Referat, comentariu, eseu, proiect, lucrare bacalaureat, liceu si facultate
Top referateAdmitereTesteUtileContact
      
    


 


Ultimele referate adaugate

Adauga referat - poti sa ne ajuti cu un referat?

Politica de confidentialitate





Ultimele referate descarcare de pe site
  CREDITUL IPOTECAR PENTRU INVESTITII IMOBILIARE (economie)
  Comertul cu amanuntul (economie)
  IDENTIFICAREA CRIMINALISTICA (drept)
  Mecanismul motor, Biela, organe mobile proiect (diverse)
  O scrisoare pierduta (romana)
  O scrisoare pierduta (romana)
  Ion DRUTA (romana)
  COMPORTAMENT PROSOCIAL-COMPORTAMENT ANTISOCIAL (psihologie)
  COMPORTAMENT PROSOCIAL-COMPORTAMENT ANTISOCIAL (psihologie)
  Starea civila (geografie)
 




Ultimele referate cautate in site
   domnisoara hus
   legume
    istoria unui galban
   metanol
   recapitulare
   profitul
   caract
   comentariu liric
   radiolocatia
   praslea cel voinic si merele da aur
 
despre:
 
Lucrare de licenta - ORGANIZATIA MONDIALA A COMERTULUI
Vizite: ? Nota: ? Ce reprezinta? Intrebari si raspunsuri
 
n3t23tu
INTRODUCERE

Tendinta catre sistemul comercial multilateral este determinata de evolutia adincirii proceselor economice internationale, a interdependente lor in productia si circulatia marfurilor, in cadrul diviziunii internationale a muncii, sub incidenta si impactul progresului tehno-stiintific. In aceste conditii, politicile comerciale promovate de diverse state dobindesc forme, dimensiuni si valente noi.
Primul mare efort de adoptare a regulilor care sa guverneze relatiile comerciale internationale a fost facut de unele tari imediat dupa cel de-al doilea razboi mondial, cind a aparut necesitatea crearii unui organism care sa vegheze, sa controleze si sa se implice direct in desfasurarea comertului international. Aceste eforturi au condus la adoptarea in 1948 a Acordului General pentru Tarife si Comert (GATT), regulile sale aplicindu-se comertului international cu bunuri. In decursul timpului, textul GATT a fost modificat pentru a include noi prevederi, in special pentru a trata problemele comerciale ale tarilor in curs de dezvoltare. In plus, a fost adoptat un numar de Acorduri conexe care detaliaza citeva din prevederile principale ale GATT. Regulile GATT si Acordurile conexe au fost in continuare revizuite si imbunatatite in timpul mai multor runde de negocieri, cea mai importanta fiind Runda de la Uruguay care a durat din 1986 pina in 1994.
Unul dintre rezultatele Rundei Uruguay a fost crearea Organizatiei Mondiale a Comertului la 1 ianuarie 1995. GATT, sub auspiciile caruia au fost lansate aceste negocieri, a fost inclus in cadrul OMC.
Organizatia Mondiala a Comertului (OMC) este responsabila pentru supravegherea sistemului comercial multilateral, care a evaluat treptat in ultimii 50 de ani. De asemenea, OMC constituie un forum pentru continuarea negocierilor privind liberalizarea comertului cu bunuri si servicii, prin desfiintarea barierelor si elaborarea de noi reguli in domeniile legate de comert. Acordurile OMC prevad un mecanism comun de reglementare a diferendelor, prin care membri isi apara drepturile si reglementeaza divergentele care apar intre ei.
La ora actuala in afara sistemului OMC au ramas doar unele tari care in trecut aveau economii planificate si o parte din tarile in curs de dezvoltare. Tarile cu economiile in tranzitie privesc la OMC ca la o structura ce ofera o posibilitate importanta de integrare in economia mondiala si de perfectionare a bazei legislative nationale in domeniile economic si comercial.
In jurul oportunitatii aderarii Republicii Moldova la OMC sau purtat si se poarta multe discutii contradictorii, dat fiind importanta acestui pas pentru integrarea de mai departe a Republicii Moldova in economia mondiala. Aderarea RM la OMC la 8 mai 2001 (Protocolul de Aderare la OMC a fost ratificat de Parlament la 1 iunie 2001) a fost determinata de avantajele pe care le ofera cadrul juridic al comertului international si de motivele pentru care e mai bine sa fii in cadrul OMC decit in afara acestei organizatii. Cu toate acestea, multi reprezentanti ai businessului cred in continuare ca acest eveniment a fost grabit si ca piata noastra nu este pregatita pentru noile standarde.
Toate acestea au si servit ca motiv in alegerea si pregatirea prezentei teze de licenta. Este nevoie de o analiza profunda a realizarilor sistemului OMC in lume pentru a intelege esenta acestei prestigioase organizatii mondiale, precum si implicatiile aderarii Republicii Moldova, atit cele pozitive, cit si negative.
In acest scop am recurs la elaborarea unui plan care ar contine diverse analize ale rolului si prioritatilor OMC si necesitatii de reglementare a conflictelor ce apar in cadrul comertului mondial.
Lucrarea este structurata in trei capitole, fiecare abordind un aspect aparte al acestei teme ample.
Primul capitol traseaza pe scurt evolutia sistemului comercial multilateral inca de la adoptarea GATT in 1948 pina la infiintarea OMC in 1995 si descrie obiectivele, rolul, structura precum si beneficiile pe care le ofera sistemul comercial OMC.
Capitolul II face o descriere ale principalelor prevederi si reguli incluse in instrumentele juridice (Acordurile OMC), care, in prezent, constituie sistemul OMC.
Analizei starii de lucru in Republica Moldova pina si dupa aderarea ei la OMC ii este dedicat un capitol aparte. O importanta deosebita am acordat negocierilor ce au avut loc in cadrul Conferintei Ministeriala de la Doha, Qatar (9-13 noiembrie 2001) dat fiind faptul ca aceasta a fost prima Conferinta la care Moldova a participat in calitate de membru cu drepturi depline, precum si rezultatelor obtinute de catre Republica Moldova in cadrul acesteia.
Prezenta lucrare are un scop propriu si el se manifesta in vointa autorului de a elucida originea GATT-OMC si rolul OMC in reglementarea comertului international, de a elucida esenta pe intelesul tuturor a crearii cu ajutorul OMC a unui cadru politic si economic favorabil dezvoltarii de mai departe a Republicii Moldova.





LISTA DE ABREVIERI:

AD Masuri „anti-dumping”
AELS Asociatia Europeana a Liberului Schimb
AMI Acordul Multilateral privind Investitii
ATI Acordul privind Textilele si Imbracamintea
CCI Centrul de Comert International UNCTAD/OMC
CE Comunitatile Europene
CEI Comisia Electrotehnica Internationala
CTD Comisia pentru Dezvoltarea Comertului
CIC Camera internationala de Comert
DPI Dreptul de Proprietate Intelectuala
DSB Organul de Reglementare a Diferendelor
FAO Organizatia pentru Alimentatie si Agricultura
FMI Fondul Monetar International
GATS Acordul General privind Comertul cu Servicii
GATT Acordul General privind Tarifele Vamale si Comertul
ISO Organizatia Internationala de Standardizare
ITU Organizatia Internationala a Telecomunicatiilor
MFN Clauza natiunii celei mai favorizate
OCDE Organizatia pentru Cooperare si Dezvoltare Economica
OMC Organizatia Mondiala a Comertului
OMPI Organizatia Mondiala a Proprietatii Intelectuale
OMV Organizatia Mondiala a Vamilor
ONG Organizatii neguvernamentale
ORD Organul de Reglementare a Diferendelor
PSI Inspectia Inainte de Expeditie
PNUD Programul Natiunilor Unite pentru Dezvoltare
SMC Acordul privind Subventiile si Masurile compensatorii
SPS Acordul privind Aplicarea Masurilor Sanitare si Fitosanitare
TBT Acordul privind Barierele Tehnice in Calea Comertului
TRIMS Acordul privind Masurile Investitionale legate de comert
TRIPS Acordul privind Drepturile de Proprietate legate de Comert
UNCITRAL Comisia Natiunilor Unite pentru Dreptul Comercial UNCTAD Conferinta Natiunilor Unite pentru Comert si Dezvoltare

