1. Moneda: concept, functii, rol

1.1. Delimitari intre conceptul de moneda si bani

1.2. Functiile monedei

2. Clasificarea monedei si caracteristicile acesteia

2.1. Clasificarea monedei

2.2. Caracteristicile monedei

3. Masa monetara si agregatele monetare

3.1. Definirea masei monetare

3.2. Indicatori de structurare a masei monetare

3.3. Masa monetara in Romania

4. Contrapartidele masei monetare

5. Circulatia monetara

6. Test de autoevaluare

Bibliografie

 

 

 

 

 

Obiective propuse:

 

 

• insusirea de notiuni cheie: moneda, bani, etalon monetar, masa monetara, agregate monetare, contrapartide ale masei monetare, circulatie monetara, viteza de circulatie;

• intelegerea modului de manifestare a functiilor monedei;

• cunoasterea modului de structurare a masei monetare si a semnificatiei agregatelor monetare;

• intelegerea mecanismului de „acoperire” a masei monetare;

• cunoasterea structurii masei monetare in Romania;

• intelegerea si determinarea vitezei de circulatie.

1. Moneda: concept, functii, rol

Rolul monedei in viata economica si sociala necesita abordarea evolutiei si a functiilor indeplinite de aceasta inca din perioada circulatiei pieselor din metale pretioase.

Trecerea economiilor de la forma preponderent naturala (bazata pe troc) la economia de schimb, concurentiala, antreneaza importante modificari in rolul indeplinit de bani in cadrul tuturor laturilor activitatii umane si economice. Posibilitatea utilizarii, sau nu, a banilor ca instrumente pentru reglarea mecanismelor economiei este evidentiata in cadrul teoriilor care s-au dezvoltat prin studierea acestui domeniu.

In primul rand, se remarca teza neutralitatii potrivit careia, fenomene precum crizele economice, recesiunea, somajul nu pot fi reglate prin instrumentarea masei monetare. Rolul activ al monedei ca instrument de influentare a economiei a fost evidentiat, pentru prima data, de economistul John Maynard Keynes, care in lucrarea „Teoria generala a folosirii manii de lucru, a dobanzii si a banilor” (1936) demonstreaza modul in care statul poate regla circulatia monetara si creditul in scopul echilibrarii economiei.

O reconsiderare esentiala a rolului banilor in viata economica este realizata in cadrul teoriei cunoscute sub numele de „monetarism”.

Potrivit acestei conceptii, se sustine ideea unei cresteri anuale a masei monetare in circulatie cu 3-5 % anual, ceea ce asigura cantitatea de moneda necesara platilor, fara antrenarea de fenomene inflationiste. Reprezentantii monetarismului sunt cunoscuti in literatura de specialitate ca reprezentanti ai „Scolii de la Chicago” in frunte cu Milton Friedman, si sunt apreciati ca principalii oponenti ai modului de gandire Keynesian.

Indiferent de teoriile care au fost formulate cu privire la utilizarea monedei ca instrument

al reglarii vietii economice, esential este ca in contextul economiilor contemporane, desi s-au produs modificari importante din punct de vedere al formei de existenta moneda continua sa indeplineasca rolul de etalon al valorii, instrument de plata si mijloc de tezaurizare.

1.1. Delimitari intre conceptul de moneda si bani

In limbaj curent si in literatura de specialitate se utilizeaza atat termenul de „bani” cat si cel de „moneda”.

Termenul de moneda, folosit in special in limbajul poporului francez, englez, italian desemneaza, potrivit definitiei data de dictionarul Larousse, „o piesa de metal, emisa de autoritatea suverana, pentru a servi ca mijloc de schimb”. Potrivit aceleeasi definitii, termenul de moneda este de origine latina si provine de la numele zeitei Junon Moneta, in templul careia romanii bateau monede.

In limbajul altor popoare: roman, rus, german se utilizeaza cu aproximativ acelasi sens, termenul „bani”. Potrivit dictionarului explicativ al limbii romane, prin bani se intelege „echivalentul general al valorii marfurilor; moneda de metal sau de hartie recunoscuta ca mijloc de schimb si de plata”. Etimologic, termenul de bani are provenienta necunoscuta.

