Prin gradul lor mare de adaptabilitate la piata, prin numeroasele locuri de munca pe care le pot crea in economia locala, prin posibilitatea valorificarii superioare a unor resurse locale, I.M.M.-urile necesita o mai mare atentie din partea factorilor politici, legislativi, financiar -; bancari etc. interesati. h8l6lg
I.M.M.-urile raman entitati economice flexibile, iar sectorul in ansamblu are un potential deosebit in stimularea cresterii si dezvoltarii economiei nationale. Aceasta categorie de firme a jucat si continua sa joace un rol important in sustinerea unor economii dintre cele mai puternice, care la prima vedere par a se sprijini pe mari concerne nationale si multinationale. Este cazul Germaniei si Japoniei spre exemplu, economii solide in care marile concerne reprezinta varful aisbergului, baza acestora, partea scufundata, cea care nu se vede, de 7/8 o formeaza firmele familiale, mici si mijlocii. In Germania, I.M.M.-urile reprezinta 99,5% din totalul firmelor germane si concentreaza 70% din totalul fortei de munca. O situatie asemanatoare exista si in Japonia si in alte tari dezvoltate din punct de vedere economic.
Potentialul de crestere al firmelor din categoria I.M.M.-urilor este imens in Romania, unde se inregistreaza in medie 14 I.M.M.-uri la 1.000 locuitori, cu mult sub nivelul tarilor dezvoltate. Chiar si in aceste conditii, uneori dificile, in care isi desfasoara activitatea, firmele mici si mijlocii au contribuit in anul 2001, cu cca. 67% la formarea produsului intern brut al Romaniei.
Din perspectiva sistemului bancar firmele mici si mijlocii reprezinta un sector strategic spre care fiecare banca finantatoare isi concentreaza atentia, din mai multe motive, demne de a fi retinute de orice bancher :
• firmele mici si mijlocii asigura o buna dispersie a riscului, ferind astfel bancile de o concentrare a acestuia pe un numar redus de clienti mari, care ar putea conduce la perturbatii majore;
• I.M.M.-urile raman ”furnicile economiei”, statornice si fidele fata de banca, ele acceptand costurile standard (dobanzi, comisioane, speze bancare) practicate de banci, asigurand o buna profitabilitate daca afacerile sunt bine conduse. In opozitie cu I.M.M.-urile, de multe ori marii clienti sofisticati, pe langa o concentrare a riscului, solicita facilitati importante la costuri, cu implicatii majore asupra profitabilitatii bancii ;
• Marile firme, pe langa faptul ca migreaza destul de repede si usor de la o banca la alta, au mai multe posibilitati de finantare, pe langa piata bancara, ele pot apela usor si la piata de capital (interna sau internationala) pentru atragerea de resurse;
• Nu trebuie uitat ca I.M.M.-urile sunt in general buni platnici, inclusiv catre buget, pierderile imense acumulandu-se indeosebi, la marile companii cu capital de stat, sau nu numai.
Acestea sunt doar cateva aspecte care demonstreaza ca firmele mici si mijlocii constituie o piata deosebit de atractiva, cu un imens potential de crestere, pentru care bancile merita sa se lupte. Un mare bancher sublinia ca: „Cine va avea I.M.M.-urile de partea sa, va avea asigurat viitorul bancii”.
Cu toate dificultatile si greutatile inerente perioadei de tranzitie la economia de piata, sectorul I.M.M.-urilor din Romania a fost permanent sustinut de bancile romanesti. Astfel, Banca Comerciala Romana, ca lider de necontestat al pietei bancare romanesti si principalul finantator al economiei reale, a acordat o atentie speciala afacerilor cu firmele mici si mijlocii, avand incheiat un acord de parteneriat strategic cu Consiliul National al Intreprinderilor Private Mici si Mijlocii din Romania si mentinand relatii excelente cu fostul Minister al Intreprinderilor Mici si Mijlocii.
In perioada 1 ianuarie -; 30 septembrie 2002 Banca Comerciala Romana a acordat pe rulaj clientilor sai, din categaria I.M.M.-urilor, credite in lei si valuta, pe termen scurt, mediu si lung in suma de 60.512 miliarde lei (echivalent cu 1.831 mil. USD) din care au ramas in sold, la finele lunii septembrie credite de circa 20.863 mld. (echivalent 631,2 mil. USD).