Capitolul I. Organizatia Mondiala a Comertului -; baza noului sistem comercial multilateral

1.1. Organizatia Mondiala a Comertului, obiectivele, functiile si rolul ei in economia mondiala

La 1 ianuarie 1995, dupa indelungate si complexe negocieri, a luat fiinta Organizatia Mondiala a Comertului, exponenta noului set de principii, reguli si discipline care urmeaza a asigura comertului international un cadru imbunatatit de desfasurare, adaptat cerintelor actuale si de perspectiva.
OMC reprezinta baza institutional-juridica a sistemului comercial multilateral, fiind unica organizatie internationala care trateaza regulile globale ale comertului dintre tari.
Ideea crearii OMC a fost avansata pentru prima data in 1990, de catre Comunitatile Europene si Canada si avea in vedere ca noua organizatie sa se constituie intr-un mecanism eficient si pragmatic pentru:
1. implementarea rezultatelor Rundei Uruguay;
2. incorporarea in cadrul multilateral de drepturi si obligatii comerciale a rezultatelor obtinute in noile domenii de reglementare (servicii, masuri investitionale, drepturi de proprietate intelectuala);
3. aplicarea amendamentelor aduse unor articole ale G.A.T.T;
4. eliminarea caracterului provizoriu prelungit al existentei si functionari GATT.
Acordul de la Marrakesh privind infiintarea OMC, in preambulul sau prevede obiectivele de baza, similare cu cele ale G.A.T.T.- ului, dar care au fost extinse pentru a acorda OMC mandatul de a trata comertul cu servicii. Acestea sunt:
· ridicarea standardelor de viata si a veniturilor;
· utilizarea deplina a fortei de munca;
· expansiunea productiei si a comertului;
· utilizarea optima a resurselor mondiale.
Aceste obiective au fost completate cu domeniul serviciilor si cu notiunea de „dezvoltare durabila”, referitoare la utilizarea optima a resurselor mondiale si la necesitatea protectiei si conservarii mediului inconjurator, corespunzator diferitelor niveluri de dezvoltare economica ale tarilor.
Organizatia Mondiala a Comertului serveste drept forum pentru continuarea negocierilor privind liberalizarea comertului cu servicii prin desfiintarea barierelor si elaborarea de reguli in noi domenii legate de comert. Pe linga aceasta, ea indeplineste urmatoarele functii:
· facilitarea implementarii, administrarii si aplicarii instrumentelor juridice ale Rundei Uruguay si ale oricaror noi acorduri ce vor fi negociate in viitor;
· solutionarea diferendelor comerciale;
· examinarea politicilor comerciale nationale;
· cooperarea cu alte institutii internationale in formularea politicilor economice la scara mondiala.
Astfel, in scopul asigurarii unei mai mari coerente in elaborarea politicilor economice la nivel mondial, OMC va coopera, dupa cum va fi adecvat, cu FMI si cu BIRD.
Organizatia pune un accent deosebit pe necesitatea eforturilor de a fi sprijinita participarea tarilor in curs de dezvoltare si, in special, a celor mai putin dezvoltate state -; la cresterea comertului mondial.

1.2. Principiile Organizatiei Mondiale a Comertului

Acordurile OMC sunt voluminoase si complexe din considerente ca acestea reprezinta texte juridice ce cuprind o gama larga de activitati, care se refera la agricultura, industria textila si imbracaminte, sistemul bancar, standarde industriale, proprietatea intelectuala si multe alte domenii. Si totusi, la baza tuturor acestor documente stau un sir de principii care constituie fundamentul sistemului comercial multilateral. Aceste principii sunt: a) acordarea reciproca si neconditionata, in relatia dintre statele parti, a clauzei natiunii cele mai favorizate (NMF). In conformitate cu acordurile OMC, tarile nu trebuie sa manifeste discriminare fata de partenerii lor comerciali. In cazul in care se acorda unui partener o favoare speciala (cum ar fi o taxa vamala mai redusa pentru un produs oarecare), acest lucru urmeaza sa fie aplicat si fata de toti ceilalti membri ai OMC. Importanta acestui principiu este asa de mare incit constituie primul articol al GATT-ului, el fiind prioritar si in GATS (Articolul II), si in TRIPS(Art.4). Totusi, regulile GATT permit, ca taxele vamale si alte bariere in calea comertului sa fie reduse in mod preferential, in cadrul aranjamentelor regionale. Reducerea taxelor vamale, aplicabile in relatiile dintre membrii in cadrul unor aranjamente regionale nu trebuie sa fie extinse si altor tari. Aranjamentele preferentiale regionale constituie astfel o importanta exceptie de la regula clauzei natiunii celei mai favorizate. Asemenea aranjamente pot lua forma uniunilor vamale sau a zonelor de comert liber.
In vederea protejarii intereselor comerciale ale tarilor terte, sunt prevazute conditii extrem de stricte cu privire la formarea unor asemenea aranjamente. b) acordarea clauzei tratamentului national, fapt ce presupune o atitudine egala fata de bunurile de import si cele autohtone, cel putin dupa momentul patrunderii bunurilor de import pe piata. Nu este permis unei tari sa impuna asupra unui produs importat, dupa ce acesta a intrat in teritoriul vamal si s-au platit taxele vamale la frontiera, taxe interne (cum ar fi taxele asupra vinzarii) la nivele mai ridicate decit produsele interne similare. Acelasi lucru trebuie sa se aplice atit fata de serviciile acordate de straini si cele acordate de nationali, cit si fata de marcile nationale si cele straine, dreptul de autor si brevete. Acest principiu la fel este prevazut in toate trei acorduri principale ale OMC, desi el este abordat un pic diferit in fiecare din ele. c) Eliminarea restrictiilor cantitative si aplicarea acestora intre tarile membre numai in situatii de exceptie, admise de acord pe o baza nediscriminatorie, avindu-se in vedere ca protejarea economie nationale fata de concurenta straina sa se faca in exclusivitate pe calea tarifelor vamale. Regula este supusa totusi unor exceptii specificate. O exceptie importanta permite tarilor care intimpina dificultati ale balantei de plati sa restrictioneze importurile pentru a-si salvgarda pozitia financiara externa. Aceasta exceptie acorda o flexibilitate mai mare tarilor in curs de dezvoltare fata de tarile dezvoltate, in utilizarea restrictiilor cantitative la importuri, daca aceste restrictii sunt necesare pentru prevenirea unui declin serios al rezervelor monetare. d) Neadmiterea concurentei neloiale, constind din practicarea de subventii si preturi de dumping la export. Regulile nediscriminatorii -; NMF si tratamentul national -; sint elaborate in asa fel ca sa asigure conditii loiale pentru comert. Multe dintre acordurile OMC au scopul sa sustina concurenta loiala. De exemplu, in domeniul agriculturii, proprietatii intelectuale, serviciilor. Acordul privind achizitiile publice contribuie la extinderea regulilor referitoare la concurenta si asupra achizitiilor efectuate de mii de institutii publice in multe tari. e) Utilizarea unei metodologii de evaluare vamala care sa reflecte valoarea reala a marfurilor, in scopul de a realiza functionarea corecta a taxelor vamale rezultate din negocierile multilaterale. f) Previziune: prin intermediul indeplinirii obligatiilor. In cadrul OMC, cind tarile sunt de acord sa deschida pietele lor pentru bunuri si servicii, este ca si cum isi asuma unele angajamente obligatorii. O tara poate sa-si modifice angajamentele sale obligatorii, dar doar dupa negocierea cu partenerii sai comerciali, ceea ce poate insemna ca acestia sa primeasca compensatii pentru prejudiciul ce-l suporta in urma pierderii comertului. Deci, sistemul comercial multilateral constituie o incercare a guvernelor de a asigura un anturaj stabil si previzibil. g) Instituirea angajamentului tarilor-parti de a negocia pe plan multilateral reducerea si eliminarea taxelor vamale si a altor obstacole din calea comertului international. Tarilor li se cere ca, ori de cite ori este posibil, sa reduca sau sa elimine protectia productiei interne, prin reducerea taxelor vamale si inlaturarea celorlalte bariere din calea comertului. Taxele vamale astfel reduse sunt consolidate impotriva unor majorari posibile si sunt cuprinse in listele nationale ale tarilor membri. h) Incurajarea reformei de dezvoltare si reformei economice. Este bine cunoscut faptul ca sistemul OMC contribuie la dezvoltare. Tarile mai putin dezvoltate au nevoie de flexibilitate pe parcursul perioadei cind acestea incearca sa implementeze acordurile. Iar acordurile, ca atare, au mostenit prevederile anterioare ale GATT, care permit acordarea unei asistente speciale si a unor concesiuni comerciale tarilor in curs de dezvoltare.

