r6r11rd
1.1 Evolutia si importanta sistematizarii marfurilor alimentare
Consumatorul actual este din ce in ce mai dispus sa renunte la stocari riscante de produse alimentare putin prelucrate, vandute in stare neambalata sau precar ambalata, preferand sorto-tipo dimensiuni cat mai inalt prelucrate, de mic gramaj, cat mai stabile si cat mai convingator garantate.
In acest sens, strategia agentilor economici din industria alimentara trebuie sa vizeze accesul cat mai larg al populatiei la o gama sortimentala mare de produse prelucrate, fapt care determina un raport judicios intre grupele de alimente si clasele calitative, reducerea masei pe o unitate de produs preambalat vandabil, echilibrarea si cresterea valorii nutritive a alimentelor, o stabilitate cat mai
inalta a produselor puse in circulatie, p rintr-o garantare a calitatii si inocuitatii la nivelul exigentelor moderne impuse de protectia consumatorului.
Asadar, atat producatorul agricol, cat si producatorul de alimente prelucrate, distribuitorul si comerciantul cu amanuntul trebuie sa-si conjuge eforturile in adecvarea ofertei de produse alimentare in cadrul unei economii eficiente si moderne.
In cvasitotalitatea situatiilor, produsul care face obiectul fabricatiei sau al comercializarii nu este singular. El se incadreaza intr-o anumita gama de produse, inrudite prin destinatia lor comuna
in consum si prin caracteristicile esentiale similare referitoare la materia prima din care sunt obtinute , la tehnologia de fabricatie. In sfera distribu tiei se utilizeaza larg termenul de gama sortimentala, definita prin ansamblul marfurilor si modul lor de asociere, folosind un reper comun de sistematica.
Dimensiunile gamei sortimentale permit aprecieri comparative intre firme ce realizeaza acelasi produs si servesc, totodata, drept puncte de reper pentru formularea strategiilor de produs.
Descoperirea de materii prime noi, de noi tehnologii si chiar de noi utilitati, au dus la o expansiune continua a sortimentului de marfuri, fapt care a determinat si incercari continue de clasificare a acestora.
Primele incercari de ordonare a marfurilor au fost intreprinse de J. Beckman, in perioada
1793-1800, probabil influentat si stimulat de cercetarile intreprinse de C. Linné in domeniul stiintelor naturii.
In aceeasi perioada, sunt semnalate si incercarile de clasificare ale lui B. Busse (1798-1801), care foloseste drept criterii de clasificare atat originea, cat si destinatia produsului .
O data cu infiintarea Consiliului de Cooperare Vamala de la Bruxelles si cresterea interesului statelor pentru diferitele clasificari, a aparut orientarea practica in acest domeniu
(politica vamala, operatiuni de transport , statistica).
In perioada imediat urmatoare celui de-al doilea razboi mondial, cercetarile merceologice privind clasificarea marfurilor au fost intreprinse de G. Grundke, A. Kutzelnigg, J. Holzl, D. Dimitriev si altii.
Metodologia utilizata in domeniul clasificarii marfurilor a evoluat prin trecerea de la merceologia clasica, exclusiv descriptiva si plasata in domeniul stiintelor naturii, la merceologia moderna, cu vocatie interdisciplinara, cu orientare problematica si prospectiva.
Semnificativa este cercetarea lui E. Kuthe care analizeaza clasificarile predecesorilor
(Grundke, Posch, Finche si altii), precum si clasificarile elaborate de catre organisme nationale si internationale, pentru a institui un nou sistem criterial de esenta economica si functionala si a construi in aceasta directie modele de clasificare, atat generale, cat si pe grupe de produse.
Kuthe considera urmatoarea clasificare a sortimentelor de marfuri din comert ca raspunzand
in mare masura practicii comerciale:
1. Produse de brutarie;
2. Alimente dietetice;
3. Delicatese;
4. Grasimi si oua;
5. Produse din carne;
6. Produse din peste;
7. Fructe si legume;
8. Bauturi;
9. Conserve;
10. Produse din lapte;
11. Produse dulci;
12. Produse congelate;
13. Alte produse.
Aceasta clasificare corespunde unor exigente de compartimentare in magazine generale de produse alimentare, pentru orientarea structurii retelei in comertul cu amanuntul, dar acest criteriu este oarecum periferic pentru un management merceologic. Mai interesanta este clasificarea alimentelor folosind criteriul transpozitiei (de compatibilitate sau incompatibilitate in transport, depozitare si pastrare), Kuthe exemplificand utilizarea acestui criteriu prin problematica merceologica specifica anumitor produse, ca de ex emplu:
• produsele din peste (incomoditatea mirosului, sensibilitatea la temperatura etc.);
• produsele congelate (sensibilitate mare la temperatura);
• produsele de brutarie (sensibilitatea la conditiile de depozitare).