Pentru a avea o imagine a aportului BCR la sustinerea clientilor din categoria I.M.M.-urilor prezentam situatia creditelor existente in soldul bancii la 30 septembrie 2002, comparativ cu 31 decembrie 2001 (tabelul de mai jos):

Sold la 31.12.2001 Sold la 30.09.2002 Diferente suma Diferente %
Total credite acordate de BCR clientilor sai 33.308,2 45.096,9 11.788,7 135,4%
Din care :
Credite acordate I.M.M.-urilor 13.493,9 20.863,0 7.369,1 154,6%
Sursa: Date de la BCR

Din evolutia prezentata mai sus, rezulta ca volumul total al creditelor angajate de I.M.M.-uri a crescut, la 30 septembrie 2002, fata de finele anului 2001, intr-un ritm mult mai accentuat decat volumul total al creditelor neguvernamentale (+54,6% fata de 35,4 %), ceea ce a facut ca ponderea imprumuturilor acordate I.M.M.-urilor in portofoliul total de credite al Bancii Comerciale Romane, sa creasca in perioada analizata, de la 40,5% la 46,3%.
Din volumul total de credite acordate IMM-urilor 70,3% sunt credite in lei si 29,7% credite in valuta. Din acest punct de vedere BCR actioneaza si ca un consultant pentru clientii sai, in scopul protectiei acestora impotriva riscului deprecierii cursului monedei nationale in raport cu principalele valute (Dolari SUA si respectiv EURO) si a prevenirii fenomenului de “dolarizare“ a economiei nationale.
Dispersia pe ramuri de activitate a creditelor angajate de intreprinderile mici si mijlocii se prezinta astfel (septembrie 2002): o Comert 8.142.082 mil.lei (39% din total credite acordate I.M.M.-urilor) o Industria prelucratoare 7.554.291 mil.lei (36,2 %) o Tranzactii imobiliare -; 1.603.050 mil. lei (7,7%) o Agricultura -; 837.633 mil. lei (4,0 %) o Constructii -; 782.857 mil. lei (3,8%) o Transporturi - 840.350 mil.lei (4,0%)
In acelasi timp, BCR ramane principalul derulator al programelor speciale de finantate de autoritatile romane sau din cele ale Uniunii Europene. Principalele programme derulate prin BCR si sumele alocate, in special pentru I.M.M.-uri sunt prezentate in tabelul de mai jos:

Programul de finantare Valuta Suma prevazuta a se derula prin BCR
Facilitate de finantare a I.M.M.-urilor - BERD EURO 20mil. Transa I
20 mil. Transa II
Programul de reconstructie a zonelor miniere MARR-UE EURO 3.7 mil ( revolving)
Programul PHARE 2000 „Coeziune economica si sociala” EURO 8.1 mil ( revolving )
Proiectul de Dezvoltare a Muntilor Apuseni, finantat prin Imprumutul guvernamental extern contractat de Fondul International de Dezvoltare Agricola Drepturi Speciale de Tragere (DST) 12.4 mil
Programul de Restructurare Industriala si Reconversie Profesionala - RICOP EURO 30 mil.
Programul de Preaderare SAPARD ”Imbunatatirea prelucrarii si marketingulului produselor agricole si piscicole” EURO 52.8 mil.
Programul ANOFM/2001 LEI 975 mld.
Date de la BCR

