Economia politica, politica economica si politica comerciala sunt confundabile, din punct de vedere etimologic, pentru neinitiati, dar sunt foarte diferite din punctul de vedere al continutului lor. r6o21ov
Economia politica a fost titulatura stiintei economice cunoscuta pe plan international ca “economics”, termen care, desi e inteles, pentru romani este intraductibil. Economia politica este, de fapt, un studiu stiintific care incearca sa construiasca legi economice cu valabilitate generala, analizand date, formuland si testand diverse teorii asupra relatiilor dintre diferite fenomene ale vietii social-economice.
Politica economica, spre deosebire de “economics”, reprezinta, de fapt, totalitatea mijloacelor prin care un guvern incearca sa reglementeze sau sa modifice situatia economica a unei natiuni, sa stabileasca obiectivele urmarite prin acea politica economica. Scopul principal al unei politici economice depinde de grupul de persoane in beneficiul caruia este promovata politica economica respectiva.
Politica economica, in tarile democratice, este orientata, in general, pentru:
· mentinerea unui grad cat mai mare si mai stabil de ocupare a fortei de munca;
· asigurarea unei cresteri a standardului de viata national;
· evitarea inflatiei si tinerea acesteia sub control;
· urmarirea stabilitatii balantei de plati;
· urmarirea realizarii unei cat mai corecte redistribuiri a venitului national real, prin sistemul de taxare - subventionare;
· reducerea situatiilor de monopol pe care diversi agenti economici le detin intr-o economie.

POLITICA COMERCIALA: DEFINIRE, OBIECTIVE, FUNCTII

Politica comerciala este o parte componenta a politicii economice a unui stat, care vizeaza sfera relatiilor economice externe ale acestuia. Ca si politica economica, este atributul fiecarui stat.
Politica comerciala reprezinta totalitatea reglementarilor adoptate de un stat cu caracter administrativ, juridic, fiscal, bugetar, financiar, valutar etc., in scopul promovarii sau restrangerii schimburilor comerciale externe si a protejarii economiei nationale de concurenta straina.
Pentru ca relatiile economice externe sunt un factor important al cresterii economice, principalul obiectiv, pe termen lung, pe care statele il urmaresc cu ajutorul instrumentelor si masurilor de politica comerciala este stimularea dezvoltarii economiei nationale si protejarea acesteia de concurenta straina.
Drept urmare, politica comerciala a fiecarui stat trebuie sa indeplineasca trei functii principale:
1. promovarea relatiilor economice externe, adica impulsionarea exporturilor;
2. protejarea economiei nationale de concurenta straina, ceea ce presupune reglementari si controlul asupra importurilor;
3. urmarirea pentru a realiza un echilibru dinamic in balanta comerciala si balanta de plati, concomitent cu sporirea rezervei valutare a statului.
Din aceste obiective pe termen lung se desprind mai multe obiective pe termen scurt si mediu:
· perfectionarea structurii schimburilor comerciale externe;
· fie restrangerea, fie stimularea comertului cu anumite produse sau grupe de produse;
· orientarea geografica a fluxurilor comerciale internationale: restrangerea acestor fluxuri cu unele tari si dezvoltarea lor cu altele;
· imbunatatirea raportului de schimb prin sporirea puterii de cumparare a exportului.
Toate aceste obiective sunt diferite de la stat la stat, in functie de conditiile interne si internationale.
In perioada postbelica, in conditiile in care interdependentele economice internationale s-au adancit, o reglementare a relatiilor economice intre state a devenit obiectiva, reglementare prin care s-a urmarit coordonarea modului de actiune a statelor in domeniul politicii comerciale. Ca urmare, in afara unor reglementari a relatiilor economice dintre state, in cadru bilateral, regional sau subregional, apare tendinta de multilateralizare a relatiilor economice externe prin intermediul unor acorduri ce au incercat sa codifice anumite principii si reguli, in ceea ce priveste folosirea diferitelor instrumente si masuri de politica comerciala in relatiile reciproce.
In acest domeniu, pentru sistemul comercial mondial, o activitate specifica a dezvoltat Acordului General pentru Tarife si Comert (GATT) care, de la 1 ianuarie 1995, a devenit Organizatia Mondiala a Comertului (OMC).
Pana la aparitia OMC, in practica relatiilor comerciale externe s-a aratat ca multe state au elaborat si aplicat diverse instrumente de politica comerciala tot mai variate, prin care au incalcat chiar diverse reglementari si statuari, urmare a anumitor acorduri privind folosirea acestor instrumente in relatiile economice reciproce, in acelasi timp cu promovarea unor puternice tendinte de regionalizare a schimburilor.
In domeniul politicii comerciale, in general, se actioneaza cu ajutorul a trei categorii principale de instrumente si masuri:
1) masuri de natura tarifara (vamala);
2) masuri de natura netarifara, inclusiv paratarifara;
3) masuri de natura promotionala (de promovare si stimulare).
Primele doua categorii se refera la import, iar ultima vizeaza exportul.