Din definitii rezulta ca intre cele doua notiuni exista diferente cantitative si calitative,

astfel:

• notiunea de bani este mai cuprinzatoare si mai veche decat cea de moneda, intrucat cuprinde toate mijloacele de schimb¹;

• notiunea de moneda este denumirea generica acordata pieselor metalice.

Din aceasta abordare rezulta ca notiunea de moneda nu se identifica cu banii, aceasta

reprezentand doar o parte a masei banesti.

 

1 Eugen Vasilescu – Circulatia baneasca si Creditul, EDP, 1980, pag.15

La conturarea diferentei dintre moneda si bani contribuie si alte argumente:

• banii sunt o marfa, prin urmare sunt un bun economic, rezultat al unor legi obiective;

• moneda, in schimb, este un acord de vointa dintre oameni, pe de-o parte, si presupune existenta autoritatii emitente, care decide cu privire la forma monedei si a metalului din care este confectionata.

In limba romana, s-a utilizat o perioada de timp termenul de moneta (in 1932, Victor Slavescu a publicat un curs denumit Moneta, Credit, Schimb), de la care au derivat termenii „monetar”, „monetarie”. Termenul de moneda, recomandat de Academia Romana provine din limba greaca veche (monedha).

In prezent, termenul de moneda se foloseste in sens larg, ceea ce inseamna luarea in considerare atat a pieselor metalice, cat si a bancnotelor si a banilor de cont. Din acest punct de vedere, se poate considera ca cei doi termeni sunt similari, ceea ce conduce si la similitudinea dintre circulatie monetara si circulatie baneasca².

1.2. Functiile monedei

Definirea monedei si masurarea acesteia reprezinta o operatiune dificila, fara a ajunge sa fie perfect riguroasa, dupa cum o demonstreaza dezbaterile dintre teoreticieni, pe de o parte, si cele dintre statisticieni, pe de alta parte.

Exista doua definitii care pot fi atribuite monedei, astfel:

• definirea functionala (prin analizarea functiilor monedei);.

• definirea statistica (prin analizarea indicatorilor si agregatelor monetare).

Formele pe care le imbraca moneda sunt numeroase si in continua schimbare, ceea ce conduce la definirea acesteia prin functiile pe care le indeplineste.

Desi exista unele divergente de opinii cu privire la numarul functiilor indeplinite de moneda, in esenta acestea sunt urmatoarele, cu posibilitatea regruparii si a divizarii intr-un numar mai mare sau mai mic:

A) functia de standard sau etalon al valorii B) functia de unitate de cont

C) functia de mijloc de plata (si de schimb)

D) functia de rezerva a valorii (sau mijloc de tezaurizare) E) functia de standard al platilor amanate

Indeplinirea acestor functii ale monedei trebuie analizata in contextul economiilor monetare, in cadrul carora moneda reprezinta principala modalitate prin care sunt realizate tranzactiile.

Desi exista aprecieri conform carora barterul sau trocul (schimbul bunurilor in natura) este o caracteristica a economiilor nemonetare, totusi, in economia contemporana exista manifestari ale acestuia. Astfel, barterul apare ca un raspuns la excesul de produse si materiale, situatie in care anumite firme incearca sa realizeze tranzactii directe – marfa contra marfa.

De exemplu, in anul 1990 firma McDonnell Douglas Helicopter Company a incheiat un contract de barter, in conditii de reciprocitate cu o societate hoteliera, prin care se prevedea utilizarea de catre angajatii firmei a unor camere de hotel, in schimbul livrarii de piese, cuie, piulite necesare intretinerii hotelului.

 

2 Vasile Turliuc, Vasile Cocris – , Ed.Ankarom – Iasi, pag.9

Uneori cu ajutorul computerelor si a retelei Internet, se dezvolta relatii internationale de barter. In acest context, rolul de bani este indeplinit de bunurile care fac obiectul tranzactiilor, iar dintre functiile indeplinite de bani, la modul general, sunt activate doar cea de mijloc de plata (de schimb) si cea de standard al valorii.