6.1 Unele aspecte privind activitatea bancilor din prisma anteprenorului
Activitatea de creditare se bazeaza in primul rand pe analiza viabilitatii si realismului afacerii. Determinarea egibilitatii si a capacitatii de plata a clientilor se face si prin analiza aspectelor nefinanciare, care reprezinta prima analiza pe care o efectueaza ofiterul de credite la solicitarea unui imprumut. Analiza aspectelor nefinanciare se realizeaza atat pe baza documentelor depuse de societate, cat si pe baza informatiilor primite de la persoanele autorizate sa reprezinte societatea la interviurile luate de ofiterul de credite. Imprumutatul are obligatia sa puna la dispozitia bancii toate documentele si actele, care permit ofiterului de credit sa evaleze potentialul sau economic, organizatoric si financiar. Aceste documente se refera la:
- actele de infiintare a societatii;
- modificarile intervenite in statutul societatii de la infiintare si pana la data solicitarii creditului;.
- bilanturile contabile privind activitatea trecuta si prezenta a societatii (vizate de Directia Generala a Finantelor Publice);
- previziunile financiare ale solicitantului;
- orice alte documente, care pot ajuta ofiterul de credite in analiza creditului.
Dintre factorii nefinanciari, care influienteaza activitatea clientului enumeram:
• factorii interni;
• factorii externi. a. Din categoria factorilor interni mentionam:
1. conducerea activitatii (managementul firmei);
2. activitatea clientului;
3. strategia sa proprie. b. Din categoria factorilor externi amintim:
1. domeniul de activitate de baza;
2. incadrarea activitatii clientului in politica economica generala si in tendintele strategiei viitoare, privind respectivul domeniu de activitate;
3. impactul legislatiei financiar-contabile asupra activitatii clientului.
Ofiterul de credite poate efectua o analiza eficienta a prognozelor societatii, numai dupa cunoasterea si intelegerea temeinica a activitatii acesteia. Din cele aratate mai sus rezulta ca analiza aspectelor nefinanciare pastreaza o importanta deosebita in activitatea de creditare a ofiterilor de credite.

6.2. Unele instrumente financiare pentru sustinerea unui bun plan de afaceri
Pentru a asigura o mai mare elasticitate si operativitate in activitatea de creditare a sectorului privat, BCR a aprobat prin Circulara 28/1993 completarea Normelor Metodologice nr. 8/1991 si anume ‘’Creditarea societatilor recent infiintate‘’ prin utilizarea planului de afaceri. In normele metodologice nr. 1/1997, la documentatia necesara pentru obtinerea creditelor, la sectiunea 3 a fost prevazuta si depunerea unui plan de afaceri la banca pe langa celelalte documente. In cadrul normei metodologice privind activitatea de creditare nr. 1/2000, sunt prezentate principalele elemente care trebuie incluse intr-un plan de afaceri de catre oricare agent economic, care solicita un credit la banca.
Deci mentionam ca in afara de Bugetul de venituri si cheltuieli (B.V.C.-ul) intocmit pe perioada de solicitare a creditului, societatea trebuie sa elaboreze si un plan de afaceri. Acesta este o notiune aparent noua in practica economica si ca orice element nou, trebuie intelesa corect semnificatia sa. Se spune ca in afaceri, ca de altfel in oricare alt domeniu, a lucra fara buget inseamna a lucra la intamplare. Bugetul de venituri si cheltuieli si fluxul de numerar (cash flow) reprezinta chintesenta planului de afaceri. Nici o firma, mare sau mica, nu poate pretinde ca este condusa bine daca nu are un bun plan de afaceri. Nici un manager nu se poate considera un adevarat manager, fara un plan de afaceri, incheiat cu un buget propriu. Un plan de afacere bun este o schema de actiune construite logic. El presupune o gandire de perspectiva asupra afacerii societatii. Este bine ca planul de afacere sa fie intocmit de o persoana ce activeaza in cadrul societatii sau de insusi managerul, sau de o persoana specializata in elaborarea de astfel de planuri. Un manager bun isi intocmeste un plan de afaceri realist fie ca apeleaza la credite fie ca nu apeleaza. Planul de afaceri ramane principalul instrument care il ajuta pe manager sa conduca bine afacerea. Se spune ca o societate e mai bine sa aiba un plan de afaceri oarecare decat sa nu aiba nici unul. Elementele necesare pentru ca un manager sa poata sa-si gestioneze corect afacerea vizeaza cunoasterea precisa:

- a fondurilor de care are nevoie societatea;
- cand va avea nevoie de aceste fonduri;
- destinatia acestor fonduri;
- cum societatea va fi capabila sa returneze imprumutul solicitat.
Planul de afaceri va trebui sa raspunda la toate aceste intrebari. Afacerile conduse pe baza unui plan concret de afaceri si nu pe baza reactiei la evenimente au sanse mai mari de succes. Altfel spus, planul de afaceri trebuie sa cuprinda referiri la urmatoarele 3 elemente fundamentale:
- Situatia actuala a afacerii;
- Evolutia viitoare a afacerii;
- Modalitatii concrete de realizare a obiectivului propus.
Elaborarea unui plan de afaceri nu este un exercitiu rigid, ci o aptitudine de a investiga diferite directii de evolutie a afacerii, de a selectiona actiunile care conduc la cele mai benefice rezultate. Se spune ca fiecare afacere este constituita din 3 elemente vitale: omul, ideea si banii. De aceea este important ca insusi managerul sa-si intocmeasca propriul plan de afaceri. Un plan de afaceri trebuie sa fie bine structurat, sa acopere toate punctele cheie ale afacerii si sa fie simplu de realizat. Din practica de creditare se poate desprinde faptul ca majoritatea creditelor restante au avut la baza o lipsa de cunoastere a managementului afacerii si o slaba analiza a afacerii de catre ofiterul de credite. Planul de afaceri trebuie sa convinga lucratorii de banca care fac analiza creditului. Daca la inceput suntem convinsi ca afacerea este foarte buna, pe parcursul creditarii pot aparea greutati in derularea activitatii de baza a societatii, dar in final masurile intreprinse vor trebui sa ne conduca la o creditare eficienta. Pentru realizarea acestui deziderat ofiterul de credite trebuie sa identifice daca managerul societatii si-a insusit afacerea prezentata in planul de afacere. Din acest motiv ofiterul de credite trebuie sa initieze o discutie-interviu cu managerul societatii, interviu care consta:
- fie in adresarea unor intrebari deschise (la care se poate da si un alt raspuns decat cel exact) precum :
- Considerati ca .................?
- Puteti sa ...........................?
- Credeti ca......................... ?
- fie in adresarea unor intrebari inchise (cu raspunsuri fara echivoc)
- Ce?; Unde ?; De cand ?; Pana cand ?
Ca urmare a discutiilor purtate cu anteprenorul, ofiterul de credite obtine o imagine de ansamblu asupra ideii pe care si-a facut-o patronul fata de afacerea prezentata bancii. De asemenea, rezulta si o imagine foarte clara asupra posibilitatilor societatii de a realiza venituri pentru a rambursa creditul si dobanda aferenta, precum si marimea dividendelor estimate, impreuna cu scopul afacerii, care reflecta vointa si putinta clientului in afacerea prezentata bancii.
Cand un manager nu este suficient de bine pregatit din punct de vedere economic, atunci e bine sa apeleze la intocmirea planului de afaceri de catre o societate specializata in acest domeniu. In acest caz, banca prin ofiterul de credit trebuie sa manifeste o prudenta mai mare, in sensul ca afacerea asa cum este prezentata in planul de afacere, sa poata fi realizata in totalitate de acelasi manager. Un plan de afaceri trebuie sa contina urmatoarele elemente:
A. Prezentarea generala a societatii ;
B. Analiza pietei produselor realizate;
C. Organizarea activitatilor de baza din societate;
D. Informatiile financiare.
A. Prezentarea generala a societatii cuprinde date despre identificarea clientului, din punct de vedere juridic, cat si a afacerii pe care o realizeaza. Acest capitol cuprinde urmtoarele elemente:
1. Date de baza despre agentul economic si anume: a. denumirea agentului economic. b. forma sa juridica cuprinsa sub forma de :
• societate comerciala in nume colectiv;.
• societate comerciala in comandita simpla;.
• societate comerciala pe actiuni;.
• societate comerciala cu raspundere limitata;
• societate agricola;
• societate nationala;
