Document, comentariu, eseu, bacalaureat, liceu si facultate
Top documenteAdmitereTesteUtileContact
      
    


 


Ultimele referate adaugate

Adauga referat - poti sa ne ajuti cu un referat?

Politica de confidentialitate



Ultimele referate descarcare de pe site
  CREDITUL IPOTECAR PENTRU INVESTITII IMOBILIARE (economie)
  Comertul cu amanuntul (economie)
  IDENTIFICAREA CRIMINALISTICA (drept)
  Mecanismul motor, Biela, organe mobile proiect (diverse)
  O scrisoare pierduta (romana)
  O scrisoare pierduta (romana)
  Ion DRUTA (romana)
  COMPORTAMENT PROSOCIAL-COMPORTAMENT ANTISOCIAL (psihologie)
  COMPORTAMENT PROSOCIAL-COMPORTAMENT ANTISOCIAL (psihologie)
  Starea civila (geografie)
 

Ultimele referate cautate in site
   domnisoara hus
   legume
    istoria unui galban
   metanol
   recapitulare
   profitul
   caract
   comentariu liric
   radiolocatia
   praslea cel voinic si merele da aur
 
despre:
 
Finante
Colt dreapta
Vizite: ? Nota: ? Ce reprezinta? Intrebari si raspunsuri
 
-1-ELEMENTE TEORETICE DE BAZA PRIVIND FINANTELE - Gestiunea financiara si de credit care functioneaza in orice economie moderna este dormata din mai multe subsisteme:finantele intreprinderilor,bugetul statului,asigurarile sociale,relatiile de credit,etc.Fiecare subsitem reflecta anumite fonduri cu diferite destinatii.Finantele intreprinderilor reprezinta veriga primara a sistemului financiar si de credit pentru ca majoritatea fondurilor formate la nivelul economiei nationale isi au izvorul in veniturile create in aceste subsisteme de baza.Fenomenul financiar se naste din relatiile pe care intreprinderea le are cu agentii economici si financiari,cu statul,etc.Intreprinderea e o combinatie de factori materiali(capital tehnic) si factori umani;un agent economic (ar?)e un centru de decizie format din 4 universuri independente : -universul economic,universul financiar,universul statal,universul social.Ca agent economic intreprinderea intra in relatii cu alti agenti economici pe care-i intalneste pe diferite piete in care se schimba bunuri si servicii.Aceste schiburi apartin universului financiar care apare odata cu universul economic.Agentii economici care se intalnesc pe diferite piete constituie contextul social in care functioneaza intreprinderea.Acesti agenti pot fi grupati in functie de piete in : - furnizori -; sunt intalniti pe pietele de materii prime si servicii- clienti -; pe pietele de produse si servicii- salariati si manageri -; cei care intra in relatia cerere-oferta pe piata muncii- actionari,asociati,creditori -; intreprinderea interactioneaza pe pietele financiareTotalitatea raporturilor ce apar in cadrul activitatii economice,financiare si sociale la nivelul intreprinderii reprezinta esenta finantelor intreprinderii.In plan suprastructural finantele intreprinderii se prezinta ca o ramura a stiintei financiare.Izvoarele acestor surse financ



iare in vederea satisfacerii nevoilor intreprinderii sunt nelimitate.Fondurile create intr-o intreprindere reflecta necesitatea acoperirii principalelor necesaruri de functii : fondul de investitii,fondul de rulment,fondul de rezerva,etc.Principalele metode de colectare a fondurilor sunt : aportul asociatilor,autofinantare, creditare,finantare de la buget.Sursele si metodele de constituire a acestor fonduri difera in functie de formele juridice ale societatilor comerciale si de structura proprietatii.Astfel vom intalni particularitati la finantele regiilor autonome,companii nationale,societati comerciale cu capital mixt,de stat sau privat,respectiv cu capital roman si strain,precum si societati cooperatiste.Tinand cont de stadiul actual de dezvoltare al Romaniei si de tranzitia la economia de piata se impun a fi luate unele masuri de perfectionare a finantelor intreprinderii precum : - continuarea inlaturarii caracterului centralizat al finantelor- instituirea unor parghii financiare- renuntarea la cele vechi- imbunatatirea mecanismelor de formare si gestionare a capitalului- accelerarea circuitului fondului- folosirea unor metodologii adecvate de stabilire a necesarului de fonduri,a rezultatului financiar si de analiza financiara- stimularea sau restrangerea de catre stat a unor activitati si -;- Mecanismele circuitului capitalului creantelor si la - Mecanismul formarii si utilizarii surplusului monetarAceste mecanisme trebuie sa fie utilizate astfel incat sa se dea un impuls desfasurarii unei activitati rationale,asigurarii rentabilitatii,eficientei si inlaturarii riscurilor,satisfacerii necesitatilor de consum si intretinerii unui sistem de cointeresare si stimulare a salariatilor.O intreprindere se caracterizeaza prin detinerea de capital,punerea in miscare a unei functii de productie si participarea la schimburi cu exteriorul.Schimburile intre agentii economici se fac pe baza de moneda,dand nastere relatiilor financiare externe.Orice relatie de schimb implica doua transferuri:transfer de bunuri si servicii;transfer de active financiare.Cantitatile de bunuri si moneda transferate intr-o anumita perioada se numesc fluxuri.Aceste