3.1. Concepte cheie

• actiuni ordinare; actiuni preferentiale; • actiuni nominative; actiuni la purtator;

• valoare nominala; valoare contabila; • pret de emisiune; prima de emisiun;e

• drept de subscriere; drept de atribuire; • supradividend; dividend provizoriu;

• randamentul actiunii; • indicatorul PER;

• capitalizare bursiera.

 

3.2. Caracteristicile actiunilor

Actiunile reprezinta fractiuni ale capitalului social si desemneaza raportul juridic dintre actionar (persoana care detine actiuni) si societatea emitenta.

Caracteristicile actiunilor sunt:

1. actiunile sunt fractiuni ale capitalului social care au o anumita valoare nominala.

Pentru a se evita o fractionare excesiva a capitalului social, Legea nr. 31/1990, impune o limita minima a valorii nominale a unei actiuni, respectiv 1.000 lei.

2. actiunile sunt fractiuni egale ale capitalului social.

Corelativ acestei dispozitii se prevede ca actiunile confera drepturi egale posesorilor lor.

Ulterior O.G. nr. 32/1997, pentru modificarea si completarea Legii nr. 31/1990, consacra si exceptia de la aceasta regula, precizand ca se pot emite totusi in conditiile actului constitutiv, categorii de actiuni ce confera titularilor drepturi diferite (dispozitie ce constituie primul pas in consacrarea legislativa a actiunilor preferentiale).

3. actiunile sunt indivizibile.

Ca si stabilirea unei limite minime a valorii nominale a actiunilor, aceasta prevedere are ca

scop evitarea divizarii excesive a capitalului social. In ipoteza in care actiunea devine proprietatea mai multor persoane, acestea trebuie sa desemneze un reprezentant unic pentru exercitarea drepturilor incorporate in actiune.

4. actiunile sunt instrumente negociabile.

Ele pot fi transmise altor persoane in virtutea legii cererii si ofertei si cu respectarea

prevederilor legislatiei in materie si ale actelor constitutive.

Actiunea desemneaza, dupa cum am precizat inca de la definirea notiunii, raportul juridic dintre actionar si societate, respectiv drepturile si obligatiile actionarului fata de societate.

Astfel, actionarul are dreptul de a participa la Adunarea Generala a Actionarilor, dreptul de a fi informat asupra desfasurarii activitatii societatii, dreptul de vot, dreptul de dividende si nu in ultimul rand dreptul asupra partii cuvenite din lichidarea societatii, iar principala sa obligatie este aceea de a efectua plata varsamintelor datorate.

In raport cu modul de identificare a proprietarului, actiunile pot fi:

• actiuni nominative, care au numele proprietarului inscris pe certificat, sau in cont;

• actiuni la purtator, caz in care actiunea apartine celui care o detine.

Actiunile nominative pot fi emise in forma materiala – pe suport hartie - sau in forma dematerializata – prin inscrierea in cont. Actiunea dematerializata presupune inregistrarea pe suport magnetic. Dovada calitatii de actionar se face printr-un “Extras de cont” sau printr-un “Certificat de actionar”.

Dupa drepturile conferite posesorului lor, actiunile sunt:

• actiuni ordinare (comune)

• actiuni preferentiale.

Actiunile ordinare reprezinta fractiuni egale ale capitalului social si confera detinatorilor drepturi egale.

Aspecte procedurale.

Orice emisiune de actiuni trebuie monitorizata in scopul asigurarii bunei functionari a societatii

si pentru a permite organelor abilitate sa supravegheze respectarea normelor legale in materie. Aceasta problematica trebuie abordata dintr-o dubla presepctiva si anume: -

dreptul comun in materie, care impune oricarei societati pe actiuni sa inregistreze emisiunile de actiuni la Registrul Comertului si sa tina evidenta actionarilor intr-un Registru al Actionarilor; -

situatia persoanelor juridice ale caror actiuni sunt tranzactionate pe piete organizate (BVB, RASDAQ), caz in care frecventa si viteza circulatiei actiunilor confera valente specifice.

Prin urmare, evidenta actionariatului este dificil, daca nu chiar imposibil sa fie tinuta de insasi persoana juridica in cauza, motiv pentru care au fost create institutii specifice ce au drept unic obiect de activitate tinerea Registrelor Actionarilor.