Abateri de la principii:

Atit prin textul Acordului, cit si prin activitatea desfasurata de la infiintare si pina in prezent, GATT a admis unele adaptari si modificari de reguli si principii, pe calea indirecta a exceptiilor, impuse de evolutia conjuncturii comerciale internationale si, mai ales , de evolutia relatiilor politice dintre statele participante: a) Admiterea crearii de zone de comert liber si de uniuni vamale. Aceasta masura a diminuat importanta clauzei natiunii celei mai favorizate. Tarile dintr-o regiune pot constitui un acord de comert liber, care nu se va aplica fata de bunurile provenite din tari ce nu fac parte din grupul dat. Astfel, s-a ajuns ca tratamentul aplicat in relatiile comerciale dintre tarile Uniunii Europene sa nu poata fi aplicat in relatia tarilor apartinind acestei grupari regionale cu tarile extracomunitare. b) Instituirea sistemului generalizat de preferinte vamale in favoarea tarilor in curs de dezvoltare, pe baza de nereprocitate. Acest sistem s-a dovedit a fi pozitiv asupra promovarii exportului tarilor in curs de dezvoltare catre tarile dezvoltate. Obiectivul SGP consta in facilitarea diversificarii productiei in tarile in curs de dezvoltare, intensificarea procesului de industrializare si sporirea incasarilor din export. SGP vamale consta in acordarea de catre tarile donatoare (tarile dezvoltate) scutire integrala sau partiala de taxe vamale la importul de produse manufacturate provenind din tarile beneficiare de preferinte. Acordarea de preferinte vamale este efectuat in mod unilateral, ele nu constituie obiectul negocierii. Desigur ca nu se poate trece cu vederea faptul ca tarile dezvoltate au acceptat acest sistem preferential nu numai din dorinta de a sprijini tarile in curs de dezvoltare in efortul lor de achizitionare de mijloace valutare de plata, dar si din interese proprii, daca se tine seama ca in structura exportului tarilor in curs de dezvoltare predomina materiile prime minerale si alte produse de baza provenind din domeniul agricol, forestier, acvatic etc.
Un sistem uniform de preferinte care sa fie aplicat in aceleasi conditii de catre toate tarile dezvoltate n-a fost adoptat, dar s-au aplicat scheme individuale de preferinte care difera de la o tara la alta. c) Acceptarea unui grad sporit de protectie in favoarea tarilor in curs de dezvoltare. S-a admis ca tarile membre in curs de dezvoltare sa poata sa-si protejeze economia nationala fata de concurenta straina prin instituire de taxe vamale protectioniste adecvate, precum si pe calea introducerii altor masuri protectioniste.

1.3. Structura institutionala a Organizatiei Mondiale a Comertului

Organul suprem din cadrul OMC, responsabil pentru luarea deciziilor este Conferinta Ministeriala, care se reuneste la fiecare doi ani. Ea va exercita functiile OMC si va lua masuri necesare in acest scop. Ea va fi abilitata sa ia decizii cu privire la toate aspectele tinind de orice Acord comercial multilateral daca un Membru solicita aceasta . De la infiintarea OMC au avut loc patru Conferinte Ministeriale :
1. Singapore (1996) -; in cadrul acestei Conferinte au fost examinate evolutiile in cadrul comertului international precum si problemele si aspectele de implementare a diverselor Acorduri OMC. Ministrii tarilor participante au decis includerea in programul de lucru al OMC sase noi subiecte care au impact asupra dezvoltarii comertului international, si anume:
- comertul si mediul inconjurator;
- comertul si politica concurentei;
- facilitarea comertului;
- transparenta achizitiilor guvernamentale;
- comertul electronic;
- comertul si investitiile.
Referitor la ultimul domeniu mentionat, investitiile au fost permanent in atentia OMC. Astfel, GATS a stabilit o serie de standarde privind prezenta unui furnizor de servicii in alta tara membra GATS, iar acordul TRIPS abordeaza aspecte legate de conditiile ce se pot impune unui investitor de tara gazda. Acest ansamblu de masuri se dovedeste a fi nesatisfacator in ceea ce priveste realizarea si protejarea investitiilor straine. OMC poate constitui un instrument util in rezolvarea acestor probleme, prin faptul ca este o institutie cu vocatie universala, precum si prin relatia indisolubila existenta intre comertul mondial si fluxurile de investitii straine.

2. Geneva (1998) -; Conferinta Ministeriala de la Geneva a autorizat Consiliul General al OMC sa stabileasca un program de activitati si negocieri ulterioare in cadrul OMC luind in consideratie si alte citeva aspecte importante:



- problemele aparute in urma implimentarii Acordurilor OMC;
- prevederile agendei incorporate in diferite Acorduri;
- de a face o retrospectiva a evolutiei comertului international.
La Geneva a fost instituit un Grup de Lucru pentru studierea problemei ce tine de interactiunea dintre comert si politica concurentiala in cadrul OMC. Grupul de Lucru creat, incepind din anul 1999, examineaza in special trei probleme relevante:
- pertinenta pentru politica concurentiala la principiile fundamentale ale OMC ( tratamentul national, transparenta, clauza natiunii cele mai favorizate );
- cooperarea intre tarile membre in domeniul cooperarii tehnice;
- contributia politicii concurentiale la realizarea obiectivelor OMC.

3. Seattle (1999) -; la Seattle ministrii si-au propus ca scop lansarea unei noi runde de negocieri dedicata reducerii de mai departe a barierelor in calea comertului. Cu toate ca Consiliul General al OMC a stabilit programul de lucru cu mult inainte de inceperea Conferintei, din pacate aceasta nu s-a soldat cu succes.

4. Doha (2001) -; Conferinta Ministeriala de la Doha poate fi considerata un succes atit pentru tarile membre cit si pentru OMC. S-a depus o munca enorma atit de Secretariatul OMC, cit si de tara gazda. In acest sens trebuie sa retinem trei evenimente importante care s-au derulat la Doha:
- au fost obtinute rezultate excelente in cea ce tine de Acordul TRIPS (s-au dus negocieri in vederea crearii unui sistem multilateral de notificari si inregistrare a indicatiilor geografice a pentru vin si bauturi spirtoase, in conf. Cu art. 23.4 al TRIPS etc);
- s-au obtinut rezultate semnificative in domeniul agriculturii (principalul subiect in acest domeniu a fost sprijinul producatorilor interni si promovarea exportului, tot aici au fost propuse negocieri de extindere a accesului pe piata, reducerea tuturor formelor de subventionare a exportului, reducerea sprijinului intern ce afecteaza negativ comertul, etc);
- aderarea Chinei si a Taiwanului la OMC (China a devenit cea de-a 143 tara membra a OMC dupa 15 ani de negocieri. Pe 12 noiembrie ,2001, cu o zi dupa semnarea Protocolului de Aderare a Chinei la OMC, Taiwan-ul, tara rivala Chinei, a devenit formal cea de-a 144-a membra a OMC).
La Conferinta Ministeriala de la Doha s-au dus dezbateri si negocieri si-n alte domenii ca: securitatea alimentara si protectia sanatatii; comertul cu servicii; comertul electronic; domeniul investitiilor; problemele cu care se confrunta tarile in curs de dezvoltare in implementarea acordurilor curente ale OMC, etc.
Dupa sase zile de negocieri, pe 14 noiembrie, ministrii au aprobat o Declaratie privind lansarea noilor negocieri comerciale multilaterale. Programul stabileste trei ani de negocieri care vor fi finalizate in 2005, acoperind diferite domenii care vor viza comertul international, in special agricultura, serviciile, tarifele industriale, investitiile, etc.
Declaratia Ministeriala de la Doha prevede infiintarea de catre membrii OMC a Comitetului de Negocieri Comerciale (CNC) pina la data de 31 ianuarie 2002. CNC este condus ex officio de Directorul General al OMC, fiind sub autoritatea si supravegherea Consiliului General. Se reuneste o data in fiecare 2-3 luni. Prima intrunire a Comitetului a avut loc in perioada 28 ianuarie -; 1 februarie la care s-au luat decizii de ordin organizational.
CNC a fost creat cu scopul de a monitoriza toate intilnirile de negociere a conditiilor de aderare la OMC a statelor candidate, precum si de a decide care Grupuri de Lucru din cadrul OMC se vor ocupa cu implementarea prevederilor paragrafului 12 al Declaratiei de la Doha.
Comitetul de Negocieri Comerciale si Grupurile de Lucru nu sunt structuri paralele. Consiliul General ramine a fi responsabil pentru intregul program negociat in cadrul Conferintei Ministeriale de la Doha, precum si pentru pregatirile pentru Conferintele Minesteriale care vor avea loc in viitor. A cincea Conferinta Ministeriala se va desfasura in 2003 in Mexic.

