-1-ELEMENTE TEORETICE DE BAZA PRIVIND FINANTELE - Gestiunea financiara si de credit
care functioneaza in orice economie moderna este dormata din mai multe subsisteme:finantele
intreprinderilor,bugetul statului,asigurarile sociale,relatiile de credit,etc.Fiecare
subsitem reflecta anumite fonduri cu diferite destinatii.Finantele intreprinderilor
reprezinta veriga primara a sistemului financiar si de credit pentru ca majoritatea
fondurilor formate la nivelul economiei nationale isi au izvorul in
veniturile create in aceste subsisteme de baza.Fenomenul financiar se naste
din relatiile pe care intreprinderea le are cu agentii economici si financiari,cu
statul,etc.Intreprinderea e o combinatie de factori materiali(capital tehnic)
si factori umani;un agent economic (ar?)e un centru de decizie format din 4 universuri
independente : -universul economic,universul financiar,universul statal,universul
social.Ca agent economic intreprinderea intra in relatii cu alti agenti
economici pe care-i intalneste pe diferite piete in care se
schimba bunuri si servicii.Aceste schiburi apartin universului financiar care
apare odata cu universul economic.Agentii economici care se intalnesc
pe diferite piete constituie contextul social in care functioneaza intreprinderea.Acesti
agenti pot fi grupati in functie de piete in : - furnizori -;
sunt intalniti pe pietele de materii prime si servicii- clienti -;
pe pietele de produse si servicii- salariati si manageri -; cei care intra
in relatia cerere-oferta pe piata muncii- actionari,asociati,creditori -;
intreprinderea interactioneaza pe pietele financiareTotalitatea raporturilor
ce apar in cadrul activitatii economice,financiare si sociale la nivelul
intreprinderii reprezinta esenta finantelor intreprinderii.In
plan suprastructural finantele intreprinderii se prezinta ca o ramura a
stiintei financiare.Izvoarele acestor surse financ
iare in vederea satisfacerii
nevoilor intreprinderii sunt nelimitate.Fondurile create intr-o intreprindere
reflecta necesitatea acoperirii principalelor necesaruri de functii : fondul de
investitii,fondul de rulment,fondul de rezerva,etc.Principalele metode de colectare
a fondurilor sunt : aportul asociatilor,autofinantare, creditare,finantare de
la buget.Sursele si metodele de constituire a acestor fonduri difera in
functie de formele juridice ale societatilor comerciale si de structura proprietatii.Astfel
vom intalni particularitati la finantele regiilor autonome,companii
nationale,societati comerciale cu capital mixt,de stat sau privat,respectiv cu
capital roman si strain,precum si societati cooperatiste.Tinand cont
de stadiul actual de dezvoltare al Romaniei si de tranzitia la economia
de piata se impun a fi luate unele masuri de perfectionare a finantelor intreprinderii
precum : - continuarea inlaturarii caracterului centralizat al finantelor-
instituirea unor parghii financiare- renuntarea la cele vechi- imbunatatirea
mecanismelor de formare si gestionare a capitalului- accelerarea circuitului fondului-
folosirea unor metodologii adecvate de stabilire a necesarului de fonduri,a rezultatului
financiar si de analiza financiara- stimularea sau restrangerea de catre
stat a unor activitati si -;- Mecanismele circuitului capitalului creantelor
si la - Mecanismul formarii si utilizarii surplusului monetarAceste mecanisme
trebuie sa fie utilizate astfel incat sa se dea un impuls desfasurarii
unei activitati rationale,asigurarii rentabilitatii,eficientei si inlaturarii
riscurilor,satisfacerii necesitatilor de consum si intretinerii unui sistem
de cointeresare si stimulare a salariatilor.O intreprindere se caracterizeaza
prin detinerea de capital,punerea in miscare a unei functii de productie
si participarea la schimburi cu exteriorul.Schimburile intre agentii economici
se fac pe baza de moneda,dand nastere relatiilor financiare externe.Orice
relatie de schimb implica doua transferuri:transfer de bunuri si servicii;transfer
de active financiare.Cantitatile de bunuri si moneda transferate intr-o
anumita perioada se numesc fluxuri.Aceste fluxuri pot fi reale sau fizice (de
bunuri si servici) si comerciale (de moneda).Cantitatea de bunuri si moneda existenta
intr-o intreprindere reprezinta un stoc.Mecanismele financiare sunt
bazate pe relatia dintre fluxuri si stocuri.Fluxurile financiare pot fi : - fluxuri
de contrapartida- fluxuri decalate- fluxuri multiple- fluxuri autonome1. Fluxurile
de contrapartida se caracterizeaza prin inlocuirea imediata a unui activ
real/fizic cu moneda si invers.Aceste fluxuri apar la achizitie cu plata imediata
in numerar.2.Fluxurile decalate apar atunci cand fluxurilor fizice
nu le corespunde imediat aparitia unor fluxuri financiare.astfel,echilibrul stocurilor
este rupt,iar pentru restabilirea sa se impune aparitia unui activ financiar.Acesta
se materializeaza intr-o creanta la furnizori si intr-o datorie la
cumparator.Apare in cazul relatiilor de creditare comerciala.Creanta/datoria
se va stinge la o data ulterioara.3.Fluxurile multiple apar in situatia
compensarii decalajelor dintre fluxurile fizice si cele financiare.Firma apeleaza
la un tert pentru a-si transforma creantele in bani.Vanzarea-cumpararea
unei creante reprezinta un proces financiar cu consecinte importante si care influenteaza
desfasurarea normala a activitatii.Activele financiare constituie obievtul unor
tranzactii a caror desfasurare este urmatoarea : - bunurile vandute sunt
transferate la cumparator (flux fizic/real)- furnizorul vinde creanta unui tert
si incaseaza valoarea acesteia,mai putin o anumita taxa (flux financiar)-
cumparatorul achita datoria care este fata de tert (flux financiar)4.Fluxurile
autonome se dgaja din operatiile financiare privind acordarea de imprumuturi,avand
loc doar transferul de moneda.Aceste fluxuri dau nastere unor active financiare
constituite din creante si datorii.Unele mecanisme financiare pot fi intelese
mai bine daca sunt cunoscute ciclurile financiare.Un ciclu financiar este un ansamblu
de operatiuni si proceduri care intervin intre momentul transferului monedei
in bunuri/servicii pana in momentul in care moneda este
recuperata.Activitatea intreprinderii trebuie sa se desfasoare astfel incat
sa se poata obtine nu doar recuperarea volumului initial de moneda ci si generarea
unui surplus monetar.In cadrul intreprinderii apar 3 cicluri financiare
principale : - ciclul de investitie-amortizare- ciclul de exploatare- ciclul operatiunilor
financiarecapitalurile imprumutate se constituie din diverse credite pe
termen scurt,mediu si lung.Capitalurile proprii impreuna cu datoriile pe
termen mediu si lung formeaza capitalul permanent.Acesta se caracterizeaza printr-o
stabilitate sporita in timp.Stabilirea unei anumite strategii financiare
este un atribut al politicii financiare si care vizaeza mai multe aspecte.In
primul rand trebuie identificat un raport corespunzator intre creditele
pe termen scurt si capitalurile permanente.In al doilea rand,in
interiorul capitalurilor permanente trebuie stabilite cea mai buna proportie intre
fondurile proprii si fondurile atrase.In principiu trebuie sa se tina seama
de tipul de finantare care corespunde cel mai bine cu natura investitiilor sau
a activelor firmei care se concretizeaza in investitii de natura activelor
fixe si investitii in active circulante.Activele fixe trebuie finantate
prin capitaluri permanente pentru ca reprezinta nevoie stabila pe o perioada lunga.Insa
activele circulante trebuie finantate atat din capitaluri permanente (fondul
de rulment) cat si din credite pe termen scurt.Importanta structurii financiare
decurge din faptul ca fondurile imprumutate exercita o influenta si asupra
rentabilitatii capitalurilor proprii (este vorba de „parghie finaciara”)
precum si din necesitatea asigurarii autonomiei financiare a firmei si din riscul
generat de contractarea de datorii.Structura financiara a firmei reclama o analiza
temeinica iar agentii economici si societatile bancare calculeaza anumite rate
de indatorare ce permit examinarea compozitei capitalurilor.Astfel,pot fi
mentionate :1) rata de indatorare la termen- raportul datoriilor pe termen
lung si capitalurilor proprii- indica proportia capitalului propriu fata de datoriile
pe termen lung - aceasta rata arata daca o firma poate contracta datorii2) rata
de autonomie financiara- raportul dintre datoriile sau capitalurile straine la
capitalurile proprii- cu cat nivelul ratei este mai ridicat cu atat
firma este mai dependenta de creditorii sai3) rata de indatorare totala-
raportul dintre datoria totala la fondurile totaleMai exista si : rata de acoperire
a cheltuielilor financiare din excedentul brut al explaoatarii (E.B.E.) si rata
de acoperire a imprumuturilor.Scopul firmei este de a obtin profit al carui
nivel este influentat de cresterea capitalului financiar.Astfel,firma va cauta
sa-si maximizeze capitalului economic prin dubla decizie de investitii si finantare.Costul
capitalului se refera la toate cheltuielile de procurare si folosire a tuturor
mijloacelor de finantare,fiind un indicator ce permite selectarea investitiilor.Costul
capitalului poate scadea prin folosirea judicioasa a capitalului imprumutat,insa
costul capitalului se majoreaza in realitate.Daca coeficientul de indatorare
sporeste peste o limita,apare pericolul insolvabilitatii.Managerul firmei va determina
mai intai suma totala a necesarului de finantare si apoi trebuie sa
hotarasca asupra partii ca va fi finantata din caqpitalul permanent si care va
fi finantata din credite pe termen scurt,cat si asupra repartitiei intre
fondurile proprii si cele imprumutate.Buna alimentare cu fonduri reprezinta
sarcina esentiala a managerului financiar.In acest scop se intocmeste
un plan de finantare pe termen lung care grupeaza utilizarile de fonduri si resursele
pentru a se realiza echilibrul financiar global.Daca resursele financiare persoane;contabil,balanta,bugetul.Deciziile
financiare se iau atat pe baza indicatorilor financiari primari,a celor
partiali si a celor sintetici.DECIZIA FINANCIARADecizia finaciara este o hotarare,un
proces rational de alegere a unei linii de actiune care se ia pe baza de analiza
si informatii multiple privind activitatea cu efecte directe asupra capitalului.Decizia
finaciara implica alegerea unei variante sau solutii din mai multe posibile.D.p.d.v.