A. Functia de standard sau etalon al valorii

• Reprezinta cea mai importanta functie, intrucat permite exprimarea valorii bunurilor economice, in termeni monetari si efectuarea de comparatii intre preturile diferitelor bunuri si servicii.

• Spre deosebire de alte forme de etalon, precum minutul, Kg, metrul, etalonul valorii prezinta o anume caracteristica si anume inconstanta. Moneda sau banii, cu care se masoara valoarea tuturor bunurilor si serviciilor si a raporturilor de echivalenta dintre acestea, poate varia de-a lungul unei perioade de timp. In acest scop se utilizeaza puterea de cumparare, aflata in raport invers proportional cu modificarea preturilor.

• Alaturi de caracteristica variabilitatii in timp, moneda ca standard al valorii, prezinta si trasatura indispensabilitatii, in sensul ca detinerea banilor este absolut necesara fiecarui individ, pentru obtinerea bunurilor de care are nevoie si pe care le prefera.

• Indeplinirea functiei de standard al valorii de catre moneda poate fi ilustrata cu ajutorul urmatorului exemplu:

Presupunem

O comunitate compusa din 50.000 locuitori ce isi desfasoara activitatea intre granitele

teritoriului „X” care nu a cunoscut utilizarea banilor si n-a avut niciodata relatii economice cu alte grupuri sociale.

De-a lungul timpului, aici s-au dezvoltat trei activitati productive: pescuitul, vanatoarea si cultivarea cerealelor.

Necesitatile consumului zilnic sunt urmatoarele: 20.000 kg peste, 10.000 kg carne, 30.000 kg cereale (grane).

Productia ar putea fi schimbata cu alte tipuri de produse, dar populatia este multumita cu actuala compozitie, deci nu exista un stimulent pentru dezvoltarea unei ramuri in defavoarea alteia.

Pornind de la aceste informatii, se poate stabili echivalenta care se practica in cadrul comunitatii:

- 1 kg carne este echivalentul a 2 kg peste si a 3 kg cereale;

- alternativ, 1 kg peste, echivaleaza cu ½ kg carne si cu 3/2 kg cereale

1 kg cereale echivaleaza cu 1/3 kg carne si 2/3 kg peste.

Pe baza acestor raporturi de echivalenta, fiecare locuitor poate procura celelalte doua

marfuri.

Aceste ratii de consum zilnic sunt aproximative. Cel mai important lucru este ca fiecare

individ al comunitati sa gaseasca un alt individ, care sa doreasca produsele sale, si care, de asemenea, sa detina produsele de care are nevoie.

Sa presupunem, in continuare, ca in cadrul comunitatii s-au facut progrese, si anume, s-a introdus moneda, ca mijloc de schimb si etalon al valorii. Rolul de moneda revine cerealelor.

Astfel, fiecare producator va accepta granele in schimbul propriului produs, cunoscand ca acestea pot fi folosite in continuare, pentru obtinerea de alte produse.

In acest mod, cerealele sunt acceptate ca mijloc de schimb, chiar daca vanzatorul de carne sau de peste va detine o cantitate mai mare decat cea utilizata pentru propriul consum.

Efectele introducerii monedei

In conditiile in care granele sunt considerate mijloc de schimb si etalon al valorii, se vor

produce modificari ale ocupantilor in cadrul comunitatii X.

Daca cei ocupati cu vanatul si pescuitul trec la cultivarea de cereale, s-ar ajunge la

detinerea de mai multi „bani”, in sensul ca intreaga comunitate va ajunge sa detina numai cereale. In conditiile in care productia de cereale este in crestere, iar cantitatea de peste si carne se afla in declin, atunci se manifesta o sporire a pretului acestor doua bunuri (pret exprimat prin cantitatea de grane).

- cantitatea zilnica de cereale consumate devine 40.000 kg - consumul de carne scade la 5.000 kg

- consumul de peste scade la 15.000 kg

Fata de raporturile de echivalenta initiale, in noile conditii, 1 kg de carne este

echivalentul a 3 kg peste si a 8 kg cereale, iar 1 kg de peste este echivalentul a 1/3 carne si a 2,66 kg cereale, respectiv se ajunge la majorarea „preturilor” in raport de cereale.