Consiliul General este cel mai inalt organ de luare a deciziilor din cadrul OMC, sediul sau aflindu-se la Geneva. El este compus din reprezentantii ai tuturor guvernelor membre si are autoritatea de a actiona in numele Conferintei Ministeriale a OMC in perioadele dintre reuniunile acesteia, trimitindu-le in mod direct rapoarte. Este, de asemenea, responsabil pentru examinarea politicilor comerciale ale tarilor membre, pe baza rapoartelor pregatite de Secretariatul OMC. Consiliul General este asistat in activitatea sa de:

1. Consiliul pentru Comertul cu bunuri, care supravegheaza implementarea si functionarea GATT 1994 si a acordurilor conexe.
2. Consiliul pentru comertul cu Servicii, care supravegheaza implementarea si functionarea GATS;
3. Consiliul pentru TRIPS, care supravegheaza functionarea acordului TRIPS.
De asemenea, Consiliul General se intruneste ca Organ de Reglementare a Diferendelor (DSB), pentru a exercita functiile stabilite in Memorandumul de Acord privind Reglementarea diferendelor.
Consiliul General se mai poate intruni si pentru a examina politicile si practicile comerciale ale membrilor in calitate de Organ de Examinare a Politicilor Comerciale, asa cum este prevazut in Mecanismele de Revizuire a Politicilor Comerciale.
In prezent, Consiliul General este condus de Stuart Harbinson.

Comitete si alte organe subsidiare: Prin Acordul OMC au fost constituite: Comitetul pentru Comert si Dezvoltare ; Comitetul pentru restrictii din motive de balanta de plati, Comitetul pentru Buget, Finante si Aderare. Consiliul General al OMC a constituit alte doua comitete care se raporteaza la el: Comitetul pentru Comert si Mediu si Comitetul pentru Acordurile Comerciale Regionale.

OMC dispune de un Secretariat, condus de un director general, care este asistat de trei directori generali adjuncti. Conferinta Ministeriala numeste Directorul General pe o perioada de 4 ani si adopta regulile referitoare la puterile, atributiile, conditiile de lucru si durata mandatului. Secretariatul OMC are un personal de 500 de angajati, de nationalitati diferite. In indeplinirea sarcinilor lor, atit Directorul General, cit si personalului OMC li se solicita ”sa nu ceara sau sa accepte nici un fel de instructiuni de la vre-un Guvern sau de la vre-o Autoritate din afara OMC”, mentinindu-se astfel caracterul international al Secretariatului. In prezent, Director General este Mike Moore.
Votarea. Acordul stipuleaza ca OMC va continua practica GATT a luarii deciziilor prin consens. Se considera ca s-a ajuns la consens , atunci cind in momentul luarii unei decizii, nici o tara membra nu se opune adoptarii ei. Cind consensul nu este posibil, Acordul prevede luarea deciziei cu majoritatea de voturi, fiecare stat avind un singur vot. Exista, totusi, citeva cazuri in care cerintele speciale de votare sunt prescrise: a) interpretarea prevederilor oricaruia dintre Acorduri cere o majoritate de ¾ din voturi (Acordul OMC, Art. 9:2); b) amendamentele cer, in general, o majoritate de 2/3, totusi amendamentele la : Prevederile din Acordul OMC cu privire la amendamentele si luarea deciziilor, Prevederile MFN din GATT 1994, GATS, si acordul TRIPS -; pot fi adoptate numai cu acordul tuturor membrilor (Acordul OMC, Art. X:1,2); c) cererile depuse de catre o tara membra pentru a deroga temporar de la obligatiile sale de membru OMC; cer o majoritate de ¾ (Acordul OMC,Art.IX:2).
Initierea amendamentelor poate fi facuta de orice membru al OMC, sau de Consiliul care gestioneaza un acord multilateral, care trebuie apoi inaintate Conferintei Ministeriale. Aceasta supune amendamentele respective spre decizie prin consens a membrilor intr-un interval de 90 de zile.
Deciziile in domeniul relatiilor comerciale sau in stabilirea proiectelor de investitii sint influentate de o multitudine de factori. In orice caz, stabilitatea, transparenta cadrului economic, politic, juridic si institutional dintr-o tara pot crea un climat favorabil atragerii investitiilor straine directe. Practica a demonstrat ca masurile luate de guverne in domeniul investitiilor straine directe sunt adesea influentate de traditii, structuri economice si administrative, orientari politice. Dar, diversitatea de masuri politice si administrative ce reglementeaza domeniul investitiilor straine directe fac, de multe ori , foarte dificila luarea unei decizii de catre potentialul investitor strain. Aceste aspecte pot fi reglementate prin acorduri bilaterale de garantare a investitiilor.
Uniunea Europeana sprijina activitatea unui grup de lucru al OMC in domeniul comertului si investitiilor, solicitind si corelarea cu activitatile care se desfasoara in cadrul altor institutii, in special UNCTAD.

1.4. Beneficiile sistemului comercial OMC

OMC si sistemul sau comercial ofera multiple beneficii, unele bine cunoscute, altele -; mai putin evidente. Obiectivul acestui sistem bazat pe reguli este de a asigura ca pietele ramin deschise si de a evita intreruperea acestui acces prin impunerea brusca si arbitrara a unor restrictii asupra importurilor.
Intr-un numar de tari in curs de dezvoltare, comunitatile de afaceri continua totusi sa nu constientizeze pe deplin avantajele sistemului comercial OMC. Cu toate acestea, acest sistem juridic nu numai ca ofera beneficii producatorilor industriali si intreprinderilor, dar si creeaza drepturi in favoarea lor . Daca ar fi sa sistematizam aceste beneficii, atunci ele ar putea fi prezentate astfel: a) Sistemul contribuie la mentinerea pacii internationale.
In particular, pacea este un rezultat al aplicarii celor mai importante principii ale sistemului comercial. b) Sistemul permite solutionarea constructiva a diferendelor.
Sistemul OMC ofera modalitati eficiente de rezolvare pasnica si constructiva a diferendelor aferente activitatii comerciale. Mai mult comert inseamna mai multe eventualitati de aparitie a diferendelor. Faptul ca tarile pot apela la OMC pentru a-si reglementa diferendele, contribuie substantial la diminuarea tensiunilor internationale din sfera comerciala. c) Comertul stimuleaza cresterea economica.
Comertul este potentialul de a crea locuri de munca. Practica arata ca diminuarea numarului obstacolelor comerciale influenteaza pozitiv asupra numarului locurilor de munca. O politica bine gindita inlesneste solutionarea problemelor de angajare in cimpul muncii, rezultatul final fiind mai bun anume in conditii mai libere de comert. d) Comertul liber reduce cheltuelile de trai.
Exista o multime de studii cu privire la impactul dintre protectionism si comertul liber. Protectionismul este scump, el intotdeauna ridica preturile. Sistemul OMC are ca scop reducerea barierelor comerciale prin intermediul regulilor convenite de comun acord si se bazeaza pe principiul nediscriminarii. Rezultatul -; reducerea costurilor de producere si reducerea preturilor la marfuri finite si la servicii. e) Comertul sporeste veniturile.
Analizele si estimarile impactului Rundei Uruguay (deci a formarii OMC), sau ale crearii pietei comune a UE, au demonstrat ca aceste procese s-au soldat cu venituri suplimentare considerabile, ceea ce a impulsionat serios procesele de dezvoltare economica. Comertul comporta provocari si unele riscuri -; producatorii interni trebuie sa ofere produse de aceeasi calitate cu cele importate, insa nu toti reusesc. Dar faptul ca exista venituri suplimentare, inseamna ca exista resurse pentru ca guvernele sa poata redistribui beneficiile disponibile, spre exemplu, pentru a ajuta agentii economici sa devina mai competitivi. f) Sistemul incurajeaza guvernarea buna.
Deseori guvernele folosesc cadrul OMC in calitate de restrictie interna utila la elaborarea politicilor economice, argumentind, ca “nu putem proceda astfel, deoarece acest fapt vine in contradictie cu prevederile acordurilor OMC”. Pentru afaceri, asumarea acestor angajamente inseamna o mai mare certitudine si claritate in conditiile de comert; pentru guverne aceasta inseamna mai multa disciplina si corectitudine.