al complexitatii deciziei,acestea pot fi : curente (operative) , strategice (de
perspectiva).1.Deciziile curente sunt legate de activitatea curenta si au un caracter
interactiv sau repetitiv.Asemenea decizii intra in competenta cadrelor ce
au functii de raspundere.Deciziile operative au o sfera foarte larga vizand
numeroase activitati (ex : stabilirea si varsarea la buget a impozitelor,contractarea
si rambursarea creditelor,etc.)2.Deciziile strategice privesc linia de urmat in
desfasurarea activitatii pe o perioada mai indelungata si vizeaza activitati
de mare amploare privind formarea,modificarea,repartizarea si utilzarea capitalului,efectuarea
de investitii,cresterea fondului de rulment.In ultima instanta,obiectivul
oricarei decizii are un caracter financiar care consta in special in
asigurarea lichiditatii,in obtinerea unei rentabilitati si in minimizarea
riscurilor.Deciziile strategice au la baza o documentare ampla precum si folosirea
unor resurse externe si interne de informatii.CAPITALURILE INTREPRINDERIICapitalurile
unei intreprinderi pot fi capitaluri proprii si imprumutate.Prin insumarea
capitalurilor proprii cu datoriile pe termen mediu si lung se obtine capitalul
permanent.1.Capitalurile proprii -; se formeaza din surse sau contributii
interne,dar si externe.Contributiile externe includ aprtul proprietarilor si eventual
unele aprturi ale statului,cele ale unor organizatii specializate,iar sursele
interne provin in special din capitalul de autofinantare al firmei.1.1.Contributii
externe.a)Contributia proprietarilorOrice intreprindere individuala sau
sub forma de societate nu poate fi infiintata daca nu dispune de un nivel
minim de capital propriu.Proprietarii trebuie sa angajeze un minim de aport care
sa constituie capitalul social al firmei.Fiecare asociat in schimbul aportului
sau va primi un numar de parti sociale/actiuni care reprezinta dreptul lor asupra
capitalului.Actiunea -; titlu de participare care confera posesorului sau
calitatea de asociat/actionar dandu-i dreptul la o parte proportionala din
beneficiile nete distribuite.Actionarul primeste un dividend,dupa ce din beneficiile
brute s-au efectuat scazaminte pentru plata impozitelor si constituirea rezervelor
legale.In caz de lichidare a societatii,actionarul va primi sumele cu care
a contribuit la crearea capitalului,insa numai dupa ce au fost achitate
datoriile catre ceilalti creditori.Detinatorul unei actiuni care doreste sa-si
recapete fondurile imobilizate nu poate sa ceara intreprinderii contravaloarea
lor,dar le poate negocia pe pietele de actiuni.Schimburile care au loc pe piata
se fac in functie de cererea si oferta de actiuni potrivit unor estimari
subiective ale pietei asupra valorii intreprinderii.Cursul actiunilor poate
fluctua peste sau sub valoarea nominala,in functie de rezultatul economicio-financiar
al firmei,rezultatele care sunt obtinute din bilanturile si conturile de profit
si pierdere care trebuie sa fie publicate.Actiunile nu aduc in principiu
venituri certe.In unele tari occidentale actiunile pot fi de doua feluri
: comune si preferentiale.Actiunile comune reprezinta o asociere deplina si fara
nici o rezerva la castigurile sau pierderile intreprinderii.Dividendele
se dimensioneaza corespunzator rezultatului financiar din fiecare an fiscal.Cei
care au actiuni comune sunt proprietarii reali ai societatii care controleaza
conducerea acesteia,au drept de vot si isi asuma riscul in caz de
pierderi sau lichidare.Ei vor beneficia cel mai mult de rezultatele pozitive obtinute.Detinatorilor
de actiuni comune nu li se vor garanta dividendele care sunt conditionate de obtinerea
de profit.Actiunile preferentiale confera o serie de cumpara.Drepturile de atribuire,ca
si drepturile de subscriptie se materializeaza intr-un bon/cupon de atribuire.In
cazul in care sunt emise actiuni noi,numarul lor se stabileste prin raportarea
volumului rezervelor ce se incorporeaza la valoarea nominala a actiunilor.Si
in acest caz se calculeaza capitalizarea bursiera inainte si dupa
emisiune si se stabileste valoarea unei actiuni dupa incorporare.Diferenta
dintre valoarea actiunilor la bursa si noua valoare de dupa emisiune reprezinta
valoarea dreptului de atribuire,fiind egala pierderea pe care o sufera actionarii
prin emisiunea noilor actiuni.Valoarea teoretica a dreptului de atribuire se stabileste
plecand de la determinarea dreptului de subscriptie in care se considera
ca pretul de emisiune are valoarea zero.Astfel,formula dreptului de atribuire(Da)
este : Da=(N/N+N’)*PPrin distribuirea de actiuni gratuite,situatia bogatiei
actionarilor ramane nemodificata,ceea ce se modifica fiind numarul de titluri
care face ca bogatia sa fie reprezentata pe un numar mai mare de actiuni.Actionarii
spera ca pretul de bursa al actiunilor sa ramana acelasi,ceea ce ar avea
ca efect cresterea bogatiei lor.Beneficiile pe o actiune nu se mai diminueaza
ca si in cazul dreptului de subscriptie,iar puterea si controlul actionarilor
asupra societatii sunt consolidate ca efect al detinerii unui numar mai mare de
titluri.Capitalul intreprinderii poate sa fie si micsorat,operatie ce are
loc atunci cand aportul actionarilor se diminueaza prin rascumpararea actiunilor
sau prin scaderea pierderilor din anii anteriori:operatia de reducere a capitalului
prin scaderea pierderilor din anii anteriori este denumita „asanare”
financiara.Capitalul social poate fi si amortizat prin rambursarea contravalorii
actiunilor cu precizarea ca sumele respective se suporta din rezerve.Sunt de mentionat
si micsorarile de capital in numerar,cand actionarii varsa o suma
mai mare decat volumul nominal al actiunilor,aparand un excedent care
se numeste „prima de emisiune”.Aceasta prima are in principal
rolul de a acoperi cheltuielile de emisiune si de a evita lansarea pe piata a
unui numar prea mare de actiuni.de asemenea,in cazul fuziunilor,valoarea
nominala a actiunilor care sunt transmise actionarilor societatilor incorporate(absorbite)
poate fi mai mica decat valoarea reala a contributiilor acestora la capitalul
noii societati,diferenta respectiva constituindu-se intr-o „prima
de fuziune”.2.Capitaluri imprumutateCapitalurile imprumutate
pot fi grupate in 3 mari categorii,in functie de termenul de acordare
sau de utilizare:a)imprumuturi pe termen lung;b)imprumuturi pe termen
mediu;c)imprumuturi pe termen scurt. D.p.d.v. al gestiunii financiare,aceata
clasificare nu poate fi satisfacatoare,impunandu-se gruparea capitalurilor
imprumutate,dupa destinatie in : a)capitaluri de imprumut destinate
finantarii activelor fixe.b)capitaluri imprumutate cu scopul finantarii
partii din activele circulante care nupoate fi acoperita de catre datoriile de
exploatare curenta .2.1.Imprumuturile pe termen lung au de obicei o scadenta
mai mare de 5 ani ,cele pe termen mediu intre 1-5 ani,iar imprumuturile
pe termen scurt nu depasesc 1 an.Primele 2 categorii sunt finantate in special
activele imobilizate in timp ce activele circulante sunt finantate indeosebi
din credite pe termen scurt.Creditele pe termen lung sunt foarte variate prin
natura si obiectul lor.Unele intreprinderi pot face apel la economiile publice
prin diverse tipuri de imprumuturi pe termen lung pe baza de titluri.Finantarea
pe termen lung mai poate fi asigurata si de organisme publice specializate precum
si de banci si de alte institutii financiare.Capitalurile imprumutate peste
5 ani sunt menite sa finanteze elemente cu caracter stabil al patrimoniului.In
functie de originea/provenienta sumelor imprumutate,imprumuturile
pe termen lung se pot clasifica in :- imprumuturi obligatorii- imprumuturi
de la organisme publice specializate- imprumuturi de la stat- imprumuturi
de la banciImprumuturile obligatorii -; nevoile de capital pe termen
lung ale unei societati pot fi acoperite atat prin emisiuni de actiuni,cat
si prin emiterea de obligatiuni care asigura fonduri imprumutate generand
si cheltuieli pentru plata dobanzilor de active fixe(utilajele) isi
