I. Continutul cheltuielilor publice

II. Criterii de grupare

III. Indicatorii privind nivelul, structura şi dinamica cheltuielilor

IV. Factorii care influenteaza cheltuielile publice

 

I. Cheltuielile publice reprezinta fluxurile financiare de repartizare a resurselor baneşti ale statului, in vederea infaptuirii, realizarii obiectivelor politicii bugetare (finantarea obiectivelor privind functionarea institutiilor publice şi dezvoltarea bazei materiale a acestora, precum şi investitii sau alte cheltuieli in domeniul privat).

Nivelul şi structura cheltuielilor publice sunt stabilite in functie de nevoile publice care urmeaza conform prioritatilor acestora şi ierarhizarii lor pe anumite criterii, sa fie realizat in perioada considerata (anul financiar, respectiv anul bugetar). Aceste dimensiuni nu depind strict de nivelul resurselor.

Cheltuielile publice reflecta cererea de resurse, iar volumul veniturilor posibile de realizat reflecta oferta de resurse. Introducerea cheltuielilor publice in buget presupune diferite etape:

- identificarea nevoilor;

- stabilirea importantei acestora şi ierarhizarea lor;

- urgenta rezolvarii acestor cheltuieli;

- eficienta (eficacitatea) cheltuielilor;

- eforturi şi efecte.

Dimensiunea cheltuielilor in bugetul public se realizeaza cu ajutorul creditelor bugetare (sume in limita maxima aprobate de parlament pentru fiecare categorie de cheltuieli) in cadrul structurii specifice clasificatiei bugetare (nivelul cheltuielilor publice pentru cheltuieli curente, pentru imprumuturile acordate, nivelul cheltuielilor publice aprobat pentru servicii de aparare).

Persoanele fizice care sunt conducatori ai institutiilor publice au calitatea de ordonator de credite bugetare. Aceştia sunt: principali, secundari şi tertiari. Aceştia au responsabilitatea de a administra creditele bugetare.

Cheltuielile publice sunt definite in functie de continutul economic al acestora. Astfel, unele au caracter neproductiv reprezentand un consum final (acestea sunt majoritatea). O alta parte au caracter productiv, fiind numite cheltuieli de capital (destinatia lor este aceea a investitiilor). Cheltuielile publice imbraca forma platilor pentru personal, plati pentru procurarea de bunuri materiale şi servicii, privind transferuri, dobanzi, subventii, constituirea de rezerve, investitii (constructii, dotarea cu echipamente, mijloace de transport).

 

 

 

Cheltuielile publice cuprind din punct de vedere al regasirii lor in bugetul statului:

a. cheltuieli bugetare = sunt inscrise şi se adopta prin lege sub forma creditelor bugetare.

b. cheltuieli extrabugetare = sunt cele efectuate de catre institutiile publice prin intermediul bugetului extrabugetar aprobat la nivelul institutiilor respective.

 

Trasaturile cheltuielilor bugetare

Delimitarea cheltuielilor bugetare in cadrul celor publice se bazeaza pe cateva principii:

- efectuarea cheltuielilor bugetare este conditionata de prevederea expresa şi aprobarea nivelului acestora in conformitate cu legea finantelor publice şi cu legea anuala a bugetului de stat;

- nerambursarea sumelor alocate şi cheltuite conform destinatiilor pentru care sau aprobat sumele acestea;

- utilizarea resurselor alocate determinata de indeplinirea conditiilor legale şi nu numai de constituirea (existenta) resurselor baneşti;

- finantarea se efectueaza in functie de gradul de subordonare a institutiilor sau activitatilor cu caracter bugetar: din bugetul administratiei centrale, din bugetul asigurarilor sociale, din bugetele locale;

- exercitarea controlului financiar cu caracter preventiv referitor la alocarea şi utilizarea resurselor financiare publice.

 

II. Gruparea cheltuielilor publice vizeaza delimitarea structurii acestora

In teorie se intalnesc multiple criterii de grupare a cheltuielilor publice. Unele au importanta mai ales teoretica, altele mai ales practica. Importanta practica se refera la folosirea acestor criterii, la intocmirea bugetului privind partea de cheltuieli. Structura cheltuielilor delimitate de criteriile de grupare, reflecta in marimi relative proportiile de repartizare a resurselor financiare publice pe destinatiile definite ale cheltuielilor publice. In acest fel se poate realiza o interpretare reala. Un criteriu de importanta teoretica este acela care imparte cheltuielile publice in:

a. cheltuieli reale (negative)

b. cheltuieli economice (pozitive)

c. cheltuieli neutre (nu exista in practica).

a. Se refera la cheltuielile care au continut neproductiv, care reprezinta un consum definitiv de PIN (venit national). Acestea sunt cheltuieli publice.

b. Sunt cele care reprezinta un avans de PIB (sau VN). Pe baza cheltuielilor respective se obtine PIB. Intre criteriile care se folosesc la utilizarea practica :

1.gruparea (clasificarea) economica

2.gruparea functionala

3.gruparea administrativa

1. Gruparea economica imparte cheltuielile publice pe categorii in functie de continutul economic al acestora. Este important de ştiut daca cheltuielile reprezinta cheltuieli de functionare sau curente şi daca reprezinta investitii.

