Referat, comentariu, eseu, proiect, lucrare bacalaureat, liceu si facultate
Top referateAdmitereTesteUtileContact
      
    


 


Ultimele referate adaugate

Adauga referat - poti sa ne ajuti cu un referat?

Politica de confidentialitate





Ultimele referate descarcare de pe site
  CREDITUL IPOTECAR PENTRU INVESTITII IMOBILIARE (economie)
  Comertul cu amanuntul (economie)
  IDENTIFICAREA CRIMINALISTICA (drept)
  Mecanismul motor, Biela, organe mobile proiect (diverse)
  O scrisoare pierduta (romana)
  O scrisoare pierduta (romana)
  Ion DRUTA (romana)
  COMPORTAMENT PROSOCIAL-COMPORTAMENT ANTISOCIAL (psihologie)
  COMPORTAMENT PROSOCIAL-COMPORTAMENT ANTISOCIAL (psihologie)
  Starea civila (geografie)
 




Ultimele referate cautate in site
   domnisoara hus
   legume
    istoria unui galban
   metanol
   recapitulare
   profitul
   caract
   comentariu liric
   radiolocatia
   praslea cel voinic si merele da aur
 
despre:
 
NICOLAE TITULESCU
Vizite: ? Nota: ? Ce reprezinta? Intrebari si raspunsuri
 
O abordare personala a proxemicii. b4m8me
Este interesant sa iti autoevaluezi comportamentul de pana acum si sa observi manifestarile instinctului teritorial care au avut loc in viata ta in toate cele trei ipostaze ale sale : tribal , familial si personal , dupa cum au fost delimitate de catre Desmond Morris, doar ca nu l-ai determinat ca apartinand unei discipline teoretizate acum cinci decenii de catre americanul Edward T. Hall, si care se numeste proxemica disciplina care stabileste corelatia dintre componenta spatiala si cea comunicationala a vietii sociale.
Si in viata mea a existat dorinta de a apartine unei colectivitati restranse de oameni pe care sa ii pot cunoaste bine si cu care sa am o zona comuna de actiune , pe un teritoriu bine delimitat si aparat prin mijloace specifice colectivitatii respective , si eu am participat la o manifestatie de strada in care se marca un teritoriu asupra caruia eu nu aveam nici un drept de autoritate impotriva fortelor de ordine, ca expresie tipica a instinctului teritorial tribal , si eu am fost cu familia in vacanta sau in week-end si mi-am delimitat un teritoriu arogandu-mi dreptul de “ proprietate a primului venit “ asupra unei zone care nu-mi apartinea de drept , apeland la acel comportament ostil pentru persoanele care au indraznit sa-mi “ violeze proprietatea” prin asezarea lor in imediata vecinatate din pricina aglomeratiei ( exemplu pentru teritoriu familial) , si eu m-am simtit nu o data agresat de apropierea prea mare si persistenta a unor masini pe trafic ca si cum drumul drumul mi-ar apartine mie de drept ( ipoteza mobila a teritoriului familial) , si eu am primit pe un anumit spatiu al casei mele persoane care, desi ele au ramas aceleasi si eu am ramas acelasi , natura relatiilor dintre noi schimbandu-se , s-au schimbat si implicatiile teritoriale ale raporturilor interpersonale , impunand o anumita distanta , orice incalcare a acesteia degenerand in neplacere , stinghereala sau chiar stari conflictuale .Astfel referindu-ma strict la ipostaza imobila a teritoriului familial , denumita de catre E.T.Hall si spatiu cu organizare fixa , aceeasi persoana care altadata a intrat in dormitor , din pricina schimbarilor intervenite in relatia interpersonala dintre noi , nu se va mai simti libera sa intre nici in vestibul fara invitatia mea expresa .
In fine , referindu-ma la “spatiile cu organizare semi fixa” dupa cum sunt delimitate de catre E.T.Hall , si care se impart in spatii sociofuge si spatii sociopete , apartinand aceluiasi teritoriu familial , afirm ca nu este individ care sa nu-si fi experimentat comportamentul intr-un spatiu sociofug, a carui amenajare restrange raporturile de comunicare interpersonala ( de exemplu salile de asteptare ale spitalelor si policlinicilor ) prin dispunerea scaunelor de-a lungul peretilor pentru descurajarea tentativelor de dialog si impiedicarea formarii de grupuri si prin faptul ca personalul de serviciu vegeaza ca dispunerea scaunelor sa nu fie modificata in sensul facilitarii conversatiei dintre ocupantii acestora , in contrast cu spatiile sociopete , (de exemplu terase , gradini de vara , restaurante , cofetarii) unde se urmareste stimularea comunicarii de grup prin deplasari de mobilier , alaturari de mese pentru a permite indivizilor sa se adune in grupuri mai mari , cu riscul de a avea o clientela mai galagioasa .
Iti poti evalua relatiile tale in cadrul teritoriului personal trecand prin cele patru etape caracteristice , fiecare dintre ele fiind subimpartita la randul ei in cate doua subzone, cunoscand descrierea detaliata a fiecaruia dintre ele .