pierd valoarea mai repede decat era prevazut la momentul achizitionarii,trebuie
sa fie inlocuite pentru a nu prejudicia societatea in raporturile
concurentiale.In acest scop este necesar sa se accelereze cadenta amortizarii
cu acordul organelor fiscale.Inlocuirea acestor elemente de activ necesita
adesea contractarea de imprumuturi pe durate mai reduse decat cele
pe termen lung.Prin urmare creditul pe termen mediu are rolul de a acoperi nevoile
financiare determinate de procurarea unor elemente de imobilizari,fiind acordate
in principiu pe o durata de 5 ani si cu exceptie pana la 7 ani.In
acordarea creditelor pe termen lung si mediu in economia de piata s-au impus
anumite reguli financiare care au in vedere urmatoarele : - fondurile imprumutate
nu pot depasi fondurile proprii- durata minima a imprumuturilor nu trebuie
sa fie mai mica decat durata de folosinta a investitiilor- se impune si
precizarea ca rambursarea acestor credite este garantata in special pe seama
rentabilitatii viitoare a firmelorCreditului pe termen mediu si lung ii
poate fi asimilat si creditul prelungit pe termen scurt,acordat pe baze periodice
precum si creditele de leasing(credit de inchiriere sau credit „bail”).Creditul
pe termen mediu propriu-zis se acorda de regula de banci sau institutii financiare.Creditul
pe termen scurt prelungit se acorda pentru diferite necesitati de exploatare,respectiv
vanzari la export,achizitii de materii prime precum si pentru finantarea
vanzarilor cu plata in rate.Daca imprumuturile pe termen scurt
au o durata de pana la 1 an ,imprumuturile prelungite pot fi acordate
pana la 2-3 ani.Aceste credite se datoreaza practic duratelor mai mari ale
ciclurilor de fabricatie si de comercializare si sunt destinate finantarii capitalurilor
circulante.Creditul sub forma leasingului este operatia prin care o institutie
financiara specializata cumpara la cererea unei societati anumite bunuri care
ii sunt acordate in folosinta in schimbul platii unei chirii
periodice(redeventa).Astfel,societatea nu este proprietarul bunurilor si nu le
inregistreaza in contabilitate decat la conturile din afara
bilantului.In contractul ce se incheie intre institutie si societate
se prevede adesea posibilitatea pentru societate de a cumpara bunul la sfarsitul
inchirierii la un pret avantajos care tine seama de ratele platite anterior.Intreprinderile
de dimensiuni reduse dar care au o activitate profitabila nu pot recurge la modalitati
cum ar fi emisiunea de obligatiuni sau imprumuturi bancare pe termen lung,astfel
ca gasesc in leasing un mijloc modern de finantare si dezvoltare,beneficiind
si de o durata avantajoasa de creditare.Acest tip de credit poate fi considerat
si ca un mijloc suplimentar de finantare in vederea realizarii programului
de investitii,in cazul in care toate mijloacele clasice de finantare
au fost epuizate.Caracteristicile leasingului sunt : - se incheie pe o perioada
determinata care corespunde perioadei de amortizare completa a bunului- la expirarea
contractului exista posibilitatea inapoierii bunului catre proprietar sau
cumpararea acestuia la o valoare reziduala stabilita prin contract sau exista
posibilitatea reinnoirii contractului- d.p.d.v. economic,angajamentele de
credit-leasing sunt considerate datorii pe termen mediu si lung- d.p.d.v. financiar,chiar
daca este un contract oneros,acest credit prezinta avantajul,in raport cu
creditele obisnuite,ca este flexibil in utilizare,oferindu-i intreprinderii
posibilitatea de a dispune de capital fix,beneficiind in acelasi timp si
de un tratament fiscal favorabil2.3.Capitaluri imprumutate pe termen scurtAceste
credite sunt acordate de obicei pe perioade de maxim 1 an si sunt destinate finantarii
operatiilor curente de exploatare,facilitand aprovizionarea cu capital circulant
si reprezentand componente pe termen scurt a asigurarii echilibrului financiar
global al firmei.In structura acestor credite se regasesc : creditele furnizor
si diferite creante si credite bancare. -2-- reorientarea altora- cresterea rolului
creditelor si dobanzilor in finantarea activitatii economice- aplicarea
unor metode corespunzatoare de amortizare a activelor fixe in raport cu
specificul acestora- inlaturarea blocajului financiar la nivelul firmei
si instituirea unor forme rapide de decontare si de platiFinantele intreprinderii
trebuie sa contribuie la consolidarea economiei de piata,a dezvoltarii proprietatii
private,la o mai buna gestionare a patrimoniului,asigurarea unui circuit eficient
al capitalurilor,la armonizarea tutror intereselor,la promovarea progresului tehnic
si la cresterea calitatii produselor in vederea unei participari eficiente
la circuitul mondial al bunurilor si valorilor.FUNCTIILE FINANTELOR INTREPRINDERIICa
orice subsistem financiar,finantele intreprinderii indeplinesc 2 roluri
importante si anume functia de repartitie si functia de control prin intermediul
carora se poate adanci si analiza si rolul finantelor.FUNCTIA DE REPARTITIEIn
conditiile economiei de piata functia de repartitie are alte valente imprimate
de forma de proprietate,autonomia intreprinderii si strategiile dezvoltate.La
modul general se poate spune ca functia de repartitie consta in formarea
capitalurilor,in alocarea si folosirea lor in scopul realizarii obiectivului
ce consta in : productie,comercializare,obtinere de profit,etc.Pe un plan
analitic functia de repartitie reflecta colectarea capitalurilor initiale din
diferite surse,circuitul si repartizarea acestora pe destinatii,organizarea si
constituirea lor,modificarea proportiilor fondurilor,atragerea de noi surse externe.Intrucat
constituirea si gestionarea capitalurilor,desfasurarea activitatii economice si
obtinerea de rezultate financiare dau nastere unor obligatii banesti,functia de
repartitie trebuie sa le includa si pe acestea.Procurarea si dezvoltarea activului
economic sau a aparatului de productie necesita existenta unor resurse banesti
de finantare.Aceste fonduri proprii si imprumutate se avanseaza si se incorporeaza
in elementele de activ trecand prin diferite faze ale circuitului
economic,ele intorcandu-se daca actiunea desfasurata este eficienta
economic cu un surplus monetar.Astfel,functia de repartitie reflecta atat
constituirea capitalurilor sociale cat si a celor destinate cresterii sau
satisfacerii altor obiective economice; functia de repartitie se concretizeaza
in formarea capitalurilor proprii si imprumutate,in alocarea
si folosirea acestora,formarea si repartizarea profitului,restituirea imprumuturilor
si achitarea obligatiilor.Prin intermediul functiei de repartitie a finantelor
se formeaza si se utilizeaza o gama variata de fonduri pentru satisfacerea nevoilor
proprii ale intreprinderii,ale salariatilor si cerintelor sociale.Desi exista
diferente de la o intreprindere la alta in ceea ce priveste structura
fondurilor se pot identifica elemente comune : in regiile autonome,pe langa
capitalurile proprii si imprumutate se mai creaza si o serie de fonduri
din profit(fondul de rezerva,fondul de dezvoltare,fondul de actiuni culturale,sportive,fondul
pentru1.Ciclul de investitie-amortizarePrin investitii se creaza un capital de
productie de la care intreprinderea se asteapta sa contribuie la generarea
unor venituri viitoare.Investitia presupune o cheltuiala imediata si de amploare
si consta in transferul monedei in active fizice.Odata creat,capitalul
fizic incepe sa se deprecieze fizic si moral,iar procedurile,Mecanismele
si sistemele de amortizare au drept scop sa evalueze si sa recupereze aceasta
depreciere prin adaugarea ei la costurile de productie.Suma de bani imobilizata
initial se recupereaza treptat in timp ce valoarea activului inregistrat
in bilant se va micsora cu uzura.Drpt urmare,la sfarsitul perioadei
de serviciu,va trebui sa existe o echivalenta a fluxurilor care poate fi obtinuta
numai daca rezultatele pot acoperi si deprecierea corespunzatoare a activelor.2.Ciclul
de exploatareReprezinta ansamblul operatiunilor desfasurate pentru a atinge obiective