2. Imparte cheltuielile publice pe domenii, sectoare de activitate sau in functie de anumite conditii specifice care se efectueaza sau nu.

3. Imparte cheltuielile publice pe institutii (ministere, alte institutii centrale)

Toate aceste 3 criterii de grupare sunt folosite separat sau combinat in cadrul bugetului public.

Gruparea economica cuprinde urmatoarele pozitii importante:

A.- Cheltuieli curente

A.1. cheltuieli de personal

A.2. cheltuieli materiale şi servicii

A.3. transferuri, servicii şi alte cheltuieli curente (transferuri, subventii, prime, rezerve, dobanzi la datoria publica)

B.- Cheltuieli de capital

-inventii

-crearea de stocuri de rezerva şi mobilizare

C.- Imprumuturi acordate

D.- Rambursari de credite externe

-plata dobanzilor şi comisioanelor aferente

 

Gruparea functionala imparte cheltuielile publice in functie de domeniile de activitate:

a. Servicii publice generale

b. Cheltuieli de aparare nationala, ordine interna şi securitate civila

c. Cheltuieli social-culturale (este cea mai complexa)

d. Servicii şi dezvoltarea publica

e. Actiuni economice

f. Alte actiuni economice

g. Alte actiuni (cercetare ştiintifica)

h. Imprumuturi acordate

i. Transferuri

j. Plati de dobanzi şi alte cheltuieli aferente datoriei publice

k. Fonduri de rezerva

l. Deficit

In cadrul gruparii functionale se stabilesc: total cheltuieli din care se separa pe criterii economice, apoi sunt prezentate pe rand sau succesiv categorii sau diviziuni functionale şi in cadrul fiecareia, din nou gruparea economica, desemnarea se face aceste grupari daca exista şi alte subdiviziuni.

c. cheltuielile social-culturale din care cheltuielile curente: cheltuieli de personal, materiale, subventii (alocatii de la buget pentru institutii publice).

i. Transferuri: se refera la burse, alocatii şi alte ajutoare.

Subdiviziunile: clasificari functionale:

Invatamant, Sanatate, Cultura, Religie şi actiuni privind activitati sportive şi de tineret, asistenta sociala, alocatii, pensii, ajutoare şi indemnizatii.

e. Actiuni economice: total cheltuieli 10818 mld.lei

-cheltuieli curente: de personal, materiale şi servicii, subventii (alocatii de la buget pentru institutii publice, de produse şi activitati, pentru diferente de preturi şi tarife), prime, transferuri (ex: cotizatii la organismele internationale, protectie sociala acordata unor activitati din sectorul minier), rambursari de credite, plati şi dobanzi.

III . Indicator de nivel. Indicator de structura. Indicator de dinamica

a. Nivelul nominal al cheltuielilor publice exprimate in unitati monetare nationale.

b. Ponderea cheltuielilor publice in PIB exprimata in procente. Acest indicator se calculeaza ca:

OBS. Atat cheltuielile publice, cat şi PIB in aceasta formula, sunt exprimate in unitati monetare nationale, in preturi curente.

c. Cheltuielile publice pe locuitor:

sau N-numarul de locuitori

a. Nivelul nominal al cheltuielilor publice este cel mai frecvent folosit, deoarece in legile bugetare anuale se inscriu cheltuieli publice totale sau caracteristice in unitati monetare a statului şi desigur in preturi curente. (vezi legea bugetului de stat pentru anul 1998).

Avantaje - face obiectul nemijlocit al legii bugetare.

Partea negativa se refera la faptul ca nu poate fi folosit ca atare in comparatii internationale, deoarece monedele nationale ale statelor nu se pot compara intre ele. Faptul ca este exprimat in preturi curente, cuprinde influenta foarte puternica a nivelului inflationist. Ex: daca rata inflatiei este foarte mare creşterea cheltuielilor publice ne poate duce in eroare cu privire la efortul financiar public.