fluxuri pot fi reale sau fizice (de bunuri si servici) si comerciale (de moneda).Cantitatea de bunuri si moneda existenta intr-o intreprindere reprezinta un stoc.Mecanismele financiare sunt bazate pe relatia dintre fluxuri si stocuri.Fluxurile financiare pot fi : - fluxuri de contrapartida- fluxuri decalate- fluxuri multiple- fluxuri autonome1. Fluxurile de contrapartida se caracterizeaza prin inlocuirea imediata a unui activ real/fizic cu moneda si invers.Aceste fluxuri apar la achizitie cu plata imediata in numerar.2.Fluxurile decalate apar atunci cand fluxurilor fizice nu le corespunde imediat aparitia unor fluxuri financiare.astfel,echilibrul stocurilor este rupt,iar pentru restabilirea sa se impune aparitia unui activ financiar.Acesta se materializeaza intr-o creanta la furnizori si intr-o datorie la cumparator.Apare in cazul relatiilor de creditare comerciala.Creanta/datoria se va stinge la o data ulterioara.3.Fluxurile multiple apar in situatia compensarii decalajelor dintre fluxurile fizice si cele financiare.Firma apeleaza la un tert pentru a-si transforma creantele in bani.Vanzarea-cumpararea unei creante reprezinta un proces financiar cu consecinte importante si care influenteaza desfasurarea normala a activitatii.Activele financiare constituie obievtul unor tranzactii a caror desfasurare este urmatoarea : - bunurile vandute sunt transferate la cumparator (flux fizic/real)- furnizorul vinde creanta unui tert si incaseaza valoarea acesteia,mai putin o anumita taxa (flux financiar)- cumparatorul achita datoria care este fata de tert (flux financiar)4.Fluxurile autonome se dgaja din operatiile financiare privind acordarea de imprumuturi,avand loc doar transferul de moneda.Aceste fluxuri dau nastere unor active financiare constituite din creante si datorii.Unele mecanisme financiare pot fi intelese mai bine daca sunt cunoscute ciclurile financiare.Un ciclu financiar este un ansamblu de operatiuni si proceduri care intervin intre momentul transferului monedei in bunuri/servicii pana in momentul in care moneda este recuperata.Activitatea intreprinderii trebuie sa se desfasoare astfel incat sa se poata obtine nu doar recuperarea volumului initial de moneda ci si generarea unui surplus monetar.In cadrul intreprinderii apar 3 cicluri financiare principale : - ciclul de investitie-amortizare- ciclul de exploatare- ciclul operatiunilor financiarecapitalurile imprumutate se constituie din diverse credite pe termen scurt,mediu si lung.Capitalurile proprii impreuna cu datoriile pe termen mediu si lung formeaza capitalul permanent.Acesta se caracterizeaza printr-o stabilitate sporita in timp.Stabilirea unei anumite strategii financiare este un atribut al politicii financiare si care vizaeza mai multe aspecte.In primul rand trebuie identificat un raport corespunzator intre creditele pe termen scurt si capitalurile permanente.In al doilea rand,in interiorul capitalurilor permanente trebuie stabilite cea mai buna proportie intre fondurile proprii si fondurile atrase.In principiu trebuie sa se tina seama de tipul de finantare care corespunde cel mai bine cu natura investitiilor sau a activelor firmei care se concretizeaza in investitii de natura activelor fixe si investitii in active circulante.Activele fixe trebuie finantate prin capitaluri permanente pentru ca reprezinta nevoie stabila pe o perioada lunga.Insa activele circulante trebuie finantate atat din capitaluri permanente (fondul de rulment) cat si din credite pe termen scurt.Importanta structurii financiare decurge din faptul ca fondurile imprumutate exercita o influenta si asupra rentabilitatii capitalurilor proprii (este vorba de „parghie finaciara”) precum si din necesitatea asigurarii autonomiei financiare a firmei si din riscul generat de contractarea de datorii.Structura financiara a firmei reclama o analiza temeinica iar agentii economici si societatile bancare calculeaza anumite rate de indatorare ce permit examinarea compozitei capitalurilor.Astfel,pot fi mentionate :1) rata de indatorare la termen- raportul datoriilor pe termen lung si capitalurilor proprii- indica proportia capitalului propriu fata de datoriile pe termen lung - aceasta rata arata daca o firma poate contracta datorii2) rata de autonomie financiara- raportul dintre datoriile sau capitalurile straine la capitalurile proprii- cu cat nivelul ratei este mai ridicat cu atat firma este mai dependenta de creditorii sai3) rata de indatorare totala- raportul dintre datoria totala la fondurile totaleMai exista si : rata de acoperire a cheltuielilor financiare din excedentul brut al explaoatarii (E.B.E.) si rata de acoperire a imprumuturilor.Scopul firmei este de a obtin profit al carui nivel este influentat de cresterea capitalului financiar.Astfel,firma va cauta sa-si maximizeze capitalului economic prin dubla decizie de investitii si finantare.Costul capitalului se refera la toate cheltuielile de procurare si folosire a tuturor mijloacelor de finantare,fiind un indicator ce permite selectarea investitiilor.Costul capitalului poate scadea