esentiale.Acest ciclu cuprinde achizitionarea de bunuri/servicii,transformarea
acestora in produse finite si comercializarea lor.Procesele de exploatare
trebuie sa se deruleze continuu pentru a putea asigura o utilizare optima a factorilor
de productie (L si K) si stocurilor.In fazele ciclurilor de exploatare ,K
imbraca diferite forme,circuland si transformandu-se permanent.Fluxurilor
reale le corespund o serie de fluxuri financiare si un ansamblu de active financiare
materializate in creante si datorii.3.Ciclul operatiunilor financiarePriveste
operatiunile si procedurile de acordare si luare de imprumuturi si operatiunile
de achizitie sau de vanzare a titlurilor de participatie.Toate aceste operatiuni
dau nastere la fluxuri financiare,adica la intrari/iesiri de moneda.Intre
fluxurile initiale si suma fluxurilor finale nu exista corespondenta datorita
dobanzilor achitate de debitor.NOTIUNI PRIVIND CAPITALUL,SURPLUSUL DE MONEDA
SI CEREREA DE MONEDACorespunzator celor 3 cicluri,intreprinderea dispune
de diferite active care formeaza capitalul economic al firmei.Marimea capitalului
economic este data de activul brut al bilantului.Bunurile care formeaza activul
brut participa la diferite cicluri financiare si se caracterizeaza prin natura
lor si duratele de viata economica.Fluxurile financiare si reale modifica capitalul
economic initial,atat ca volum cat si pe structura.In sens financiar,capitalul
reprezinta suma de bani adusa de asociati/actionari la care se adauga sumele generate
din activitatea proprie si mobilizate in diferite forme ale capitalului
economic.Notiunea astfel desemnata este cunoscuta sub numele de capital propriu
si se poate determina prin deducerea datoriilor totale din marimea capiatalului
economic.Capitalul propriu poate fi schimbat la pretul pietii care este dat de
cursul bursier al actiunilor.De aici apare si notiunea de capitalizare bursiera
care reprezinta valoarea capitalului propriu comensurata prin mecanismele pietii
si nu prin inregistrarile contabile.Capitalizarea bursiera se obtine prin
inmultirea numarului de actiuni comune cu cursul sau pretul acestora inregistrat
la bursa.Capitalul social este o notiune cu caracter juridic care exprima contributia
in numerar a actionarilor la formarea capitalului economic al firmei.Nivelul
partilor din capitalul social detinut de fiecare asociat ii da dreptul de
a participa la conducerea intreprinderii si la distribuirea rezultatelor.Din
ciclurile financiare se creaza un surplus monetar caresunt suficiente,diferenta
va putea fi finantata din resursele externe (majorari de capital si datorii pe
termen lung).Resursele financiare interne constituite din autofinantare provin
din profit si din amortizare,un aspect esential al politicii financiare fiind
si accelerarea procesului de recuperare a capitalului fix investit.Accelerarea
amortizarii intarzie impozitarea profitului si diminuarea partii impozabile.Cautarea
autofinantarii optime indeamna firma sa identifice marja cea mai inalta
a beneficiului,cheltuieli cat mai mici si sa distribuie dividende cat
mai mici.Locul si rolul capitalurilor proprii in finantarea firmei este
destul de neclar.Menirea sa este de a asigura riscul in special la momentul
infiintarii firmei.Acest capital sta la baza repartitiei drepturilor asociatilor.Orice
majorare de capital propriu se loveste de consecintele unui triplu efect : diluarea
capitalului,diluarea rezultatelor si diluarea controlului.Aceste efcte fac ca
majorarea de capital sa reprezinte cel mai adesea o finantare reziduala,limitand
rolul in dezvoltarea firmei.Astfel firmele sunt tentate sa apeleze la imprumuturi,aparand
un cost de indatorare.Acesta creste pe masura sporirii volumului de credite
iar capacitatea de a imprumuta depinde de conditiile pastrarii unui echilibru.Firma
trebuie sa dispuna de capital de rambursare la scadenta.GESTIUNEA FINANCIARAGestiunea
finaciara poate fi definita ca un ansamblu de activitati care concura la realizarea
si ajustarea fluxului financiar si a fondurilor precum si la buna administrare
a resurselor financiare ale firmei.In plan analitic,gestiunea financiara
poate fi definita ca o functie a firmei care are drept scopuri esentiale urmatoarele
: - de a asigura constant firma cu fondurile necesare exploatarii.- de a controla
buna utilizare a fondurilor si rentabilitatii operatiunilor pentru care sunt afectate
aceste fonduri.Domeniul gestiunii este foarte intins.Mentinerea echilibrului
fluxurilor financiare si a unui nivel minim al rentabilitatii utilizarii fondurilor
reprezinta obiectivul gestiunii.echilibrul financiar este influentat de independenta
sau autonomia firmei.Starea de echilibru poate fi denumita in sens restrans
lichifitate.Altfel spus,lichiditatea reprezinta un alt obiectiv al gestiunii.Mentinerea
lichiditatii depinde de marimea surplusului bugetar care este generat de o renatbilitate
corespunzatoare.Lipsa de rentabilitate,sau o rentabilitate insuficienta pun in
pericol lichiditatea.Lichiditatea si rentabilitatea sunt elemente ce definesc
politica generala a firmei.Gestiunea are scopuri multiple : obsinerea profitului,cresterea
economica a firmei,Aceste scopuri pot fi sintetizate astfel : - asigurarea echilibrului
financiar si al lichiditatii;- asigurarea rentabilitatii;- cresterea activului
si patrimoniului;- asigurarea flexibilitatii firmei;Scopurile gestiunii se pot
controla cu mai multi indicatori,precum :a.nivelul fondului de rulmentb.coeficientul
de indatorarec.rentabilitatea economica corelata cu efectul de „parghie
financiara”d.ratele de crestere a cifrei de afaceri,a valorii adaugate,etc.Gestiunea
financiara se inscrie intr-un sistem de previziune si control pentru
a asigura conducerea relatiilor cu mediul inconjurator.De aceea se elaboreaza
planuri strategice care reflecta resursele financiare si utilizarile acestora.Controlul
presupune urmatoarele : sa masoare diferenta dintreprivilegii,cum sunt stabilirea
nivelului dividendelor in momentul emiterii actiunilor,posibilitatea ulterioara
de convertire a acestora in actiuni comune,rascumpararea prioritara de catre
societate a acestor actiuni,dreptul prioritar la rascumpararea capitalului in
caz de lichidare a societatii.Pe parcursul activitatii societatii se pot emite
actiuni noi,in vederea sporirii capitalului social,cu mentiunea ca aceste
actiuni le confera posesorilor aceleasi drepturi ca in cazul actiunilor
vechi.Vechii actionari au un drept preferential la subscriere,atunci cand
se procedeaza la cresterea capitalului social.Capitalul suplimentar va fi egal
cu numarul actiunilor deinmulti
t cu pretul(valoarea) de emisiune.Pretul
emisiunii este de obicei inferior actiunilor la bursa pentru a se asigura ca vor
exista suficienti subscriitori pentru emisiunea respectiva.Daca pretul emisiunii
este mai mare decat pretul actiunilor la bursa,acestea ar fi neatragatoare
pentru posibilii cumparatori.b)Contributia statului,a colectivitatii locale sau
ale unor organe specializate.Statul si unele colectivitati publice pot acorda
societatii in anumite situatii subventii sau prime nerambursabile.Subventiile
pot fi : de echipament si de exploatare,cu precizarea ca cele de echipament se
inscriu in bilant constituind fonduri proprii,iar cele de exploatare
se inscriu in contul 121,reprezentand incasari.Unele institutii
sau organizatii specializate pot furniza fonduri proprii cu titlu temporar sau
permanent.Poate fi vorba de o participatie de capital care urmareste o rentabilitate
ridicata sau poate fi o operatiune care isi propune sprijinirea unor intreprinderi
aflate in dificultate.Bancile de afaceri sau de investitii pot aduce fonduri
proprii pentru dezvoltarea intreprinderii.Obiectivul lor este ca intreprinderea
sa cunoasca o dezvoltare si o rentabilitate care sa-i permita sa tranzactioneze
actiuni la bursa,dupa un anumit interval.Astfel banca poate sa-si retraga fondurile
imobilizate.1.2.Contributii sau surse interneContributiile interne se formeaza
