Rolul despagubirilor pentru incalcarea prevederilor unui contract este acela de a pune reclamantul in aceeasi pozitie in care ar fi fost in situatia in care contractul ar fi fost dus la indeplinire. Aceasta pozitie este vazuta de catre specialisti ca fiind protectia asteptarilor reclamantului. De asemenea despagubirile pot fi solicitate si pe baza faptului ca reclamantul trebuie pus in aceeasi pozitie in care s-ar fi aflat daca nu s-ar fi incheiat contractul. f3j14jh
Aceste obiective sunt supuse anumitor restrictii dintre care cea mai importanta este aceea ca nu se poate recupera o pierdere daca nu se poate face o legatura stransa intre cauza si efect. Testul prin care se stabileste legatura dintre cauza si efect este acela ca pierderea trebuie sa fie de o asemenea natura incat sa poata fi considerata ca fiind rezultatul natural al incalcarii contractului sau ca fiind o pierdere pe care ambele parti au avut-o in vedere ca posibila la momentul incheierii contractului in cazul incalcarii contractului.
In multe contracte de navlosire apare o clauza conform careia despagubirile pentru neperformarea contractului nu pot depasi valoarea estimata a navlului. O astfel de clauza nu are nici o valoare si nu este luata in considerare de catre instante. Cu toate ca acest lucru este bine cunoscut pe piata maritima este insa un mister ca o astfel de clauza este inca intalnita in multe contracte de navlosire.
Dobanda. In cele mai multe cazuri, partii vatamate i se acorda dreptul de a recupera dobanda, la un nivel considerat normal de catre instanta, aplicata la suma datorata din momentul in care dreptul de actiune a aparut pana in momentul in care se efectueaza plata daca acesta este efectuata inainte de luarea deciziei instantei sau pana in momentul in care se da decizia.
Valuta de plata. Inainte de 1975, instantele engleze nu acordau despagubiri decat in lire sterline, insa incepand de atunci se pot acorda despagubiri in alte valute si aceasta suma poate fi transformata in lire sterline la momentul in care se efectueaza plata. Instantele vor studia mai intai contractul pentru a stabili daca partile au avut intentia ca despagubirile sa se acorde intr-o anume valuta.

1. Despagubiri pentru nefurnizarea marfii

In actiunea lor impotriva navlositorilor pentru nefurnizarea marfurilor armatorii pot primi despagubiri la nivelul navlului estimat din care se deduc cheltuielile aferente acestor venituri si orice profit net nava pe care nava l-a obtinut sau l-ar fi putut obtine efectuand un alt voiaj. In calcularea profitului net al unui voiaj alternativ, instantele vor lua in considerare toate cheltuielile generate de devierea navei pentru a efectua un astfel de voiaj. Atunci cand voiajul efectuat este de durata mai mare decat voiajul acoperit de contractul de navlosire nu se va lua in considerare care ar fi fost pozitia armatorului in perioada de dupa data la care voiajul acoperit de contractul de navlosire incalcat s-ar fi incheiat cu exceptia cazului in care este evident ca prin efectuarea voiajului mai lung armatorul a obtinut un profit.

2. Despagubiri pentru refuzul navlositorului de a nomina un port de incarcare sau pentru nominarea lui cu intarziere

Atunci cand navlositorii trebuie sa nomineze un port si nu il nomineaza in conformitate cu prevederile contractului de navlosire armatorii sunt indreptatiti la despagubiri pentru retinere. In absenta unor prevederi contrare aceste despagubiri nu vor fi stabilite in functie de rata contrastaliilor ci vor fi stabilite in conformitate regulile prezentate mai jos.
Atunci cand intarzierea este de asemenea natura incat sa afecteze foarte serios contractul, sau daca este urmata de renuntarea la contract, armatorii sunt indreptatiti sa considere contractul terminat si sa solicite despagubiri pentru pierderea de profit pe care ar fi obtinut-o in cazul performarii contractului. Daca armatorul nu termina contractul intr-un timp rezonabil el va fi considerat responsabili pentru faptul ca nu a minimizat pierderile si astfel nu vor recupera orice pierdere suplimentara pe care ar fi putut s-o evite daca ar fi actionat rezonabil. In cazul navei Noel Bay armatorii au asteptat 5 zile dupa data la care navlositorul trebuia sa nomineze nava si inca 2 zile dupa data la care navlositorul a declarat ca renunta la contract, iar instanta a considerat ca aceasta intarziere poate fi considerata rezonabila. In situatia in care este dificil de gasit o marfa alternativa si inca exista perspective ca navlositorul sa-si schimbe opinia si sa incarce marfa o perioada de asteptare considerabil mai lunga va fi considerata ca acceptabila. In cazul navei Noel Bay s-a considerat ca pe langa pierderea de profit armatorul este indreptatit sa solicite despagubiri pentru retinere pentru perioada in care navlositorul nu a nominat nava pana la terminarea contractului.