1.4.1. Beneficiile pentru exportatorii de bunuri si servicii

1. Securitatea accesului. In comertul cu bunuri, aproape toate taxele vamale ale tarilor dezvoltate si o proportie mare a celor in curs de dezvoltare au fost consolidate in cadrul OMC impotriva cresterilor. Consolidarea asigura faptul ca accesul imbunatatit pe piata, obtinute prin reduceri tarifare incluse in listele de concesii ale fiecarei tari sa nu fie intrerupt prin cresteri bruste ale taxelor sau impunerea altor restrictii de catre tarile importatoare. In domeniul serviciilor, tarile si-au luat angajamente de a nu restrictiona accesul produselor din domeniul serviciilor peste conditiile si limitarile specificate in listele lor nationale.
2. Stabilitatea accesului. Sistemul asigura, de asemenea, stabilitatea accesului pe pietele de export, solicitind tuturor tarilor sa aplice un set de reguli uniform, elaborat in cadrul diverselor acorduri. Tarile au obligatia de a asigura conformitatea cu prevederile acordurilor pertinente a regulilor privind determinarea valorii in vama, inspectarea produselor in vederea stabilirii conformitatii cu standardele obligatorii de calitate sau eliberarea licentelor de import.

1.4.2. Beneficiile pentru importatorii de materii prime

Adeseori intreprinderile sunt obligate sa achizitioneze din import materii prime, produse intermediare si servicii necesare productiei de export. Regula de baza care cere ca exporturile sa fie permise, fara restrictii suplimentare, dupa plata taxelor si obligatia de a asigura conformitatea celorlalte reguli nationale, aplicate la frontiere cu reguli uniforme din cadrul Acordurilor, faciliteaza importurile. Ele acorda industriilor exportatoare o anumita garantie ca isi procura cele necesare fara intirzieri si la costuri competitive. In plus, consolidarile tarifare servesc la asigurarea importatorilor ca costurile de import nu vor fi marite prin impunerea unor taxe vamale mai mari.

Capitolul II: Acordurile OMC. Caracteristicile de baza

2.1. Acordul General pentru Tarife si Comert

2.1.1. Scurt istoric al aparitiei G.A.T.T.

Ca urmare a faptului ca cel de-al doilea Razboi Mondial a afectat profund intreaga economie mondiala si relatiile economice internationale, ONU a initiat inca din primii ani de activitate, o ampla actiune menita sa duca in final la crearea unei Organizatii Mondiale a Comertului care sa-si aduca contributia la eliminarea treptata a barierelor si restrictiilor din calea comertului international.



In acest scop, din insarcinarea ECOSOS, o comisie pregatitoare formata din reprezentantii a 23 de state, a trecut inca din 1945 la elaborarea unei carte a viitoarei Organizatii Mondiale a Comertului, aceasta fiind prima incercare de codificare a unor reguli fundamentale care sa guverneze relatiile economice internationale. Comisia pregatitoare a hotarit ca, paralel cu activitatea de elaborare a Cartei pentru viitoarea OMC si pina la ratificarea ei, sa initieze si primele negocieri cu privire la reducerea taxelor vamale si a altor restrictii din calea comertului international. Aceste negocieri au avut loc in perioada aprilie -; octombrie 1947 si rezultatele lor au fost incorporate intr-un tratat multilateral, denumit Acordul General pentru Tarife si Comert, care constituie baza oficiala, juridica a concesiilor tarifare convenite. Totodata in acest tratat, care urma sa fie o anexa la Carta pentru OMC, au fost inscrise si o serie de reguli, principii si discipline dupa care sa se calauzeasca statele semnatare in desfasurarea schimburilor comerciale reciproce. Tratatul a intrat in vigoare la 1 ianuarie 1948.
A fost elaborata si Carta proiectata pentru OMC, cunoscuta sub denumirea de Carta de la Havana (1948), dar, nefiind ratificata de statele semnatare, n-au putut sa fie puse bazele OMC, raminind in vigoare GATT care nu a avut statut juridic de organizatie internationala, dar a intretinut legaturi cu organizatii specializate ale ONU.

2.1.2. Obiectivele si structura Acordului General pentru Tarife si Comert

Acordul General pentru Tarife si Comert a fost un tratat multilateral -; interguvernamental, ce reglementa cele mai importante aspecte ale cooperarii economice si comerciale intre statele semnatare.
Principalul obiectiv al GATT este crearea si implementarea unui sistem comercial liberalizat si deschis in cadrul caruia intreprinderile comerciale din tarile membre pot face comert unele cu altele in conditiile de competitie impartiala. Din textul Acordului mai pot fi deduse urmatoarele obiective: liberalizarea comertului; aplicarea clauzei natiunii celei mai favorizate, fapt ce presupune nediscriminarea; respectarea obligatiilor asumate; micsorarea tarifelor; un regim comun pentru statele in curs de dezvoltare; politica antidumping etc. Aceste obiective isi pastreaza valabilitatea si in prezent. In ultimii 15-20 de ani, ca urmare a faptului ca a crescut numarul tarilor membre si, in special, al tarilor in curs de dezvoltare, atributiile si obiectivele GATT s-au largit.
Structurile organizatorice ale GATT sunt urmatoarele:
- Sesiunea partilor contractante;
- Consiliul Reprezentantilor;
- Comitete si grupuri de lucru specializate;
- Secretariatul.

Sesiunea partilor contractante - (membrii cu drepturi depline), este alcatuita din delegatii tuturor tarilor membre si este forul suprem al GATT. Se intruneste, de obicei, o data pe an (sesiune ordinara) sau de mai multe ori pe an, la cererea partilor contractante (sesiuni extraordinare). Atributiile sale de baza:
- dreptul si obligatia de a veghea la respectarea prevederilor GATT;
- aproba modificarile si completarile aduse textului GATT;
- aproba prin vot primirea de noi membri;
- aproba crearea de noi organe in structura organizatorica a GATT si le directioneaza activitatea.
Consiliul reprezentantilor - alcatuit din reprezentantii tarilor membre cu drepturi depline, incepe sa functioneze in 1960 si isi exercita atributiile intre sesiunile partilor contractante, indeplinind rolul de organ executiv. Are urmatoarele atributii :
- indruma activitatea organelor din subordine ( comitete, comisii);
- organizeaza negocierile pentru primirea de noi membri in GATT;
- organizeaza consultari cu partile contractante asupra diverselor aspecte ale evolutiei schimburilor comerciale reciproce;
Secretariatul - in frunte cu Director General efectueaza activitatea tehnico-organizatorica. Personalul numara 350 de membri. El desfasoara si o activitate publicistica foarte bogata. Sprijina derularea rundelor de negocieri organizate de GATT si publica rezultatele acestora. Acorda asistenta de specialitate tarilor in curs de dezvoltare.
Comitetele si grupurile de lucru specializate pe probleme - asigura activitatea permanenta a Acordului General, studiind problemele ce le-au fost incredintate.
In afara comitetelor specializate permanente pot fi create comitete cu activitate temporala, a caror misiune inceteaza odata cu terminarea actiunii pentru care au fost create.
Dintre comitetele specializate pe probleme permanente, se remarca indeosebi activitatea urmatoarelor opt: a. Comitetul pentru comertul cu produsele industriale; b. Comitetul pentru agricultura si comertul cu produsele agricole; c. Comitetul pentru comert si dezvoltare; d. Comitetul balantelor de plati; e. Comitetul pentru practicile antidumping; f. Comitetul pentru textile; g. Comitetul pentru buget, finante si administratie.
Din 1964, mai face parte din structura organizatorica a GATT si Centrul de Comert International, care din 1968 a devenit Centrul comun de comert international GATT-UNCTAD.