Sunt considerate neutre din punct de vedere transpozitional alimentele dietetice, bauturile, conservele, produsele dulci, in general produsele bine stabilizate si preambalate etans sau ermetic.
O data cu aparitia invatamantului comercial in Romania, prin efectul legii M. Kretulescu
(1864), clasificarea marfurilor a patruns statornic in manualele si programele analitice, in
invatamantul superior.
Un precedent exista inca de la sfarsitul secolului al XVII-lea, cand in pregatirea empirica a negustorilor, studierea felurilor de marfuri era obligatorie. Un element favorizant al cunoasterii clasificarii marfurilor il constituie tarifele vamale, care inca de acum doua secole diferentiau sistemul de taxare pe tipuri si calitati de marfuri.
Un pas inainte il constituie sistemul criterial de clasificare al marfurilor si clasificarea propriu-zisa elaborata de Arsenie Vlaicu in tratatul sau de merceologie.
Incepand cu anii ’50, cercetarile in domeniul clasificarii produselor alimentare au in primul rand valente metodologice, atat in privinta pozitionarii marfurilor intr-un ansamblu sistematic, cat si
in compararea diferitelor sisteme de clasificare a marfu rilor.
Metodele de corelare in domeniul clasificarii merceologice a marfurilor alimentare sunt concentrate, in special, catre elaborarea unor sisteme criteriale, a unor modele si validarea lor motivationala in raport cu exigentele moderne ale practicii comerciale din tarile dezvoltate. Se poate decela preocuparea cercetatorilor de a face o jonctiune a metodelor si a scopurilor acestor studii cu cele existente in marketing si management.
In conditiile aparitiei de noi utilitati si ca urmare a cresterii demografice, expansiunii marfurilor si, in special, a celor alimentare, in f avoarea celor noi sau a celor reinnoite, cautarile in domeniul clasificarii marfurilor nu inceteaza, ci, dimpotriva, se amplifica.
Orientarea spre modelele de clasificare din stiintele naturii (care stabilesc ca nivele de ordonare a produselor: diviziunea, subdiviziunea, clasa, ordinul, genul, specia, subspecia, sortul si clasa de calitate) este criticata in prezent, fiind considerata ca necorespunzatoar e stadiului actual al productiei de marfuri, puternic orientata catre diversificare, dar totusi ramane fundamentala.
Potrivit unor opinii, marfurile ar trebui ordonate dupa criteriile: scop, functie, natura si forma. De asemenea, in conditiile orientarii tot mai pregnante de organizare a comertului, exista preocupari de elaborare a unor sisteme de clasificare bazate pe criteriul destinatiei. De pilda, clasificarea pe “complexe” si “microcomplexe” de utilizare porneste de la tipurile de nevoi. Pentru nevoia de hr ana distingem drept complexe de utilizare: prepararea hranei (pastrarea alimentelor, prelucrarea la rece a alimentelor, prelucrarea la cald a alimentelor si consumarea alimentelor) si gospodaria personala (mijloace pentru prelucrarea pamantului si produse pentru gospodaria personala, ca si complexe partiale de utilizare).
Un asemenea sistem de clasificare permite studierea completa a dimensiunilor sortimentului comercial, in corelatie cu nevoile consumatorilor, asigurandu-se premisele optimizarii acestei corelatii. In cadrul microcomplexelor, insa, nu se poate face abstractie de criteriile clasice (materiale si tehnologice), care permit individualizarea produselor de n atura diferita, cu un anumit grad de prelucrare, avand caracteristici de calitate specifice.
Preocuparile actuale in domeniul sistematicii marfurilor, cu toata diversitatea lor, se inscriu
in doua directii principale: fundamentarea stiintifica a clasificarii produselor si asigurarea aplicabilitatii in practica a sistemelor elaborate2.
