Expeditorul are drept de dispozitie asupra marfii, putand cere transportatorului: f4e5em
- oprirea transportului;
- schimbarea locului prevazut pentru eliberare;
- eliberarea marfii unui alt destinatar decat cel prevazut initial in scrisoarea de transport.
Dreptul expeditorului de a dispune de marfa se stinge in momentul in care al doilea exemplar al scrisorii de transport este remis destinatarului, contra unei dovezi de primire.
Destinatarul poate dispune de marfa chiar din momentul intocmirii scrisorii de transport de catre expeditor, daca acesta face mentiune, in acest sens, in scrisoarea de transport.
Daca, exercitand dreptul sau de dispozitie, destinatarul ordona eliberarea marfii unei alte persoane, aceasta nu poate desemna alti destinatari.
Exercitiul dreptului de dispozitie este supus urmatoarelor conditii:
· expeditorul, care vrea sa exercite acest drept, trebuie sa prezinte primul exemplar al scrisorii de transport, pe care sa fie inscrise noile dispozitii si sa-l despagubeasca pe transportator pentru cheltuielile si prejudiciile pe care le-a angrenat executarea acestei dispozitii;
· executarea acestor instructiuni trebuie sa fie posibila in momentul in care ele parvin presoanei ce trebuie sa le execute si sa nu impiedice desfasurarea normala a actiunii in societatea transportatorului si nici sa nu aduca prejudicii expeditorilor sau destinatarilor altor transporturi;
· instructiunile nu trebuie sa aiba niciodata drept efect divizarea transportului.

Daca transportatorul nu poate executa instructiunile primite, el trebuie sa instiinteze imediat despre aceasta persoana ce a dat respectivele instructiuni.

ORGANIZAREA SISTEMULUI DE TRANSPORT NAVAL

La desfasurarea transportului naval contribuie trei factori:
1. caile navigabile;
2. navele;
3. porturile.

1. Caile navigabile

Canalele maritime si fluviale ofera pentru toate navele, indiferent de pavilionul sub care circula, largi posibilitati de deplasare.
Activitatea de transport ce se desfasoara pe lacuri, rauri, fluvii, canale poarta denumirea de navigatie interioara sau fluviala, iar cea care se desfasoara pe mari si oceane se numeste navigatie maritima.
Din punct de vedere tehnic, navigatia interioara se deosebeste de cea maritima prin aceea ca adancimea apelor pe care se face navigatia este mai mica, motiv pentru care si gabaritul navelor este diferit.
Un element aparte in navigatia fluviala il constituie calea navigabila, care numai partial are caracter mutual, ea putand fi construita si artificial.
Prin cale navigabila, in general, se intelege drumul stabilit si trasat pe harta pe care navele se pot deplasa, fara pericol, in ambele sensuri, pe intreaga perioada de navigatie.
Spre deosebire de caile maritime, ce se concretizeaza prin constructii de inceput si sfarsit a acestora (reprezentate de porturi) si prin eventuale constructii si instalatii de semnalizare in navigatie, caile de navigatie interioara se materializeaza in insusi cursul de apa pe care navigatia se face, fara pericol.
Zona continua a cursului de apa si a caii navigabile cu raze ce nu coboara sub o anumita limita si care permite navigatia vaselor intr-un sens sau altul, cu sau fara incrucisare, se numeste senal navigabil.
Caile de navigatie interioara trebuie sa indeplineasca anumite conditii de:
- gabarit;
- adancime;
- nivel al apei.
La randul sau, gabaritul senalului navigabil se caracterizeaza prin:
- adancime;
- latime;
- raza de curbura.
Caile navigabile pot fi clasificate dupa mai multe criterii: a. dupa caracterul navigatiei: a.1. cai navigabile naturale; a.2. cai navigabile artificiale. b. din punct de vedere al perioadei de navigatie: b.1. cai navigabile cu exploatare permanenta: b.2. cai navigabile cu exploatare periodica. c. din punct de vedere al constructiei lor: c.1. cai navigabile cu scurgere libera; c.2. cai navigabile ecluzate.
Caile de navigatie se pot imparti in trei grupe:
1. drumuri de cabotaj;
2. drumuri maritime internationale;
3. drumuri oceanice internationale.