2.1.3. Principalele prevederi ale GATT-ului.

Textul Acordului a suferit pe parcursul existentei sale o serie de revizuiri si completari impuse de conditiile internationale postbelice. Incepind din 1995 cind a fost actualizat, Acordul General pentru Tarife Vamale si Comert a devenit principalul Acord al OMC pentru comertul cu marfuri. Principiile ce stau la baza GATT au fost preluate de sistemul OMC.
Intregul sistem GATT se bazeaza pe patru reguli de baza:

1. Protejarea industriei nationale prin taxe vamale. Desi GATT are ca scop liberalizarea progresiva a comertului, recunoaste ca tarile membre pot fi in situatia de-asi proteja productia interna fata de competitia straina. Totusi, le cere tarilor sa asigure protectia prin taxe vamale. Utilizarea restrictiilor cantitative este interzisa, cu exceptia unui numar limitat de situatii.

2. Plafonarea tarifelor. Tarilor li se cere ca, ori de cite ori este posibil, sa reduca sau sa elimine protectia productiei interne, prin reducerea taxelor vamale si inlaturarea celorlalte bariere din calea comertului, in cadrul negocierilor comerciale multilaterale. Concomitent, regula prevede plafonarea tarifelor reduse, adica excluderea majorarii lor ulterioare.

3. Clauza natiunii celei mai favorizate. Aceasta regula importanta a GATT prevede principiul nediscriminarii. Astfel, daca o tara membra acorda altei tari orice tarif sau orice beneficiu pentru anumite produse, ea trebuie imediat si neconditionat sa il extinda asupra produselor asemanatoare ale altor tari. Aceasta obligatie se aplica atit importurilor , cit si exporturilor. Daca o tara percepe taxe pentru exportul catre o anumita destinatie, ea trebuie sa perceapa taxe cu aceeasi rata pentru exporturile catre toate destinatiile. Exista si unele derogari. Comertul intre membrii Acordurilor Generale de Comert, care este supusa la taxe vamale preferentiale sau exceptat de aceste taxe, este una dintre exceptii. O alta exceptie o constituie Sistemul Generalizat de Preferinte acordat tarilor in curs de dezvoltare de catre tarile dezvoltate.

4. Tratamentul national. Conform acestui principiu, un produs importat care a trecut granita dupa plata taxelor vamale si a altor taxe trebuie sa beneficieze de un tratament egal cu cel aplicat produselor autohtone.
GATT mai contine un sir de anexe care vizeaza agricultura, textilele, comertul de stat, produsele standard, subventiile si actiunile impotriva practicilor de dumping. Tarile isi iau angajamente pe categorii de marfuri. Acestea includ angajamente de a reduce si limita tarifele vamale la importarea marfurilor. In unele cazuri tarifele sunt reduse la zero, in altele ele sunt limitate. Deci sunt luate angajamente fata de OMC ca unui produs i se va aplica o anumita rata care nu va fi marit.

2.1.4. Rundele comerciale

Negocierile comerciale initiate de catre GATT se desfasoara in cadrul unor conferinte, denumite si runde de tratative. Practica acestor conferinte a consacrat respectarea citorva principii in desfasurarea negocierilor tarifare si netarifare, si anume: a. Fiecare parte contractanta are dreptul de a decide daca participa sau nu la negocierile initiate in cadrul GATT; b. Nici uneia dintre partile contractante nu i se poate cere sa faca concesii unilaterale, intre parti contractante trebuind sa se acorde concesii de egala valoare. Fac exceptie tarile in curs de dezvoltare care beneficiaza de principiul nereciprocitatii concesiilor in raporturile cu tarile dezvoltate. c. Toate partile contractante beneficiaza de rezultatele negocierilor tarifare, in virtutea aplicarii reciproce a MFN, indiferent daca participa sau nu la negocieri. Cit priveste alte acorduri negociate-n cadrul GATT, acestea nu se extind asupra partilor contractante decit in masura in care adera la ele.
In perioada 1947 -; 1990, in cadrul GATT, au avut loc opt runde de negocieri, care s-au soldat cu rezultate importante pe linia crearii conditiilor favorabile dezvoltarii comertului international.

1. Runda de la Geneva (aprilie-octombrie 1947).
Aceasta runda sa soldat cu crearea Acordului GATT si cu 45 000 concesii tarifare vizind peste 50% din valoarea comertului mondial din acea perioada. S-au pus bazele unei noi tehnici de negocieri cunoscuta sub denumirea de „tara cu tara si produs cu produs”. Prin protocolul de la Geneva se stabileste reducerea taxelor vamale la importul in tarile dezvoltate cu 35% in medie pentru produse industriale si cu 15% pentru produse agricole, iar la importul in unele tari in curs de dezvoltare, cu pina la 40% pentru unele produse industriale.

2. Runda de la Annecy (Franta-1949)
Aceasta runda de negocieri comerciale a condus, pe linga aderarea a 11 noi tari la GATT, la 5000 de concesii tarifare.

3. Runda de la Torguay (Anglia-1950-1951)
Aceasta runda a fost organizata cu prilejul aderarii R.F.G la GATT. Numarul concesiilor tarifare negociate a fost de 8700, iar reducerea medie a taxelor vamale a fost de 25% fata de nivelul practicat in 1948.

4. Runda de la Geneva (Elvetia-1955-1956)
Aceasta runda s-a soldat cu rezultatele cele mai modeste -; 4300 de concesii tarifare, alcatuite in principal din consolidari de taxe vamale.

5. Runda Dillon-Geneva (1960-1962)
A fost numita asa dupa numele subsecretarului de stat American care a propus-o. Desi nu a dus decit la realizarea unui numar de 4400 concesii tarifare, a marcat totusi un pas inainte fata de rundele precedente prin faptul ca s-a folosit tehnica reducerii lineare si reciproce a taxelor vamale cu un anumit procent convenit.

6. Runda Kennedy-Geneva (1964-1967)
Runda a fost lansata din initiativa SUA si CEE. La aceasta runda s-a convenit reducerea taxelor vamale la 6300 pozitii tarifare, in medie cu 35%, in timp de 5 ani. Pentru prima oara au fost abordate la aceasta runda si alte trei probleme : obstacolele netarifare, liberalizarea comertului cu produse agricole si luarea in considerare a situatiei tarilor in curs de dezvoltare. In domeniul obstacolelor netarifare s-a elaborat si adoptat un Cod antidumping.

7. Runda Tokyo (1973-1979)
A fost organizata din initiativa SUA, CEE si a Japoniei. Pe parcursul acesteia au continuat eforturile GATT de a reduce in mod treptat tarifele. Rezultatele s-au soldat cu o reducere de 1/3 din platile vamale in cele 9 mari tari industrializate, ceea ce a facut ca tariful mediu la produsele industriale sa se reduca cu 4.7%. Micsorarea tarifelor, esalonata pe parcursul unei perioade de peste opt ani, a implicat si un element de „armonizare”, si anume cu cit mai mare era tariful, cu atit mai mare era diminuarea acestuia, in mod proportional. Au fost semnate un sir de acorduri privitoare la obstacolele de alta natura decit cele tarifare, care in unele cazuri tineau de modalitatea de interpretare a regulilor existente GATT, iar in altele s-au pus fundamente cu totul noi. Dat fiind faptul ca nu au fost acceptate de toti membrii GATT; deseori erau numite neoficial „coduri”. Astfel, in domeniul netarifar au fost negociate sase acorduri : Acordul cu privire la evaluarea vamala; Acordul cu privire la comertul de stat; Acordul privind procedurile in materie de licente de import; Acordul privind subventiile de export si taxele compensatorii; Codul Antidumping; Acordul privind obstacolele tehnice in calea comertului. Aceste Acorduri nu erau multilaterale, dar constituiau totusi un inceput.