Accentul este pus pe una din cele doua deziderate, urmarindu-se fie clasificarea unor probleme de ordin conceptual, mergand pana la incercarea de integrare a clasificarii marfurilor intr o ordine universala a cunostintelor, fie elaborarea unor structuri de clasificare, potrivit cerintelor activitatii practice.
1.2 Modele de clasificare si codificare a marf urilor alimentare
Clasificarea marfurilor are drept scop sistematizarea lor intr-un ansamblu unitar logic si sinoptic, ordonat ierarhic pe baza unor criterii cat mai judicios selectate.
Sistemele criteriale si numarul treptelor ierarhice, precum si obiectivele urmarite prin clasificare au condus la crearea unui numar apreciabil de modele teoretice bazate mai ales pe criterii teleologice, operationale simultan, atat pe plan national, cat si pe plan international. Deseori, corespondenta dintre aceste modele este an evoioasa, laborioasa sau chiar imposibila3.
Principalele criterii4 utilizate in clasificarea merceologica clasica (didactica si stiintifica) sunt urmatoarele:
• originea: produse vegetale, animale, miner ale;
• gradul de prelucrare tehnologica: materii prime, semifabricate, produse finite;
• compozitia chimica: produse cu preponderenta protidica, cu preponderenta lipidica, cu preponderenta glucidica, cu preponderenta gustativa;
• destinatia in consum: produse nutritive, gustative, mixte;
• stabilitatea: produse usor alterabile, alterabile si greu alterabile;
• modul de ambalare: vrac, semivrac, preambalat.
Modelul clasificarii stiintifice merceologice, acceptat in mare masura pe plan international, ordoneaza marfurile alimentare in:
1. Cereale, leguminoase si produse rezultate din prelucrarea lor;
2. Legume, fructe proaspete si produse de prelucrare;
3. Produse zaharoase (materii prime zaharate si produse de prelucrare);
4. Produse gustative: condimente, stimulente, bauturi nealcoolice si alcoolice;
5. Grasimi alimentare vegetale, animale, mixte;
6. Lapte si produse rezultate din prelucr area laptelui;
7. Oua si produse din oua;
8. Carne si produse de prelucrare a carnii;
9. Peste, alte vietati acvatice si produse rezultate din prelucrar ea lor;
10. Concentrate alimentare si alte tipuri de mixuri alimentare.
Clasificarile practice utilizate la nivel microeconomic sunt, in majoritatea cazurilor, clasificari nesistematice (produsele sunt cuprinse in ordinea aparitiei lor), urmarind rezolvarea eficienta a codificarii marfurilor, potrivit cerintelor sistemelor informatice proprii ale
intreprinderilor.
Codificarea reprezinta operatiunea de transpunere in cod (numeric, alfabetic sau alfanumeric) a elementelor definitorii ale unor obiecte, servicii, fenomene etc.
Principalul obiectiv al codificarii, care determina si functia sa de baza , este identificarea produselor.
In conditiile proliferarii unei mari diversitati de sisteme de codificare, s-a impus gasirea unor solutii de armonizare a lor pe plan international prin: Codul universal al produselor (U.P.C.) si
Codul european al articolelor (E.A.N.).
Codul universal al produselor a fost introdus in S.U.A. in 1973 si contine 12 caractere.
Codul european al articolelor, cu 13 caractere, a fost adoptat de tarile europene, asociate in
1977 intr-o organizatie destinata informatizarii mondiale a codificarii: E.A.N. INTERNATIONAL.
Pentru a permite codificarea produselor care apar pe piata sub marca de comert, s-a realizat o codificare a distribuitorilor pe tari, codul de cinci cifre fiind inlocuit cu codul distribuitorului.
Teoretic, pot fi cuprinse in clasificarea E.A.N. aproximativ 10 miliarde de produse.
In tara noastra, in anul 1993, s-a fondat Asociatia Nationala pentru Numerotarea
Internationala a Articolelor E.A.N.-ROMANIA, care a devenit in 1994 membra a asociatiei europene.
Codul de bare E.A.N. este un standard international de codificare. Fiecare produs are un cod care ii este propriu. Acesta este citit automat cu aparatura de lectura optica, care completeaza configuratia caselor d e marcat sau a echipamentului de calcul electronic.