Exemplul prezentat constituie o simplificare enorma, dar nu este complet nerealist. In cadrul societatilor in care nu se produc cantitati mari de bunuri, este convenabil a se utiliza un anumit bun cu rolul de echivalent general al tuturor marfurilor, deci ca standard al valorii si ca mijloc de schimb.

B. Functia de unitate de cont

Din functia de baza a monedei, cea de etalon al valorii, rezulta ca toate bunurile din economie sunt evaluate din punct de vedere monetar, prin preturi, ceea ce face posibila realizarea de inregistrari contabile si efectuarea de analize financiare.

Indeplinind functia de unitate de cont, moneda permite realizarea de comparatii in timp si cuantificarea valorii adaugate in cadrul activitatii economice.

Functia de unitate de cont, poate fi indeplinita de moneda, fara existenta fizica a acesteia. Asemenea cazuri se manifesta atunci cand pretul unor bunuri si servicii este exprimat intr-o alta moneda ce apartine fie unei alte perioade de timp, fie altei tari.

De exemplu, in Anglia, a devenit obisnuit, in secolul al XX^-lea, ca medicii si avocatii sa stabileasca pretul serviciilor intr-o moneda utilizata in secolul trecut, numita guinea. Pornind de la raportul de paritate existent intre moneda curenta si moneda-unitate de cont, respectiv 1,5 ₤/1 guinea, beneficiarii serviciilor respective achita contravaloarea acestora in ₤.

Un alt exemplu il reprezinta unitatea de cont, denumita DST (Drepturi Speciale de Tragere) care a fost creata in 1970, de catre FMI ca activ de rezerva al bancilor centrale, antrenate in procesul finantarii internationale.

Initial, moneda DST s-a bazat pe 16 monede pentru ca din anul 1981 sa fie redefinita in

functie de 5 monede: $, DM, FF, ₤, Y. Aceasta definire a condus la utilizarea cu usurinta a DST ca unitate de cont in sectorul privat si in numeroase tranzactii comerciale internationale. Desi evaluarea tranzactiilor se realizeaza in DST, plata acestora trebuie realizata intr-una din monedele aflate efectiv in circulatie. Astfel, moneda DST, desi exista ca unitate de cont, nu poate exista si ca mijloc de plata.

C. Functia de mijloc de plata (de schimb)

Dupa cum rezulta din exemplul prezentat, moneda inlatura inconvenientul stabilirii echivalentului reciproc intre toate bunurile din economie. De asemenea, moneda duce la disocierea schimbului marfa contra marfa in doua operatiuni distincte: o operatiune de vanzare (flux real contra flux monetar) care permite obtinerea de moneda si o operatiune de cumparare

(care permite utilizarea fluxurilor monetare pentru obtinerea bunurilor reale)³.

In evolutia economiei monetare, anumite bunuri au servit ca moneda, precum ceaiul, mirodeniile, bijuteriile.

Dupa cel de-al doilea razboi mondial, in Italia, au fost acceptate la modul general, ca mijloc de plata, tigarile. Comerciantii le-au acceptat ca mijloc de plata pentru vanzarea de produse, precum painea, laptele, hainele si alte bunuri de stricta necesitate, intrucat puteau sa isi procure tot ceea ce doreau cu tigarile respective.

Intr-o forma mai atenuata, utilizarea tigarilor ca mijloc de plata a caracterizat si tarile estice, inclusiv Romania in anii '70-'80. Chiar la inceputurile anilor '90 in Uniunea Sovietica tigarile erau utilizate ca mijloc de plata pentru procurarea unor produse occidentale, precum aparatura video, ori pentru castigarea accesului spre putere.

Aceste exemple ilustreaza ca pentru acceptarea unui bun ca moneda si ca mijloc de plata nu este necesara interventia guvernelor, in scopul impunerii acestuia. De-a lungul timpului, autoritatile au declarat drept moneda anumite bunuri (metale pretioase, bijuterii), dar functionarea sistemelor respective nu a fost posibila, intrucat bunurile in cauza nu au fost acceptate la modul general, ca mijloace de plata. In anul 1828, guvernul rus a incercat sa introduca platina, ca metal monetar, insa abandoneaza acest sistem, datorita raritatii metalului si a valorii foarte ridicate.

