceasta evidenta nu este necesara in situatia in care antrepozitul este gestionat de autoritatea vamala.
Din cele mentionate mai sus rezulta ca evidenta operativa trebuie sa contina toate intrarile si iesirile de marfuri din antrepozit, numarul, data si felul documentelor vamale care atesta intrarea si iesirea marfurilor din antrepozit, pentru a permite autoritatii vamale sa exercite un control simplu si eficient asupra modului in care au fost respectate prevederile legale, miscarile marfurilor prin depozitul respectiv.
De regula, evidenta operativa se tine de catre detinatorul antrepozitului si de antrepozitar in aceeasi forma utilizata de autoritatea vamala pentru a oferi mijloace simple de verificare.
Marfurile aflate in regim de antrepozit vamal sunt stocate pe teritoriul Romaniei in asteptare de cumparator, urmand sa fie dirijate in destinatia care va fi stabilita de vanzator. Aceasta destinatie poate fi situata in afara teritoriului Romaniei sau in interiorul tarii, caz in care se depun formalitatile cores¬punzatoare regimurilor vamale sau noilor destinatii, potrivit operatiunilor comerciale convenite pentru marfuri.
In aceasta situatie este obligatoriu ca parametrii tehnici, de calitate sau cantitate a marfurilor aflate in regim de antrepozitare sa nu fie modificati pentru a nu se schimba cuantumul drepturilor legale cuvenite statului.
Operatiunile de ambalare, marcare, testare in vederea pregatirii pentru vanzare sunt permise a fi efectuate pentru marfurile aflate in regim de antrepozitare, acestea neputand produce modificari asupra elementelor care determina drepturile cuvenite bugetului de stat.
Autoritatea vamala trebuie sa fie in masura sa realizeze supravegherea marfurilor aflate sub regim de antrepozitare. Este permis orice transfer dintr-un antrepozit in altul, insa acordul autoritatii vamale este obligatoriu. In acest fel se pastreaza controlul asupra intregii operatiuni.
Potrivit normelor de determinare a valorii in vama stabilite in Acordul privind aplicarea art. VII din acordul O.M.C., precum si in Codul Vamal, elementele din care se compune valoarea in vama cuprind in afara pretului extern si cheltuielile de manipulare, transport si asigurare, efectuate pe parcursul extern si achitate de importator.
Cheltuielile de antrepozitare sau de conservare rezultate din aplicarea regimului vamal de antrepozitare nu sunt considerate ca fiind cheltuieli de natura celor care pot fi adaugate la valoarea in vama si nu intra in baza de calcul a taxelor sau drepturilor de import.
2.2. Gestionarea tehnica a antrepozitului vamal
Introducerea in antrepozit a marfurilor romanesti vamuite la export
Procedura de introducere a marfurilor romanesti in antrepozit se poate realiza, in cazul birourilor vamale de interior, la acelasi birou vamal la care s-a acordat liber de vama la export.
La introducerea marfurilor romanesti in antrepozit se intocmesc si se prezinta simultan biroului vamal doua declaratii vamale. a) o declaratie vamala de export, intocmita de exportator, in care, la rubrica D, se mentioneaza datele de identificare a declaratiei vamale de antrepozit. b) o declaratie vamala de antrepozit intocmita de antrepozitar, in care, la rubrica 37 regimul vamal solicitat este cel corespunzator plasarii marfurilor romanesti in antrepozit si codul de regim vamal precedent este cel de export, iar la rubrica 44 are inscrisa mentiunea „Introducere de marfuri romanesti in antrepozit; livrare obligatorie in afara Romaniei".
La incheierea regimului vamal de antrepozit, pentru marfurile expediate in strainatate se intocmesc formalitati vamale de tranzit.
Documentul de tranzit va fi insotit de o factura proforma emisa de antrepozitar precum si de documentul de transport, ambele intocmite in conformitate cu dispozitiile proprietarului marfurilor.
In situatia in care antrepozitul se afla sub supravegherea unui birou de frontiera, 1a expedierea marfurilor in strainatate, operatiunea se din evidenta biroului vamal pe baza unei cereri intocmite de depozitar la care se anexeaza documentul de transport.
