1. Definitia resurselor financiare publice, continut şi factori de influenta;

2. Gruparea resurselor financiare publice;

3. Indicatori de nivel şi structura.

1. Resursele financiare sunt mijloacele baneşti necesare pentru realizarea unor anumite obiective intr-un anumit domeniu. Resursele financiare ale societatii includ şi resursele financiare publice. Resursele financiare publice includ:

- Resursele financiare constituite la nivelul administratiei publice centrale;

- Resursele financiare constituite in bugetul asigurarilor sociale de stat;

- Resursele financiare constituite in fondurile speciale anexate la bugetul de stat sau la bugetul asigurarilor sociale de stat;

- Resursele financiare constituite la nivelul bugetelor locale (judete, oraşe, comune);

- Resursele financiare constituite la nivelul intreprinderilor de stat (R.A. sau societatilor cu capital de stat);

- Resurse financiare constituite la nivelul bugetelor institutiilor publice autonome;

- Resurse financiare constituite la nivelul organismelor internationale cu participarea cotizatiilor statelor membre.

Factorii care influenteaza nivelul şi structura dinamicii resurselor financiare publice sunt:

a. Principalul factor il reprezinta cheltuielile publice. Este un factor politic complex care presupune definirea obiectului de politica economica, sociala, culturala, financiara, de aparare, de reprezentare diplomatica in strainatate.

b. Al doilea factor este factorul economic ®nivelul PIB-ului şi dinamica acestuia. Acesta este cel mai important factor care influenteaza volumul resurselor din punct de vedere potential.

c. Al treilea factor este factorul social (demografic). Acest factor presupune modul in care populatia conştientizeaza faptul ca participarea la formarea resurselor este necesara. Factorii demografici - creşte populatia, creşte şi numarul contribuabililor.

 

2. Gruparea resurselor financiare dupa:

- Continutul economic in raport cu alimentarea bugetului public;

- Locul de formare;

- Regularitatea cu care se formeaza;

- Nivelul bugetului public pe care il alimenteaza.

Dupa continutul economic in raport cu alimentarea bugetului public:

a. Resurse obligatorii

b. Resurse de trezorerie

c. Imprumuturi de stat

d. Emisiune baneasca fara acoperire.

a. Resursele obligatorii sunt prelevarile instituite de stat sub forma fiscala sau nefiscala, le gasim in clasificarile bugetului şi in legile bugetare. In mod normal ele ar trebui sa acopere necesarul pentru efectuarea cheltuielilor.

In bugetul de stat resursele financiare sunt numite venituri şi prezinta urmatoarea structura:

 

1. Venituri curente, din care:

A.1. Venituri fiscale:

- impozite directe (impozitul pe profit, pe salarii, alte impozite directe)

Ex: impozitul pe dividende de la societatile comerciale.

- impozite indirecte (TVA, accize şi impozite pe circulatie, taxe vamale, alte impozite indirecte); Ex: majorari şi penalizari, taxe pentru eliberarea de licente.

A.2. Venituri nefiscale:

- varsaminte din profitul net al R.A.

- varsaminte de la institutiile publice. Ex: taxe de metrologie, taxe consulare, taxe pentru analize de laborator in cadrul institutiilor sanitare, taxe privind protectia mediului, venituri provenite din activitatea de combatere a daunatoarelor.

A.3. Alte venituri: - venituri care se obtin prin amenzi, restituiri de fonduri din finantarea anterioara, varsaminte din dividendele incasate de FPS.

 

2. Venituri din capital:

- venituri obtinute din valorificarea unor bunuri ale statului;

- venituri din valorificarea unor institutii publice;

- venituri din valorificarea stocurilor de rezerva şi de mobilizare;

- venituri din privatizare.

 

3. Incasari din rambursarea imprumuturilor acordate:

- Incasari din rambursarea imprumuturilor acordate pentru finalizarea unor obiective realizate prin conventii bilaterale (acorduri inter-guvernamentale).

- Incasari din rambursarea imprumuturilor pentru finantarea lucrarilor agricole.

- Incasari din rambursarea imprumuturilor acordate pentru constituirea fondului graului 500 mld. lei.

- Incasari din rambursarea imprumuturilor acordate pentru acoperirea arieratelor catre RENEL şi ROMGAZ.

Nota: arierat financiar = o stare de incapacitate de plata, genereaza blocaj financiar.

 

b. Resurse de trezorerie Trezoreria statului este institutia publica componenta a ministerului de finante care are 2 functii: -de casier public

-de bancher.