In prezent, recunoasterea generala ca mijloc de plata de catre toti participantii la derularea tranzactiilor din economie, este atribuita bancnotelor, monedelor metalice si banilor de cont sau scriptuali.

D. Functia de rezerva a valorii / mijloc de tezaurizare

Inclinatia spre economisire atat a populatiei cat si a agentilor economici, conduce la constituirea unor depozite sau rezerve de valoare. Alaturi de imobile, terenuri, lucrari de arta, bijuterii, moneda constituie o forma a acestor rezerve de avere.

Avantajul utilizarii monedei cu acest rol decurge din gradul sporit de lichiditate, comparativ cu celelalte forme.

La modul general, prin lichiditate se intelege usurinta cu care anumite active sunt convertite in moneda, intr-un interval scurt de timp si cu costuri minime de conversiune.

Intrucat mentinerea unei rezerve de valoare sub forma de imobile sau alte active reale, presupune un inconvenient major, atunci cand se doreste realizarea unei tranzactii si transformarea in lichiditati imediate, rezulta ca populatia si agentii economici pastreaza sumele mari de bani fie in numerar, fie in moneda scripturala.

In anumite circumstante, moneda nu reprezinta o rezerva efectiva a valorii. Este cazul perioadelor de crestere rapida a preturilor, si de manifestare a inflatiei. In asemenea situatii, valoarea nominala a plasamentelor efectuate nu reprezinta valoarea reala a acestora, iar rata dobanzii nu compenseaza, decat partial, pierderea de valoare datorata inflatiei. Ca alternativa, se cauta alte forme de prezervare a valorii, dintre care aurul este o modalitate preferata dupa anii ’70, cand inflatia si pretul petrolului au sporit, iar cea mai populara investitie o reprezentau plasamentele in metale pretioase.

Acest tip de plasament s-a practicat pana dupa anii '80, cand pretul aurului a sporit considerabil, depasind 850 $/uncia (o uncie = 31,1035 gr), comparativ cu pretul aurului de 200 $/uncia cat se inregistra cu cativa ani inainte. Declinul aurului ca instrument de rezerva a valorii intervine la jumatatea anilor ’90, cand pretul unciei scade sub 370 $ si in contextul unei ameliorari a inflatiei (5 % in cazul economiei americane).

 

 

3 Cezar Basno, Nicolae Dardac, C-tin Floricel – Moneda, Credit, Banci, EDP, 1996

Datorita riscului pe care il prezinta conservarea averii in active a caror valoare nu este

fixata in functie de evolutia in timp a inflatiei, rezulta ca cele mai preferate forme de rezerva a valorii sunt depozitele la termen, activele financiare de natura obligatiunilor si conturile curente personale, care permit o actualizare a valorii acestora in raport cu inflatia.

E. Functia de standard a platilor amanate

Prin aceasta functie indeplinita de moneda se evidentiaza rolul in exprimarea valorii contractelor pe termen lung, respectiv, stabilirea in momentul actual a unei sume ce urmeaza a fi incasata sau platita la o data viitoare.

De exemplu, un colectionar de arta accepta sa plateasca unui pictor, care va termina un tablou peste 3 luni, o anumita suma de bani, cu conditia livrarii acestuia la momentul stabilit. Intr-un asemenea caz, se considera ca moneda in care s-a exprimat contractul indeplineste functia de standard al platilor viitoare.

Dezvoltarea tranzactiilor la termen pe pietele de capital nationale si internationale, reprezinta, de asemenea, un factor ce permite manifestarea banilor in aceasta functie.

Concluzii

• Functiile monedei pot fi privite si din punct de vedere al importantei lor, ca functii de

baza si functii derivate.

Manifestarea monedei ca unitate de cont si standard al platilor viitoare deriva din

functiile de baza, cea de etalon al valorii si cea de mijloc de plata si de schimb.

Impreuna, aceste functii fac procesul de schimb mult mai usor si eficient, comparativ cu

cel practicat in economiile nemonetare, conducand, astfel, la cresterea eficientei intregii activitati economice.