8. Runda Uruguay (La Punta del Este-1986-1993)
Negocierile in cadrul Rundei Uruguay s-au soldat cu elaborarea Actului Final (la 15 decembrie 1993 ) ce a fost supus aprobarii guvernelor celor 117 tari participante la negocieri. Rezultatele rundei au fost puse in aplicare la 1 ianuarie 1995. Prin Actul Final s-a convenit: a) Acordul privind crearea Organizatiei Mondiale a Comertului. OMC este conceputa ca o organizatie independenta, in afara ONU. Reuniunea de la Marrakech a Comitetului de negocieri comerciale, care a marcat oficial finalizarea Rundei Uruguay, a confirmat, la nivel oficial, actul de nastere a Organizatiei Mondiale a Comertului, al III-lea pilon al economiei mondiale (pe linga FMI si BM). b) OMC inlocuieste structura juridica si institutionala a GATT. Ea are o sfera de cuprindere mai larga decit GATT, incluzind pe linga comertul cu marfuri si comertul cu servicii si aspectele drepturilor de proprietate intelectuala; c) Acordul General pentru Comertul cu Servicii; d) Acordul referitor la Aspectele Drepturilor de Proprietate Intelectuala legate de Comert;

Printre rezultatele vizind liberalizarea, incluse in Actul Final, sunt de mentionat:

a) Reducerea cu 40 a taxelor vamale de import pentru produsele industriale si agricole; b) Reducerea progresiva, pe o perioada de sase ani, a sprijinului intern acordat agriculturii, in medie cu 20% in tarile industrializate, si cu 13,3% in tarile in curs de dezvoltare; c) Liberalizarea pe parcursul unei perioade de 10 ani a exporturilor de produse textile prin cresterea progresiva a a nivelului cotelor de acces, precum si reducerea, in paralel, a taxelor vamale la importul acestor produse; d) Liberalizarea comertului cu servicii , prin convenirea acordarii multilaterale a regimului clauzei natiunii celei mai favorizate si a regimului national; e) Consolidarea regulilor de actiune impotriva practicilor de concurenta neloiala in comertul international; f) Extinderea principiului tratamentului diferentiat si mai favorabil pentru tarile in curs de dezvoltare.

Principalele date referitoare la Runda Uruguay

Septembrie 1986 Punta del EEste Lansarea



Decembrie 1988 Montreal Revizuirea la jumatate de termen de catre ministri
Aprilie 1989 Geneva Finalizarea la jumatate de termen
Decembrie 1990 Bruxells „Fnalizarea”conferintei minesteriale cu un impas
Decembrie 1991 Geneva Finalizarea primului proiect al Actului Final
Iulie 1993 Tokio Solutionarea impasului privind accesul pe piata de catre Quad la Sumitul G7
Decembrie 1991 Geneva Incheierea majoritatii negocierilor (mai continuie unele negocieri cu privire la accesul pe piata)
Aprilie 1994 Marrakesh Semnarea Acordurilor
Ianuarie 1995 Geneva Constituirea OMC, intrarea in vigoare a Acordurilor


2.1.5. Acordurile conexe

In Continutul „Rezultatelor Negocierilor in cadrul Rundei Uruguay privind comertul multilateral”, textele juridice includ o lista de aproape 60 de acorduri , anexe, decizii si intelegeri. Prin intermediul acestor acorduri a fost instituit un sistem mondial comercial nediscriminatoriu care reglementeaza in mod expres drepturile si obligatiile membrilor OMC. Pe linga Acordurile ce cuprind principiile de baza (GATT, TRIPS, GATS), au fost negociate si o serie de Acorduri adaugatoare care se refera la clauze speciale cu privire la sectoare specifice, si anume:

1. Acordul privind evaluarea bunurilor in vama (art. VII al GATT)
Acest Acord contine reguli de evaluare care concentreaza si, simultan, extind clauzele privind evaluarea in vama stabilite in textul original al GATT. Sistemul de evaluare a Acordului este bazat pe criterii simple si echitabile, urmarind asigurarea uniformitatii in aplicarea regulilor, astfel incit importatorii sa poata evalua in avans cu certitudine suma taxelor de platit la importuri.
Principala regula a acestui Acord este acea ca valoarea pentru scopuri vamale trebuie sa se bazeze pe pretul real platit sau platibil pentru bunul de export, destinat unei tari importatoare (adica pretul de factura), ajustat, daca este cazul, pentru a include unele plati suportate de cumparatori, cum ar fi costul ambalarii, taxele pentru obtinerea licentei, etc. Articolul enumara taxele sau costurile care nu trebuie adaugate la valoarea in vama, daca nu pot fi evidentiate separat din pretul real sau platibil, si anume: cheltuielile de transport, dupa importul in teritoriul vamal al tarii importatoare; costul constructiei, asamblarii, intretinerii dupa efectuarea importului.
Pentru a proteja interesele importatorilor si a asigura o baza impartiala si neutra pentru determinarea valorii, Acordul mai contine alte cinci reguli care limiteaza discretia autoritatilor vamale si stabilesc o consecutivitate stricta a etapelor evaluarii. Numai in cazul in care vama considera ca valoarea nu poate fi determinata conform primei reguli, se va aplica regula imediat urmatoare. a) Valoarea de tranzactie a marfurilor identice -; daca valoarea nu poate fi determinata pe baza valorii tranzactiei, ea se va stabili folosind valori de tranzactie deja determinate pentru bunurile identice (art. 2). b) Valoarea de tranzactie a marfurilor similare -; Daca nu este posibila determinarea valorii pe baza metodei de mai sus, ea trebuie determinata pe baza valorii de tranzactie la bunuri similare. In cadrul celor doua metode, tranzactia selectata trebuie sa se refere la bunuri importate care au fost vindute la export catre tara importatoare aproximativ in acelasi timp ca si cele a caror valoare se evalueaza. c) Valoarea deductiva -; Valoarea dedusa este determinata pe baza pretului unitar de vinzare pe piata interna a marfurilor importate care sunt evaluate, sau a marfurilor identice sau similare, dupa efectuarea deductiilor pentru astfel de elemente ca profitul, taxele vamale si alte taxe, transportul, asigurarea si alte cheltuieli in tara importatoare (art.5). d) Valoarea calculata -; Valoarea calculata se determina prin adaugarea la costul producerii al bunurilor evaluate „a unei sume pentru profit si cheltuieli generale egale cu cele care, de obicei, se reflecta in vinzarea bunurilor din aceeasi clasa sau gen ca marfurile evaluate care sunt produse de catre producatori in tara exportatoare pentru export catre tara importatoare” (art.6). e) Metoda continuarii -; In cazul in care valoarea in vama nu poate fi evaluata prin una din cele patru metode descrise mai sus, ea poate fi determinata prin utilizarea oricarei metode anterioare intr-o maniera flexibila cu conditia ca criteriile utilizate sa corespunda Art. VII al GATT.
Obiectivul de baza a acestui Acord este de a proteja interesele comerciantilor onesti, cerind organelor vamale sa accepte pentru determinarea valorii impozabile pretul real, platit de importator intr-o anumita tranzactie.
Inainte de 1 ianuarie 1995, numai 11 tari aplicau sistemul de evaluare prevazut de Acord. Perioada de implementare a prevederilor Acordului a expirat in anul 2000.Orice extindere a perioadei de tranzitie trebuie sa fie adresata ti aprobata de Comitetul de Evaluare in Vama.