• companie nationala si/sau regie nationala. c. adresa agentului economic:
• sediului central si acolo unde este cazul adresa sa comerciala;.
• sediul fiecarei filiale, sucursale, punct de lucru etc. d. inmatricularea la Oficiul Registrului Comertului cu :
• numar, data, cod fiscal. e. proprietarii societatii:
• actionarii sau asociatii;
• contributia fiecaruia la capitalul social. f. scurt istoric a activitatii desfasurate pana in prezent, mentionand activitatea de la data infiintarii si pana in prezent, precizandu-se cand a inceput in mod efectiv activitatea pentru care a fost creata societatea, evolutia evenimentelor mai importante din activitatea sa (modificarile intervenite in statut, contractul sau actul constitutiv al societatii, sau orice alte modificari care ar interesa banca pentru definirea bonitatii clientului) g. valoarea capitalului social subscris, din care cel varsat efectiv. h. principalul obiect de activitate desfasurat in mod efectiv de societate si anume: productie, constructii, transport, servicii, comert etc. i. principalele produsele realizate si/sau serviciile prestate etc. j. managementul agentului economic -; situatie in care trebuie precizate urmatoarele elemente:
• structura ierarhica a conducerii societatii;
• cine conduce efectiv societatea;
• functiile detinute de fiecare cadru de conducere din societate;.
• ultimile studii absolvite de fiecare cadru de conducere;.
• inlocuitorii prevazuti in contract in caz de absenta, boala, deces etc.
2- Prezentarea afacerii propriu-zise
Conceptul general al afacerii este o descriere pe scurt, la nivel de idee, a ceea ce intentioneaza societatea sa intreprinda, in momentul solicitarii creditului la banca si anume:
• sa inceapa o noua afacere;
• sa o dezvolte o afacere deja existenta;
• sa introduca in fabricatie un nou produs;
• sa patrunda pe un nou segment de piata;
De asemenea, in planul de afacere trebuie sa se explice motivatia afacerii, modul general in care aceasta va fi realizata precum si sansele si riscurile realizarii sale.
In cadrul acestei prezentari se va face o scurta descriere a afacerii ce urmeaza sa o intreprinda societatea, mentionandu-se:
- data demararii afacerii, care poate fi data cand s-a demarat afacerea, sau data cand urmeaza ea sa demareze (sa inceapa in mod efectiv).
- stadiul actual al afacerii, precizandu-se daca ea este in faza de idee, in faza de proiect, sau efectiv in derulare.
- stadiul de viata al domeniului de activitate. In acest caz se prezinta momentul din viata afacerii si anume: lansarea, avantul, maturitatea sau declinul afacerii.
- actiunile intreprinse pana la solicitarea creditului:
* achizitii de materii prime, materiale etc.
* studiu de piata.
* contractele incheiate cu furnizorii, clientii, tertii.
* analizele tehnico-economice etc.
- actiunile preconizate dupa contractarea creditului:
• asigurarea spatiului productiv, comercial etc.;
• aprovizionarea cu materii prime, materiale, utilaje, echipamente, mobilier etc.;
• asigurarea conditiilor tehnico-;economice, sanitare etc.
- necesarul total de resurse de finantare pentru realizarea afacerii, din care:
• surse proprii, existente in conturile societatii;
• surse atrase - imprumuturi.
- dimensiunea afacerii, adica:
* volumul incasarilor anuale;
* volumul profitului;
* marimea segmentului de piata ocupat, precizandu-se :
- numarul clientilor;
- importanta clientilor;
- aria geografica.
- obiectivele concrete ale afacerii. In vederea atingerii scopului final societatea trebuie sa-si formuleze in termeni precisi obiectivele afacerii, care pot fi pe termen scurt (un an), mediu si lung (3-5 ani).
- influenta asupra mediului inconjurator, care cuprinde:
* cantitatile si caracteristicile emisiilor poluante;
* mijloacele de tratare si neutralizare a emisiilor poluante;
* crearea de noi locuri de munca;
* dezvoltarea infrastucturii si a retelei nationale de drumuri;
* utilitati publice etc.