din resursele care se degaja din propria activitate pe care o desfasoara firma.Astfel,se
inregistreaza un proces de autofinantare cu importanta deosebita asupra
structurii financiare si a capitalului de a atrage fonduri pentru firma respectiva.Pentru
desfasurarea activitatii firma face o serie de cheltuieli,obtinand concomitent
niste incasari din vanzarea produselor executate,precum si din venituri
financiare (dobanzi,titluri de participare,venituri din lichidarea unor
active,etc.).Cheltuielile se refera la sarcinile curente ale exploatarii(materii
prime,salarii,impozite,etc.) precum si cheltuieli financiare si cheltuieli exceptionale.Diferenta
dintre incasari si cheltuieli (fara amortizare) va capata destinatii diferite
(impozitul pe profit,dividende,participarea salariatilor la profit).Partea ramasa
se va aloca societatii,mai exact se formeaza fondul de amortizare a provizioanelor
si rezervele.Sursele cuvenite intreprinderii si pastrate de catre aceasta,formeaza
autofinantarea totala (globala sau bruta) care e alcatuita din autofinantarea
de mentinere si Error! Not a valid link. neta.a)Autofinantarea de mentinere se
refera la acele sume puse in asteptare urmand ca din ele sa fie efectuate
in viitor cheltuieli prin care se va pastra nivelul atins al patrimoniului
net.Intre sursele de constituire a autofinantarii de mentinere,ponderea
principala o detin amortizarile normale care corespund pierderii reale de evaluare
a imobilizarilor,alaturi de amortizarile cu caracter special si de provizioane,in
special cele constituite pentru acoperirea cresterilor de preturi.b)Autofinantarea
neta este constituita ca parte a autofinantarii brute care depaseste necesarul
cerut de refacere a capitalurilor imobilizate si uzate integral si care au ca
efect o crestere a patrimoniului si o crestere a avutiei actionarilor.Autofinantarea
neta se constituie in principal din profitul constituit pentru rezerve,adica
din acele beneficii care raman dupa deducerea impozitului,a dividendelor,a
stimulentelor salariale.O alta sursa a acestei autofinantari este si partea din
fondul de amortizare care depaseste deprecierea reala a capitalurilor imobilizate.Alaturi
de notiunea de autofinantare se mai utilizeaza si notiunea de CASH-;FLOW
care este foarte apropiata de prima,cu diferenta ca autofinantarea bruta nu cuprinde
profitul distribuit actionarilor si eventual salariatilor sub forma de.aferente
si pentru rambursarea ratelor scadente.Imprumuturile pe baza de obligatiuni
sunt o forma speciala a creditului pe termen lung fiind caracterizate de lansarea
publica a unor titluri negociabile.Fiecare obligatiune reprezinta o fractiune
a datoriilor pe termen mediu si lung ale unei intreprinderi.Obligatiunile
sunt caracterizate de urmatoarele elemente : - valoarea nominala in functie
de care se stabileste dobanda- o rata a dobanzii nominala care este
aplicata la valoarea nominala a obligatiunii pentru a determina suma cuponului
ce trebuie platita- pretul de emisiune este de obicei mai mic decat valoarea
nominala,diferenta constituind o prima de emisiune- pretul de rambursare poate
fi mai mare ca valoarea nominala,diferenta reprezentand o „prima de
rambursare”- intreprinderea poate ajunge de a primi o suma mai mica
decat cea pentru care isi angajeaza raspunderea si la care calculeaza
dobanda si ramburseaza o suma mai mare decat valoarea nominala- durata
imprumutului se stabileste prin contract insa durata de viata economica
a fiecarei obligatiuni nu este precizata in principal datorita faptului
ca de cele mai multe ori rambursarea are loc prin tragere la sorti- obligatiunile
sunt titluri care pot fi cotate la bursa,societatea emitenta poata sa-si reduca
datoria prin rascumpararea la bursa a obligatiunilor la un pret ce poate fi inferior
valorii de rambursare- spre deosebire de actionari care sunt coproprietari ai
firmei,posesorii obligatiunilor poseda numai drept de creanta asupra societatii-
succesul unui imprumut pe baza de obligatiuni depinde de factori cum sunt
ce referitori la conjuctura economica,randamentul si durata imprumutului
precum si notorietatea firmei- posesorul de economii care-si plaseaza banii in
titluri ale unor intreprinderi mariintampina riscuri relativ
reduse la care se adauga si avantajul lichiditatii sporite,in comparatie
cu investitorii in capitalul unor intreprinderi mici si mijlocii -
I.M.M.-urile care doresc sa contracteze un imprumut pe termen lung se pot
adresa numai bancilor sau institutiilor financiare specializate spre deosebire
de intreprinderile mari care pot ocoli circuitul bancar prin acordarea unor
imprumuturi reciproce sau prin apelarea la economiile publice pe baza de
instrumente de credit titularizate- daca persoanele care au acordat imprumuturi
pe baza de obligatiuni vor sa-si rascumpere banii inainte de scadenta se
poate face apel la piata bursiera primind un pret care difera atat fata
de valoarea nominala cat si fata de valoarea de rambursare- obligatiunile
nu confera posesorilor nici o putere decizionala- o obligatiune mai este definita
prin valoarea de emisiune,plata dobanzilor,calendarul de amortizare sau
de rambursare si pretul de rambursareIn practica economiei de piata se pot
utiliza mai multe tipuri de obligatiuni : 1)obligatiuni simple(clasice) In
situatia in care societatea procedeaza la emisiunea unui imprumut
pe baza de obligatiuni,ea remite fiecarui creditor un numar de titluri corespunzator
sumei angajate.Imprumuturile se adreseaza populatiei,societatilor si institutiilor
financiare si de credit,astfel ca marile unitati economice au avantajul de a avea
o baza foarte larga decreditare putand negocia conditii mult mai favorabile
de imprumut.Dobanda in procente se poate calcula prin raportarea
cuponului/a venitului anual la -3-- recalificare,fondul de cointeresare si premiere,etc.)-
in societatile comerciale structura fondurilor este asemanatoare cu cea
a regiilor autonome,aparand diferente in ceea ce priveste modul de
procurare si de repartizare a rezultatelor nete;isi pot procura capital
prin vanzarea de actinui,aporturi noi;la societatile comerciale repartizarea
rezultatului intre asociati/actionari se face in functie de ponderea
pe care o detine fiecare.- regiile si societatile comerciale cu capital de stat
pot beneficia si de subventii,alocatii de la stat pentru acoperirea unor diferente
de pret sau unor costuri mari de exploatare;de aici provin particularitatile cu
privire la modul de repartizare al rezultatului in unitatile de stat.- societatile
comerciale varsa la buget impozitul pe profit iar profitul net in mare parte
le revine actionarilor intre care se poate afla si statul.- inlocuirea
si sporirea capitalului economic la o societate comerciala existenta se poate
realiza din resurse interne cum sunt prelevarile din profit- la societatile de
dimensiuni mijlocii si mari,atragerea de surse externe poate fi facuta prin constituirea
de noi actiuni sau obligatinuni.- I.M.M.-urile isi formeaza fondurile prin
aporturi personale din beneficiu precum si din surse atrase imprumutate.Functia
de repartitie a fondurilor vizeaza fluxurile financiare de intrari si iesiri determinate
de derularea principalelor operatiuni economice si financiare care afecteaza patrimoniul
unitatii.FUNCTIA DE CONTROLIn economia de piata centrul de greutate al functei
de control se desfasoara la nivelul celulelor de baza ale economiei,efectuandu-se
descentralizat.Funcsia de control are 2 laturi : una constatativa si una corectiva
care se intrepatrund in procesul managerial.Functia de control nu
trebuie sa se rezume doar la latura constatativa,principala sa menire e sa contribuie
prin actiuni de prevenire si de corectare la optimizarea activitatii.Controlul
activitatii prin intermediul finantelor necesita crearea unui cadru organizatoric
ce sa actioneze unitar in vederea prevenirii abaterilor si cresterii rentabilitatii.Promovarea
economiei de piata,cresterea autonomiei intreprinderii si privatizarea au