Utilizarea sistemului E.A.N. asigura o serie de avantaje: producatorii se pot informa operativ
in legatura cu modificarile care apar in desfacerea produselor, ceea ce le asigura posibilitatea adaptarii rapide la cerintele pietei; comerciantilor le da posibilitatea gestionarii eficiente a stocurilor, existand posibilitatea cunoasterii, in orice moment, a situatiei stocurilor pentru fiecare produs, care poate fi, astfel, reinnoit operativ; pentru clienti se reduce foarte mult timpul de asteptare la casa, prin citirea automata a codurilor fiind trecute in mod clar pe bon denumirea exacta si pretul pentru fiecare produs.
Japonezii au pus la punct un sistem de codificare a produselor, de asemenea optic descifrabil, care ar putea fi o alternativa la codul cu bare. Codul Calra, cu o capacitate mai mare de cuprindere si mult mai ieftin, permite peste un trilion de combinatii numerice care pot fi inscrise pe etichetele sau ambalajele produselor.
Codul Data Matrix este considerat a fi cel mai performant la ora actuala deoarece raspunde cerintelor d e codificare pentru un numar mai mare de informatii, intr-un spatiu mai restrans. Daca codul cu bare poate contine de la 8 la 22 de caractere numerice, intr-un spatiu de circa 25mm, codul
Data Matrix poate ajunge pana la 500 de caractere, intr-un spatiu de circa 1.3 mm., iar citirea se poate face chiar cu un anumit unghi de rotatie. Spre deosebire de codul cu bare (care utilizeaza un decodificator lasermonodimensional), Data Matrix utilizeaza o telecamera bidimensionala .
Clasificarile nesistematice, desi raman valabile la nivel microeconomic, nu pot fi utilizate pentru prelucrarea informatiilor, in diferite scopuri, la nivel macroeconomic, respectiv in domenii pentru care trebuie asigurata incadr area unica a produselor, cu definirea clara a relatiilor dintre categoriile de p roduse (statistica, vamal). Prin urmare, clasificarile sistematice (care asigura ordonarea produselor pe categorii relativ omogene), cu structura ierarhica, sunt incompatibile intre ele datorita utilizarii unor criterii de grupare foarte diferite.
Pe masura dezvoltarii productiei si a schimburilor comerciale internationale, s-au inregistrat si actiuni intense in directia uniformizarii clasificarii marfurilor la nivelul unor organisme cu caracter regional sau mondial.
Modelele practice oficial utilizate pe plan mondial, cunoscute si sub numele de nomenclaturi, sunt: nomenclaturile vamale, cum ar fi Nomenclatura Vamala de la Bruxelles
(N.V.B.), Nomenclatura Consiliului de Cooperare Vamala (N.C.C.V.) si Nomenclatura Sistemului
Armonizat (N.S.A.); nomenclaturile destinate analizei economice, cum ar fi Clasificarea Tip pentru
Comertul International (C.T.C.I.), revizuirile 1, 2, si 3.
Nomenclatura Consiliului de Cooperare Vamala a rezultat prin unificarea nomenclaturilor vamale nationale ale unui mare numar de tari, avand avantaje incontestabile in facilitarea compararii tarifelor, determinarii drepturilor aplicabile marfurilor ce fac obiectul comertului international si, pe aceasta baza, a nego cierilor in cadrul conventiilor comerciale si vamale bi- si multilaterale.
Nomenclatura sistemului armonizat al descrierii si codificarii marfurilor reprezinta un progres pe linia utilizarii multiple a unui sistem de clasificare in comertul international (in domeniul vamal, al statisticii, in cel al transporturilor si al productiei).
Clasificarea Tip pentru Comertul International asigura compatibilitatea statisticilor folosite in comertul exterior.
Conversiunea dintre nomenclaturile internationale este redata in figu ra 1.1.

Nomenclatura nationala bazata pe N.S.A. (mai mult de 6 cifre)
Sistem armonizat
(6 cifre, 5019 pozitii) ale caror prime 6 cifre corespund N.S.A.
Conversiuni numai in sensul
N.S.A. 6 cifre C.T.C.I.
R.ev.3 cu 5 cifre
C.T.C. Rev.3 (5 cifre,
3118 pozitii)
Nomenclatura nationala bazata pe
N.C.C.V.