Modificari ale conditiilor de derulare a regimului
In cazul in care conditiile de derulare a regimului vamal de antrepozitare se modifica datorita faptului ca partenerul extern vinde marfurile din antrepozit unei alte persoane din strainatate, fara ca aceasta sa paraseasca teritoriul national si fara ca titularul de antrepozit sa fie schimbat, este aplicabila una din urmatoarele proceduri alternative: a) Incheierea regimului vamal de antrepozitare, se face, prin depunerea declaratiei vamale impreuna cu documentele necesare acordarii destinatiei solicitate, precum si cu urmatoarele documente: factura externa emisa de vechiul proprietar si corespondenta din care sa rezulte ca marfa si-a schimbat proprietarul, factura emisa de noul proprietar, autorizatia de antrepozit emisa initial si declaratiile vamale de antrepozitare initiale (anexa 15). b) Pastrarea marfurilor sub acelasi regim; in acest caz, la biroul vamal se depune factura externa emisa de vechiul proprietar si corespondenta din care sa rezulte ca marfa si-a schimbat proprietarul, factura emisa de noul proprietar, autorizatia de antrepozit emisa initial, declaratiile vamale de antrepozitare initiale si se procedeaza la emiterea unei noi autorizatii.
Documentele mentionate se pastreaza de biroul vamal impreuna cu autorizatia de antrepozit emisa initial, asa incat in orice moment sa fie posibila verificarea derularii corecte a regimului.
Stocarea in comun a marfurilor in antrepozitul vamal
Intr-un antrepozit vamal se permite stocarea in comun in acelasi spatiu, dar in partide separate, a: a) marfurilor straine plasate in regim vamal de antrepozitare; b) marfurilor straine plasate in regim de perfectionare activa sau de transformare sub control vamal; c) marfurilor romanesti.
In cazul in care stocarea are ca efect imposibilitatea identificarii de catre biroul vamal a regimului vamal, operatiunea este permisa numai in cazul marfurilor echivalente (marfuri incadrate la acelasi cod tarifar din Tariful Vamal de import al Romaniei, cu aceiasi calitate comerciala si avand aceleasi caracteristici tehnice).
Este interzisa compensarea prin echivalent intre marfurile ce pot fi distinse unele de altele.
Stocarea in comun se mentioneaza in rubrica nr. 12 din autorizatia de antrepozit vamal. Aceasta rubrica se utilizeaza si pentru indicarea inscriptiilor speciale care trebuie luate in considerare in vederea identificarii marfurilor.
Atunci cand in antrepozit urmeaza sa fie amplasate atat marfuri straine cat si marfuri romanesti, acestea trebuie sa faca obiectul unor cereri de autorizare distincte. Rubrica nr. 4 a cererii de autorizare trebuie sa contina urmatoarele mentiuni: i) Pentru marfurile straine: a) procedura normala / simplificata de introducere in antrepozit de marfuri straine, b) procedura normala / simplificata de introducere in circuitul economic, c) procedura normala / simplificata de reexport a marfurilor clasate sub regim de antrepozit, d) procedura normala de transfer dintr-un antrepozit in altul fara a se incheia regimul. ii) Pentru marfurile romanesti: a) procedura normala de introducere in antrepozit de marfuri romanesti, b) __________________________________ c) procedura normala de export a marfurilor romanesti, d) procedura normala de transfer dintr-un antrepozit in altul fara a se incheia regimul.
Operatiuni la care pot fi supuse marfurile aflate in regim vamal de antrepozitare
Pe durata regimului vamal de antrepozitare marfurile pot fi supuse urmatoarelor operatiuni, cu aprobarea biroului vamal:
- ambalare a marfurilor;
- marcare a marfurilor;
- testare in vederea pregatirii pentru vanzare.
Aceste operatiuni se fac numai prin scoaterea temporara a marfurilor din depozit, la solicitarea scrisa a antrepozitarului, inainte de a se proceda la efectuarea acestor manipulari.