Pentru evitarea confuziilor des intalnite in practica, trebuie mentionat ca in functie de regulile pietei pe care se tranzactioneaza, actiunile pot fi inregistrate fie in numele posesorului (“beneficial owner”), fie in numele societatii la care acesta isi tine in custodie contul de valori mobiliare (“street name”), aceasta modalitate avand menirea de a facilita miscarea valorilor mobiliare dintr-un cont in altul.

Se impune a fi facuta precizarea ca aceasta forma de inregistrare este facuta numai in scop “de evidenta interna” si nu inseamna ca daca valorile mobiliare sunt inscrise in contul societatii de valori mobiliare sunt proprietatea societatii, ci ele sunt proprietatea detinatorului care le pastreaza in contul societatii.

Dreptul la vot.

Fiecare actiune ordinara indreptateste detinatorul la un singur vot. Aceasta regula fiind instituita

printr-o norma supletiva, exista posibilitatea ca prin actul constitutiv sa se stabileasca un alt raport intre numarul actiunilor detinute de o persoana fizica sau juridica si numarul voturilor aferente (de exemplu: toti actionarii care depasesc procentul de 30% din totalul actiunilor societatii vor avea pentru actiunile ce depasesc 30% drept la vot in urmatoarea proportie: 1 vot la 3 actiuni).

Este superflu de precizat importanta concentrarii unui numar mare de voturi in mana unui singur actionar – parghie prin intermediul careia se poate, in ultima instanta, dicta politica societatii -, dispozitia analizata mai sus avand tocmai rolul de a evita, acolo unde exista interes in acest sens, aparitia unei astfel de situatii.

Dreptul la dividend.

Principalul drept patrimonial al actionarului ordinar este dreptul de a primi dividende.

Potrivit normelor legale in vigoare, dividendele se vor plati actionarilor proportional cu cota de participare la capitalul social, daca prin actul constitutiv nu s-a prevazut altfel. Legea da astfel posibilitatea societatilor comerciale, ca si in materie de distribuire de dividende, sa-si stabileasca singure politica, sub conditia ca dividendele sa se distribuie numai din beneficiile reale, respectiv numai daca se inregistreaza profit.

Organul care decide, in functie de politica investitionala si actul constitutiv al societatii, daca se vor distribui sau nu dividende, este AGA.

Practica internationala arata, de exemplu, ca societatile tinere, in plina dezvoltare sau cele care incearca sa isi conserve capitalul, nu platesc, de regula, dividende actionarilor ordinari. Totusi, in situatia in care o societate distribuie dividende actionarilor ordinari, acestea pot fi distribuite sub forma dividendului in numerar (cash) sau sub forma dividendului in actiuni.

Actiunile preferentiale asigura posesorului lor o rentabilitate minima (dividend prioritar) si nu confera drept la vot.

Astfel, se pot emite actiuni preferentiale cu dividend prioritar fara drept de vot, ce confera titularului: -

dreptul la un dividend prioritar prelevat asupra profitului distribuibil al exercitiului financiar, inaintea oricarei alte prelevari; -

drepturile recunoscute actionarilor ordinari, cu exceptia dreptului de a participa si a vota in adunarile generale ale actionarilor.

Decizia de a emite actiuni preferentiale apartine exclusiv actionarilor ordinari si o data luata aceasta decizie trebuie respectate urmatoarele conditii: - actiunile preferentiale sa aiba aceeasi valoare nominala ca si actiunile ordinare;

- actiunile preferentiale sa nu depaseasca o patrime din capitalul social.

Pe pietele dezvoltate exista mai multe tipuri de actiuni preferentiale dintre care amintim:

• actiuni cu o rata fixa si prestabilita a dividendului

• actiuni ce confera titularului mai multe drepturi de vot

• actiuni ce dau dreptul detinatorului sa incaseze partile cuvenite, ca urmare a lichidarii societatii, inaintea actionarilor ordinari

• actiuni ce combina drepturile mai sus mentionate.

Dreptul de vot.

Spre deosebire de actiunile ordinare, actiunile preferentiale nu confera detinatorilor dreptul de

vot in AGA.

Dreptul la dividende.

Actiunile preferentiale pot avea o rata fixa si prestabilita a dividendului. Rata dividendului poate

fi exprimata fie printr-o suma fixa, fie procentual si reprezinta suma ce trebuie platita la sfarsitul exercitiului financiar (daca exista profituri reale) cu titlu de dividend pentru o actiune. Astfel, o actiune preferentiala cu o rata a dividendului de 4.000 lei/actiune va aduce detinatorului un dividend anual de 4.000 lei.