schimbat obiectul,sfera de cuprindere,executantii controlului fiscal si financiar
precum si obiectivele urmarite de acest control.Un factor esential pentru desfasurarea
efectiva a activitatii de control este reprezentata de structura actionariatului,respectiv
de persoana care detine pachetul majoritar(de control).Functia de control are
o sfera larga in circuitul economic,toti indicatorii realizati din programele
economice si din bugetul de venituri si cheltuieli ceea ce impune si organizarea
unei evidente sistematice,corecte si reale,tehnico-operativa,statistica si contabila.Controlul
trebuie organizat astfel incat sa constituie un instrument de prevenire
si lichidare a cauzelor care conduc la o risipa si proasta administrare a patrimoniului,la
asigurarea unui regim sever de economisire,sa asigure aplicarea unor masuri de
prevenire si identificare a factorilor cu actiune perturbatoare,sa contribuie
la incasarea la timp asporeste suma de bani angajata initial.Acest surplus
provine din excedentul pretului de vanzare asupra costului total de productie
si comercializare.In acelasi timp amortizarea permite inregistrarea
unui cost de productie care nu atrage nici o cheltuiala.Astfel surplusul monetar
poate proveni atat din profitul aferent activitatii de productie si comercializare
cat si suma amortizarii.Constituirea activelor care compun capitalul economic
necesita imobilizarea unor sume de bani iar cererea de moneda depinde in
primul rand de volumul activitatii.Totusi,necesarul de moneda este mai mic
decat suma activului brut deoarece pentru acoperirea acestuia poate fi folosit
si creditul comercial precum si pasivele stabile care apar din relatiile cu diferite
bugete ale statului ca si alte elemente asimilate relatiilor de incasari
si plati cu mediul extern firmei.Necesarul de finantare va fi acoperit in
primul rand din surplusul monetar acumulat iar diferenta va fi atrasa din
surse externe.Necesarul de finantare externa reprezinta cererea de moneda a firmei
fata de terti,cerere care poate fi acoperita prin contractarea de imprumuturi
pe termen scurt,mediu si lung,precum si prin apelul la asociati/actionari.Din
analiza acestor aspecte ies in evidenta 2 probleme fundamentale ale desfasurarii
activitatii economico-financiare ale fiecarei firme : a)necesitatea echilibrarii
ansamblului de fluxuri referitoare la intrarile si iesirile de numerarb)necesitatea
obtinerii unei anumite rentabilitati a fondurilor angajate.Situatia de echilibru
care-i permite intreprinderii sa asigure plata datoriilor reprezinta de
fapt nivelul solvabilitatii si lichiditatii firmei de care depind autonomia si
chiar existenta acesteia.In plus,pe langa necesitatea asigurarii echilibrului
financiar,orice decizie privind atragerea si utilizarea fondurilor trebuie sa
indeplineasca criteriul de eficienta si rentabilitate.METODE DE FORMARE
A CAPITALURILOR FIRMEIPrincipalele metode de constituire a fondurilor necesare
sunt : - metoda aporturilor in bani si natura- metoda autofinantarii- metoda
creditarii- metoda finantarii bugetare1.Aportul presupune angajarea de catre proprietarii
asociati a unor capitaluri in bani sau in natura in scopul crearii
sau dezvoltarii intreprinderii.Aceasta metoda poate fi folosita la infiintarea
firmei sau cu ocazia majorarii de capital.Atunci cand intreprinderea
este organizata ca societate,ea poate emite actiuni in contul aporturilor
actionarilor.Aceasta metoda genereaza formarea fondurilor proprii.2.Metoda autofinantarii
da nastere la fonduri proprii si presupune retinerea unei parti din rezultatele
nete care se degaja din activitatea lor.Aplicarea pe scara larga a acestei metode
este conditionata mai ales de capacitatea firmei de a realiza un profit cat
mai ridicat.Tot pentru acoperirea nevoilor de autofinantare se poate folosi si
o parte din surplusul monetar care apare sub forma amortismentului inregistrat
ca urmare a uzurii capitalului fix.Desi este o metoda de baza in constituirea
fondurilor firmei,ea nu este mereu si suficienta,sau foarte eficienta,fiind necesara
utilizarea sa alaturi de alte metode de finantare.Autofinantarea poate fi imediata
sau amanata,de mentinere sau de expansiune,ultimele doua fiind autofinantarea
totala.In unele tari occidentale autofinantarea totala la care se adauga
partea din profit destinata remunerarii asociatilor se numeste de CASH FLOW.In
aceste tari se calculeaza o rata financiara a- interne nu previziuni si realizari;-
diagnosticarea simptomelor firmei (greutatile financiare si eventualele amenintari
interne/externe);- sa indice decizii colective ce au consecinte financiare directe;-
sa revizuiasca si sa modifice obiectivele si previziunile initiale;Rezulta ca
gestiunea finaciara are un domeniu foarte larg,impunand rezolvarea a 2 probleme
esentiale : echilibrarea ansamblului de fluxuri financiare (incasari si
plati) si Rentabilitatea folosirii fondurilor astfel incat sa asigure
atat remunerarea surselor cat si dezvoltarea firmei.FUNCTIA FINANCIARA
A INTREPRINDERII SI PRINCIPII DE ORGANIZARE A ACTIVITATII FINANCIAREFunctia
financiara rezulta din convergenta unor factori de ordin teoretic si practic.Dezvoltarea
tehnicilor manageriale si a teoriei financiare a permis depasirea cadrului contabil
si juridic traditional.In prezent functia financiara dispune de o doctrina
coerenta,iar politica financiara se sprijina pe concepte specifice.Dezvoltarea
firmelor a impus mobilizarea unor capitaluri foarte mari,iar diminuarea lichiditatii
ridica probleme legate de asigurarea necesarului de lichiditati si de gestiune
optima a trezoreriei.Rolul trezoreriei iese tot mai mult in evidenta in
perioadele de slabire a pietei financiare,de reducere a autofinantarii,de limitare
a creditelor,etc.Analiza contabila traditionala este completata pe baza tablourilor
de finantare,document operativ de informare,ce a devenit obligatoriu in
tarile avansate.Functia financiara este integrata in cea de conducere generala,cele
mai multe informatii fiind furnizate de sistemul informational contabil.Finantele
firmei raman strans legate de cadrul juridic in care se inscriu
relatiile cu mediul exterior.Functia financiara are un rol operational,un rol
functional si unul politic.Rolul operational implica luarea unor decizii cu privire
la colectarea capitalurilor.Acest rol vizeaza asigurarea fluxurilor financiare
in stransa legatura cu mediul inconjurator.Cuprinde incasarea
creantelor si plata furnizorilor,gestiunea trezoreriei si negocierea creditelor
bancare.Rolul functional consta in participarea la tratarea informatiilor
necesare gestiunii si acordarea de asistenta celorlalte functii ale firmei.Rolul
politic consta in integrarea constrangerilor si a restrictiilor externe
careinfluenteaza activitatea firmei si de care depinde autonomia acesteia.In
mod sintetic,activitatea firmei poate fi redata prin urmatoarele functii : 1.functia
de productie2.functia de comercializare3.functia financiaraAceste 3 functii asigura
legaturile materiale si financiare cu mediul extern.Functia financiara implica
efectuarea a doua categorii de activitati : activitati cu efecte directe asupra
capitalurilor(emitere de actiuni si obligatiuni,contractarea si rambursarea creditelor,etc.),activitati
cu efecte indirecte asupra capitalului (lucrari de contabilitate,analiza si control)
care au insa un rol important in conducerea firmei definind cadrul
de actiune al tuturor celorlalte functii ale firmei.Delimitarea acestor categorii
de activitati reprezinta un principiu al organizarii firmei care impune existenta
a doua resorturi financiare : unul de trezorerie si unul de analiza si control.Aceasta
structurare se impune a fi realizata in intreprinderile mijlocii si
mari.Alt principiu de organizare consta in demarcarea lucrarilor de previziune
si a celor de executie,ceea ce presupune ca aceste categorii de activitati sa
se desfasoare in compartimente diferite.O sarcina a functiei financiare
consta in apararea patrimoniului,ceea ce presupune o anumita diviziune a