In Romania functioneaza din 1993.

Resursele de trezorerie nu sunt resursele inscrise in bugetul public, ci ele asigura echilibrul permanent (zilnic) dintre lichiditatile baneşti constituite in casierii publice (la trezorerie) şi platile exigibile (scadente) evidentiate in trezorerii (conturile unitatilor publice).

Resursele de trezorerie sunt:

- imprumuturi pe termen scurt fara dobanda acordate de Banca Nationala. Ele sunt limitate conform legii finantelor publice, legii bancare şi legii bugetare. Ele urmaresc sa se ramburseze din incasarile ulterioare ale veniturilor.

- emisiuni de titluri de stat (bonuri de tezaur) care se pun in vanzare prin licitatie publica prin intermediul Bancii Nationale. Sunt purtatoare de dobanda la termen de 3 luni. Valoarea nominala precum şi pretul titlului respectiv se stabilesc prin ordinul Ministerului de finante, emis pentru seria titlurilor puse in vanzare.

 

c. Imprumuturi de stat pe termen de cel putin 1 an pe baza unei legi speciale. Imprumuturile de stat servesc şi la echilibrarea bugetara anuala.

 

d. Emisiunea baneasca fara acoperire

Teoretic (dar şi practic) se poate face apel de catre guvern la Banca Nationala pentru emisiune monetara, pentru procurarea de venituri necesare pentru echilibrarea bugetului public. Emisiunea baneasca, in acest caz, legata direct de deficitul bugetar este fara acoperire (in bunuri).

Folosirea acestui mecanism in acest scop este interzisa prin Legea finantelor publice. In plus şi organismele internationale bancare controleaza respectarea acestei restrictii. Cauza : o astfel de emisiune este generatoare de inflatie.

Dupa locul de formare resursele financiare se impart in:

a. interne : - venituri fiscale: - directe;

- indirecte;

- venituri nefiscale;

- imprumuturi de stat;

- emisiuni de stat;

- alte venituri.

b. externe: - imprumuturi de stat;

- ajutoare financiare nerambursabile;

- alte venituri.

Dupa regularitatea formarii lor:

a. resurse ordinare: alimenteaza permanent bugetul public

b. resurse extraordinare: resursele la care se apeleaza in mod exceptional pentru acoperirea golurilor bugetare anuale, pentru refinantarea datoriei publice. Acestea sunt:

- imprumuturi de stat;

- emisiunea monetara fara acoperire.

Dupa nivelul bugetului public:

Resursele financiare publice se grupeaza in functie de nivelul la care se constituie, respectiv nivelul bugetului la care se constituie conform Legii finantelor publice. Astfel in articolul 1, alineatul 4, se prezinta aceasta grupare: “Resursele financiare publice se constituie şi se gestioneaza printr-un sistem bugetar de bugete şi anume: bugetul de stat, bugetul asigurarilor sociale de stat, bugetele locale, bugetul fondurilor speciale, bugetul trezoreriei statului şi bugetele altor institutii publice cu caracter autonom in conditiile asigurarii echilibrului financiar”.

Privite in aceasta structura resursele financiare formeaza un sistem de resurse existand anumite legi intre componentele acestui sistem. Efortul financiar public se exprima de fapt prin resursele financiare publice consolidate. Calcularea acestuia este prevazut in Legea finantelor publice, articolul 1(art. 5): “Resursele şi cheltuielile reflectate in bugetele mentionate la alineatul precedent, cumulate la nivel national, alcatuiesc resursele financiare publice totale, respectiv cheltuieli publice totale care dupa consolidare, prin eliminarea transferurilor dintre bugetele respective, vor evidentia dimensiunile efortului financiar public, pe anul respectiv, starea de echilibru sau dezechilibru, dupa caz”.

 

3. Indicatorii care reflecta nivelul şi structura

Indicatorii de nivel sunt:

-valoarea nominala şi reala a resurselor financiare:

- in preturi curente;

- in preturi constante.

-ponderea in PIB a resurselor financiare:

-gradul de fiscalitate:

-resursele financiare publice pe locuitor.

Indicatorii de structura se calculeaza la nivelul bugetului consolidat:

Acest indicator reflecta proportia pe care o detine fiecare categorie de resurse financiare publice in total şi in cadrul fiecarei categorii importante.