In ipoteza in care rata dividendului este exprimata procentual, procentul se aplica asupra valorii nominale a actiunii si nu asupra valorii de piata a acesteia. Spre exemplu, o actiune preferentiala cu o rata a dividendului de 4% si cu o valoare nominala de 100.000 lei ar trebui sa produca 4.000 lei/actiune (100.000*4%).

Deoarece ratele dividendelor sunt fixe, actiunile preferentiale sunt, cel putin in practica anglo- saxona, incluse intr-un grup de valori cunoscute ca fiind valori cu venit fix. Din acest grup fac parte si obligatiunile societatilor comerciale, de stat, municipale si ale autoritatilor centrale si locale.

Actiunile preferentiale vor putea fi transformate in actiuni ordinare prin hotararea AGA.

Pe pietele de capital dezvolate, unde exista mai multe tipuri de actiuni preferentiale, de regula,

acestea fiind aduse pe piata printr-un plasament garantat, care este de obicei negociat. Odata luata decizia de a face o emisiune de actiuni preferentiale, conducerea societatii emitente si societatile de valori mobiliare stabilesc caracteristicile pe care sa le ofere pentru a face actiunea preferentiala cat mai atractiva pentru investitori.

Printre caractersiticile discutate se numara:

• rata dividendelor

• clauza de rascumparare (clauza de nerascumparare)

• clauza de convertibilitate (clauza de neconvertibilitate)

• clauza de cumulativitate (clauza de necumulativitate)

• clauza de participare

• rata modificabila

• clauza de returnabilitate.

Indiferent de tipul actiunii prezinta importanta modul de exprimare a valorii unei actiuni prin: a) valoarea nominala

Reprezinta o fractiune (o unitate) din capitalul social al societatii.

Aceasta valoare este inscrisa in mod obligatoriu pe actiune – in cazul actiunilor materializate -,

iar in cazul actiunilor dematerializate este inscrisa atat in Registrul actiunilor (la rubrica: “valoare nominala”), cat si in Registrul actionarilor la aceeasi rubrica. Valoarea nominala a unei actiuni multiplicata cu numarul actiunilor emise de o societate reprezinta capitalul social al societatii.

b) valoarea contabila

Reprezinta suma pe care ar trebui sa o primeasca fiecare actionar, in cazul in care societatea

s-ar lichida.

Ea se obtine ca raport intre patrimoniul societatii si numarul de actiuni aflate in circulatie. In

termeni contabili, valoarea contabila este reprezentata de suma inscrisa in postul bilantier “Capitaluri proprii” raportata la numarul de actiuni aflate in circulatie.

c) valoarea (pretul) de emisiune

Este valoarea la care se vand actiunile la momentul emisiunii.

In practica internationala pretul de emisiune al unei actiuni poate sa fie mai mic, mai mare sau egal cu valoarea nominala. De regula, acesta este mai mare decat valoarea nominala, deoarece include si cheltuielile aferente emisiunii.

In tara noastra, Legea nr. 31/1990, privind societatile comerciale, prevede ca actiunile nu vor putea fi emise la o valoare mai mica decat valoarea nominala.

d) valoarea de piata

Reprezinta pretul curent de tranzactionare al unei actiuni tranzactionate pe o piata de capital

organizata si supravegheata de CNVM, valoare exprimata printr-un pret negociat intre societatea de valori mobiliare vanzatoare si cea cumparatoare.

Valoarea de piata poate fi mai mare sau mai mica decat valoarea nominala a actiunilor respective.

 

3.3. Drepturile de subscriere

O societate comerciala poate face o noua emisiune de actiuni pentru marirea capitalului social. Consecintele imediate ale unei astfel de masuri sunt:

• creste numarul actiunilor aflate in circulatie

• scade procentul de actiuni detinut de fiecare dintre actionarii curenti.

In ipoteza in care noua emisiune de actiuni este achizitionata integral de terti (respectiv alte persoane decat actionarii initiali) s-ar putea crea o situatie defavorabila actionarilor initiali.

Referitor la aceasta situatie, Legea nr. 31/1990 prevede ca “actiunile emise pentru marirea capitalului vor fi oferite spre subscriere in primul rand celorlalti actionari, in proportie cu numarul actiunilor pe care le poseda si cu obligatia ca acestia sa isi exercite dreptul lor de preferinta in termenul hotarat de adunarea generala, daca in contract sau statut nu se prevede astfel. Dupa expirarea acestui termen, actiunile vor putea fi subscrise public”.