Cu toate acestea, nivelul nominal al cheltuielilor publice este folosit in calculul indicatorilor de dinamica a cheltuielilor publice, dar pentru a putea trage concluzii corecte este necesar sa se recalculeze acest indicator in nivelul real al cheltuielilor publice cu ajutorul preturilor constante. Transformarea din cheltuieli publice nominale in cheltuieli publice reale se efectueaza cu ajutorul indicelui deflator (deflatorul PIB)

b. Ponderea cheltuielilor publice

Este un indicator de marime medie. Se poate calcula atat pentru cheltuielile publice totale, cat şi pentru fiecare categorie şi subdiviziune de categorie de cheltuieli publice. Acest indicator ne arata cat din PIB este angajat in cheltuieli publice in fiecare an.

Proportiile privind ponderea cheltuielilor publice in PIB, difera de la un stat la altul, de gradul de dezvoltare economica a fiecarui stat şi de marimea nevoilor publice, de gradul de indatorare a statului.

Efortul financiar public exprimat in aceşti indicatori poate fi dimensionat pe categorii de tari , in functie de PIB / loc. Pentru exemplificare pe aceste categorii de tari s-au ales urmatoarele:

- tari dezvoltate grupate in functie de PIB / loc: Elvetia 43797 $/loc, Japonia 41000 $/loc, Norvegia 33634 $/loc, Danemarca 33029 $/loc, Germania 29570 $ /loc, Austria 28988 $/loc, SUA 27563 $/loc, Franta 26399 $/loc, Suedia 26216 $/loc, Olanda 25584$/loc, Canada 19103 $/loc, Italia 18978 $/loc, Marea Britanie 18879 $/loc, Spania 14272 $ /loc, Grecia 10930 $/loc, Portugalia 9765 $/loc.

Ponderea oscileaza in aceste categorii intre 20% - 50%. Pentru 1995 in Danemarca 43,28%, in Germania 38,3%, in Franta 46,46%, in Suedia 44,61%, in Marea Britanie 41,8%, in Spania 26.66%.

- tari in curs de dezvoltare: E.A.U. 17305 $, Argentina 8055 $, Brazilia 4603 $, Mexic 3170 $, Turcia 2805 $, Columbia 2260 $, Tunisia 2016 $, Maroc 1215 $, Filipine 1055 $, Indonezia 1038 $, Egipt 1021$, Sri Lanka 704 $, India 362 $,

Etiopia 98 $.

- tari cu economie in tranzitie: Cehia 4567 $, Ungaria 4033 $, Polonia 3056 $, Romania 1323 $.

 

Ponderea oscileaza intre 10 procente (E.A.U.), Turcia 23%, Columbia 15%, Tunisia 32-38%, Maroc 30%, Filipine şi Indonezia sub 20%, Egipt 36% din PIB.

Cehia peste 30%, Ungaria 50%, Romania peste 30%.

c. Cheltuielile publice pe locuitor este cel mai sintetic indicator pentru ca ia in calcul şi populatia. Acest indicator este o marime medie şi poate fi folosit in analizele comparative internationale cu conditia sa fie exprimat in moneda convertibila internationala ( $/loc). Se imparte valoarea unitatilor nationale la cursul de schimb (numarul de unitati nationale ce revin la 1 $ ).

Exista legaturi intre nivelul de dezvoltare al tarilor şi cheltuielile publice ce revin in $/loc, in sensul ca cu cat venitul/loc este mai mare, cu atat cheltuielile publice pot fi mai mari.

Indicatorii de structura

Structura cheltuielilor publice se prezinta in marimi relative sub forma ponderii fiecarei categorii şi sub-categorii in total cheltuieli publice.

- greutatea specifica

- ponderea categoriilor de celtuieli “i” in totalul cheltuielilor publice

ch.”i” - categorii de cheltuieli i (servicii publice generale, aparare nationala, …)

ch.tot. - cheltuieli publice totale

 

 

Indicatori de dinamica

 

Reflecta mutatiile, modificarile care au loc in ceea ce priveşte nivelul şi structura cheltuielilor publice intr-o perioada de timp.

A. Creşterea nominala in marime absoluta şi relativa:

1.creşterea nominala absoluta:

-chelt. pub. nominale ale anului 1

-chelt. pub. nominale ale anului anterior (0)

2. creşterea nominala relativa:

B. Creşterea reala absoluta şi relativa:

1. in marime absoluta:

2. in marime relativa:

C. Modificarea structurii:

D. Dinamica cheltuielilor publice ca pondere in PIB:

E. Modificarea cheltuielilor publice pe locuitor

F. Coeficientul de devansare, :

S-a observat ca in majoritatea tarilor, proportia creşterii cheltuielilor publice este mai mare sau devanseaza proportiile creşterii PIB-ului . Acest lucru este legat de ponderea cheltuielilor publice in PIB, de gradul de angajare a statului in efect de cheltuieli publice şi de gradul de consolidare a sistemului public. Acest coeficient este

