Evaluarea elementelor nemateriale – metoda Goodwill

Acest procedeu are in vedere luarea in considerare a activelor intangibile si care a reprezentat un surplus de valoare pentru cea substantiala. Aceasta valoare a intreprinderii evidentiata sau nu in bilant, este vandabila odata cu intreprinderea, nu in mod distinct.

In general aceste active intangibile sunt asimilate “fondului de comert” in care se includ :

-segmente de cumparatori permanenti si ocazionali;

-numele comercial;

-licente, brevete, drepturi de comercializare;

-diverse contracte (de asigurari, cu salariati).

Alte elmente cu caracter de imobilizari care nu sunt fonduri fixe: birotica, mobilier.

Evaluarea activelor intangibile se poate efectua fie distinct pe compartimente, fie in mod global.

Ex. Evaluarea marcii comerciale se poate efectua ca fiind marimea asupra profitului obsinut de intreprindere prin comparatie cu alta unitate similara, dar fara marca de prestigiu.

O alta modalitate de evaluare a marcii comerciale ar reprezenta-o dimensionarea cheltuielilor necesare consolidarii marcii in rindul publicului.

Evaluarea cheltuielilor de cercetare-dezvoltare se realizeaza in situatia in care acestea sunt finantate din fondurile intreprinderii si sunt sanse reale de finalizare a lor. Evaluarea se face determinind un flux de disponibilitati pe care le-ar genera punerea in practica a rezultatelor cercetarii.

Evaluarea brevetelor de inventie se efecteaza inmultind durata de protectie a investitiei cu valoarea brevetului.

Evident, cheltuielile trebuie actualizate.

Un alt procedeu de evaluare a activelor intangibile il reprezinta stabilirea diferentei dintre valoarea globala si activitati net contabile. GW = VG - ANCC

In unele cazuri, cum sunt cele de evaluare a unitatilor de comert, evaluarea se face in mod direct sub forma unei cote parti printr-un indicator oarecare.

Ex.

- pentru unitatile de bijuterie, ceasornicarie valoarea se ia de 50-90% din CA annuala.

• pentru cafenele-braserii se ia de 5-8 ori profitul net anual;

• pentru farmacii – de 4-5 ori profitul net anual;

• pentru tutungerii de 3 ori profitul net anual.

Evaluarea prin metode bursiere are in vedere faptul ca exista investitori dispusi sa-si plaseze economiile nu sub forma de investitii sau in banci, ci in achizitionarea de actiuni in scopul obtinerii de profit sub forma de dividende.

Exista mai multe metode :

a. Procedeul Irwing-Fisher :

Vb = a Dp + Cn

(1+i)^p (1+i)ⁿ

unde :

Vb – valoarea bursiera;

Dp – dividende insumate pe orizontul de predictie (3,5,7 ani)

i - rata de actualizare

p - orizontul de predictie;

Cn - cursul actiunii in anul n

In cazul societatilor necotate la bursa se procedeaza prin similitudine in societati cotate.

In final evaluatorul propune o marime unica a valorii intreprinderii. Aceasta rezulta prin medierea valorilor obtinute prin diverse procedee. De regula aceste procedee sunt solicitate expres de catre beneficiar.

 

Vi = A*a + B*b + C*c

a+b+c

A,B,C – valorile obtinute prin diferite procedee : - A–valoarea patrimoniala; B – valoarea de profitabilitate; C–valoarea intangibila)

a,b,c – ponderi sau coeficienti de importanta stabiliti de catre evaluator in baza rezultatelor analizei diagnostic.

Rezulta faptul ca marimea propusa ca valoare a intreprinderii nu este cert obiectiva, ea depinzind si de judecatile efectuate de evaluator in cadrul analizei diagnostic. Din acest motiv ea nu constituie decit un indicator orientativ de la care incep negocierile in vederea operatiunilor de vinzare, comasare, divizare, etc.