B -; ANALIZA PIETEI
In cadrul planului de afaceri, descrierea pietei are o importanta esentiala. O strategie buna de afaceri trebuie sa se bazeze pe o strategie corespunzatoare de marketing. In acest capitol, vom mentiona concluziile desprinse dintr-un studiu de piata pe care orice societate trebuie sa le retina si anume:

B.1 Produsul, prestarea de serviciu sau activitatea comerciala
1. Descrierea exacta a produsului/ serviciului/ marfii, evidentiind: a) in cazul unui produs nou: aspectul fizic, caracteristicile tehnice si performantele sale, utilitatea si nevoile lui; b) in cazul prestarilor de servicii se vor mentiona: caracteristicile tipului de serviciu, pentru a se intelege la ce servesc aceste servicii; c) in cazul activitatilor comerciale, se va urmari: gama de produse care se comercializeaza, aria de valorificare cu amanuntul sau cu ridicata, daca se furnizeaza servicii specifice: post vanzare, de transport la domiciliu, garantile acordate, reparatiile gratuite etc.
2. Parametrii economici ai produsului/serviciului/comertului.vor fi evidentiati de urmatoarele elemente: costul unitar, pretul de vanzare unitar, adaos comercial practicat, marimea taxelor, comisioanelor si marja importatorului.

B.2 Segmentul de piata ocupat de produs
Determinarea pozitiei ocupate de client pe piata presupune cunoasterea urmatoarelor aspecte :
1. piata clientului:
* prezentarea caracteristicilor specifice ale pietei:
- sezoniera sau permanenta etc.
* cunoasterea nevoilor carora se adreseaza produsul:
- vestimentatie,
- alimentatie,
- electro-casnice,
- birotica etc.
2. localizarea pietei (amplasarea sa):
• locala;
• regionala;
• nationala;
• internationala.
3. tendintele actuale ale pietei:
• declin;
• stagnare;
• progres lent;
• expansiune rapida.
4. caracteristicile cererii pentru produsul/serviciul/comertul societatii:
• cerere zilnica;
• cerere anuala;
• cerere sezoniera.
De asemenea, trebuie cunoscuta si corelata evolutia cererii din ultimii ani cu cererea previzionata.
5. tipul clientilor
In aceasta sectiune trebuie cunoscute urmatoarele aspecte:
• beneficiarii pentru produsul / serviciul / marfa produsa (ex.: persoane individuale, colectivitati, comercianti cu ridicata sau cu amanuntul, societati comerciale, agricole, regii autonome, institutii publice etc.);
• numarul clientilor;
• reputatia clientilor;
• conditii de vanzare/cumparare;
• perioada si conditiile de creditare primite de producator;
• modalitatea de plata;
• tipul clientilor: permanenti sau sezonieri;
• natura contractelor;
• nominalizarea principalilor clienti, mentionandu-se fidelitatea si soliditatea financiara a acestora;
• existenta unor rai platnici potentiali cumparatori si analiza duratei de decontare a creantelor;
• riscul falimentului pentru clienti.
6. principalii concurenti din piata
In acest caz se mentioneaza principalii concurenti, pentru acelasi tip de produs / serviciu / marfa ce se desface pe piata si pentru fiecare se trec caracteristicile care sunt cunoscute, de exemplu:
• marimea- cantitativa si valorica;
• numarul de personal;
• reputatia clientilor;
• marimea segmentului de piata.
De asemenea, trebuie prezentate avantajele concurentilor fata de clientul bancii si invers. Notiunea de concurenta trebuie inteleasa in sens larg, incluzand alaturi de concurentii actuali si pe cei potentiali.