Legea confera astfel actionarilor un drept de preemptiune la achizitionarea actiunilor din noua emisiune, daca in actul constitutiv nu se prevede altfel.

Potrivit practicii si doctrinei internationale drepturile de subscriere se greveaza pe acest drept de preemptiune (dreptul de a achizitiona cu prioritate noile actiuni), insa nu se confunda cu acesta, ele avand un continut mai larg.

Astfel, dreptul de subscriere reprezinta privilegiul acordat de o societate actionarilor sai, de a achizitiona cu intaietate noile actiuni, proportional cu ponderea in societate si la un pret mai mic decat pretul de emisiune sau pretul de piata.

In functie de politica de ansamblu societatea poate acorda drepturi de subscriere la fiecare noua emisiune. Coordonatele dreptului de subscriere, respectiv raportul dintre actiunile detinute si actiunile ce urmeaza a fi achizitionate in baza dreptului, sunt stabilite prin actul constitutiv sau distinct pentru fiecare noua emisiune de actiuni.

Este incontestabil faptul ca actiunile unei societati care ofera drepturi de subscriere sunt mai atractive pentru investitori, deoarece ei sunt astfel mai bine protejati in ceea ce priveste ponderea in societate (sunt protejati impotriva fenomenului de dilutie a partii detinute in totalul capitalului).

Exemplu: Sa presupunem ca actiunile societatii “Oltchim” sunt tranzactionate cu 1.000 lei in momentul in care societatea anunta ca vor fi emise inca 200.000 actiuni pentru a realiza o majorare a capitalului.

Cu aceasta ocazie, societatea va oferi vechilor actionari ai societatii cate un drept de subscriere pentru fiecare actiune detinuta. Pentru fiecare 5 drepturi de subscriere detinute, un actionar poate cumpara o actiune noua la pretul de 700 lei, in loc de 1.000 lei (pretul de emisune oferit publicului).

Daca actionarul 1 detine in societate 100.000 actiuni, el va primi 100.000 drepturi de subscriere. Acestea ii dau posibilitatea de a cumpara 20.000 noi actiuni (100.000/5) la pretul de 700 lei actiunea.

Pentru achizitionarea celor 20.000 actiuni, actionarul 1 trebuie doar sa dea agentului de valori mobiliare aceste drepturi impreuna cu ordinul de cumparare a actiunilor respective plus un cec in valoare de 14 milioane lei.

Astfel, actionarul 1 isi exercita dreptul de preemptiune si va cumpara actiuni noi in valoare de 20 milioane lei (20.000 actiuni noi*1.000 lei valoare de piata sau pretul de emisiune) la un pret de numai 14 milioane.

Daca vechii actionari nu doresc sa cumpere actiuni din noua emisiune, ei pot obtine un venit

prin vanzarea drepturilor de subscriere dobandite catre investitorii care doresc sa achizitioneze actiuni din noua emisiune. Aceste drepturi de subscriere au o valoare in sine de vreme ce indreptatesc posesorii lor sa cumpere actiuni la un pret mai mic decat pretul de piata.

Valoarea teoretica a dreptului de subscriere

Pret de piata - Pret de subscriere

=

Numar drepturi pentru subscriere + 1

 

Actionarii care aleg sa nu subscrie, pot sa isi vanda drepturile la o valoare numita valoare teoretica.

Pretul subscrierii este pretul la care va fi cumparata actiunea de catre cel ce are drept de subscriere.

Exemplu: Preluand datele din exemplul precedent, in cazul in care actionarul 1 doreste sa isi vanda drepturile de subscriere primite, el le va vinde la o valoare de 50 lei/drept de subscriere, deoarece:

1.000 - 700

Valoarea DS = = 50 lei

5 + 1

Aceasta valoare de 1.000 lei include valoarea drepturilor de subscriere (“cum right”) pe care vechii actionari le vor primi, de aceea la numitor trebuie sa adaugam “1”.

Daca actiunea oferita spre vanzare este fara drept de subscriere (“ex right”), atunci pretul actiunii va fi mai scazut cu 50 lei si numitorul va fi 5 in loc de 6.