C.T.C.I. Rev .2 (5 cifre,
1832 pozitii)
N.C.C.V. (4 cifre +
1 litera, 1832 pozitii)
C.T.C.I. Rev .1 (5 cifre,
1312 pozitii)
N.C.C.V. (4 cifre +
1 litera, 1832 pozitii)
= Sensul de conversiune
Figura 1.1 Schema conv ersiunilor dintre sistemele de nomenclaturi
(sursa: C.C.I.-C.N.U.C.E.D./G.A.T.T.)

Sistematica marfurilor alimentare
Pentru activitatile de import, in Romania este utilizat Tariful vamal de import al Romaniei, clasificare ce utilizeaza 8 cifre, corespunzator Hotararii Guvernului nr.129/29.03.1993. Denumirea si clasificarea marfurilor din Tariful vamal de import al Romaniei pentru anul 2000 sunt prevazute
in anexa Hotararii Guvernului nr. 810/30.09.1999.
Ministerul Comertului si Industriei are obligatia de a publica periodic modificarile la regimul de import si de export ce intervin ca urmare a aplicarii angajamentelor asumate de Romania
in baza acordului de la Marrakech privind constituirea Organizatiei Mondiale a Comertului.
Intre Romania si Uniunea Europeana s-a instituit un Acord, ratificat prin legea nr.
20/06.04.1993, ce vizeaza facilitarea procesului de reforma economica si integrare, cooperarea in vederea imbunatatirii intelegerii aspectelor fundamentale ale economiilor lor si a crearii si aplicarii politicii economice in economiile de piata. Acest Acord este in conson anta cu preved erile Acordului
General pentru Tarife si Comert (GATT), cu ale Acordului Central European de Comert Liber
(CEFTA).
Si in acest document comercial si vamal se utilizeaza coduri care r eprezinta, in acelasi timp, si pozitia tarifara, astfel:
XX -Cod grupa SA
XX -;Cod grupa marfa SA
XX -Cod pozitie SA
XX -;Cod pozitie conform detalierii nationale
Coloana „Denumirea marfii” contine descrierea completa a marfurilor, in conformitate cu
Nomenclatura Sistemului Armonizat pentru codurile de 2, 4, 6 cifre, completata cu denumirile pozitiilor tarifare conform detalierii nationale la 8 cifre.
Produsele alimentare brute si prelucrate sunt incadrate in cele patru sectiuni si 24 de capitole aferente volumului Produse agricole dupa cum urmeaza:
Sectiunea I. ANIMALE VII SI PRODUSE ALE REGNULUI
ANIMAL
Capitolul 1 - Animale vii
Capitolul 2 - Carne si organe comestibile
Capitolul 3 - Peste si crustacee, moluste si alte neverteb rate acvatice
Capitolul 4 - Lapte si produse lactate, oua si pasari. Miere naturala, produse comestibile de origine animala, nedenumite si neincluse in alta parte
Capitolul 5 - Alte produse de origine animala, nedenumite si necuprinse in alta parte
Sectiunea II. PRODUSE ALE REGNULUI VEGETAL
Capitolul 6 - Plante vii sau produse de floricultura
Capitolul 7 - Legume, plante, radacini si tuberculi alimentari
Capitolul 8 - Fructe comestibile; coji de citrice si de pepeni
Capitolul 9 - Cafea, ceai si condimente
Capitolul 10- Cereale
Capitolul 11 - Produse ale industriei moraritului; malt amidon, inulina, gluten de grau
Capitolul 12- Seminte si fructe oleaginoase; seminte si fructe diverse; plante industriale si medicinale; paie si furaje

Bazele merceologiei
Capitolul 13- Lac; gume, rasini si alte seve si extracte vegetale
Capitolul 14- Materii pentru impletit si alte produse de origine vegetala, nedenumite si necuprinse in alta parte
Sectiunea III. GR SIMI SI ULEIURI DE ORIGINE ANIMAL
SAU VEGETAL ; PRODUSE ALE DISOCIER II
LOR; GR SIMI ALIMENTARE PRELUCRATE;
CEAR DE ORIGINE ANIMAL SAU
VEGETAL
Capitolul 15- Grasimi si uleiuri de origine animala sau vegetala; produse ale disocierii lor; grasimi alimentare prelucrate; ceara de origine animala sau vegetala
Sectiunea IV. PRODUSE ALIMENTARE; B UTURI, LICHIDE
ALCOOLICE SI OTET; TUTUN SI
INLOCUITORI DE TUTUN PRELUC RATI
Capitolul 16- Preparate din carne, din peste sau din crustacee, moluste sau alte nevertebrate acvatice
Capitolul 17- Zah ar si produse zaharoase
Capitolul 18- Cacao si produse preparate din cacao
Capitolul 19- Preparate pe baza de cereale, fainuri, amidonuri sau lapte; produse de patiserie
Capitolul 20 - Preparate din legume, fructe, samburi sau din alte parti de plante
Capitolul 21 - Preparate alimentare diverse
Capitolul 22 - Bauturi, lichide alcoolice si oteturi
Capitolul 23 - Reziduuri si deseuri ale industriei alimentare; nutreturi pentru animale
Capitolul 24 - Tutun si inlocuitori de tutun prelucrati.