3. Nominarea unui port nesigur

Atunci cand navlositorul nomineaza un port sau o dana nesigura si armatori accepta aceasta nominare ei, sunt indreptatiti sa primeasca despagubiri echivalente cu contravaloarea reparatiilor pentru remedierea avariilor urmate uneori si despagubiri pentru retinere sau contravaloarea profitului estimat. Atunci cand armatorul refuza ordinele navlositorului despagubirile la care este indreptatit sunt despagubirile pentru retinere pentru perioada in care asteapta ordine si daca este nominat un alt port el este indreptatit sa pretinda si cheltuielile suplimentare pentru ajungerea in noul port de incarcare.

4. Calcularea despagubirilor pentru pierderea de profit

Atunci cand navlositorul incalca prevederile contractuale si il impiedica pe armator sa obtina navlul mentionat in contract, despagubirile la care armatorul este indreptatit sunt uneori definite ca diferenta dintre rata navlului inscrisa in contract si nivelul de piata al navlului. In practica insa este destul de dificil de cuantificat deoarece este extrem de greu de gasit un voiaj care se desfasoara intre aceleasi porturi de incarcare si descarcare si in aceeasi perioada de timp. In astfel de imprejurari despagubirile sunt in mod normal calculate prin compararea profitului brut (navlu plus contrastalii minus cheltuielile aferente voiajului) ce ar fi fost obtinut daca s-ar fi performat contractul si profitul brut obtinut de armator prin performarea unui alt voiaj. Problemele generate de faptul ca voiajele pot fi de lungimi diferite sunt rezolvate prin calcularea profitului zilnic si inmultirea lui cu numarul de zile necesar desfasurarii voiajului neefectuat.

5. Despagubiri pentru nepunerea navei la dispozitie

In actiunea lor impotriva armatorilor pentru nepunerea navei la dispozitie pentru a incarca marfa navlositorii sunt indreptatiti la despagubiri echivalente cu diferenta dintre navlul pe care navlositorul il plateste pentru a obtine o alta nava si navlul la care a fost angajata nava aflata sub contract. In situatia in care navlositorul angajeaza o alta nava, navlul suplimentar platit va fi o dovada la prima vedere a marimii despagubirilor, dar el isi poate sustine pierderea aducand dovezi cu privire la suma suplimentara pe care ar fi trebuit sa o plateasca pentru a angaja o alta nava fara a fi nevoie a angaja efectiv o nava.
In situatia in care nava incalca garantiile oferite de armator cu privire la capacitatea de incarcare sau la capacitatea volumetrica a navei navlositorul este indreptatit sa primeasca drept despagubiri diferenta dintre chiria sau navlul pe care navlositorul le-ar fi platit pentru o nava in concordanta cu descrierea si chiria sau navlul pe care navlositorul l-a platit pentru nava angajata. Aceasta este doar o dovada la prima vedere, insa daca aceasta nu v-a compensa partea afectata care a probat ca a suferit pagube este permisa departarea de la aceasta regula.
Pierderea de profit pentru marfa neincarcata poate fi recuperata numai daca o astfel de pierdere este suficient de probabila la momentul in care contractul de navlosire este incheiat. Atunci cand o asemenea pierdere este probabila si neincarcarea marfii conduce la intarzieri in livrarea marfii si in consecinta creste pretul de cumparare a marfii, cresterea de pret constituie o dovada la prima vedere a marimii despagubirii navlositorului cu exceptia cazului in care armatorul poate dovedi ca incarcatorul sau navlositorul beneficiaza de o crestere de pret corespunzatoare in portul de descarcare si ca urmare nu sufera pierderi.
Daca navlositorul nu incarca toata marfa pe care avea obligatia sa o transporte, incarcatorul poate recupera de la ramator diferenta dintre nivelul de piata al navlului si navlul contractual pentru marfa neincarcata. Atunci cand navlositorul gaseste o alta nava si datorita faptului ca poate oferi o cantitate suplimentara de marfa si astfel sa reduca navlul el este obligat sa declare acest lucru in momentul in care solicita despagubiri. Atunci cand nu este posibil a se gasi o nava nivelul despagubirilor pe care le poate solicita navlositorul este egal cu diferenta dintre valoarea marfurilor in portul de descarcare la momentul la care ele trebuiau sa soseasca si suma dintre valoarea lor in portul de incarcare, navlul si cheltuielile de asigurare.