Valoarea dreptului de subscriere este usor de calculat, dar in ultima instanta, valoarea reala a acestui drept este data de piata, respectiv de valoarea pe care o persoana este dispusa sa o plateasca pentru cumpararea acelui drept. Acest pret poate fi mai mare sau mai mic decat valoarea teoretica a dreptului de subscriere.

Drepturile de subscriere au durata de viata scurta, respectiv perioada in care actionarul este indreptatit sa isi exercite dreptul de subscriere sub sanctiunea stingerii acestuia. De regula, aceasta perioada este de ordinul saptamanilor. De aceea, decizia de a vinde sau utiliza drepturile de subscriere trebuie luata rapid.

Exemplu: Presupunand ca drepturile de subscriere trebuie exercitate intr-o perioada de 3 saptamani, iar actionarul 1 nu le vinde sau nu le utilizeaza pentru achizitionarea de noi actiuni in interiorul acestei perioade, ele se vor stinge. In concluzie actionarul 1 va pierde 500.000 lei, daca intentiona sa le vanda, respectiv 600.000 lei, daca intentiona sa le utilizeze.

 

3.4. Dividendul

Reprezinta partea din profitul net repartizata actionarilor, in virtutea dreptului de coproprietate. Detinatorii actiunilor ordinare incaseaza un dividend anual, a carui marime depinde de nivelul

profitului net si de politica de dividend adoptata de emitent.

Detinatorii actiunilor preferentiale au dreptul la obtinerea unui dividend prioritar (fix), indiferent

de nivelul rezultatului financiar al emitentului. Daca actiunile preferentiale sunt participative, iar dividendul la actiunile comune este mai mare decat dividendul prioritar, actionarul preferential are dreptul sa incaseze diferenta pana la nivelul dividendului actiunilor comune.

P nd - D p

D c =

N c + ( N p * P p )

unde: P_nd = profit net distribuit actionarilor

D_p = dividend prioritar

N_c = numar actiuni comune

N_p = numar actiuni preferentiale

P_p = procent de participare

Parametrii deciziei de dividend sunt:

• rata de distribuire a dividendului, adica raportul dintre dividende si profit net; • rata de crestere a dividendului pe actiune.

Formele sub care se distribuie dividendul sunt:

• dividend anual, determinat ca rezultat al politicii de dividend; • dividend fix, incasat de detinatorii actiunilor privilegiate;

• dividend provizoriu, ce se repartizeaza inainte de incheierea bilantului, ca un avans din dividendul definitiv ce se va repartiza ulterior, dupa incheierea exercitiului si publicarea bilantului;

• dividendul repartizat sub forma de noi actiuni in acest caz, societatea emitenta calculeaza dreptul de atribuire.

Fiecare actionar va primi un numar de actiuni noi proportional cu dreptul sau la dividend. Calculul valorii dreptului de atribuire este similar cu cel al dreptului de subscriere, dar in acest caz pretul de emisiune este zero, distribuirea noilor actiuni fiind gratuita.

C * N C * n

DA = C - =

N + n N + n

unde: DA = drept de atribuire

C = cursul actiunilor vechi

N = numar actiuni vechi

n = numar actiuni noi

Fiecare actionar va beneficia de actiuni gratuite conform numarului actiunilor posedate. Fiecarei actiuni ii este atasat un drept de atribuire, care poate fi negociat la bursa, daca cel caruia i se cuvine nu doreste sa participe la majorarea de capital.

Dividendele in numerar sunt distribuite dupa un anumit program. Cele mai multe societati distribuie dividendele anual, dar pot exista si societati care le platesc semestrial sau chiar trimestrial. Extrem de rar dividendele sunt platite mai frecvent decat trimestrial.

Piata americana cunoaste o procedura de repartizare a dividendului care predupune existenta

a patru date: a) data declararii (Dd): este data la care conducerea societatii comerciale care distribuie dividendul anunta ca va plati dividende de o anumita valoare, anuntand de asemenea si data inregistrarii;

b) data inregistrarii (Di): este data la care societatea solicita Registrului Independent lista curenta a actionarilor indreptatiti sa primeasca dividende; c) data platii (Dp): este data la care societatea plateste dividendele stabilite, ea situandu-se, de regula, la doua saptamani dupa data inregistrarii.

Pentru a primi dividendul cuvenit, actionarul trebuie sa fie inscris in Registrul Actionarilor la data inregistrarii. d) data ex-dividend (D-ex): cele mai multe tranzactii dureaza 3-5 zile lucratoare pana in momentul in care fiecare participant intra in posesia valorilor mobiliare cumparate sau a banilor.