B.3 Strategia de comercializare a produsului cuprinde:
1. politica produsului -; care se refera in esenta la:
• modul de prezentare;
• aspectul comercial;
• ambalajul utilizat;
• tipul de garantii si servicii oferite cumparatorului;
• existenta unui singur tip de produs in piata sau existenta unei game variate de produse.
2. politica de preturi -; prin care se va preciza:
• cum au fost stabilite preturile ?
• daca si cand se aplica reduceri de preturi ?
• care este nivelul acestora fata de concurenta din piata?
3. politica de distributie -; se vor preciza care sunt canalele de distributie a produsului / serviciului/ marfii si anume:
• distributie directa;
• distributie prin intermediari, adica prin reprezentanti ai unei societati comerciale din domeniul comertului sau a unei firme de comert exterior.
4. modalitati de vanzare a produsului:
• cu ridicata;
• cu amanuntul, prin magazin propriu;
• printr-o retea de magazine specializate;
• direct la domiciliul clientului;
• direct prin vanzatori sau comercianti independenti;

• direct la export prin firme specializate.
5. mijloace de promovare/ reclama
Politica de marketing promovata de societate cuprinde indeosebi mijloace de promovare si modalitatati deja consacrate de reclama. Este eficient pentru banca sa cunoasca si marimea cheltuielilor efectuate de agentul economic cu reclama sau pentru promovarea produsului prin:
• cataloage si brosuri;
• participari la targuri si expozitii internationale;
• prin posturile de radio, T.V., presa de specialitate etc.

C. Organizarea activitatii cuprinde:

- C.1 Conditiile necesare desfasurarii normale a activitatii propuse.

I Organizarea Afacerii materializata prin:
1. modul de finantare si organizare a afacerii reflectata prin:
• procesul de productie: descriere, timp, fondurile necesare;
• etapele de baza: timp, fonduri necesare etc.
2. organizarea fluxului de productie
Se vor mentiona distinct principalele etape, iar pe fiecare etapa se vor preciza urmatoarele elemente:
• costurile totale;
• dificultatile din cadrul fluxurilor de productie;
• riscurile evaluate;
• cerintele tehnice de productie;
- personalul necesar;
- suprafetele si capacitatile de productie;
- echipamentele necesare;
- mijloacele de transport utilizate;
- materiile prime si materialele necesare etc.
3. modalitati de asigurare a calitatii si procedurile de control prin:
• norme interne;
• standarde interne si/sau internationale;
• tehnici recunoscute pentru asigurarea si controlul calitatii.
4. conditii de manipulare si transport -; se vor mentiona modalitatile utilizate pentru transportul produselor, in cadrul activitatii de baza.

II Suprafetele de productie si/sau de comercializare
1. caracteristicile suprafetelor de productie si comercializare
Se vor prezenta in detaliu:
• suprafetele de productie si de comercializare angajate;
• destinatia principalelor suprafete:
- pentru productie;
- pentru depozitare;
- pentru comercializare;
• forma de proprietate:
- proprietar al suprafetei;
- suprafata inchiriata;
- suprafata preluata in locatie de gestiune.
2. gradul de satisfacere a necesarului util de suprafete de productie si de comercializare
Se vor face precizari daca pentru afacerea ce urmeaza a fi creditata este suficienta suprafata existenta sau societatea preconizeaza o extindere a acesteia. In acest caz se vor mentiona urmatoarele elemente:
• caile de extindere, prin achizitie sau inchiriere;
• marimea suprafetelor utile;
• localizarea sau amplasarea acestora;
• costurile de achizitie sau inchiriere.