prin folosirea judicioasa a capitalului imprumutat,insa costul capitalului se majoreaza in realitate.Daca coeficientul de indatorare sporeste peste o limita,apare pericolul insolvabilitatii.Managerul firmei va determina mai intai suma totala a necesarului de finantare si apoi trebuie sa hotarasca asupra partii ca va fi finantata din caqpitalul permanent si care va fi finantata din credite pe termen scurt,cat si asupra repartitiei intre fondurile proprii si cele imprumutate.Buna alimentare cu fonduri reprezinta sarcina esentiala a managerului financiar.In acest scop se intocmeste un plan de finantare pe termen lung care grupeaza utilizarile de fonduri si resursele pentru a se realiza echilibrul financiar global.Daca resursele financiare persoane;contabil,balanta,bugetul.Deciziile financiare se iau atat pe baza indicatorilor financiari primari,a celor partiali si a celor sintetici.DECIZIA FINANCIARADecizia finaciara este o hotarare,un proces rational de alegere a unei linii de actiune care se ia pe baza de analiza si informatii multiple privind activitatea cu efecte directe asupra capitalului.Decizia finaciara implica alegerea unei variante sau solutii din mai multe posibile.D.p.d.v. al complexitatii deciziei,acestea pot fi : curente (operative) , strategice (de perspectiva).1.Deciziile curente sunt legate de activitatea curenta si au un caracter interactiv sau repetitiv.Asemenea decizii intra in competenta cadrelor ce au functii de raspundere.Deciziile operative au o sfera foarte larga vizand numeroase activitati (ex : stabilirea si varsarea la buget a impozitelor,contractarea si rambursarea creditelor,etc.)2.Deciziile strategice privesc linia de urmat in desfasurarea activitatii pe o perioada mai indelungata si vizeaza activitati de mare amploare privind formarea,modificarea,repartizarea si utilzarea capitalului,efectuarea de investitii,cresterea fondului de rulment.In ultima instanta,obiectivul oricarei decizii are un caracter financiar care consta in special in asigurarea lichiditatii,in obtinerea unei rentabilitati si in minimizarea riscurilor.Deciziile strategice au la baza o documentare ampla precum si folosirea unor resurse externe si interne de informatii.CAPITALURILE INTREPRINDERIICapitalurile unei intreprinderi pot fi capitaluri proprii si imprumutate.Prin insumarea capitalurilor proprii cu datoriile pe termen mediu si lung se obtine capitalul permanent.1.Capitalurile proprii -; se formeaza din surse sau contributii interne,dar si externe.Contributiile externe includ aprtul proprietarilor si eventual unele aprturi ale statului,cele ale unor organizatii specializate,iar sursele interne provin in special din capitalul de autofinantare al firmei.1.1.Contributii externe.a)Contributia proprietarilorOrice intreprindere individuala sau sub forma de societate nu poate fi infiintata daca nu dispune de un nivel minim de capital propriu.Proprietarii trebuie sa angajeze un minim de aport care sa constituie capitalul social al firmei.Fiecare asociat in schimbul aportului sau va primi un numar de parti sociale/actiuni care reprezinta dreptul lor asupra capitalului.Actiunea -; titlu de participare care confera posesorului sau calitatea de asociat/actionar dandu-i dreptul la o parte proportionala din beneficiile nete distribuite.Actionarul primeste un dividend,dupa ce din beneficiile brute s-au efectuat scazaminte pentru plata impozitelor si constituirea rezervelor legale.In caz de lichidare a societatii,actionarul va primi sumele cu care a contribuit la crearea capitalului,insa numai dupa ce au fost achitate datoriile catre ceilalti creditori.Detinatorul unei actiuni care doreste sa-si recapete fondurile imobilizate nu poate sa ceara intreprinderii contravaloarea lor,dar le poate negocia pe pietele de actiuni.Schimburile care au loc pe piata se fac in functie de cererea si oferta de actiuni potrivit unor estimari subiective ale pietei asupra valorii intreprinderii.Cursul actiunilor poate fluctua peste sau sub valoarea nominala,in functie de rezultatul economicio-financiar al firmei,rezultatele care sunt obtinute din bilanturile si conturile de profit si pierdere care trebuie sa fie publicate.Actiunile nu aduc in principiu venituri certe.In unele tari occidentale actiunile pot fi de doua feluri : comune si preferentiale.Actiunile comune reprezinta o asociere deplina si fara nici o rezerva la castigurile sau pierderile intreprinderii.Dividendele se dimensioneaza corespunzator rezultatului financiar din fiecare an fiscal.Cei care au actiuni comune sunt proprietarii reali ai societatii care controleaza conducerea acesteia,au drept de vot si isi asuma riscul in caz de pierderi sau lichidare.Ei vor beneficia cel mai mult de rezultatele pozitive obtinute.Detinatorilor de actiuni comune nu li se vor garanta dividendele care sunt conditionate de obtinerea de profit.Actiunile preferentiale confera o serie de cumpara.Drepturile de atribuire,ca si drepturile de subscriptie se materializeaza intr-un bon/cupon de atribuire.In cazul in care sunt emise actiuni noi,numarul lor se