O persoana care cumpara actiunile in mai putin de 3-5 zile inainte de data inregistrarii va fi teoretic proprietarul actiunilor cumparate, dar o decontare obisnuita dureaza 3-5 zile inainte de data inregistrarii, data la care societatea primeste lista actionarilor. Incepand cu aceasta data cei care doresc sa cumpere actiunile le cumpara la un pret diminuat cu valoarea dividendului.

Exemplu: Presupunand ca societatea X este tranzactionata pe piata RASDAQ, aceasta va avea Registrul Actionarilor tinut de un registru independent. Inainte de 15 aprilie societatea va cere lista actionarilor de la registrul independent in vederea convocarii AGA pentru a-si putea anunta actionarii cu privire la data tinerii AGA si a ordinii de zi.

Anunta apoi actionarii individual sau/si prin anunt public despre data tinerii AGA. La data de 15 aprilie se intruneste AGA care stabileste, in cazul in care societatea inregistreaza profit, daca plateste sau nu dividende actionarilor ordinari si care este procentul din profit ce va fi distribuit sub forma de dividende.

Sa presupunem ca in 5 zile de la data tinerii adunarii generale, 20 aprilie, conducerea societatii face un anunt public cu privire la cuantumul dividendului primit pentru o actiune detinuta, data la care societatea va plati dividendele actionarilor sai, precum si data inregistrarii.

Dupa ce a fost facut acest anunt, societatea X va solicita in scris registrului independent sa ii transmita lista actionarilor existenti in registru la data de 5 mai – data inregistrarii.

In ziua de 5 mai registrul independent va transmite aceasta lista care va contine persoanele fizice si juridice ce detineau actiuni pe 2 mai sau 30 aprilie (in functie de timpul de decontare al pietei), in cazul nostru pe data de 2 mai, deoarece pe RASDAQ decontarea dureaza 3 zile.

Asadar, vor primi dividende toti cei care au lansat ordinul de cumparare si care s-a executat la data de 29 aprilie, pentru ca actiunile respective sa ii fi intrat in cont pe data de 2 mai, pentru a figura ca actionar in lista societatii.

Pentru toti cei care vor avea ordine de cumparare executate pe RASDAQ incepand cu data de 30 aprilie pana in data de 5 mai (data declararii), ei vor fi considerati teoretic actionari, dar nu vor primi dividend, deoarece nu se regasesc in lista actionarilor din motive de procedura a decontarii. Ei vor cumpara insa aceste actiuni la un pret diminuat fata de pretul pietei de dinainte de 29 aprilie, valoare diminuata cu dividendul declarat.

Aceasta diminuare este realizata de piata (ca rezultat al faptului ca actionarul nu mai primeste dividendul aferent anului trecut), ca dealtfel si cresterea din perioada de dupa declararea dividendului, ca urmare a faptului ca multi ar dori sa incaseze aceste dividende chiar daca nu au fost actionari tot anul. Acesta este un mecanism de autoreglare a cursului impus de piata, de raportul dintre cerere si oferta.

Graficul datelor prezentate mai sus este urmatorul:

15 aprilie 20 aprilie 5 mai 15 mai

AGA Dd Dex-d Di Dp

In momentul aparitiei Legii nr. 31/1991, “piata de capital” era o notiune pur teoretica care nu isi gasea germeni in economia romaneasca a anilor ‘90-’91. Problematica modalitatii de distribuire a dividendelor si a persoanelor indreptatite sa primeasca dividende a fost amplu dezbatuta la

inceputul anului 1997, cand actiunuile unui numar mai mare de 3.000 de societati au inceput sa fie tranzactionate pe o piata secundara si structura actionariatului societatilor respective sa se modifice zilnic. Solutionarea problemei s-a realizat prin adoptarea O.G. nr. 5/1997, care prevedea ca vor primi dividende toti actionarii aflati pe lista actionarilor societatii la data de 31 decembrie 1996.

De aceea, prin Legea nr. 31/1991 in forma modificata s-a stabilit un criteriu unitar de repartizare a dividendelor. Aceasta prevede: “administratorul unic sau Consiliul de Administratie, dupa caz, va stabili o data de referinta pentru actionarii indreptatiti sa fie instiintati si sa voteze in cadrul adunarii generale, data ce va ramane valabila si in cazul in care adunarea generala este convocata din nou din cauza neintrunirii cvorumului.