1. Drumurile de cabotaj leaga, intre ele, porturile aceleiasi tari.
Transportul de cabotaj este transportul de-a lungul coastelor, la maxim 100 mile distanta de limitele apelor teritoriale.
Cabotajul poate fi:
· national -; intre porturile aceleiasi tari;
· international -; intre porturile diferitelor state.
Cabotajul national, la randul sau, se imparte in:
- mic cabotaj -; intre porturile aceleiasi tari, situate in acelasi bazin maritim;
- mare cabotaj -; intre porturile aceleiasi tari, situate in mari sau oceane diferite.
Transportul bunurilor prin cabotaj se face sub control vamal, in baza unui permis eliberat de vama tarii respective.
Cabotajul ete rezervat, de regula, navelor nationale, navele straine putand fi acceptate doar daca dispun de o autorizatie speciala, eliberata de un organism guvernamental.
Pana la aparitia uniunilor vamale, dreptul international a consacrat regula potrivit careia cabotajul este o navigatie maritima sau fluviala intre porturile situate pe teritoriul aceluiasi stat.
Cabotajul cu caracter international se desfasoara intre porturi apartinand unei uniuni vamale de tipul UE.

2. Drumurile maritime internationale asigura legaturile intre porturile diverselor state, care nu fac parte dintr-o uniune vamala, situate in acelasi bazin maritim sau in bazine maritime invecinate.

3. Drumurile oceanice internationale sunt cele mai importante pentru comertul international, din care fac parte directiile transoceanice ce reprezinta drumurile de curse lungi strabatute de navele de mare tonaj.
Ca si drumurile de cabotaj si drumurile maritime internationale, si drumurile oceanice internationale sunt deschise navelor tuturor statelor, in conditii de egalitate, portivit principiului “marii libere”, in virtutea caruia suprafata marii si oceanelor, situata dincolo de limita apelor teritoriale ale statelor, nu este supusa suveranitatii acestora.
Conventia de la Geneva (1958) stipuleaza urmatoarele drepturi ale statelor in marea libera:
· libertatea navigatiei;
· libertatea pescuitului;
· libertatea de a instala conducte petroliere si cabluri submarine;
· libertatea de survol.
O problema inca contrversata este aceea a delimitarii uniforme si precise intre marea teritoriala si cea libera.
Marea teritoriala, stabilita in mod unilateral de statele riverane, variaza de la un stat la altul, in functie de interesele economice si politice ale acestora. Cele mai multe state, si Romania, au adoptat “principiul celor 12 mile de la tarm”.
O larga acceptiune a capatat conceptul de zona economica sau de zona economica exclusiva prin care se intelege o zona maritima adiacenta, situata dincolo de limita apelor teritoriale, in care statele riverane isi rezerva dreptul de a folosi, exclusiv sau cu prioritate, anumite resurse maritime (SUA si Canada si-au extins, in mod unilateral, zona de pescuit la 200 mile de la tarm).

2. Navele

Navele sunt mijloacele de navigatie utilizate pentru realizarea activitatii de transport si a altor servicii (maritime, fluviale, de navigatie interioara, etc.).

Navele maritime comerciale sunt grupate in trei categorii: a. nave pentru transportul persoanelor (pachebot-urile); b. nave pentru transportul marfurilor (cargo-urile); c. navele mixte.

Navele pentru transportul marfurilor sunt grupate in:
· nave tanc (pentru transportul marfurilor lichide) -; majoritatea covarsitoare a acestora o formeaza tancurile petroliere. Acestea sunt de mare capacitate: intre 20.000 -; 60.000 TDW (cele care transporta produse rafinate din titei) si cu tonaje intre 100.000 -; 400.000 TDW si chiar mai mult (cele care transporta produse neprelucrate).
In afara tancurilor petroliere, flota navelor tanc mai cuprinde: nave specializate pentru transportul uleiurilor vegetale, a produselor chimice lichide, a vinurilor si a alcoolului etilic, a melasei si gazelor naturale lichefiate, etc.

· nave specializate pentru transportul marfurilor solide -; din aceasta categorie fac parte: cargo-urile pentru transportul marfurilor generale, navele specializate pentru transportul marfurilor de masa si vrachierele universale.