6. Despagubiri pentru transportul marfurilor la destinatie avariate sau pentru livrarea lor cu intarziere

Atunci cand marfurile nu sunt livrate de nava angajata sa le transporte despagubirile vor fi stabilite, in absenta unor circumstante speciale prevazute in contract, la nivelul valorii de piata a marfurilor la data la care ele trebuiau sa soseasca din care se scade suma pe care proprietarul marfurilor trebuia sa o plateasca pentru a intra in posesia lor precum navlul. In mod similar, daca marfurile sunt livrate dar in stare avariata, despagubirile, in absenta unor circumstante speciale in contract, vor fi stabilite ca diferenta dintre valoarea de piata pe care marfurile ar fi avut-o la sosirea in portul de destinatie daca nu ar fi fost avariate si valoarea lor in stare avariata.

Se intampla adesea ca primitorul sa fie compensat de catre vanzator pentru lipsa marfa sau livrarea marfii avariate deoarece contractul de vanzare poate prevedea ca vanzarea se face pe baza cantitatii livrate si nu pe baza conditiei de livrare CIF. In aceste cazuri primitorul poate recupera pagubele de la armator pe baza principiilor de mai sus ca agent al vanzatorului.
Atunci cand se aplica Regulile Haga-Visby armatorul isi poate limita raspunderea la 10,000 de franci aur pe colet sau pe bucata sau la 30 de franci aur pe kilogram brut pentru marfa avariata sau pierduta, cu exceptia cazului in care natura si valoarea marfurilor a fost declarata de incarcator inainte de incarcare si a fost inscrisa in conosament.
Cu privire la livrarea marfurilor cu intarziere, despagubirile pe care le plateste in mod normal un caraus terestru sunt egale cu diferenta dintre pretul de piata al marfii la momentul la care marfurile ar fi trebuit livrate si pretul de piata al marfii la momentul la care marfurile sunt livrate. Aceeasi solutie se aplica si in cazul livrarii marfurilor cu intarziere pe mare. In absenta unor prevederi contrare aceeasi masura se aplica si in cazul in care marfurile sunt vandute astfel incat sa ajunga la destinatie la un pret mai mare sau mai mic decat pretul de piata (nu se va lua in considerare acest pret ci se va lua in considerare pretul de piata al marfii).

7. Navlul mort

Navlul mort este denumirea despagubirilor solicitate de armator pentru faptul ca navlositorul a incalcat prevederile contractului de navlosire cu privire la livrarea cantitatii minime inscrise in contract.
Pentru astfel de despagubiri armatorul nu are drept de sechestru in conformitate cu prevederile dreptului comun, dar un astfel de drept este dat armatorului prin inscrierea unor prevederi exprese in contract.
Despagubirile la care este indreptatit armatorul sunt egale cu diferenta dintre veniturile generate de marfa neincarcata si cheltuielile pe care armatorul nu le mai efectueaza cu marfa neincarcata.

8. Despagubiri pentru nesemnarea sau neprezentarea conosamentelor

In situatia in care exista o clauza in contract prin care i se cere comandantului sa semneze conosamentele intr-o anume perioada de timp de la prezentare sau sa plateasca o anumita suma de bani pentru intarziere nu are nici un efect daca navlositorul nu poate dovedi ca a avut pierderi ca urmare a acestei intarzieri.
Atunci cand navlositorul are datoria de a prezenta conosamentele spre semnare el trebuie sa faca acest lucru intr-un termen rezonabil de la terminarea incarcarii chiar daca aceasta este terminata inainte de expirarea staliilor. Daca nava este intarziata de neprezentarea spre semnare a conosamentelor, armatorul poate recupera pierderile sale reale ca despagubiri pentru retinere si, in plus, poate solicita contrastalii si reducerea despatch-ul datorat navlositorilor
Atunci cand avansul din navlu este platibil la semnarea conosamentului si incarcatorul intarzie in mod intentionat prezentarea conosamentelor spre semnare pana in momentul in care nava este pierduta armatorul poate recupera aceasta suma ca despagubiri pentru neprezentarea in timp a conosamentului.