I I I -; Echipamentele si utilajele necesare
1. mijloace fixe necesare
Se vor nominaliza distinct urmatoarele elemente:
• tipul echipamentelor, utilajelor si a mijloacelor de transport;
• destinatia acestora:
- pentru productie;
- pentru activitati auxiliare;
- pentru servicii.
2. caracteristicile tehnico-;economice ale mijloacelor fixe necesare, adica:
• parametrii tehnici, economici si functionali;
• anul de fabricatie a fiecarui mijloc fix;
• starea fizica (noi, uzate si gradul de uzura al fiecaruia);
• capacitatea maxima de productie.
3. conditiile de achizitie si exploatare
Trebuie mentionate :
• costurile de achizitie a mijloacelor fixe noi;
• costurile de achizitie a mijloacelor fixe second hand (la mana a doua);
• chiria aferenta mijloacelor fixe inchiriate;
• durata contractului de inchiriere;
• durata locatiei de gestiune.

IV. -;Materialele si produsele realizate
1. necesarul de materiale si marfuri realizate
Pentru buna desfasurare a procesului de productie si de comercializare, trebuie mentionat necesarul cantitativ si valoric de:
• materii prime;
• semifabricate;
• produse finite realizate;
• marfuri produse.
2. furnizori
Se vor nominaliza furnizorii reali, care vor asigura aprovizionarea cu cele necesare desfasurarii procesului de productie si de comercializare. De asemenea se va preciza daca acesti furnizori au fost contactati, daca s-au incheiat contracte comerciale cu acestia, daca sunt in curs de negociere sau preconizate si daca s-au stabilit conditiile de plata (plata cash, la termen, prin acreditiv etc.)
3. ponderea cheltuielilor de aprovizionare in totalul cheltuielilor de productie.
Cheltuielile de aprovizionare trebuie analizate foarte bine, deoarece nivelul lor poate influenta semnificativ nivelul profitului societatii.

- C.2 Conducerea societatii cu precizarea:
1.Responsabilitatii conducatorilor din societate;
2.Angajatul “cheie” din societate (prin cunostintele si informatiile pe care le detine);
3.Monitorizarea personalului -; adica modalitatea de supraveghere a personalului angajat pentru realizarea atributiilor de serviciu.

- C.3 Personalul angajat
1. Numarul total de angajati -; necesar pentru realizarea proiectului, precum si evolutia acestuia in functie de dezvoltarea afacerii. Societatea trebuie sa prezinte ultima organigrama aprobata de Consiliul sau de Administratie;
2. Structura personalului:
• la inceputul afacerii;
• evolutia structurii in concordanta cu previziunea financiara, cu mentionarea personalului :
- direct productiv;
- auxiliar;
- administrativ;
- lucratori comerciali;
- conducerea societatii.
3. Pregatirea profesionala
• a personalului existent;
• modalitatile de instruire si de calificare in functie de noile cerinte.
4. Salarizarea si recompensele acordate -; mentionandu-se:
• modalitatea de plata;
• modalitatea de premiere a personalului;
• modul de penalizare pentru nerealizarea sarcinilor.
5. Securitatea muncii - Metodele utilizate pentru asigurarea masurilor de protectia muncii, conform reglementarilor in vigoare.

D. Informatiile financiare

D.1 Situatia financiara curenta aferenta
1. Situatiei patrimoniale;
2. Regimului juridic al patrimoniului detinut:
3. Regimului de proprietate asupra terenurilor;
4. Echipamentelor aflate in leasing;
5. Echipamentelor inchiriate.

D.2 Previziunea financiara mentionandu-se:
- previziunea fluxului de numerar;
- previziunea datelor sintetice din bilant, daca este posibil.