Data de referinta astfel stabilita nu va depasi 60 de zile inainte de data la care adunarea generala este convocata pentru prima oara. Actionarii indreptatiti sa incaseze dividende sau sa exercite orice alte drepturi sunt cei inscrisi in evidentele societatii sau in cele furnizate de registrul independent privat al actionarilor, corespunzator datei de referinta”.

Convocarea adunarii generale presupune instiintarea actionarilor despre data, locul si ordinea de zi a acesteia. In cazul societatilor deschise, registrul actionarilor este tinut de un registru independent si Consiliul de Administratie nu cunoaste structura actionariatului. Aceasta ii este furnizata de registrul independent si ea va desemna actionarii indreptatiti sa participe la adunarea generala si totodata sa incaseze dividende.

Daca actionarul inscris in registru la data de referinta vinde actiunile ulterior acestei date, el nemaiavand calitatea de actionar la data desfasurarii adunarii generale, el este indreptatit sa participe la adunarea generala si sa primeasca dividende.

Exemplu: Consiliul de Administratie al Societatii X stabileste ca data de referinta (Dr) - data

de 1 martie si ca data de desfasurare a adunarii generale - data de 1 aprilie. Pentru a putea convoca adunarea generala se solicita registrului independent lista actionarilor corespunzatoare datei de 1 martie. La 1 aprilie adunarea generala hotaraste ca data de plata a dividendelor (Dp) sa fie 1 iunie. Sunt indreptatiti sa primeasca dividende persoanele fizice si juridice care figureaza in registrul actionarilor la data de 1 martie.

Practica dovedeste ca dupa 1 aprilie pretul actiunilor tranzactionate va inregistra o scadere relativ proportionala cu valoarea dividendelor anuntate, deoarece persoanele care vor cumpara actiuni dupa aceasta data nu vor fi indreptatite sa primeasca dividend.

Comparatia cu modelul american prezentat releva faptul ca legiuitorul roman a consacrat o procedura mai simplificata de distribuire a dividendelor, dar in egala masura aceasta nu protejeaza suficient investitorii.

Astfel, legea impune un interval de minim 15 zile intre publicarea convocarii si desfasurarea adunarii generale. Este posibil ca data de referinta stabilita sa fie anterioara publicarii convocarii, caz in care investitorii sunt lipsiti de posibilitatea de a lua decizia de vanzare sau cumparare bazata pe o informare eficienta.

In exemplul dat, daca publicarea convocarii se face la 15 martie investitorul nu are posibilitatea de a cumpara actiuni purtatoare de dividend. Este preferabil sa se stabileasca data de referinta in intervalul cuprins intre data publicarii convocarii si data desfasurarii adunarii generale.

Dividendele in actiuni vor fi distribuite ca procent aplicat la numarul actiunilor detinute de un actionar.

Ele sunt platite atunci cand o societate inregistreaza profit, dar doreste sa isi conserve lichiditatile. Actiunile primite confera aceleasi drepturi ca si celelalte actiuni ordinare si vor fi distribuite actionarilor existenti proportional cu procentul de participare la capitalul social. Aceasta procedura va conduce automat la majorarea capitalului societatii cu valoarea dividendelor distribuite sub forma de actiuni.

Exemplu: un dividend in actiuni de 10% inseamna ca pentru fiecare 100 actiuni detinute se vor primi sub forma de dividend 10 actiuni aditionale.

Capitolul 3 - Aplicatii rezolvate

Aplicatia 1

Pe data de 19 iunie anul N, societatea X realizeaza o crestere de capital prin emisiunea a 357.633 actiuni, pe baza raportului o actiune noua pentru cinci actiuni vechi detinute.

Conditiile emisiunii sunt : pret de emisiune = 860 u.m.

valoare nominala = 500 u.m.

ultimul curs cotat = 1.080 u.m. I)valoarea teoretica a actiunii dupa majorarea capitalului va fi :

a) 1.034,33 b) 1.017,81 c) 1.296,54 d) 1.345,18 e) 1.043,33 II) valoarea teoretica a dreptului de subscriere va fi : a) 36,67 b) 43,12 c) 29,51 d) 18,21 e) 25,19

 

REZOLVARE

I)

C_t0 = curs actiune inainte de majorare C_t1 = curs teoretic actiune dupa majorare

N = numar actiuni vechi (inainte de majorare) n = numar