Atunci cand toate conditiile legale sunt intrunite, biroul vamal autorizeaza efectuarea operatiunilor.

2.3. Supravegherea vamala a marfurilor aflate in antrepozit
Evidenta operativa are drept suport de date declaratiile vamale prin care marfurile sunt declarate pentru intrarea/iesirea in/din antrepozit, actele constatatoare intocmite, precum si fisele de stoc.
Evidenta operativa este organizata in mod diferit pentru un antrepozit de tip A si C, pe de o parte, si pentru antrepozitul de tip B, pe de alta parte.
Evidenta operativa in antrepozitele de tip A si C
Evidenta operativa a marfurilor trebuie organizata intr-o forma agreata de catre biroul vamal.
Forma in care este organizata evidenta operativa poate fi adaptata la organizarea interna a gestionarului (spre exemplu, la programul informatic folosit).
Evidenta operativa tinuta de titularul antrepozitului, in scopuri comerciale sau logistice, poate fi agreata de catre biroul vamal, daca aceasta contine toate datele cerute si daca aceste date sunt ordonate in asa fel incat sa poata fi verificate de autoritatea vamala.
Evidenta operativa in antrepozitul de tip B
In antrepozitele de tip B, urmarirea miscarii marfurilor din antrepozit se face in mod direct, prin analizarea cumulativa a declaratiilor vamale de antrepozitare (codul IM 7) exemplarul nr. 8 al declaratiei vamale si completarea fiselor de stoc.
Antrepozitarul inscrie pe acesta sau pe o fisa aferenta iesirile de marfuri din antrepozit in asa fel incat stocul nelichidat sa poata fi determinat usor in orice moment.
In momentul in care marfurile antrepozitate primesc o alta destinatie vamala, iar regimul se incheie prin acea declaratie, antrepozitarul o prezinta biroului vamal cu prilejul verificarii lichidarii.
Rezultatul acestei verificari este certificat de biroul vamal pe exemplarele nr. 6 si 8 ale declaratiei vamale.
Daca declaratia vamala poate fi considerata inchisa, biroul de control restituie exemplarul nr. 8 antrepozitarului.
Evidenta operativa in antrepozitul de tip D
Intr-un antrepozit de tip D evidenta operativa este tinuta de catre biroul vamal printr-un registru de evidenta a marfurilor la import, deschis de biroul vamal special in acest scop.
Cantitatile inscrise pe declaratiile vamale de plasare sub regim vamal de antrepozit si verificate de catre agentii vamali sunt incarcate in evidenta operativa a antrepozitului si sunt descarcate cu cantitatile constatate de agenti la iesirea din antrepozit.
Seful biroului vamal poate autoriza tinerea evidentei pe fise de magazie sau prin intermediul unui program informatic.
Inscrierile din evidente nu sunt inchise dupa o operatiune de inventariere a marfurilor, chiar si daca aceasta a dus la constatarea unei lipse sau a unui excedent de marfuri. In aceste ultime doua cazuri cantitatea de marfuri constatata cu ocazia inventarierii este reportata intr-o noua evidenta, iar agentul vamal desemnat cu inventarierea completeaza o nota de receptie: datele inscrise trebuie sa coincida cu nota de constatare a lipsurilor sau a surplusului de marfuri.
Evidenta operativa se inchide pe data de 31 decembrie a fiecarui an calendaristic.
Cantitatile de marfuri inscrise in evidenta si aflate in stocul antrepozitului vamal se reporteaza in evidenta corespunzatoare noului an calendaristic care urmeaza (prin debitarea evidentei vechi si creditarea evidentei noi). Nota de receptie mentionata mai sus nu este modificata si este pastrata ca atare in evidenta.
Seful biroului vamal poate stabili alta data de inchidere a evidentei si deschiderea alteia noi, daca aceste operatiuni necesita un volum prea mare de munca fata de personalul si conditiile disponibile.