Astfel daca am vorbit in cadrul teritoriului familial ,ipoteza “spatiilor cu organizare fixa “ ,despre felul in care schimbarea relatiei determina schimbarea spatiului in care ne vom relationa la aceea persoana , in cadrul teritoriului personal acestea devin cu atat mai evidente . O relatie intima cu o partenera te face sa te situezi in zona teritoriala intima delimitata de catre cercetatori ca se intinde intre 0-45 cm. distanta intre doi indivizi ( de exemplu dansul apropiat , imbratisarea sau lupta corp la corp)
O relatie poate trece poate trece prin toate cele patru faze ale teritoriului personal , de la zona intima , la zona personala cu sub zona ei indepartata unde pastrezi distanta fata de o anumita persoana prin spatiu alocat acestei subzone (75-125 cm) de exemplu conversatia pe strada , la zona sociala (1,25-3,60 m) unde poti uza de biroul pe care-l detii pentru a tine la distanta o persoana care desi intima la inceput , acum n-o mai doresti aproape , pana la zona publica (peste 3,60m) in care comunicarea isi pierde aproape total caracterul interpersonal.
Aplicabilitatea pe o arie cat mai larga de acoperire a celui mai important mijloc de transmitere a mesajelor nonverbale: privirea.
Cum te poti folosi de comunicarea mimicii si gesturilor ?Antichitatea prin Cicero , vine cu conceptia ca “ gesturile sunt un limbaj pe care il inteleg si barbarii “ si , ca atare , cand vorbim in fata unui public , “absolut toate miscarile sufletului trebui insotite de miscari ale trupului”.
El recomanda oratorilor sa-si utilizeze toate resursele corporale , de la miscari ale ochilor , degetelor , pana la batai din picior .Ultimele decenii au schimbat radical folosirea gesturilor drept simple insotitoare ale discursului verbal , in spiritual observatiei lui Cicero, si au inceput sa fie tratate ca avand un statut independent .Regizorul polonez J.Grotowski, este de parere ca gestul in teatru modern trebuie sa fie intraductibil in limbaj comun , asemenea muzicii ,” o hieroglifa de descifrat” iesita de sub tutela cuvantului.
Eu cred ca cel mai adesea ne folosim de privire , ca si cel mai important mijloc de transmitere a mesajelor non-verbale .Ochii dezvaluie atat starea interioara a individului , cat si puterea de a influenta alte persoane prin intermediul privirii.Ei pot functiona la fel de bine ca emitatori sau receptori de semnale interpersonale .
Cncluzia unor studii minutioase in legatura cu durata privirii ,ca si regula nescrisa a societatii , este ca poti privi o persoana necunoscuta timp de 1,18 secunde pentru a nu fi interpretat ca un act de agresiune .Privirile insistente cresc timpul la durata de 2,95 secunde si ele pot irita persoana privita pana la cauzarea unei riposte violente .
Este interesant ca privirea poate fi interpretata la fel in mai multe tari si cuprinzand un numar cat mai mare de indivizi , fapt care in cazul gesturilor nu este valabil : acelasi gest se interpreteaza diferit in zone geografice diferite ( de exemplu desenarea unui cerc cu degetul mare si aratator unite la varf inseamna “o.k.” in America , “zero” in Franta , “bani” in Japonia , este o aluzie la homosexualitatea cuiva in Malta si o amenintare cu moartea in Tunisia ).Dimpotriva ,indragostitii din toata lumea nu se privesc in ochi jumatate din timp ca in cazul unei conversatii obisnuite , ci mult mai mult decat atat , ceea ce dovedeste ca persoana interlocutorului ii intereseaza intr-o mai mare masura decat continutul spuselor sale.
Exista insa si gesturi universale : pe toate meridianele nedumerirea se exprima prin ridicarea din umeri, tristetea si bucuria sunt semnalate prin modificari fizionomice usor de inteles, pentru ca se constituie intr-un limbaj comun.Totusi , prin privire poti transmite mai multe stari universale ; de exemplu privirile insistente , staruitoare , pe terenul de sport , sunt interpretate de catre adversari ca o sfidare sau repros.
Obiectul privirii poate sa determine schimbari de natura fiziologica a ochiului : marirea pupilei poate indica sentimentele pe care le traim in legatura cu persoana respectiva. Indragostitii care se privesc in ochi “ sufera “ o dilatare progresiva a pupilei .Dimpotriva, adversarilor care se infrunta li se contracta pupilele de unde vine si zicala :” l-a privit cu niste ochi mici si rai”. Atractia , interesul , pofta , produc cresteri spectaculoase ale marimii pupilelor .Printr-un studiu pe acest caz s-a constatat ca pupilele se maresc de trei ori la barbatii care vizioneaza filme pornografice si chiar pana la patru ori la femeile aflate in aceeasi situatie .
Intotdeauna folosirea deictica a privirii fara utilizarea limbajului verbal , va insemna in orice limba “vorbeste!”. Un elev care a fost solicitat printr-o orientare deictica a privirii daca nu se conformeaza, va fi sanctionat. In acest caz privirea este recunoscuta drept echivalenta a cuvantului.