stabileste prin raportarea volumului rezervelor ce se incorporeaza la valoarea nominala a actiunilor.Si in acest caz se calculeaza capitalizarea bursiera inainte si dupa emisiune si se stabileste valoarea unei actiuni dupa incorporare.Diferenta dintre valoarea actiunilor la bursa si noua valoare de dupa emisiune reprezinta valoarea dreptului de atribuire,fiind egala pierderea pe care o sufera actionarii prin emisiunea noilor actiuni.Valoarea teoretica a dreptului de atribuire se stabileste plecand de la determinarea dreptului de subscriptie in care se considera ca pretul de emisiune are valoarea zero.Astfel,formula dreptului de atribuire(Da) este : Da=(N/N+N’)*PPrin distribuirea de actiuni gratuite,situatia bogatiei actionarilor ramane nemodificata,ceea ce se modifica fiind numarul de titluri care face ca bogatia sa fie reprezentata pe un numar mai mare de actiuni.Actionarii spera ca pretul de bursa al actiunilor sa ramana acelasi,ceea ce ar avea ca efect cresterea bogatiei lor.Beneficiile pe o actiune nu se mai diminueaza ca si in cazul dreptului de subscriptie,iar puterea si controlul actionarilor asupra societatii sunt consolidate ca efect al detinerii unui numar mai mare de titluri.Capitalul intreprinderii poate sa fie si micsorat,operatie ce are loc atunci cand aportul actionarilor se diminueaza prin rascumpararea actiunilor sau prin scaderea pierderilor din anii anteriori:operatia de reducere a capitalului prin scaderea pierderilor din anii anteriori este denumita „asanare” financiara.Capitalul social poate fi si amortizat prin rambursarea contravalorii actiunilor cu precizarea ca sumele respective se suporta din rezerve.Sunt de mentionat si micsorarile de capital in numerar,cand actionarii varsa o suma mai mare decat volumul nominal al actiunilor,aparand un excedent care se numeste „prima de emisiune”.Aceasta prima are in principal rolul de a acoperi cheltuielile de emisiune si de a evita lansarea pe piata a unui numar prea mare de actiuni.de asemenea,in cazul fuziunilor,valoarea nominala a actiunilor care sunt transmise actionarilor societatilor incorporate(absorbite) poate fi mai mica decat valoarea reala a contributiilor acestora la capitalul noii societati,diferenta respectiva constituindu-se intr-o „prima de fuziune”.2.Capitaluri imprumutateCapitalurile imprumutate pot fi grupate in 3 mari categorii,in functie de termenul de acordare sau de utilizare:a)imprumuturi pe termen lung;b)imprumuturi pe termen mediu;c)imprumuturi pe termen scurt. D.p.d.v. al gestiunii financiare,aceata clasificare nu poate fi satisfacatoare,impunandu-se gruparea capitalurilor imprumutate,dupa destinatie in : a)capitaluri de imprumut destinate finantarii activelor fixe.b)capitaluri imprumutate cu scopul finantarii partii din activele circulante care nupoate fi acoperita de catre datoriile de exploatare curenta .2.1.Imprumuturile pe termen lung au de obicei o scadenta mai mare de 5 ani ,cele pe termen mediu intre 1-5 ani,iar imprumuturile pe termen scurt nu depasesc 1 an.Primele 2 categorii sunt finantate in special activele imobilizate in timp ce activele circulante sunt finantate indeosebi din credite pe termen scurt.Creditele pe termen lung sunt foarte variate prin natura si obiectul lor.Unele intreprinderi pot face apel la economiile publice prin diverse tipuri de imprumuturi pe termen lung pe baza de titluri.Finantarea pe termen lung mai poate fi asigurata si de organisme publice specializate precum si de banci si de alte institutii financiare.Capitalurile imprumutate peste 5 ani sunt menite sa finanteze elemente cu caracter stabil al patrimoniului.In functie de originea/provenienta sumelor imprumutate,imprumuturile pe termen lung se pot clasifica in :- imprumuturi obligatorii- imprumuturi de la organisme publice specializate- imprumuturi de la stat- imprumuturi de la banciImprumuturile obligatorii -; nevoile de capital pe termen lung ale unei societati pot fi acoperite atat prin emisiuni de actiuni,cat si prin emiterea de obligatiuni care asigura fonduri imprumutate generand si cheltuieli pentru plata dobanzilor de active fixe(utilajele) isi pierd valoarea mai repede decat era prevazut la momentul achizitionarii,trebuie sa fie inlocuite pentru a nu prejudicia societatea in raporturile concurentiale.In acest scop este necesar sa se accelereze cadenta amortizarii cu acordul organelor fiscale.Inlocuirea acestor elemente de activ necesita adesea contractarea de imprumuturi pe durate mai reduse decat cele pe termen lung.Prin urmare creditul pe termen mediu are rolul de a acoperi nevoile financiare determinate de procurarea unor elemente de imobilizari,fiind acordate in principiu pe o durata de 5 ani si cu exceptie pana la 7 ani.In acordarea creditelor pe termen lung si mediu in economia de piata s-au impus anumite reguli financiare care au in vedere urmatoarele : - fondurile imprumutate nu pot depasi fondurile proprii- durata minima a imprumuturilor nu trebuie sa fie mai mica decat durata de folosinta a investitiilor- se impune si precizarea ca rambursarea acestor credite este