Seful biroului vamal poate dispune pastrarea evidentei antrepozitului pe baza unor inscrisuri curente, a unor elemente de identificare a marfurilor (de exemplu: greutate, litraj, numar de piese etc.). in acest caz nu se intocmeste nota de receptie.
Fisele de stoc (vezi anexele 17.1, 17.2 si 17.3)
Fisele de stoc sunt utilizate obligatoriu pentru inregistrarea intrarilor si iesirilor de marfuri in si din antrepozitul vamal, din ele putandu-se deduce stocul scriptic existent la un moment dat.
Titularul de antrepozit trebuie sa inscrie datele in fisele de stoc, diferentiate conform urmatoarelor criterii: a) pe titular de antrepozit (doar pentru antrepozitul de tip A); b) pe perioada de inchidere (an calendaristic sau an contabil); c) pe fel, tip si calitate ale marfurilor; d) pe originea marfurilor; e) pe tara de provenienta, daca este cazul; f) distinct, pentru marfurile obtinute in regim de perfectionare activa in antrepozitul vamal; g) distinct, pentru marfurile obtinute in regim de transformare sub control vamal in antrepozitul vamal; h) distinct, pentru marfurile de aceiasi origine si sosite din aceiasi tara, dar care sunt facturate in devize diferite.
Bilantul periodic al evidentei operative
Evidenta operativa a antrepozitului vamal este inchisa o data pe an.
Aceasta nu impiedica dreptul titularului de antrepozit sa solicite biroului vamal inchiderea evidentei operative la intervale de timp mai mici sau dreptul biroului vamal de a impune acest fapt (prestabilit la acordarea autorizatiei de antrepozit sau decizia ulterioara a sefului biroului vamal).
Inchiderea evidentei operative nu trebuie sa coincida cu sfarsitul unui an calendaristic, ci cu inventarul stocului titularului de antrepozit.
In momentul prezentarii decontului de inchidere, biroul vamal poate dispune efectuarea unui control general asupra miscarilor de stoc.
La completarea rubricilor specifice din declaratia vamala se tine seama si de indeplinirea conditiei de concordanta cu iesirile de marfuri din antrepozit si de inventarele efectuate in perioada supusa declararii.
La inchiderea evidentei operative se vor face referiri in fisa de stoc. Evidenta operativa este organizata in mod distinct pentru marfurile straine si, dupa caz, pentru marfurile romanesti din antrepozit.
Daca drepturile de import aferente marfurilor obtinute in regim de perfectionare activa in antrepozitul vamal figureaza pe fisele de stoc, o coloana suplimentara corespunzatoare acestora este deschisa in evidenta operativa a stocului.
Decontul de inchidere, precum si un exemplar al evidentei stocurilor se remit biroului vamal cel tarziu la sfarsitul celei de-a doua saptamani care urmeaza perioadei si sunt insotite de urmatoarele documente: a) fisele de stoc; b) declaratiile vamale corespunzatoare modificarilor stocului; c) declaratiile vamale aferente marfurilor introduse in circuitul economic, validate pe parcursul anului; d) atunci cand este cazul, declaratiile vamale care stau la baza platii taxelor si a drepturilor de import aferente lipsurilor, pierderilor si erorilor (intocmite in vederea regularizarii acestora).
Utilizarea decontului de inchidere
Titularul de antrepozit are obligatia de a indeplini instructiunile biroului vamal privind regularizarea diferentelor constatate cu ocazia controlului deconturilor.
Dupa regularizarea diferentelor constatate agentul vamal desemnat de biroul vamal face urmatoarea mentiune pe decont:
Daca un dosar trebuie transmis pe cale ierarhica pentru decizie in legatura cu neregularitatile constatate si cu aplicarea de contraventii, aprobarea decontului nu poate avea loc decat dupa luarea la cunostinta a deciziei.
Dupa terminarea controlului biroul vamal anunta titularul antrepozitului ca decontul este acceptat si ii remite acestuia evidentele fiselor de stoc.
Celelalte documente referitoare la decont sunt pastrate de catre biroul vamal.