• Un alt aspect care trebuie mentionat si care vizeaza in special si economiile in tranzitie, este cel al dolarizarii.

In economia de piata, moneda indeplineste functiile clasice de mijloc de schimb, unitate de cont si standard sau masura a valorii. Capacitatea monedei de a indeplini aceste functii este limitata in conditiile unei rate inalte a dobanzii. Astfel, specific economiilor in tranzitie este ca dolarii sa inceapa sa circule ca o alternativa de masura a valorii.

Rata inalta a inflatiei altereaza pretul bunurilor si serviciilor, conditii in care dolarii devin chiar unitate de cont. Preturile in unele magazine (shop) sunt exprimate in dolari, iar operatiile de schimb valutar faciliteaza achizitia bunurilor, indiferent de forma de exprimare a pretului. Atunci cand se ajunge la hiperinflatie, dolarizarea devine completa.

Estimarea volumului dolarilor aflati in circulatie in tarile central si est europene, pe de o parte si in cele ale Federatiei Ruse, este dificil de realizat, dar sumele sunt considerabile. Banca Rezervelor Federale estimeaza ca dolarii utilizati in aceste regiuni depasesc volumul celor din SUA.

Un astfel de fenomen prezinta probleme majore si din punct de vedere al controlului monetar, al ofertei de moneda si al emisiunii realizate de banca centrala.

Economiile in tranzitie care incearca stabilizarea inflatiei sunt capabile sa alimenteze cu dolari economiile lor. Mecanismul este normal si consta in manifestarea preferintei pentru depozite exprimate in valuta, comparativ cu moneda nationala. Atunci cand rata reala a dobanzii devine pozitiva, este mai atractiv a se constitui depozite in moneda locala decat in $. Detinatorii incep sa vanda dolarii catre banca centrala si, astfel, printr-un cerc vicios, se ajunge la majorarea rezervelor externe ale tarii respective.

2. Clasificarea monedei si caracteristicile acesteia

De-a lungul evolutiei sale, moneda a cunoscut diferite forme de existenta, de la forma marfa a acesteia la forma abstracta sau moneda semn. Pentru a intelege modificarile de ordin cantitativ si calitativ care au marcat evolutia monedei, este necesara o clasificare in functie de anumite criterii reprezentative.

2.1. Clasificarea monedei

2.1.1. Forma de existenta a monedei este un prim criteriu de clasificare, in functie de care se distinge: moneda materiala (A) si moneda scripturala (B).

A. Moneda materiala cunoaste doua forme, in functie de calitatea materialului din care este confectionata: moneda din metal si moneda din hartie.

A.1. Moneda metalica, cunoscuta inca din antichitate, este alcatuita din metale comune,

obisnuite sau din metale pretioase. In Egiptul Antic, in mileniul al III-lea i.e.n., ca instrument de schimb se folosea arama, iar in mileniul al II-lea i.e.n., aurul. La inceput se utilizau lingourile, dar, datorita inconvenientului pe care il prezentau prin operatiunile de divizare si cantarire in momentul schimbului, s-a trecut la forma propriu-zisa a monedelor, ca piese metalice. Literatura de specialitate

plaseaza baterea primelor monede in Grecia Antica, apreciind ca „descoperirea monedei a fost una din cele mai pretioase contributii, pe care cultura greaca a adus-o civilizatiei umane”⁴.

Generalizarea metalelor pretioase ca metal monetar a fost posibila datorita calitatilor fizice si chimice ale acestora, astfel:

♦ sunt putin alterabile, iar prin aliaje cu alte metale capata un grad de rezistenta ridicat;

♦ se caracterizeaza printr-o mare divizibilitate (tehnica actuala permite tragerea a 1400 foite,

dintr-o tabla de 1 mm aur);

♦ metalele pretioase concentreaza o valoare mare intr-un volum mic, ceea ce face posibila

indeplinirea functiei de etalon al valorii;

♦ isi mentin constanta valoarea in timp, iar falsificarea pieselor din metale pretioase este usor

recunoscuta;

♦ prezinta avantajul transformarii cu usurinta;

♦ in anumite perioade, autoritatile monetare pot adopta masuri de protejare a stocurilor de metale pretioase.