garantata in special pe seama rentabilitatii viitoare a firmelorCreditului pe termen mediu si lung ii poate fi asimilat si creditul prelungit pe termen scurt,acordat pe baze periodice precum si creditele de leasing(credit de inchiriere sau credit „bail”).Creditul pe termen mediu propriu-zis se acorda de regula de banci sau institutii financiare.Creditul pe termen scurt prelungit se acorda pentru diferite necesitati de exploatare,respectiv vanzari la export,achizitii de materii prime precum si pentru finantarea vanzarilor cu plata in rate.Daca imprumuturile pe termen scurt au o durata de pana la 1 an ,imprumuturile prelungite pot fi acordate pana la 2-3 ani.Aceste credite se datoreaza practic duratelor mai mari ale ciclurilor de fabricatie si de comercializare si sunt destinate finantarii capitalurilor circulante.Creditul sub forma leasingului este operatia prin care o institutie financiara specializata cumpara la cererea unei societati anumite bunuri care ii sunt acordate in folosinta in schimbul platii unei chirii periodice(redeventa).Astfel,societatea nu este proprietarul bunurilor si nu le inregistreaza in contabilitate decat la conturile din afara bilantului.In contractul ce se incheie intre institutie si societate se prevede adesea posibilitatea pentru societate de a cumpara bunul la sfarsitul inchirierii la un pret avantajos care tine seama de ratele platite anterior.Intreprinderile de dimensiuni reduse dar care au o activitate profitabila nu pot recurge la modalitati cum ar fi emisiunea de obligatiuni sau imprumuturi bancare pe termen lung,astfel ca gasesc in leasing un mijloc modern de finantare si dezvoltare,beneficiind si de o durata avantajoasa de creditare.Acest tip de credit poate fi considerat si ca un mijloc suplimentar de finantare in vederea realizarii programului de investitii,in cazul in care toate mijloacele clasice de finantare au fost epuizate.Caracteristicile leasingului sunt : - se incheie pe o perioada determinata care corespunde perioadei de amortizare completa a bunului- la expirarea contractului exista posibilitatea inapoierii bunului catre proprietar sau cumpararea acestuia la o valoare reziduala stabilita prin contract sau exista posibilitatea reinnoirii contractului- d.p.d.v. economic,angajamentele de credit-leasing sunt considerate datorii pe termen mediu si lung- d.p.d.v. financiar,chiar daca este un contract oneros,acest credit prezinta avantajul,in raport cu creditele obisnuite,ca este flexibil in utilizare,oferindu-i intreprinderii posibilitatea de a dispune de capital fix,beneficiind in acelasi timp si de un tratament fiscal favorabil2.3.Capitaluri imprumutate pe termen scurtAceste credite sunt acordate de obicei pe perioade de maxim 1 an si sunt destinate finantarii operatiilor curente de exploatare,facilitand aprovizionarea cu capital circulant si reprezentand componente pe termen scurt a asigurarii echilibrului financiar global al firmei.In structura acestor credite se regasesc : creditele furnizor si diferite creante si credite bancare. -2-- reorientarea altora- cresterea rolului creditelor si dobanzilor in finantarea activitatii economice- aplicarea unor metode corespunzatoare de amortizare a activelor fixe in raport cu specificul acestora- inlaturarea blocajului financiar la nivelul firmei si instituirea unor forme rapide de decontare si de platiFinantele intreprinderii trebuie sa contribuie la consolidarea economiei de piata,a dezvoltarii proprietatii private,la o mai buna gestionare a patrimoniului,asigurarea unui circuit eficient al capitalurilor,la armonizarea tutror intereselor,la promovarea progresului tehnic si la cresterea calitatii produselor in vederea unei participari eficiente la circuitul mondial al bunurilor si valorilor.FUNCTIILE FINANTELOR INTREPRINDERIICa orice subsistem financiar,finantele intreprinderii indeplinesc 2 roluri importante si anume functia de repartitie si functia de control prin intermediul carora se poate adanci si analiza si rolul finantelor.FUNCTIA DE REPARTITIEIn conditiile economiei de piata functia de repartitie are alte valente imprimate de forma de proprietate,autonomia intreprinderii si strategiile dezvoltate.La modul general se poate spune ca functia de repartitie consta in formarea capitalurilor,in alocarea si folosirea lor in scopul realizarii obiectivului ce consta in : productie,comercializare,obtinere de profit,etc.Pe un plan analitic functia de repartitie reflecta colectarea capitalurilor initiale din diferite surse,circuitul si repartizarea acestora pe destinatii,organizarea si constituirea lor,modificarea proportiilor fondurilor,atragerea de noi surse externe.Intrucat constituirea si gestionarea capitalurilor,desfasurarea activitatii economice si obtinerea de rezultate financiare dau nastere unor obligatii banesti,functia de repartitie trebuie sa le includa si pe acestea.Procurarea si dezvoltarea activului economic sau a aparatului de productie necesita existenta unor resurse banesti de finantare.Aceste fonduri proprii si imprumutate se avanseaza si se incorporeaza in