Pastrarea evidentelor si a fiselor de stoc
Titularul de antrepozit este obligat sa pastreze evidentele si fisele de stoc timp de 5 ani de la data inchiderii decontului in care figureaza si sa le prezinte autoritatilor vamale la simpla cerere a acestora.
Decontul final
Decontul final se intocmeste numai in cazul revocarii autorizatiei de antrepozit vamal.
Marfurile aflate in stocul rezultat dupa decontul final trebuie sa primeasca o destinatie autorizata:
- in 30 de zile de la data revocarii autorizatiei, pentru antrepozitele de tip A, C sau D;
- in termenul prevazut in decizia de revocare a autorizatiei, pentru antrepozitul de tip B.
Inventarierea marfurilor din antrepozitul vamal
Biroul vamal este obligat sa inventarieze stocul de marfuri din antrepozitul vamal cel putin o data intr-un an calendaristic.
Pe parcursul inventarului trebuie sa se tina seama de pierderile de marfuri rezultate din cauze naturale, cum este uscarea sau evaporarea (daca acestea sunt admise prin reglementarile legale in vigoare).
Aceste posibile pierderi nu pot in nici un caz acoperi scoaterile frauduloase de marfuri din antrepozitul vamal.
In situatia in care se constata, cu ocazia inventarierii, marfuri care lipsesc, pentru acestea se datoreaza taxele vamale si celelalte drepturi de import.
In situatia in care se constata, cu ocazia inventarului, cantitati de marfuri in plus, acestea sunt preluate imediat pe noi declaratii de plasare a marfurilor in antrepozit pe numele aceluiasi titular al operatiunii; declaratiile vamale se intocmesc pe baza constatarilor din procesul verbal de inventariere.
Aceiasi procedura este aplicata atunci cand diferentele sunt constatate de catre titularul de antrepozit.
Agentul desemnat de biroul vamal pentru realizarea acestei operatiuni ia decizia privind efectuarea unei inventarieri complete sau partiale.
Inventarierea presupune desfacerea coletelor si controlul sumar al cantitatilor de marfuri, in functie de datele inscrise cu ocazia plasarii marfurilor in antrepozitul vamal, in prezenta titularului de antrepozit.
Atunci cand, cu ocazia inventarierii, agentii vamali constata diferente semnificative intre marfurile aflate in stoc si cele declarate la plasarea in regim vamal de antrepozitare sau in cazul unei contestatii, inventarul este efectuat intr-o maniera aprofundata si precisa. in aceste situatii este obligatorie prezenta titularului de antrepozit sau a reprezentantului desemnat de acesta.
Titularul antrepozitului poate solicita sefului biroului vamal efectuarea unui inventar suplimentar al marfurilor, fara ca actiunea sa fie motivata de prezumarea unor lipsuri sau neconcordante existente in evidenta.
Agentii vamali insarcinati cu inventarul intocmesc, in doua exemplare, un proces-verbal de inventar.
Un exemplar este remis persoanei interesate, iar celalalt exemplar este destinat biroului vamal pentru evidenta.
Daca stocul real de marfuri gasit cu ocazia inventarului difera de stocul scris in evidente pe baza documentelor de intrare si de iesire din antrepozit, se procedeaza dupa cum urmeaza: a) cand stocul real este mai mare decat cel scriptic, diferenta este contabilizata ca intrare; b) cand stocul real este mai mic decat cel scriptic, iar diferenta se datoreaza unei cauze naturale, cantitatea de marfuri care lipseste se inregistreaza intr-o coloana distincta din evidenta operativa a antrepozitului, rezervata inscrisurilor de descarcare; agentul vamal insarcinat cu controlul trebuie sa decida daca aceasta cantitate poate fi acceptata ca pierdere determinata de cauze naturale; pentru marfurile la care prin lege se prevede o pierdere maxima, pierderea poate fi luata in considerare in functie de procentajul maxim admis; c) cand stocul real este mai mic decat cel scriptic, iar agentul vamal considera ca acest fapt nu poate fi circumscris unei cauze naturale, cantitatea de marfuri care lipseste se inregistreaza ca iesire pentru import.