G. Elasticitatea cheltuielilor publice in raport cu PIB-ul.

Articolul 5: Cheltuieli curente

Total cheltuieli pentru 1998—88443,7 mld. lei

Din care: -cheltuieli curente: 77886 mld.lei

-cheltuieli de capital: 5047 mld.lei

-imprumuturi acordate: 2455 mld.lei

-rambursari de credite: 3054 mld.lei

1. Servicii publice generale: 3285 mld.lei , din care:

-pentru preşedentia Romaniei: 33,6 mld.lei

-autoritatile legislative: 364 mld.lei

-autoritatile executive: 1169 mld.lei

2. Aparare, ordine publica: 12110 mld.lei , cin care:

-pentru aparare: 6793 mld.lei

-cheltuieli de personal: 2162 mld.lei

-ordine publica şi siguranta nationala: 5317 mld.lei

-politie: 1190 mld.lei

-penitenciare: 558 mld.lei

3. Cheltuieli social-culturale: 24194 mld.lei

-pentru invatamant: 11850 mld.lei (cheltuieli de personal 8350 mld.lei)

-sanatate: 3838 mld.lei

-asistenta sociala, alocatii, pensii: 7045 mld.lei, din care: alocatii: 4058mld.

4. Sercivicii pentru dezvoltarea publica şi locuinte: 798 mld.lei ,din care 675 mld. pentru locuinte.

5. Activitati economice: 10818 mld. lei

-industrie: 2080 mld.lei

-mediu şi ape: 818 mld.lei

-agricultura şi silvicultura: 4454 mld.lei

-transpoturi şi telecomunicatii: 3368 mld.lei

6. Alte actiuni: 2050 mld.lei

-pentrucercetari ştiintifice: 1194 mld.lei

7. Transferuri: 8069 mld.lei

8. Plati de dobanzi: 20177 mld.lei

Fonduri de rezerva:

Consecintele creşterii cheltuielilor publice

Creşterea cheltuielilor publice prezinta 3 feluri de probleme - de ordin politic, financiar, ştiintific.

Problemele de ordin politic se refera la influenta creşterii cheltuielilor publice asupra structurii politice şi asupra aspectelor tehnice ale politicii financiare.

IV. Factorii care influenteaza creşterea cheltuielilor publice

Se impart in urmatoarele categorii:

a. factori demografici: se refera la creşterea populatiei şi modificarea structurii acesteia pe varste şi pe categorii socio-profesionale. O astfel de evolutie determina creşterea cheltuielilor publice legate de plata salariilor şi functionarilor publici.

b. factori economici: se refera la dezvoltarea economica pe baza cercetarii ştiintifice a noilor cerinte ale utilizarii resurselor şi ale crearii de bunuri materiale şi servicii.

Pe langa faptul ca pe seama bugetului de stat se asigura finantarea unor activitati economice costisitoare, redistribuirea resurselor financiare publice, ajuta la repararea prejudiciilor create de repartitia concurentiala in economia de piata. Astfel, bugetul asigura redistribuirea pe principii mai echitabile, bazate pe eficienta.

c. factori sociali: creşterea venitului mediu pe locuitor in societate antreneaza preocuparea statului ca prin efort financiar sa se aloce resurse pentru armonizarea venitului, categoriile sociale cuprinse in sectorul public, inclusiv a persoanelor in varsta sau care necesita asistenta sociala.

d. urbanizarea: aceasta reprezinta un factor de creştere a cheltuielilor publice antrenand resursele financiare pentru crearea centrelor urbane, cat şi pentru finantarea unor utilitati publice caracteristice mediului respectiv.

e factori militari: care prin pregatirea sau purtarea de razboaie conduc la creşterea cheltuielilor publice legate de desfaşurarea conflictelor armate sau de eliminarea efectelor nefavorabile ale acestora pe plan economic şi social.

f. factori de ordin istoric: care actioneaza prin transmiterea de la o perioada la alta, a imprumuturilor publice. Astfel se explica propagarea in timp a fenomenului inflationist sau preluarea datoriilor din vechiul in noul regim.

g. factori politici: se refera la creşterea sarcinilor statului contemporan prin trecerea de la statul “jandarm” la statul “providential” , la transferul conceptie politice cu privire la functiile statului, pentru care se recurge la procedura cheltuielilor publice.

Creşterea cheltuielilor publice exercita presiuni asupra necesitatilor gruparii unor state pentru a efectua anumite cheltuieli de interes comun, pentru care fiecare stat in parte nu ar putea face fata.

Ex: Continuitatea economica europeana

Dimensionarea cheltuielilor publice totale şi repartizarea acestora pe destinatii şi beneficiari rezulta direct din necesitatile acoperirii nevoilor publice, prezentandu-se din punct de vedere mai intai ca o chestiune politica de maxima importanta şi apoi ca o chestiune economica, de colectare a resurselor baneşti necesare pentru acoperirea lor.