elementele de activ trecand prin diferite faze ale circuitului economic,ele intorcandu-se daca actiunea desfasurata este eficienta economic cu un surplus monetar.Astfel,functia de repartitie reflecta atat constituirea capitalurilor sociale cat si a celor destinate cresterii sau satisfacerii altor obiective economice; functia de repartitie se concretizeaza in formarea capitalurilor proprii si imprumutate,in alocarea si folosirea acestora,formarea si repartizarea profitului,restituirea imprumuturilor si achitarea obligatiilor.Prin intermediul functiei de repartitie a finantelor se formeaza si se utilizeaza o gama variata de fonduri pentru satisfacerea nevoilor proprii ale intreprinderii,ale salariatilor si cerintelor sociale.Desi exista diferente de la o intreprindere la alta in ceea ce priveste structura fondurilor se pot identifica elemente comune : in regiile autonome,pe langa capitalurile proprii si imprumutate se mai creaza si o serie de fonduri din profit(fondul de rezerva,fondul de dezvoltare,fondul de actiuni culturale,sportive,fondul pentru1.Ciclul de investitie-amortizarePrin investitii se creaza un capital de productie de la care intreprinderea se asteapta sa contribuie la generarea unor venituri viitoare.Investitia presupune o cheltuiala imediata si de amploare si consta in transferul monedei in active fizice.Odata creat,capitalul fizic incepe sa se deprecieze fizic si moral,iar procedurile,Mecanismele si sistemele de amortizare au drept scop sa evalueze si sa recupereze aceasta depreciere prin adaugarea ei la costurile de productie.Suma de bani imobilizata initial se recupereaza treptat in timp ce valoarea activului inregistrat in bilant se va micsora cu uzura.Drpt urmare,la sfarsitul perioadei de serviciu,va trebui sa existe o echivalenta a fluxurilor care poate fi obtinuta numai daca rezultatele pot acoperi si deprecierea corespunzatoare a activelor.2.Ciclul de exploatareReprezinta ansamblul operatiunilor desfasurate pentru a atinge obiective esentiale.Acest ciclu cuprinde achizitionarea de bunuri/servicii,transformarea acestora in produse finite si comercializarea lor.Procesele de exploatare trebuie sa se deruleze continuu pentru a putea asigura o utilizare optima a factorilor de productie (L si K) si stocurilor.In fazele ciclurilor de exploatare ,K imbraca diferite forme,circuland si transformandu-se permanent.Fluxurilor reale le corespund o serie de fluxuri financiare si un ansamblu de active financiare materializate in creante si datorii.3.Ciclul operatiunilor financiarePriveste operatiunile si procedurile de acordare si luare de imprumuturi si operatiunile de achizitie sau de vanzare a titlurilor de participatie.Toate aceste operatiuni dau nastere la fluxuri financiare,adica la intrari/iesiri de moneda.Intre fluxurile initiale si suma fluxurilor finale nu exista corespondenta datorita dobanzilor achitate de debitor.NOTIUNI PRIVIND CAPITALUL,SURPLUSUL DE MONEDA SI CEREREA DE MONEDACorespunzator celor 3 cicluri,intreprinderea dispune de diferite active care formeaza capitalul economic al firmei.Marimea capitalului economic este data de activul brut al bilantului.Bunurile care formeaza activul brut participa la diferite cicluri financiare si se caracterizeaza prin natura lor si duratele de viata economica.Fluxurile financiare si reale modifica capitalul economic initial,atat ca volum cat si pe structura.In sens financiar,capitalul reprezinta suma de bani adusa de asociati/actionari la care se adauga sumele generate din activitatea proprie si mobilizate in diferite forme ale capitalului economic.Notiunea astfel desemnata este cunoscuta sub numele de capital propriu si se poate determina prin deducerea datoriilor totale din marimea capiatalului economic.Capitalul propriu poate fi schimbat la pretul pietii care este dat de cursul bursier al actiunilor.De aici apare si notiunea de capitalizare bursiera care reprezinta valoarea capitalului propriu comensurata prin mecanismele pietii si nu prin inregistrarile contabile.Capitalizarea bursiera se obtine prin inmultirea numarului de actiuni comune cu cursul sau pretul acestora inregistrat la bursa.Capitalul social este o notiune cu caracter juridic care exprima contributia in numerar a actionarilor la formarea capitalului economic al firmei.Nivelul partilor din capitalul social detinut de fiecare asociat ii da dreptul de a participa la conducerea intreprinderii si la distribuirea rezultatelor.Din ciclurile financiare se creaza un surplus monetar caresunt suficiente,diferenta va putea fi finantata din resursele externe (majorari de capital si datorii pe termen lung).Resursele financiare interne constituite din autofinantare provin din profit si din amortizare,un aspect esential al politicii financiare fiind si accelerarea procesului de recuperare a capitalului fix investit.Accelerarea amortizarii intarzie impozitarea profitului si diminuarea partii impozabile.Cautarea autofinantarii optime indeamna firma sa identifice marja cea mai inalta a beneficiului,cheltuieli cat mai mici si sa distribuie dividende