muncii intre compartimente si posturi,astfel incat o persoana
sa nu detina controlul complet asupra unei tranzactii oarecare.Pot interveni aici
numeroase exemple : - conturile trebuie verificate de catre alteparticipare la
profitAstfel CASH-FLOW-ul reprezinta o autofinantare bruta inainte de repartizarea
profitului pe destinatiile mentionate.Autofinantarea prezinta pentru firma aflata
intr-o economie de piata o serie de avantaje : mijloc sigur de finantare,libera
actiune a firmei (independenta acesteia).1.3.Majorarea capitalului propriu si
drepturile de subscriere si de atribuire ale actionarilor sau asociatilorIn
evolutia oricarei firme pot aparea momente in care se impune expansiunea
economica prin realizarea unor investitii noi sau este necesara acordarea unor
garantii suplimentare creditelor pentru finantarea unor activitati de expansiune.In
aceste conditii intreprinderea poate solicita de la actionarii sai existenti
sau de la alte persoane noi contributii sau aporturi in vederea majorarii
capitalului.Majorarea capitalului poate imbraca mai multe forme : - aporturi
noi in numerar si natura- incorporarea de rezerve- convertirea datoriilor
intreprinderii- fuziunea sau absorbtiaMajorarea de capital prin emisiunea
de noi actiuni poate fi facuta simultan cu majorarea prin incorporarea rezervelor.Dintre
toate aceste forme de majorare a capitalului se considera ca numai cea referitoare
la noi aporturi in numerar poate fi considerata ca o operatiune de finantare
directa.Aportul in natura,fuziunea sau absorbtia pot fi considerate operatiuni
indirecte de finantare.Nici convertirea datoriilor fata de creditori sau furnizori
nu este tratata ca o operatiune de finantare propriu-zisa avand ca efect
doar modificarea structurii financiare a intreprinderii,respectiv modificarea
structurii pasivului bilantier prin transformarea unei parti din datoriile totale
in capital neexigibil.Majorarea de capital prin noi aporturi in numerar
poate fi realizata prin doua solutii de tehnica financiara.- Prima vizeaza un
aport suplimentar numai de la actionarii vechi care se calculeaza prin raportul
existent intre cresterea de capital si numarul de actiuni existente,asistand
in acest caz la ocrestere a valorii nominale a actiunii.Valoarea nominala
noua este egala cu valoarea nominala veche + aportul generat de operatiunea respectiva.Solutia
este greu de realizat in practica deoarece nu toti actionarii sunt de acord
sa contribuie la noua majorare de capital.- A doua solutie vizeaza emiterea de
actiuni noi atat catre vechii actionari cat si eventual catre noi
investitori.Aceasta situatie este mai intalnita in practica
si presupune fixarea unui pret de emisiune,protectia vechilor actionari si plasarea
noilor actionari.Emisiunea de noi actiuni are efecte directe si imediate asupra
diluarii controlului asupra societatii exercitat de vechii actionari.Pentru a-si
procura capital pe aceasta cale,societatea va trebui sa-si execute un numar de
actiuni noi (N’) egal cu raportul dintre cresterea de capital si pretul
de emisiune.Capitalizarea bursiera,inainte de aceasta operatie era egala
cu numarul vechi de actiuni (N) deinmultit cu cursul acestor actiuni :CBDupa
efectuarea lansarii noii emisiuni,capitalizarea bursiera devine : CBIn aceste
conditii,valoarea unei actiuni va deveni : valoarea nominala si deinmultit
cu 100.2)obligatiuni indexateSunt denumite astfel pentru ca pretul de rambursare
si/sau dobanda variaza in conformitate cu un indice stabilit apriori.Astfel
obligatiunile pot fi indexate cu un indice special care are legatura directa cu
activitatea societatii (cifra de afaceri,pretul produselor,valoarea adaugata si
uneori profitul).Aceste obligatiuni sunt avantajoase pentru creditori deoarece
societate in cazul unei activitati economice favorabile,intampina
si un serviciu crescut al datoriei.3)obligatiuni participanteAceste obligatiuni
sunt o varianta a obligatiunilor indexate caracterizate prin aceea ca dau dreptul
la o dobanda fixa+o dobanda suplimentara indexata in functie
de evolutia profiturilor societatii.4)obligatiuni convertibile in actiuniSe
caracterizeaza prin dreptul pe care-l ofera detinatorilor de a-si transforma creantele
dupa un termen in actiuni la libera optiune a creditorilor.Decizia se manifesta
intr-o anumita perioada,dupa care convertibilitatea nu mai e posibila.Detinatorii
acestui tip de obligatiuni sunt avantajati prin aceea ca au garantia rambursarii
minimale(la valoarea nominala) insotita si de posibilitatea de a obtine
un castig suplimentar important pentru ca valoarea reala a acestor obligatiuni
urmareste indeaproape valoarea actiunilor si poate atinge niveluri mult
mai mari.Obligatiunea convertibila este preferabila celei clasice,in special
datorita posibilitatii de a se beneficia de cresterea reala a volumului si a eficientei
activitatii.Ea este preferabila chiar si actiunilor deoarece ofera siguranta fata
de o eventuala scadere a cursului actiunilor,iar daca nu se procedeaza la convertirea
ei in actiuni ramane un instrument generator de venituri anuale constante.Emitentul
obligatiunilor convertibile poate oferi o dobanda mai mica fata de obligatiunile
clasice.Pentru societati emiterea de obligatiuni convertibile constituie de fapt
o amanare a majorarii de capital si o ocolire a apelarii la majorarea clasica
prin noi emisiuni de actiuni.5)imprumuturi obligatorii grupate/colectiveAsemenea
imprumuturi pot fi acordate de catre unele institutii financiare create
special in folosul unui anumit grup de intreprinderi.Institutiile
financiare le permit in special I.M.M.-urilor sa intre pe piata financiara
si sa obtina conditii favorabile de imprumut.6)euro-obligatiunileImprumuturile
internationale iau in mare masura forma euro-obligatiunilor,adica a titlurilor
plasate in afara granitelor tarii si in valutele altor tari.Asemenea
imprumuturi sunt accesibile numai marilor corporatii si firmelor multinationale
si nu difera de obligatiunile simple/clasice sau uneori de obligatiunile indexate.Plasarea
euro-obligatiunilor se face prin intermediul unor uniuni sau grupuri bancare internationale,obligatiile
putand fi cumparate de catre diversi investitori care nu domiciliaza neaparat
in statul pe pietele caruia sunt lansate titlurile.Din considerente de echilibrare
a balantelor de plati externe,marile intreprinderi sunt incurajate
sa se imprumute de pe pietele europene.Imprumuturi de la organisme
publice specializateRecursul la aceste institutii financiare se face ca urmare
a dificultatilor pe care le intampina unele societati in apelarea
la pietele financiare traditionale si prin modalitatile mentionate anterior.Institutiile
financiare respective intervin direct pe pietele financiare,permitand obtinerea
indirecta a societatii capitalurile de imprumut pe termen lung.Imprumuturi
de la statReprezinta interventii financiare ale statului menite sa acopere diferenta
cu care se confrunta intreprinderile de interes national in procurarea
capitalurilor de pe piata financiara si au rolul de a favoriza dezvoltarea anumitor
ramuri si sectoare ale economiei.Imprumuturile de la banciBancile intervin
la randul lor sub diferite in asigurarea necesarului de capitaluri
pe termen lung necesare activitatii societatii.2.2.Imprumuturi pe termen
mediuPentru asigurarea echilibrului financiar al activitatii,intreprinderile
trebuie sa coreleze termenele de exigibilitate a datoriilor cu termenele la care
isi recupereaza creantele fata de clienti,precum si in functie de
alte elemente ca durata de amortizare a imobilizarilor (ne)corporale. -4-plata
obligatiilor,la finantarea rationala a cheltuielilor,la identificarea si mobilizarea
resurselor interne,la cresterea veniturilor si rentabilitatii.Inlaturarea
aspectelor necorespunzatoare,reperarea prejudiciilor intra tot in cadrul
functiei de control.Controlul se poate realiza prin intermediul diferitilor parametrii
economico-financiari,cum sunt : preturile,costul,profitul,impozitul,credite,etc.