1. INSTRUMENTE DE POLITICA COMERCIALA DE NATURA TARIFARA (VAMALA)

Politica vamala este parte a politicii comerciale.
Politica vamala se realizeaza cu ajutorul reglementarilor adoptate de stat ce vizeaza intrarea sau iesirea in/din tara a marfurilor si care sa implice:
· controlul, cu ocazia trecerii frontierei de stat, a marfurilor si mijloacelor de transport;
· indeplinirea formalitatilor vamale;
· plata taxelor vamale, adica impunerea vamala.
Instrumentele principale prin care se realizeaza politica vamala sunt: a) tarifele vamale: taxele vamale care se percep asupra marfurilor importate (exportate); b) legile si reglementarile vamale: coduri vamale si regulamente vamale.
Acestea sunt diferite de la stat la stat, utilizandu-se o gama diferita de instrumente de politica vamala.
In cadrul politicii vamale, impunerea vamala (lata taxelor vamale) are rolul principal si indeplineste trei functii:
· o functie de natura fiscala, pentru ca taxele vamale sunt o sursa importanta de venit la Bugetul statului;
· o functie de natura protectionista, pentru ca protejeaza economia nationala de concurenta straina;
· o functie de negociere, pentru faptul ca statele pot negocia (fie in cadru bilateral, fie multilateral) concesii vamale reciproce sau nereciproce, ce au rolul de a stimula schimburile comerciale.
Taxele vamale sunt impozite indirecte pe care le percepe un stat asupra marfurilor, atunci cand acestea trec granitele vamale ale tarii respective. Ele sunt instrumente de politica vamala de natura fiscala, deoarece sunt sursa de venituri la Bugetul statului. De asemenea, au o influenta directa asupra pretului produselor ce fac obectul comertului exterior.
Taxele vamale se pot clasifica in functie de mai multe criterii, si anume:
1. dupa scopul impunerii sau nivelul impunerii;
2. dupa obiectul impunerii sau dupa felul operatiilor de comert exterior sau directia circulatiei marfurilor in comertul exterior;
3. dupa modul de percepere;
4. dupa modul de stabilire sau de fixare de catre stat.

1. Dupa scopul impunerii avem:
1.a. taxe vamale cu caracter fiscal;
2.a. taxe vamale cu caracter protectionist.
Diferentierea dintre acestea este data de nivelul impunerii (cele fiscale au un nivel mai redus, avand ca scop aducerea de venituri la Bugetul statului, iar cele protectioniste au un nivel mai ridicat, avand ca scop protejarea produselor interne de concurenta externa).