Desi utilizarea metalelor pretioase ca metal monetar a prezentat avantaje certe, iar procesul schimbului a fost fluidizat, dezvoltarea dimensiunilor vietii economico-sociale reclama, la un moment dat, o cantitate mai mare de metal pretios. Cantitatea limitata de metal pretios si chiar utilizarea acestuia in alte scopuri decat cele monetare (peste 2/3 din cantitatea totala de aur se utilizeaza in scopuri industriale si sub forma de tezaure personale), a condus la manifestarea unui dezechilibru intre cererea si oferta de moneda din metalul pretios, si a impus cautarea altor forme de moneda.

A.2. Apare, astfel, moneda de hartie, care imbraca la randul sau doua forme: A.2.1. – moneda de hartie reprezentativa (biletul de banca sau bancnota) A.2.2. – moneda conventionala (emisa de stat)

A.2.1. Moneda de hartie reprezentativa are la baza o anumita garantie, iar marimea, cantitatea

si circulatia acesteia este precis reglementata. Cele mai reprezentative forme sunt: biletele de

4Stefan Dumitrescu – Tratat de Moneda (1948) op.cit. in Vasile Turluc, Vasile Cocris – , Ankarom, Iasi, 1997, pag. 26

banca sau bancnotele.

Valoarea nominala a unui bilet de banca ar trebui sa fie garantata cu valori reale,

respectiv sa existe un stoc de metale pretioase, la emitent, ceea ce da posibilitatea transformarii in aur prin convertibilitate.

Aparitia biletului de banca (bancnota) s-a realizat prin 2 modalitati: - certificatul de depozit - circulatia cambiilor.

Existenta certificatelor de depozit este plasata in timp, in China, in secolul al X-lea, cand se prezentau in cadrul schimbului, anumite inscrisuri care echivalau cu o cantitate de metal pretios.

In Europa, activitatea negustorilor care se deplasau dintr-o localitate in alta, era insotita de depunerea cantitatilor de moneda (aur) la banca din localitatea de domiciliu si obtinerea, in schimb, a unui inscris, sub forma de certificat de depozit nominal. Un asemenea inscris putea fi transformat in metal pretios, de catre o alta banca, din alta zona, cu care banca emitenta avea relatii.

Principalele avantaje pe care le prezenta bancnota, sub forma certificatului de depozit constau in urmatoarele:

♦ se inlaturau riscul si cheltuielile antrenate de efectuarea transportului;

♦ se adapta mai usor cantitatea de moneda la dimensiunile tranzactiilor din economie; ♦ conferea detinatorului siguranta ca emitentul va plati suma inscrisa pe biletul de banca.

Prin aparitia cambiilor, biletul de banca sau bancnota intra in circulatie, in sensul ca orice detinator al unei cambii (care reprezinta o anumita obligatie a emitentului), daca o depune la banca, primeste, in schimb, bancnota proprie a acesteia.

Varianta moderna a bancnotei apartine intemeietorului bancii Suediei, Palmstrunk. Din acest moment, bancnota se confectioneaza dintr-un anumit material, o hartie speciala semnata de catre emitent.

In functie de utilizarile bancnotei se pot distinge urmatoarele perioade in evolutia acesteia, astfel:

♦ de la aparitie, pana la sfarsitul sec. al XVIII-lea, perioada in care bancnota a fost folosita ca mijloc de plata intre banci;

♦ de la inceputul sec. al XIX-lea pana la jumatatea sec. XIX, perioada in care bancnota a fost utilizata ca moneda in relatiile comerciale;

♦ de la jumatatea sec. al XIX-lea pana la sfarsitul secolului, cand bancnota este folosita ca moneda auxiliara (moneda principala era confectionata din aur);

♦ de la sfarsitul sec. al XIX-lea pana la inceputul primului razboi mondial, cand bancnota este folosita ca moneda principala;

♦ de la sfarsitul primului razboi mondial, bancnota este tipul unic de moneda.

