1.Metodologia de exercitare a controlului financiar. Generalitati y5k23kc
2.Controlul, functie eficienta a conducerii
3.Sistemul metodologic de control financiar
4.Obiectul si formele controlului financiar
5.Sistemul de documentare primara

1.Metodologia de exercitare a controlului financiar.
In decursul vremii, organismele de control au functionat sub diverse structuri, functii, in functie de interesele momentului, de stadiile de dezvoltare sociala, de modul de organizare a structurilor economice, precum si de alte considerente.
Noua Constitutie a Romaniei prevede la art.51 ”Respectarea Constitutiei, a suprematiei sale si a legilor este obligatorie”. Constitutia stabileste ca economia Romaniei e una de piata.
Potrivit constitutiei Parlamentul adopta legi ordinare, Guvernul hotarari si ordonante, ministerele adopta norme de aplicare a acestora.
Activitatea de legiferare trebuie dublata de o activitate de control, de aplicare si respectare a actelor normative. Respectarea actelor normative ce reglementeaza activitatea economica si financiara este obligatorie pentru toti cei implicati in aceste activitati desfaasurate in economia de piata.
Toate acestea implica din partea agentilor economici cunoasterea acestor prevederi legislative. Necunoasterea legilor nu poate fi invocata drept cauza exoneratorie de raspundere.
Trebuie mentionat pentru respectarea principiului statului de drept, in efectuarea controlului sa se plece de la prezumtia de nevinovatie, iar persoanele imputernicite cu exercitarea controlului sa fie foarte bine pregatite profesional.
In calitatea de functionari ai administratiei de stat sunt in slujba cetateanului.
2.Conceptia economie de piata poate fi caracterizata prin: a)Egalitate intre agentii economici -; independenta, autonomie si libera initiativa (motorul si dimensiunea economica de piata, care functioneaza fara restrictii din partea statului intr-un cadru legal stabilit de stat). b)Concurenta care reprezinta o manifestare a liberei initiative avand la baza rivalitatea de piata, lupta intre producatori in conditii avantajoase in desfasurarea activitatii lor, sporirea profitului. In concurenta castiga cei ce se impun prin calitate, competitivitate si eficienta. Ceilalti ? faliment.
Orice agent economic doreste profit, dar in economia de piata acestia sunt supusi examenului exigent al pietei. Ca o conditie esentiala in obtinerea profitului este informatia operativa si reala cu privire la situatia patrimoniului, la rezultatele obtinute.
Cunoasterea situatiei patrimoniului, a capacitatii lui de a produce profit este asigurata atat cu ajutorul contabilitatii reale, operative si stiintific organizata, cat si al controlului financiar organizat si exercitat exigent si competent.
Controlul este la nivel micro si macro, o functie eficienta si necesara a conducerii. Prin aceasta functie controlul asigura cunoasterea si perfectionarea modului de gestionare a patrimoniului si a modului de orientare, organizare a activitatii de productie, distribuire si desfacere.
Asigurarea corectitudinii, exactitatii si realitatii informatiilor constituie o mare problema a controlului financiar-contabil. Prin control conducerea isi asigura informarea reala, dinamica, preventiva ce ridica valoarea concluziilor si calitatea deciziilor luate.
Controlul patrunde in esenta fenomenului si contribuie efectiv la conducerea stiintifica si eficienta, sesizeaza aspectele negative si intervine preventiv pentru prevenirea si lichidarea abaterilor, neajunsurilor.
Controlul este o necesitate obiectiva si subiectiva, dar nu este un scop, ci un mijloc de perfectionare a activitatii executive, inclusiv a procesului de conducere. Controlul are ca directii esentiale:
-organizarea mai buna a muncii;
-intarirea disciplinei si ordinii;
-gospodarirea mai eficienta a mijloacelor de munca, materiale si financiare.
Controlul este constitutiv in sensul ca stabileste masuri pentru inlaturarea neajunsurilor constatate si sprijina conducerea.
3.Sistemul metodologic de control financiar.
Prin actiunea de control financiar se stabileste daca activitatea economica si financiara este organizata si se desfasoara conform normelor, principiilor si regulilor stabilite. Cunoasterea si perfectionarea activitatii economice si financiare presupune o cale stiintifica de cercetare si actiune, un sistem metodologic cu ajutorul caruia sa se oglindeasca realitatea, egalitatea si eficienta.
Momentul esential al procesului de control il constituie cunoasterea.