2. Dupa obiectul impunerii sunt:
2.a. taxe vamale de import;
2.b. taxe vamale de export;
2.3. taxe vamale de tranzit.

2.a. Taxele vamale de import se percep asupra marfurilor importate, atunci cand trec granitele vamale ale tarii importatoare. Ele sunt un mijloc important de protejare a produselor nationale fata de concurenta straina si contribuie direct la ridicarea pretului marfurilor importate, facandu-le mai putin competitive in raport cu produsele indigene.
In principiu, taxele vamale sunt platite de firma importatoare, dar sunt suportate de consumatorul final, pentru ca se includ in pretul de desfacere pe piata interna a acestor marfuri importate. Sunt si situatii in care sunt suportate de firma exportatoare (total sau partial) care, pentru a cotracara efectele nefavorabile ale taxelor vamale asupra competitivitatii marfurilor sale, recurg la reducerea preturilor de oferta - preturile promotionale.
Trasaturile caracteristice ale taxelor vamale:
· au cea mai larga raspandire pe plan international;
· se aplica asupra celui mai larg nomenclator de produse supuse impunerii vamale;
· se practica pe perioade de timp indelungat;
· au, in general, un nivel mai ridicat fata de celelalte taxe;
· fac obiectul negocierilor in cadru bilateral si multilateral.

2.b. Taxele vamale de export se percep de stat asupra marfurilor indigene, atunci cand sunt importate. Prin intermediul lor se pot urmari, alaturi de obiectivul fiscal si alte doua obiective:
· fie cresterea preturilor produselor respective pe piata internationala, cu conditia ca statul respectiv sa fie un important furnizor si exportator al produselor vizate;
· fie limitarea unor exporturi, de regula, la produsele de baza (materii prime industriale si agricole), in scopul de a determina prelucrarea acestor produse in tara respectiva in cantitati mai mari, pentru ca apoi sa fie exportate ca produse manufacturate, in vederea sprijinirii unor ramuri care prelucreaza materia indigena respectiva.
In general, sunt multe tari in curs de dezvoltare care recurg frecvent la impunerea de taxe vamale de export la materii prime (bumbac, lana, piei, minereuri si chiar produse semifabricate).
2.c. Taxele vamale de tranzit se percep asupra marfurilor straine care traverseaza (tranziteaza) teritoriul vamal al unei tari. Aceste taxe nu au o raspandire prea mare pe plan international, iar cand se percep sunt reduse, pentru ca statele sunt interesate sa incurajeze acest tranzit pe teritoriul lor, fiind o importanta sursa de venit, prin utilizarea infrastructurii tarii respective.
Scopurile acestor taxe sunt pur fiscale.

3. Dupa modul de percepere taxele vamale pot fi:
3.a. taxe vamale advalorem;
3.b. taxe vamale specifice;
3.c. taxe vamale mixte.

3.a. Taxele vamale advalorem se percep asupra valorii in vama a marfurilor importate sau exportate. Se stabilesc sub forma unor cote procentuale care se raporteaza la valoarea vamala a produselor.
Acest tip de taxe este utilizat din cele mai vechi timpuri ale comertului international. In prezent, taxele vamale advalorem sunt cele mai raspandite pe plan international, fiind usor de stabilit si neimplicand elaborarea unui tarif vamal detaliat.
Taxele vamale advalorem prezinta anumite inconveniente, ce decurg din situatii de conjunctura cu privire la oscilatiile preturilor. Astfel, daca scad preturile la marfurile importate, atunci scad si taxele; daca scad taxele, atunci scad si veniturile la Bugetul statului si, deci, nu au un caracter protectionist.
Pentru a contracara efectele acestor situatii de conjunctura, se aplica unele taxe vamale suplimentare la produsele ale caror preturi au scazut sau se aplica taxe vamale specifice, dar temporar.
Un alt inconvenient este acela ca lasa deschidere pentru practicarea unor abuzuri in relatiile de comert international. De multe ori marfurile importate se factureaza la un pret mai mic fata de pretul de cumparare, ca urmare a unei intelegeri intre firmele exportatoare si cele importatoare, pentru a beneficia de taxe mai redus.