A.2.2. Cealalta forma de existenta a monedei de hartie o reprezinta moneda emisa si pusa in circulatie de catre stat, numita si moneda de hartie conventionala sau hartie moneda. Aceasta moneda este pur conventionala, fara acoperire si garantie din partea statului. Scopul pentru care este emisa il reprezinta acoperirea unor nevoi ale statului si, in special, aceasta moneda indeplineste functia de mijloc de circulatie.

B. Crearea monedei, fara garantarea cu un stoc de aur la nivelul emitentului, practicata de catre bancile comerciale, prin inscrierea intr-un cont a sumei detinute de client, conduce la o alta forma de existenta a monedei, si anume moneda scripturala (de cont). Aceasta reprezinta o forma a bancnotei, bazata pe incredere (moneda fiduciara) si care cunoaste importante modificari din punct de vedere al formei de prezentare. Cecurile si viramentele constituie forme actuale ale monedei fiduciare, emisiunea lor avand la baza deschiderea unui cont la banca de catre agentii

economici. Circulatia monedei scripturale se limiteaza la inregistrari in conturile bancare prin care se diminueaza, respectiv, se majoreaza sumele din conturi corespondente. O alta forma de existenta a monedei scripturale o reprezinta cartile de plata (cardurile bancare) si moneda electronica.

2.1.2. In functie de unitatea emitenta, distingem urmatoarele forme de moneda⁵: A – moneda creata de agentii economici B – moneda creata de tezaur sau trezoreria statului C – moneda creata de banci

A. Moneda creata de agentii economici a functionat in cadrul sistemelor monetare bazate

pe etalonul aur. In baza acestui mecanism, agentii economici se prezentau la monetarie cu lingouri de aur si primeau in schimb echivalentul in aur moneda. Un lingou standard reprezenta 400 uncii, respectiv 12,44 kg aur. De exemplu, in anul 1928, pentru un lingou de aur, suma minima schimbata, in Franta, era 215.000 FF.

B. Moneda creata de tezaur reprezinta moneda creata de trezoreria statului in functie de necesitatile economiei reale, si prin respectarea restrictiilor impuse de politica monetara.

C.Moneda creata de catre banci cuprinde atat moneda creata de catre banca centrala cat si moneda creata de catre bancile comerciale. Moneda scripturala creata de catre bancile comerciale apare sub forma soldurilor creditoare inregistrate la nivelul intregului sistem bancar, si se regaseste in economie sub forma creditelor acordate. Moneda creata de banca centrala se regaseste, in circulatie sub forma numerarului (moneda metalica si bancnote) aflat la detinatorii nebancari.

Moneda creata prin procesul creatiei monetare se regaseste in pasivul bilantului la nivelul bancii centrale si al bancilor comerciale.

2.1.3. In functie de obligatia pe care si-o asuma banca emitenta se disting urmatoarele forme de moneda:

A – moneda convertibila B – moneda neconvertibila

Prin definitia data de FMI, convertibilitatea reprezinta, in sens larg, desfiintarea restrictiilor si discriminarilor in domeniul platilor si transferurilor internationale, iar in sens restrans, obligatia bancilor din fiecare tara de a cumpara propria moneda detinuta de alte banci cu conditia ca aceasta sa provina din operatiuni curente.

A. Convertibilitatea monetara a cunoscut doua forme principale: convertibilitatea metalica si convertibilitatea in valuta, fiecare din acestea putand imbraca forma convertibilitatii interne si externe.

Convertibilitatea metalica s-a practicat in perioada etalonului aur-monede, mecanismul acesteia dand posibilitatea schimbarii in aur a intregii cantitati de bancnote detinute de populatie sau de agentii economici.

Convertibilitatea in valuta, ca forma a convertibilitatii care se practica in prezent, a fost adoptata de tarile europene in anul 1958, si da posibilitatea transformarii unei monede in alta. In conditiile convertibilitatii interne, atat rezidentii cat si nerezidentii pot, in mod liber, sa vanda si sa cumpere devize in schimbul monedei nationale, si pot face operatiuni cu devize. In Romania, in anul 1991, s-a adoptat forma convertibilitatii interne a leului in valute.

 

5 Cezar Basno, Nicolae Dardac, C-tin Floricel – Moneda, Credit, Banci, EDP, 1996, pag.20