Interdependente economice. Internationalizarea si globalizarea economica. m4p9pi
Interdependentele economice de miscare a legaturilor reciproce dintre economiile nationale, precum si a fluxurilor economice internationale, in cadrul economiei mondiale unice.
Internationalizarea activitatii economice exprima o treapta superioara de dezvoltare a interdependentelor economice, care cuprind economia mondiala in ansamblul sau, toate tarile si toate ramurile si sectoarele de activitate.
In perioada postbelica interdependentele economice s-au accentuat, manifestandu-se sub o diversitate de forme, care stimuleaza procesul integrationist. In cel de-al doilea Raport al Clubului de la Roma, coordonat de laureatul premiului Nobel pentru economie, Jan Tinbergen, sunt reliefate urmatoarele interdependente, generate de: b nevoia de alimente. b nevoia de energie si minerale. b posibilitatile dereglarii echilibrului ecologic. b sperantele de reducere a marilor decalaje dintre tarile bogate si sarace.
Dupa opiniile unor economisti procesul de internationalizare a economiei a parcurs doua faze, in prezent aflandu-se in cea de a treia faza. Prima faza s-a derulat in primele trei decenii ale perioadei postbelice, concentrandu-se printr-o dezvoltare a schimburilor dintre economiile tarilor lumii, care isi pastreaza caracterul lor national. Cea de-a doua faza, specifica perioadei 1970-1990, de transnationalizare, se caracterizeaza prin aparitia de fluxuri de investitii straine. Ani ’90 marcheaza inceputul unei noi faze denumita economia fara frontiere sau econmia globala, caracterizata si prin existenta unor fluxuri de transfer tehnic si informational la scara planetara.
Globalizarea, ca fenomen dominant al economiei mondiale , este un proces in salturi, declansat de competitia si concurenta dintre principalii poli ai puterii economice internationale, care cuprinde toate laturile vieti economice. La baza acestui proces se afla o serie de factori economici, tehnici, sociali-politici etc., care actioneaza simultan si intercolerat la nivel international, regional si national. La nivel international actioneaza noile tehnologii performante, expansiunea ramurilor industriale moderne, ascensiunea sectorului de servici, reducerea sau inlaturarea barierelor nationale in procesul derularii fluxurilor internationale de bunuri, servicii, tehnologie si capital. La nivel regional, se constata tendinta de concentrare a activitatii economice in trei principale regiuni, respectiv America de Nord, Europa Occidentala si Asia. Nivelul national vizeaza extinderea sectorului privat si a pietei, deschiderea lor spre exterior.
Globalizarea economica reprezinta stadiul in care a ajuns procesul real, pozitiv si de lunga durata, de dezvoltare a internationalizarii economiei, de mondializare a schimburilor si interdependentelor economice dintre economiile nationale si statele lumii contemporane.
Gradul de integrare economica globala se masoara prin: b cresterea comertului mondial in raport cu cea a productiei mondiale. b cresterea accesului la pietele de capital.
Globalizarea este tema preferata a cercurilor liberale de dreapta, care considera piata drept unic reglator al economiei atat pe plan national, cat si la scara planetara. Exprimand interesele marii finante internationale si ale corporatiilor internationale, acestea sustin si promoveaza dezvoltarea neingradita a schimburilor internationale, circulatia rapida a cuceririlor stiintei si tehnicii contemporane, accesul tuturor tarilor la resursele financiare pentru dezvoltare. In schimb, o serie de economisti, politologi si oameni politici de stanga privesc critic procesul globalizarii, evidentiind laturile sale negative, contradictorii si care privesc economicul si socialul. Acestia considera globalizarea ca fiind un proces de distribuire a puterii economice, de accentuare a decalajelor economice si a diferentierilor sociale la nivel mondial. Procesul globalizarii duce la accentuarea inegalitatilor economice si sociale pe plan intern si international, la intensificarea concurentei si a unor forme neloiale ale acesteia, la cresterea fara precedent a rolului pietelor de capital, in raport cu puterea organelor administrative nationale, ceea ce afecteaza suveranitatea nationala.
Cu toate acestea, realitatile economice infirma aceste doua opinii extreme, globalizarea fiind considerata un fenomen benefic pentru omenire. In cadrul acesteia, insa, unii participanti se afla in postura de castigatori, iar altii, de perdanti. De accea, pentru a raspunde cerintelor, este necesar ca acest prices sa se desfasoare pe baza unor reguli valabile pentru toti participantii la fluxurile economice internationale si sa se sigure o noua configuratie a schimburilor si dezvoltarii economiei mondiale. In acest context, performantele economice si sociale ale globalizarii vor fi mai evidente, repartizarea lor va fi mai echitabila. In acest fel se va demonstra necesitatea globalizarii economice, se va inlatura teama unor oameni fata de acest proces, se vor percepe corect consecintele acestuia, faptul ca nu este un pericol pentru suveranitatea tarilor. Dimpotriva, globalizarea asigura progres economic si social tuturor tarilor participante, actionand astfel ca un factor de sprijin al afirmarii suveranitatii nationale .