Femeile din toata lumea sunt mult mai sensibile la semnalele non-verbale , atat gestuale cat si ale privirii , pe care le observa si le interpreteaza cu usurinta , fiind avantajate astfel printr-o cale de cunoastere suplimentara fata de barbati, cale cu atat mai efice cu cat se refera la indicii despre care se stie ca sunt mai greu falsificabili decat semnele lingvistice.
Privirea este folosita in toata lumea ca mijloc de comunicare nonverbala pentru a transmite prin orientarea ei si durata ei interesul sau ostilitatea , dragostea sau ura, dar poate semnala si un raport social de un anume tip; de exemplu: un sef care te priveste insistent atunci cand isi expune expectatiile fata de tine si evita sa te priveasca atunci cand iei cuvantul, pentru asublinia faptul ca nu acorda o importanta deosebita spuselor tale.
Oriunde in lume, privirea ochi in ochi chiar daca se face de la o distanta mare , da sentimentul de apropiere fizica; de exemplu poti intretine o relatie stransa cu o persoana aflata in celalalt capat al salii, exclusiv prin mijlocirea privirii.
Natura relatiei indica si amplasarea punctului unde sa-ti fixezi privirea : astfel , intr-o convorbire oficiala privirea va fi situata in mijlocul fruntii interlocutorului, conversatia amicala coboara privirea undeva intre ochi si gura , iar un grad mai mare de intimitate fixeaza privirea intr-o regiune situata intre barbie si zona coapselor .
Oricine cunoaste sensul de invitatie al privirii laterale , “cu coada ochiului “ , practicat pe o scara larga de catre femei, asociat cu un intreg arsenal de semnale cum ar fi: gura intredeschisa , buzele umezite , leganarea soldurilor , pozitia picior peste picior cu incrucisarea foarte sus a picioarelor , scoaterea si introducerea periodica a piciorului din pantof , etc.( gesturi cu conotatie erotica , specific feminine ) .
Paul Ekman si Wallace V. Friesen, doi cercetatori americani , au clasificat gesturile in : embleme , ilustratori , manifestari affective, gesturi de reglaj si adaptori .Aceasta este cel mai des citata clasificare .
1.Emblemele tin loc de cuvinte si pot sa se constituie intr-un linbaj de sine statator ;de exemplu surdo-mutii, un tabu religios , sau o conventie artistica care impiedica recurgerea la cuvant.
2. Ilustratorii indeplinesc functia de insotire si de completare a comunicarii verbale.Cei doi cercetatori americani delimiteaza opt tipuri de ilustratori : bastoanele sunt miscari verticale ale mainii care accentueaza anumite cuvinte si atrag atentia ascultatorului asupra elementelor esentiale ale discursului (des folosite in comunicarea publica ) ; pictografele deseneaza in aer forma unor obiecte despre care se vorbeste ; kinetografele descriu o actiune pe care emitatorul socoteste insuficient s-o redea numai prin cuvinte si o reda si printr-o miscare corporala ; ideografele , descriu o miscare , dar nu fizica ci abstracta , de exemplu cursurile academice care sunt insotite de gesturi care transpun in termeni spatiali mersul consideratiilor respective ; miscarile deictice , indica obiecte , locuri, persoane; de exemplu aratarea cu degetul ; miscarile spatiale descriu raporturile de pozitie dintre persoanele despre care se vorbeste ; miscarile ritmice reproduc cadenta unei actiuni si ilustratorii emblematici sunt gesturi utilizati in locul cuvantului ;de exemplu , degetele aratator si mijlociu dispuse in forma de “v” reprezinta gestul victoriei.
3.Gesturile de reglaj il incurajeaza printr-o confirmare “ din cap” sau il descurajeaza printr-o grimasa pe vorbitor sa-si continue discursul.
4.Miscarile afective comunica starile sufletesti ale emitatorului. De exemplu , omul abatut merge cu umerii cazuti si capul plecat fara intentia de a-si dezvalui starea .
5.Adaptatorii constituie clasa de gesturi cea mai putin legata de comunicare de exemplu folosirea obiectelor in scop practic : cusutul , batutul la masina , maturatul ; ele dobindesc valoare comunicativa cand sunt efectuate in scop didactic.
Data fiind aria de aplicabilitate mai larga a privirii, m-am ocupat mai mult de acest segment al comunicarii nonverbale.

Bibliografie:
www.geocyti.ro
Importanta inteligentei generale ,in”Analele Stiintifice ale Universitatii’Al.I.Cuza’,sec.III ,monografii,1,1967










Comentarii:

Nu ai gasit ce cautai? Crezi ca ceva ne lipseste? Lasa-ti comentariul si incercam sa te ajutam.
Esti satisfacut de calitarea acestui referat, eseu, cometariu? Apreciem aprecierile voastre.

Nume (obligatoriu):

Email (obligatoriu, nu va fi publicat):

Site URL (optional):


Comentariile tale: (NO HTML)


Noteaza referatul:
In prezent referatul este notat cu: ? (media unui numar de ? de note primite).

2345678910

 
Copyright 2005 - 2022 | Trimite referat | Harta site | Adauga in favorite