cat mai mici.Locul si rolul capitalurilor proprii in finantarea firmei este destul de neclar.Menirea sa este de a asigura riscul in special la momentul infiintarii firmei.Acest capital sta la baza repartitiei drepturilor asociatilor.Orice majorare de capital propriu se loveste de consecintele unui triplu efect : diluarea capitalului,diluarea rezultatelor si diluarea controlului.Aceste efcte fac ca majorarea de capital sa reprezinte cel mai adesea o finantare reziduala,limitand rolul in dezvoltarea firmei.Astfel firmele sunt tentate sa apeleze la imprumuturi,aparand un cost de indatorare.Acesta creste pe masura sporirii volumului de credite iar capacitatea de a imprumuta depinde de conditiile pastrarii unui echilibru.Firma trebuie sa dispuna de capital de rambursare la scadenta.GESTIUNEA FINANCIARAGestiunea finaciara poate fi definita ca un ansamblu de activitati care concura la realizarea si ajustarea fluxului financiar si a fondurilor precum si la buna administrare a resurselor financiare ale firmei.In plan analitic,gestiunea financiara poate fi definita ca o functie a firmei care are drept scopuri esentiale urmatoarele : - de a asigura constant firma cu fondurile necesare exploatarii.- de a controla buna utilizare a fondurilor si rentabilitatii operatiunilor pentru care sunt afectate aceste fonduri.Domeniul gestiunii este foarte intins.Mentinerea echilibrului fluxurilor financiare si a unui nivel minim al rentabilitatii utilizarii fondurilor reprezinta obiectivul gestiunii.echilibrul financiar este influentat de independenta sau autonomia firmei.Starea de echilibru poate fi denumita in sens restrans lichifitate.Altfel spus,lichiditatea reprezinta un alt obiectiv al gestiunii.Mentinerea lichiditatii depinde de marimea surplusului bugetar care este generat de o renatbilitate corespunzatoare.Lipsa de rentabilitate,sau o rentabilitate insuficienta pun in pericol lichiditatea.Lichiditatea si rentabilitatea sunt elemente ce definesc politica generala a firmei.Gestiunea are scopuri multiple : obsinerea profitului,cresterea economica a firmei,Aceste scopuri pot fi sintetizate astfel : - asigurarea echilibrului financiar si al lichiditatii;- asigurarea rentabilitatii;- cresterea activului si patrimoniului;- asigurarea flexibilitatii firmei;Scopurile gestiunii se pot controla cu mai multi indicatori,precum :a.nivelul fondului de rulmentb.coeficientul de indatorarec.rentabilitatea economica corelata cu efectul de „parghie financiara”d.ratele de crestere a cifrei de afaceri,a valorii adaugate,etc.Gestiunea financiara se inscrie intr-un sistem de previziune si control pentru a asigura conducerea relatiilor cu mediul inconjurator.De aceea se elaboreaza planuri strategice care reflecta resursele financiare si utilizarile acestora.Controlul presupune urmatoarele : sa masoare diferenta dintreprivilegii,cum sunt stabilirea nivelului dividendelor in momentul emiterii actiunilor,posibilitatea ulterioara de convertire a acestora in actiuni comune,rascumpararea prioritara de catre societate a acestor actiuni,dreptul prioritar la rascumpararea capitalului in caz de lichidare a societatii.Pe parcursul activitatii societatii se pot emite actiuni noi,in vederea sporirii capitalului social,cu mentiunea ca aceste actiuni le confera posesorilor aceleasi drepturi ca in cazul actiunilor vechi.Vechii actionari au un drept preferential la subscriere,atunci cand se procedeaza la cresterea capitalului social.Capitalul suplimentar va fi egal cu numarul actiunilor deinmulti
t cu pretul(valoarea) de emisiune.Pretul emisiunii este de obicei inferior actiunilor la bursa pentru a se asigura ca vor exista suficienti subscriitori pentru emisiunea respectiva.Daca pretul emisiunii este mai mare decat pretul actiunilor la bursa,acestea ar fi neatragatoare pentru posibilii cumparatori.b)Contributia statului,a colectivitatii locale sau ale unor organe specializate.Statul si unele colectivitati publice pot acorda societatii in anumite situatii subventii sau prime nerambursabile.Subventiile pot fi : de echipament si de exploatare,cu precizarea ca cele de echipament se inscriu in bilant constituind fonduri proprii,iar cele de exploatare se inscriu in contul 121,reprezentand incasari.Unele institutii sau organizatii specializate pot furniza fonduri proprii cu titlu temporar sau permanent.Poate fi vorba de o participatie de capital care urmareste o rentabilitate ridicata sau poate fi o operatiune care isi propune sprijinirea unor intreprinderi aflate in dificultate.Bancile de afaceri sau de investitii pot aduce fonduri proprii pentru dezvoltarea intreprinderii.Obiectivul lor este ca intreprinderea sa cunoasca o dezvoltare si o rentabilitate care sa-i permita sa tranzactioneze actiuni la bursa,dupa un anumit interval.Astfel banca poate sa-si retraga fondurile imobilizate.1.2.Contributii sau surse interneContributiile interne se formeaza din resursele care se degaja din propria activitate pe care o desfasoara firma.Astfel,se inregistreaza un proces de autofinantare cu importanta deosebita asupra structurii financiare