· nave combinate -; din aceasta categorie, o nava mai sofisticata este vrachierul combinat, ce poate transporta, concomitent, marfuri de masa solide si lichide. Acest tip de nava combina avantajele mineraliere cu cele ale tancurilor petroliere si se gaseste in una din variantele: 00 (ore-oil) sau OBO (ore-bull-oil).

· nave speciale -; din aceasta categorie fac parte:
- navele frigorifice -; utilizate pentru transportul pestelui si a carnii, putand transporta cantitati mari de carne si peste congelat;
- navele de pescuit;
- navele de transport si de prelucrare a pestelui oceanic;
- navele port-container -; pot fi:
^ de mic tonaj -; intre 1.000 - 5.000 TDW;
^ de tonaj mediu -; intre 5.000 -; 10000 TDW;
^ de mare tonaj -; intre 10.000 -; 20.000 TDW.
Aceste nave pot fi, de asemenea:
^ LO-LO (left on -; left off) - incarcarea si descarcarea containerelor se face pe verticala;
^ RO-RO (roll on - roll off) -; incarcarea si descarcarea se face pe orizontala .
In afara de containere, aceste nave transporta si autovehicule, locomotive si vagoane.
- navele port-barje - sunt folosite in transportul intermodal maritim si fluvial.

· nave auxiliare -; cuprind:
- remorcherele -; ajuta la acostarea navelor in porturi;
- dragoarele -; ajuta la escavarea aluviunilor si mentinerea adancimii apelor;
- navele de buncheraj - alimenteaza navele comerciale cu combustibil;
- spargatoarele de gheata.

Caracteristicile navei

Dintre caracteristicile de volum si de greutate ale navei retinem:
1. Volumul carenei- este dat de volumul partii imerse a navei, exprimat in m3;
2. Tonajul navei -; volumul spatiilor interioare, determinat prin masuratori de tonaj, dupa norme nationale sau in baza Conventiei internationale de la Londra. Se exprima in unitati de volum si in tone registru, unde o tona registru = 2.8316 m3 (100 picioare cubice).
In efectuarea masuratorilor se determina:
· tonajul registru brut -; volumul total al spatiilor inchise de la bordul unei nave si
· tonajul registru net -; acea parte a volumului total al spatiilor inchise de la bordul unei nave care este destinata incarcarii marfurilor si pasagerilor.
Pentru a obtine tonajul registru net, din tonajul registru brut se scad spatiile alocate cabinelor si cele accesorii ale intregului echipaj.
In functie de tonajul registru net se percep: taxele de pilotaj, de remorcaj, de trecere prin canale si sunt calculate o serie de elemente din structura cheltuielilor de exploatare.
3. Deplasamentul -; greutatea navei exprimata in tone sau greutatea coloanei de apa dislocuita de nava in stare de plutire. Acesta se masoara fie in tone metrice, fie in tone engleze, numite tone lungi, unde o tona lunga= 1016,0475 kg.
Deplasamentul poate fi exprimat si in metrii cubi si se numeste deplasament volumetric.
Deplasamentul navei este de doua feluri:
· deplasamentul navei goale -; masa navei la iesirea din santierul naval in care a fost construita, fara rezerve de combustibil, lubrefianti, apa tehnologica, potabila, echipaj, provizii, marfa. Acest tip de deplasament este o marime constanta, calculata de santierul naval constructor;
· deplasamentul de plina incarcare -; masa navei incarcata pana la linia de plina incarcatura.
Pentru caracterizarea capacitatii de incarcare a unei nave se foloseste:

- DW -; eitul brut -; se calculeaza prin diferenta dintre deplasamentul navei de plina incarcare si deplasamentul navei goale si
- DW -; eitul net -; se calculeaza prin diminuarea DW -; eitului brut cu toate greutatile de la bord ce nu reprezinta marfa (combustibil, lubrefianti, apatehnologica, potabila, echipaj, provizii).
In exploatarea navei este important ca ponderea DW-eitului net in DW-eitul brut sa fie cat mai mare, pentru ca prin el se evidentiaza capacitatea utila de incarcare a navei pentru care se plateste navlul si care caracterizeaza eficienta in exploatare a navei.
Atat DW-eitul brut, cat si cel net, se masoara in tone, insa, pentru a intelege ca este vorba de capacitatea de incarcare a navei, se noteaza cu TDW.