si poate fi d.p.d.v. al momentului efectuarii sale un control preventiv,un control
concomitent si control postoperativ.Functia de control este exercitata prin departamente
si persoane care difera de la o societate la alta in functie de forma de
proprietate.Principala forma a controlului financiar la nivelul verigilor autonome
detinatoare de capital este controlul financiar propriu(control de gestiune).La
regiile autonome si societatile comerciale,in functie de specificul organizarii
interne si de ierarhizarea acesteia organismele prin care se face controlul de
gestiune pot fi : contabilul-sef,departamentul de control financiar intern(C.F.I.),comisiile
de cenzori sau alte persoane/organisme prevazute in statut.Controlul activitatii
de administrare sau de gospodarire al patrimoniului trebuie sa vizeze in
principal urmatoarele obiective : respectarea regulilor generale,finaciar-contabile
si fiscale,asigurarea utilizarii eficiente a capitalurilor si fondurilor,identificarea
resurselor interne,urmarirea si asigurarea eficientei in fundamentarea programelor
de productie,de investitii,prevenirea si recuperarea prejudiciilor,tragerea la
raspundere a celor ce incalca disciplina economico-financiara.Intreprinderile
pot atrage in efectuarea controlului si unele persoane sau organisme externe
specializate care pot analiza unele domenii sau intreaga activitate.Activitatea
intreprinderii poate fi analizata si de banci,in special : gradul
de lichiditate;nivelul rentabilitatii;respectarea regimului decontarilor;volumul
creditelor acordate,destinatia si modalitatile de garantare;capacitatea de plata
la timp a dobanzii si ratelor scadente.Activitatea intreprinderii
poate fi controlata si de organe financiare de stat (Ministerul Finantelor,Directia
Finantelor Publice,Garda Financiara) care urmaresc si verifica modul de fundamentare
si plata la timp a impozitelor si taxelor si a altor obligatii,respectarea normelor
de intocmire a bilantelor ca si verificarea de fond a activitatii economico-financiare
a regiilor autonome si a societatilor comerciale cu capital majoritar de stat.MECANISME,FLUXURI
SI CICLURI FINANCIAREPrin mecanisme financiare ale intreprinderii se inteleg
metodele,parghiile,instrumentele si procedurile de formare si gestionare
a capitalurilor.Ele au o importanta deosebita in organizarea si conducerea
activitatii financiare si sunt puse in miscare prin tehnici specifice ce
sunt utilizate in procesele de creare si derulare a fluxurilor si ciclurilor
financiare,in constituirea si utilizarea surplusurilor,in acoperirea
necesarului global de finantare.Mecanismele financiare sunt foarte numeroase,dintre
care : - Mecanismele formarii si utilizarii fondurilor proprii.- Mecanismele privind
autofinantare,creditare- Mecanismul amortizarii mijloacelor fixe- Mecanismele
ciclurilor de investitie si exploatare- Mecanismele relatiilor cu bugetul statuluicash
flow-ului ca raport intre acesta si cifra de afaceri,rata ce permite sa
se aprecieze in ce masura vanzarile genereaza sume destinate mentinerii
potentialului firmei,expansiunii acesteia si recompensarii contributiei asociatilor.Cu
cat nivelul acestei rate este mai mare,cu atat capitalul de autofinantare
va fi mai ridicat..Cash flow(marja bruta de autofinantare) cuprinde : beneficiul
net,amortizarea si unele provizioane.Avantajele autofinantarii se pot concretiza
astfel :- cresterea cointeresarii firmei in obtinerea de rezultate superioare-
identificarea si mobilizarea resurselor interne- folosirea rationala a resurselor-
subordonarea dezvoltarii intreprinderii fata de rezultatele activitatii
proprii- reprezinta un mijloc sigur de acoperire financiara a necesitatilor intreprinderii-
protejeaza libertatea de actiune a firmei,asigurandu-i autonomia in
gestionarea activitatilor sale economico-financiare3.Metoda creditarii este acea
metoda prin care se creaza fondurile imprumutate.Aceste fonduri au caracter
restituibil si sunt purtatoare de dobanda.Debitorul,pentru a putea rambursa
ratele scadente si dobanzile aferente,va trebui sa sporeasca rulajul financiar,sa
incerce reducerea perioadei pentru care foloseste fondurile si sa foloseasca
un volum mai rational de resurse imprumutate.Toate acestea deoarece fondurile
imprumutate pot conduce si la crearea unei dependente financiare fata de
creditori care le pot impune firmelor debitoare modul de utilizare a resurselor
imprumutate si pot controla activitatea economico-financiara a datornicilor
pentru a-si asigura recuperarea sumelor imprumutate.Un rol important in
economia de piata il au obligatiunile care au un regim special de lansare
si de utilizare.Referitor la credite se impune nu eliminarea acestora,ci identificarea
acelei structuri optime a capitalului total utilizat,menita sa conduca la minimizarea
costurilor de finantare a activitatii.4.Finantarea bugetara se utilizeaza de obicei
in cazul regiilor autonome si societatilor comerciale cu capital de stat,in
special la inceputul activitatii acestora prin dotarea cu active fixe si
circulante,dar si pe parcursul activitatii,atunci cand apar unele nevoi
de finantare care nu pot fi acoperite prin resurse proprii.In conditiile
aplicarii unui sistem prea extins de finantare de la bugetul statului,se pot genera
consecinte negative care constau in scaderea interesului intreprinderii
respective pentru desfasurarea unei activitati rentabile si in cresterea
dependentei fata de fondurile primite de la stat.Folosirea unei metode sau a alteia
de finantare reprezinta o problema de politica financiara a fiecarei firme si
a statului care trebuie sa tina seama de conditiile concrete,precum si de dezavantajele
fiecarei metode.In plus,trebuie luate in considerare aspecte precum
:- necesitatea asigurarii la momentul oportun a capitalurilo