In fata stiintei merceologice se pune problema studierii si decelarii unor legitati interdependente si conexiuni intre diferite grupe si subgrupe de marfuri, a ordonarii si pozitionarii diferitelor grupe de marfuri mai vechi si mai noi, diferite ansambluri sortimentale determinand conturarea unui nou domeniu de cercetare a marfurilor: sortimentologia.
La elabor area unei conceptii strategice a sortimentului de marfuri alimentare, avand in vedere relatia necesitati de consum -; valoare de intrebuintare, in stransa legatura cu resursele traditionale si netraditionale, trebuie sa se porneasca de la grupele de populatie individualizate dupa cerintele biologice.
Necesitatile obiective de nutritie pentru fiecare segment de populatie, precum si necesitatile subiective ce v ariaza in functie de traditie, obiceiuri si deprinderi alimentare conditioneaza strans cererea de produse alimentare. Din acest motiv, necesarul fiziologic zilnic de energie, trofine calorigene si substante cu rol catalitic, diferentiat pe grupe de populatie (varsta, sex, efort depus), se utilizeaza pentru estimarea volumului si structurii ofertei de marfuri alimentare.
Corelarea cererii si a ofertei in plan economic, dar si metabolic, porneste de la functia nutritionala a grupelor de produse agro-alimentare d e baza, conform modelului clasificarii
FAO/OMS utilizat pe plan mondial in materie de valoare nutritiva a alimentelor (tabelul 1.1).
Tabel 1.1 Functia nutritionala a grupelor de produse de baza la nivel mondial (in aport energ etic total)
Lipide
Glucide
Grupe agro-industriale Proteine
%
%
%
Produse bogate in glucide:
Cereale
10486
Tuberculi
5 2 93
Zahar si miere - - 100
Fructe si legume 12682
Produse bogate in proteine:
Leguminoase 25 6 69
Carne si oua 23 75 2
Peste si fructe de mare 59 32 9
Lapte si produse lactate 24 50 26
Produse bogate in lipide:
Nuci si oleaginoase 20 6119
Materii grase - 100 Produse vegetale 8 1280
Produse animale 22 70 8
Sursa: Malassis, L., Padilla, M., 1986
Laptele si produsele lactate, nucile si oleaginoasele pot fi considerate ca produse cu functie nutritionala echilibrata. Aceste doua grupe furnizeaza cel putin 20% proteine si 20% glucide, restul fiind reprezentat de lipide.
Leguminoasele, ale caror functiuni esentiale se situeaza intre furnizarea de glucide (69%) si furnizarea de proteine (25%), fac parte dintr-o categorie de produse partial echilibrate. Continutul in lipide este foarte redus, aproximativ 6%.
Grasimi, zahar, prod. zaharoase
Oua, carne, peste, pasari
Lapte, iaurt, branzeturi legume fructe
Paine, cereale, orez, paste fainoase
Figura 1.2 Piramida alimentelor (dupa USDA)
Zaharul si mierea, care asigura in proportie de 100% glucide, materiile grase cu 100% lipide si cartofii cu 93% glucide sunt (aproape) in exclusivitate alcatuite dintr-un singur tip de trofine calorigene.
Avand la baza aceasta impartire, echilibrul zilnic in consumul principalelor grupe de alimente furnizoare de nutrienti esentiali poate fi reprezentat sugestiv sub forma unei piramide segmentate volumic, orientand-i atat pe consumatori cat si pe agentii economici implicati in producerea si comercializarea unui sortiment adecv at de marfuri alimentare (figura 1.2).