2. Acordul privind Inspectia Inainte de Expeditie (PSI).
PSI consta in angajarea unor companii private specializate din strainatate pentru a verifica detaliile expeditiei -; pretul, cantitatea si calitatea bunurilor, etc.
Acordul privind Inspectia Inainte de Expeditie recunoaste ca principiile si obligatiile GATT se aplica activitatilor agentilor de inspectie inainte de expeditie imputerniciti de catre guverne. In prezent, 5 companii de PSI ofera servicii de inspectie inainte de expeditie : cea mai mare dintre ele este Société Generale du Surveillance (SGS) din Geneva, ea are peste 130 de filiale in peste 140 de tari (inclusiv si in Republica Moldova); altele sunt BIVAC International din Paris; COTECNA din Geneva, Inchape Testing Services International (ITSI) din Londra si Inspectoratele din SUA.
Scopul PSI este salvgardarea intereselor nationale financiare prin prevenirea iesirilor de capital, fraudelor comerciale si eschivarii de la plata taxelor vamale, compensarea insuficientilor din infrastructurile administrative. PSI, de asemenea prezinta avantajul accelerarii vamuirii bunurilor, reducerii coruptiei vamale, etc.
Obligatiile pe care Acordul le impune tarilor care folosesc sistemul PSI vizeaza: a) Nediscriminarea -; procedurile si criteriile vor trebui aplicate pe o baza egala tuturor exportatorilor. Toti importatorii trebuie sa efectueze inspectia in mod uniform (Acordul PSI, art.2.1). b) Tratamentul national -; tarile care utilizeaza serviciile de PSI nu trebuie sa aplice reglementarile nationale intr-o asemenea maniera incit sa aplice un tratament mai putin favorabil pentru bunurile care au fost inspectate fata de produsele nationale similare (Acordul PSI, art.2.2). c) Locul inspectiei -; inspectia fizica trebuie sa fie efectuata in tara exportatoare si, doar daca acest lucru nu este posibil, in tara producatoare (Acordul PSI, art.2.3). d) Standardele -; inspectia cantitatii si calitatii trebuie sa fie realizata in conformitate cu standardele convenite reciproc intre cumparator si vinzator sau, in absenta acestora, cu standardele internationale (Acordul PSI, art.2.4). e) Transparenta -; transparenta trebuie sa fie asigurata prin furnizarea de informatii exportatorilor, intre altele, cu privire la legile si reglementarile din tara utilizatorului referitoare la activitatile de PSI si privind procedurile si criteriile folosite pentru inspectie (Acordul PSI, art.2.5-2.8). f) Protectia informatiilor confidentiale -; informatiile confidentiale nu trebuie divulgate tertilor (Acordul PSI, art.2.5-2.13). g) Intirzierile -; intirzierile fara motiv trebuie evitate (Acordul PSI , art.2.15-19). h) Verificarea preturilor -; membrii utilizatori vor face astfel incit, pentru a evita suprafacturarea sau subfacturarea si frauda, entitatile de inspectie inainte de expeditie sa efectueze o verificare a pretului (Acordul PSI, art.2:20).

Acordul stabileste o procedura independenta de revizuire -; administrata in comun de catre o organizatie care reprezinta agentiile PSI si o organizatie care reprezinta exportatorii pentru a reglementa diferendele intre un exportator si o agentie PSI.

3. Acordul privind Barierele Tehnice in Calea Comertului (TBT).
Scopul fundamental al Acordului este de a asigura ca regulamentele si standardele tehnice, ce includ cerinte pentru impachetare, marcare si etichetare si proceduri utilizate pentru evaluarea conformitatii cu aceste regulamente, cerinte si standarde sa nu fie formulate si aplicate astfel incit sa creeze obstacole inutile in calea comertului. Scopul mentionat poate fi realizat in cazul in care tarile utilizeaza, atunci cind este adecvat si posibil, standardele internationale pentru formularea regulamentelor lor tehnice sau pentru elaborarea standardelor nationale voluntare. Acordul cuprinde termenul „regulament tehnic” referitor la standardele cu care conformitatea este obligatorie. Termenul „standard” este utilizat referitor la standardele folosite pe o baza voluntara.
Regulamentele tehnice si standardele industriale pot varia de la tara la tara. In cazul in care exista prea multe standarde diferite, acestea pot crea dificultati producatorilor si exportatorilor. Daca standardele sunt stabilite in mod arbitrar, ele pot fi utilizate ca scuza pentru protectionism. Astfel de standarde pot deveni obstacole in calea comertului.
Evaluarea conformitatii -; acordul referitor la TBT defineste procedurile de evaluare a conformitatii ca fiind „orice procedura utilizata, direct sau indirect, pentru a determina daca cerintele pertinente, cuprinse in reglementarile tehnice sau standarde sunt indeplinite”. Evaluarea conformitatii cu standardele, prin intermediul utilizarii unei terte parti neutre, ia urmatoarele forme:
1. Testarea produselor;
2. Certificarea produselor, in urma inspectiei;
3. Evaluarea sistemelor de management al calitatii; si
4. Proceduri de acreditare.
Reglementari tehnice si standarde -; pentru ca regulamentele tehnice care impun standarde obligatorii sau standarde voluntare sa nu creeze obstacole tehnice inutile in calea comertului, Acordul stabileste anumite principii si reguli care cer ca agentiile cu rol de reglementare corespund cerintelor (Acordul privind TBT, art.2.1-2.2).
Principalele organizatii care redacteaza standardele internationale sunt: Organizatia Internationala pentru standardizare(ISO); Comisia Electrotehnica Internationala(CEI); Uniunea Internationala a Telecomunicatiilor (ITU); si Comisia Codex Alimentarius.

4. Acordul privind aplicarea masurilor sanitare si fitosanitare (SPS).
Masurile sanitare si fitosanitare tin de securitatea alimentara si standardele pentru protectia plantelor si animalelor. Acordul SPS incurajeaza tarile membre sa utilizeze standarde stabilite de organizatii internationale, dar mai permite tarilor sa stabileasca propriile standarde care pot fi doar mai inalte decit cele internationale. Aceste masuri nu vor admite discriminari in mod arbitrar sau nejustificat intre tarile membre unde prevaleaza conditii identice sau similare.
Conform Acordului SPS se considera masuri sanitare si fitosanitare toate masurile ce pot fi aplicate: a. pentru protectia vietii si sanatatii oamenilor impotriva riscurilor cauzate de alimentele care contin aditivi, substante contaminante, toxine sau organisme ce provoaca boli; b. pentru protectia vietii si sanatatii oamenilor impotriva plantelor sau animalelor purtatoare de boli; c. pentru protectia vietii si sanatatii animalelor si plantelor impotriva parazitilor, bolilor sau organismelor ce provoaca boli; s.a.

Acordul SPS cere tarilor ca, la adoptarea masurilor sanitare si fitosanitare, sa se calauzeasca de standardele, directivele sau recomandarile elaborate de : Comisia Codex Alimentarius; Biroul International al Epizootiilor; Organizatii internationale si regionale competente care isi desfasoara activitatea in cadrul Conventiei Internationale privind Protectia Plantelor; si orice alta organizatie care poate fi desemnata de Biroul OMC privind SPS:
Masurile SPS reduc riscurile consumatorilor, animalelor sau plantelor pina la niveluri acceptabile. Masurile diferite pot fi echivalente in asigurarea aceluiasi nivel de protectie a sanatatii contra riscurilor aparitiei unor boli sau contaminari. Art.4 al Acordului SPS cere statelor membre, sub anumite conditii, recunoasterea masurilor echivalente al altor tari.
Membrii OMC sunt incurajati sa acorde asistenta tehnica si financiara pentru tarile cel mai putin dezvoltate pentru ca ele sa fie in stare sa faca fata problemelor specifice






Comentarii:

Nu ai gasit ce cautai? Crezi ca ceva ne lipseste? Lasa-ti comentariul si incercam sa te ajutam.
Esti satisfacut de calitarea acestui referat, eseu, cometariu? Apreciem aprecierile voastre.

Nume (obligatoriu):

Email (obligatoriu, nu va fi publicat):

Site URL (optional):


Comentariile tale: (NO HTML)


Noteaza referatul:
In prezent referatul este notat cu: ? (media unui numar de ? de note primite).

2345678910

 
Copyright 2005 - 2022 | Trimite referat | Harta site | Adauga in favorite