Indicatori de dinamica:

a. creşterea nominala absoluta şi relativa;

b. creşterea reala absoluta şi relativa;

c. modificarea ponderii in PIB a resurselor financiare publice;

d. modificarea nivelului resurselor financiare publice pe locuitor;

e. coeficientul de devansare a creşterii resurselor financiare fata de PIB;

f. elasticitatea resurselor financiare publice fata de PIB:

sau

g. modificarea structurii resurselor financiare publice.

 

 

 

TEORIA GENERALA A IMPOZITELOR

I. Continutul şi rolul impozitelor

II. Elemente tehnice ale impozitelor

III. Principiile impunerii

IV. Clasificarea impozitelor

I. Impozitele reprezinta prelevarea la dispozitia statului a unei parti din veniturile sau averea persoanelor fizice sau juridice cu scopul constituirii resurselor financiare necesare efectuarii cheltuielilor publice. Prelevarea se efectueaza cu titlu obligatoriu, definitiv şi fara contra-prestatie.

Caracterul obligatoriu rezulta din continutul legilor instituitoare de impozite şi taxe. Potrivit constitutiei şi legii finantelor publice, impozitele şi taxele se includ in sistemul fiscal numai pe baza de legi.

Introducerea de impozite apartine in mod special guvernului (pentru impozite de importanta nationala), administratiei publice locale, respectiv la nivel de judete, consiliului judetean, consiliului municipal, consiliului comunal (aceste impozite locale sunt diferite in functie de nevoile specifice ale colectivitatii respective).

Impozitele sunt legate de finantarea in general a unor nevoi publice. Tot statul poate genera contributii, dar ele finanteaza anumite cheltuieli.

Ex: -contributii pentru asistenta sociala;

-contributii la fondurile sociale (sunt denumite paraimpozite = impozite paralele)

Impozitele nu presupun rambursabilitate. Nu genereaza nici o obligatie directa din partea statului, de aceea nu presupune contra-prestatie.

Taxele se aseamana cu impozitele in sensul ca se introduc printr-o lege, sunt obligatorii, au caracter definitiv, dar ele presupun contra-prestatie. Taxele sunt instituite şi se percep cu ocazia prestarii unui serviciu din partea statului prin institutiile publice de specialitate. Aceste taxe trebuie sa se verse la buget. Taxele se deosebesc de tarife.

Rolul impozitelor se manifesta atat pe plan financiar, cat şi pe plan economic, politic şi social.

In primul rand rolul se manifesta pe plan financiar, deoarece impozitele sunt considerate ca fiind principala sursa de creare a venitului statului. In majoritatea statelor impozitele detin proportii de peste 70% in totalul resurselor financiare. In Romania, in bugetul de stat, impozitele reprezinta peste 90% in totalul resurselor financiare. Aceste proportii care definesc gradul de fiscalitate şi proportiile resurselor financiare in totalul bugetului sunt definite de la stat la stat. Gradul de fiscalitate detine proportii de peste 30% (ponderea in PIB).

Pe plan economic impozitele sunt folosite de catre stat ca parghii prin care se poate orienta pe anumite directii viata economica şi sociala. Aceste obiective se regasesc in politica fiscala a statului şi care este specifica fiecarei etape.

Rolul pe plan politic şi social: impozitele sunt folosite pe aceste plane pentru a influenta electoratul. In preajma alegerilor impozitul este foarte mult utilizat in programele de guvernare.

II. Elemente tehnice ale impozitelor

Elementele impozitelor definesc in ansamblul lor procese de

Orice lege instituitoare de impozite sau taxe foloseşte asemenea elemente pentru asigurarea transparentei totale a impozitelor fata de platitori şi fata de organele care administreaza impozitele. Aceste elemente sunt:

A. subiectul impozitelor (suportantul);

B. obiectul (sursa de plata);

C. unitatea de impunere;

D. cotele de impunere;

E. asieta impozitului (ansamblul de operatiuni de aşezare şi percepere);

F. termenul de plata;

G. sanctiunile;

H. alte elemente.

A. Persoana fizica sau juridica desemnata prin lege sa plateasca impozit la bugetul statului. El intra in relatie juridica cu statul. El este definit in lege şi are aceasta obligatie pentru care raspunde conform legii. Subiectul coincide sau nu cu suportatorul real. Acesta din urma este persoana care in ultima instanta suporta impozitul, in sensul diminuarii veniturilor sale. In cazul impozitelor indirecte (TVA, accize) suportatorul real este populatia.

B. Obiectul impozabil este materia supusa impunerii. Sursa poate sa coincida sau nu cu obiectul. Obiectul impunerii este cifra de afaceri.