Clasa navei. Registre de clasificare

Registrele de clasificare sunt institutii specializate care, in conformitate cu legislatiile lor nationale si prevederile conventiilor internationale privind conditiile navigatiei in marea libera, elaboreaza norme tehnice obligatorii si verifica indeplnirea unui certificat de clasa.
Eliberand un asemenea certificat, societatea de clasificare garanteaza navlositorilor si societatilor de asigurare ca nava este etansa, solida, rezistenta si apta, din toate punctele de vedere, pentru efectuarea voiajului.
Cu cat starea tehnica a navei, atestata de certificatul de clasa, va fi mai buna, cu atat nava va prezenta un interes sporit pentru navlositori, cat si pentru societatile de asigurare, ale caror riscuri asumate cresc, in general, o data cu vechimea navei, ca de altfel si primele de asigurare pe care le percep de la armatori si de la comercianti.
Prima societate de asigurare a fost Societatea LLOYD (Londra).
Cu timpul, au aparut si altele.
Registrul Naval Roman (RNR) - 1965 - are sediul la Bucuresti si birouri in principalele porturi ale tarii.
Atributiile RNR sunt:
· clasificarea navelor maritime si de navigatie interioara;
· urmarirea aplicarii conventiilor internationale;
· executarea masuratorilor de tonaj;
· supravegherea navelor in constructie si exploatare.
In urma activitatii de supraveghere, RNR elibereaza navelor acte sau certificate oficiale, cum ar fi:
- certificatul de clasa;
- certificatul de clasa provizoriu;
- certificatul de clasa pentru instalatia frigorifica;
- certificatul de clasa pentru mijlocul de semnalizare;
- certificatul de clasa pentru mijlocul de salvare;
- certificatul de clasa pentru echipamentul radio;
- certificatul de clasa pentru echipamentul de navigatie.
Clasa acordata de RNR evidentiaza categoria navei aflate sub supraveghere, din punct de vedere constructiv si al dotarii.
Operatia de acordare a clasei se numeste clasificare si se face sub forma de calificative prin: simboluri, litere, cifre sau semne, ce arata: caracteristicile principale constructive sau de rezistenta, categoria de servicii, categoria masinilor principale, zona de navigatie permisa, clasa acordata structurii de lemn, etc.
Simbolurile acordate de RNR sunt:

RNR M
- pentru navele ce circula pe apele maritime
CM O
RNR I
- pentru nave ce circula pe ape interioare
CM 1

unde:
RNR -; indica faptul ca nava a primit o clasa din partea RNR;
CM -; indica modul de constructie a corpului si a masinii navei;
M -; navigatie maritima;
I -; navigatie interioara.
In cazul navigatiei maritime, la numitorul celei de-a doua fractii pot fi puse simbolurile:
0 -; navigatie maritima nelimitata;
1 -; navigatie maritima in mari deschise la o distanta de sub 200 mile marine de la locul de adapost;
2 -; navigatie maritima in mari deschise si inchise la o distanta de sub 50 mile marine de la locul de adapost;
3 -; navigatie maritima costiera.
La navigatia interioara pot fi puse urmatoarele simboluri:
1 -; navigatie interioara in zone cu valuri inalte de 1,2 m si o lungime de maxim 12 m;
2 -; navigatie interioara in zone cu valuri de 0,6 m si o lungime de maxim 5 m.
Daca nava este construita pentru navigatia printre gheturi si are intarituri cerute de normele RNR, la simbolul fundamental se adauga insemnele: G10, G20, G30, G40, G50, G60, care indica capacitatea navei de a naviga printre gheturi, de la cele mai putin groase pana la corpuri de gheata compacta.
Un alt semn poate arata numarul compartimentelor vecine la a caror inundare nava isi mentine starea de flotabilitate si stabilitate. Aceste semne sunt cifrele: 1, 2 si 3.
Daca nava are mijloace speciale de protectie anti incendiu, la simbolul fundamental se adauga simbolul F.
Mai poate fi adaugata si o mentiune scurta a destinatiei navei.
Certificatul de clasa sta la baza stabilirii cotelor de asigurare si ofera societatilor de asigurare garantii asupra starii tehnice a navei.