Lucrarile de evaluare se reunesc sub forma fizica materiala intr-un raport de evaluare care are urmatoarea structura generala :

- Coperta care cuprinde elemente de identificare precum beneficiarul, membrii echipei, executantul;

- Sinteza raportului;

- Cuprinsul – fisa sintetica de reprezentare a societatii;

- Date de identificare;

- Istoricul constituirii;

- Analiza diagnostic : - resurse umane, juridic, tehnic, etc.

- Procedee de evaluare utilizate ;

- Rezultate obtinute;

- Valoare propusa;

- Argumentarea coeficientilor;

- Anexe.

 

Fezabilitatea si restructurarea

 

Reprezinta procedee de fundamentare a strategiei unei firme. Materializarea acestor fundamente se efectueaza sub forma studiului de fezabilitate si are ca scop sa dovedeasca daca sumele alocate pentru o investitie au sanse reale sa fie recuperate din surplusul de profit realizat in baza dezvoltarii preconizate.

Strategia firmei vizeaza obiective bine precizate si se efectueaza de regula pe un orizont de 3 pina la 5 ani.

Strategia investitionala a firmei este o componenta a strategiei generale alaturi de celelalte strategii cum ar fi cea de marketing, cea a resurselor umane, cea de informatizare a activitatilor, strategia calitatii, de expert, de expansiune si cea de dezvoltare-cercetare.

Strategia investitionala poate fi de redusare, de consolidare si de dezvoltare.

Studiul de fezabilitate trebuie sa ofere un sistem coerent de indicatori care trebuie sa permita compararea efectelor si eforturilor pentru a stabili in ce masura efortul investitional se va regasi intr-un surplus de venituri.

In tara noastra exista un cadru legislativ de reglementare dar si diferite institutii finantatoare :

banci, fondul romin de garantare a investitiilor (FRGI).

Incepind cu 1990 odata cu transformarea intreprinderilor de stat in societati comerciale a fost solicitat si efectuarea unor studii de fezabilitate pentru a dovedi ca intreprinderile nou create (prin schimbarea statutului juridic al fostelor intreprinderi de stat sau prin crearea de intreprinderi prin divizarea acestora) vor fi viabile.

Studiile de fezabilitate se efectueaza pentru o intreprindere existenta, care se dezvolta prin investitii in cazul crearii unei noi unitati.

In situatia in care se efectueaza investitii de mai mare amploare, studiul de fezabilitate este precedat de un studiu de prefezabilitate, care are ca scop o preselectie a variantelor posibile de investitii.

Continutul studiului de fezabilitate include:date de identificare a societatii, studii de prognoza a tehnologiilor,analiza diagnostic a societatilor comerciale (daca societatea este in functiune), scenarii privind…, analiza eficientei diverselor variante de dezvoltare si restructurare a activitatii, investitii, analiza sensibilitatii si riscurilor, selectarea ofertelor de furnizare a utilajelor.

Principalii indicatori care stau la baza selectarii variantelor sunt:

-cheltuieli actualizate;

-cheltuieli specifice actualizate;

-randamentul economic ;

-rata interna de rentabilitate;

-venitul net actualizat,etc.

Toate cheltuielile si veniturile intrucat se deruleaza intr-un interval mai mare de timp este necesar sa fie actualizate, aceasta deoarece veniturile obtinute in viitor au valoare actuala mai mica, iar cheltuielile efectuate in trecut au o valoare actuala mai mare (exemplu: venitul obtinut peste 5 ani are o valoare actuala mai mica :

1 = 0,327 lei actual

(1+0,25)⁵

(1+ i) = (1+0,25)⁵ = 3,05 lei cu 5 ani in urma.

Cheltuielile actualizate insumeaza atat cheltuieli cu investitiile cat si cheltuielile cu exploatarea.

CA = a ( i_t + c_t )

(1+i)^t (1+i)^t

Nivelul acestor cheltuieli se stabileste prin comparatie intre diverse variante de investitii .

Rata interna de rentabilitate – este acel prag stabilit intre 2 valori ale ratelor actualizare (Rmin si Rmax) care permit identificarea pragului la care se echlibreaza veniturile actualizate din negative in pozitive.

R_ir = Rmin +(Rmax – Rmin ) * V₁

V + ½V₂½