Orice operatie sau activitate economico-financiara se cerceteaza nu numai in sine, ci in raport de un criteriu sau o baza de comparatie. Criteriile de comparatie determina natura acestora astfel:
-comparatii in functie de un criteriu prestabilit prin previziuni, norme, sarcini, prognoze, scopuri.
-comparatii cu caracter special intre variante de eficienta cu cele realizate
-comparatii in spatiul extern: intre sectiile de productie
-comparatii in timp an 99/98.
Toate comparatiile pentru a fi reale trebuie sa fie omogene, calculate si exprimate dupa o metodologie unitara.
Metodologia de control presupune o filiera adecvata de cercetare si actiune care in succesiunea teoretica se prezinta astfel:
-formularea obiectivelor controlului;
-formele de control si organele competente sa efectueze controlul;
-sursele de informare pentru control;
-aplicarea procedeelor si tehnicilor de control la specificul activitatii, abaterile, deficientele, lipsurile, etc.
Metodologia de control utilizeaza atat cai si modalitati proprii de actiune, cat si instrumente metodologice ale altor discipline stiintifice (analiza economica, matematica, contabila, organizarea si conducerea unitatii, drept, informatica, etc.).
4.Obiectul si formele controlului financiar.
Activitatea economico-sociala se desfasoara printr-o diversitate de activitati ce se intersecteaza si conditioneaza reciproc. Avem la tehnic, tehnologic si economic, intre economic si financiar.
Continutul controlului la nivel de concept are ca obiect si ca sfera de cuprindere urmatoarele componente:
-modul de aplicare si indeplinire a directivelor stabilite;
-prevenirea si inlaturarea aspectelor negative;
-consolidarea si ameliorarea aspectelor pozitive;
-controlul constata in examinare daca totul se efectueaza conform programului fixat dupa principiile stabilite.
Obiectivul controlului este de a reda erorile, abaterile, deficientele, lipsurile pentru a le remedia si a le evita in viitor.
Dupa continutul, obiectul sau sfera de cuprindere, controlul activitatii economico-sociale este structurat pe diferite forme de control:
-control tehnologic;
-control economic;
-control financiar;
-control al calitatii produselor;
-controlul protectiei muncii;
-controlul comercial; controlul sanitar
-controlul juridic, etc.
Aceste forme de control se imbina strans si actioneaza convergent, se completeaza reciproc si alcatuiesc impreuna un sistem integrat general.
Controlul financiar cuprinde in sfera sa:
-relatiile, fenomenele si procesele financiare
-procesul de administrare si gestionare a patrimoniului
-rezultatele activitatii economico-sociale
-toate momentele, unitatile, locurile unde se gestioneaza valori materiale si banesti si se fac cheltuieli
Controlul financiar asigura buna functionare a activitatii economice, actionand pentru prevenirea abaterilor si deficientelor; are rolul de a preveni angajarea de cheltuieli fara justificare economica, imobilizarile de fonduri, de a asigura sau spori profitul etc.
Acest control financiar, dupa timpul in care se exercita, se manifesta sub 3 forme:
-control anticipat sau preventiv
-control concomitent sau operativ-curent
-control postoperativ sau ulterior.
Controlul preventiv contribuie la intarirea ordinii si cresterea raspunderii in angajarea cheltuielilor, la preintampinarea oricarei forme de risipa si a eventualelor deficiente inainte de a se produce efecte negative.
Controlul concomitent asigura cunoasterea operativa a modului in care sunt indeplinite sarcinile si cum este gestionat patrimoniul. Aceasta forma de control cuprinde activitatile si operatiile in momentul efectuarii lor. Momentul efectuarii acestui control se suprapune in timp si spatiu cu activitatile de productie.

Controlul ulterior se executa dupa desfasurarea activitatilor sau operatiilor. Se urmareste modul cum a fost gestionat patrimoniul, cum a fost aplicata legislatia financiara, cum s-au facut cheltuieli, etc.
Intre controlul financiarpreventiv si ulterior exista relatii de conditionare, influentare si completare. Astfel controlul financiar preventiv preintampina pagubele, iar controlul financiar ulterior le identifica, constata lipsuri, stabileste cauzele si vinovatii, stabileste masuri de preintampinare a unor abateri viitoare.
Controlul financiar preventiv opreste in faza de angajare operatiuni ilegale, dar nu evalueaza rezultatele operatiunilor respective. Controlul financiar ulterior examineaza atat legalitatea cat si rezultatele efective.
In corelare cu interesele economico-financiare pentru care s-a organizat si exercitat, controlul financiar se prezinta sub forma controlului financiar al statului si controlul financiar propriu (al unitatii economice).