si a capitalului de a atrage fonduri pentru firma respectiva.Pentru desfasurarea activitatii firma face o serie de cheltuieli,obtinand concomitent niste incasari din vanzarea produselor executate,precum si din venituri financiare (dobanzi,titluri de participare,venituri din lichidarea unor active,etc.).Cheltuielile se refera la sarcinile curente ale exploatarii(materii prime,salarii,impozite,etc.) precum si cheltuieli financiare si cheltuieli exceptionale.Diferenta dintre incasari si cheltuieli (fara amortizare) va capata destinatii diferite (impozitul pe profit,dividende,participarea salariatilor la profit).Partea ramasa se va aloca societatii,mai exact se formeaza fondul de amortizare a provizioanelor si rezervele.Sursele cuvenite intreprinderii si pastrate de catre aceasta,formeaza autofinantarea totala (globala sau bruta) care e alcatuita din autofinantarea de mentinere si Error! Not a valid link. neta.a)Autofinantarea de mentinere se refera la acele sume puse in asteptare urmand ca din ele sa fie efectuate in viitor cheltuieli prin care se va pastra nivelul atins al patrimoniului net.Intre sursele de constituire a autofinantarii de mentinere,ponderea principala o detin amortizarile normale care corespund pierderii reale de evaluare a imobilizarilor,alaturi de amortizarile cu caracter special si de provizioane,in special cele constituite pentru acoperirea cresterilor de preturi.b)Autofinantarea neta este constituita ca parte a autofinantarii brute care depaseste necesarul cerut de refacere a capitalurilor imobilizate si uzate integral si care au ca efect o crestere a patrimoniului si o crestere a avutiei actionarilor.Autofinantarea neta se constituie in principal din profitul constituit pentru rezerve,adica din acele beneficii care raman dupa deducerea impozitului,a dividendelor,a stimulentelor salariale.O alta sursa a acestei autofinantari este si partea din fondul de amortizare care depaseste deprecierea reala a capitalurilor imobilizate.Alaturi de notiunea de autofinantare se mai utilizeaza si notiunea de CASH-;FLOW care este foarte apropiata de prima,cu diferenta ca autofinantarea bruta nu cuprinde profitul distribuit actionarilor si eventual salariatilor sub forma de.aferente si pentru rambursarea ratelor scadente.Imprumuturile pe baza de obligatiuni sunt o forma speciala a creditului pe termen lung fiind caracterizate de lansarea publica a unor titluri negociabile.Fiecare obligatiune reprezinta o fractiune a datoriilor pe termen mediu si lung ale unei intreprinderi.Obligatiunile sunt caracterizate de urmatoarele elemente : - valoarea nominala in functie de care se stabileste dobanda- o rata a dobanzii nominala care este aplicata la valoarea nominala a obligatiunii pentru a determina suma cuponului ce trebuie platita- pretul de emisiune este de obicei mai mic decat valoarea nominala,diferenta constituind o prima de emisiune- pretul de rambursare poate fi mai mare ca valoarea nominala,diferenta reprezentand o „prima de rambursare”- intreprinderea poate ajunge de a primi o suma mai mica decat cea pentru care isi angajeaza raspunderea si la care calculeaza dobanda si ramburseaza o suma mai mare decat valoarea nominala- durata imprumutului se stabileste prin contract insa durata de viata economica a fiecarei obligatiuni nu este precizata in principal datorita faptului ca de cele mai multe ori rambursarea are loc prin tragere la sorti- obligatiunile sunt titluri care pot fi cotate la bursa,societatea emitenta poata sa-si reduca datoria prin rascumpararea la bursa a obligatiunilor la un pret ce poate fi inferior valorii de rambursare- spre deosebire de actionari care sunt coproprietari ai firmei,posesorii obligatiunilor poseda numai drept de creanta asupra societatii- succesul unui imprumut pe baza de obligatiuni depinde de factori cum sunt ce referitori la conjuctura economica,randamentul si durata imprumutului precum si notorietatea firmei- posesorul de economii care-si plaseaza banii in titluri ale unor intreprinderi mariintampina riscuri relativ reduse la care se adauga si avantajul lichiditatii sporite,in comparatie cu investitorii in capitalul unor intreprinderi mici si mijlocii - I.M.M.-urile care doresc sa contracteze un imprumut pe termen lung se pot adresa numai bancilor sau institutiilor financiare specializate spre deosebire de intreprinderile mari care pot ocoli circuitul bancar prin acordarea unor imprumuturi reciproce sau prin apelarea la economiile publice pe baza de instrumente de credit titularizate- daca persoanele care au acordat imprumuturi pe baza de obligatiuni vor sa-si rascumpere banii inainte de scadenta se poate face apel la piata bursiera primind un pret care difera atat fata de valoarea nominala cat si fata de valoarea de rambursare- obligatiunile nu confera posesorilor nici o putere decizionala- o obligatiune mai este definita prin valoarea de emisiune,plata dobanzilor,calendarul de amortizare sau de rambursare si pretul de rambursareIn practica economiei de piata se pot utiliza mai multe tipuri de obligatiuni : 1)obligatiuni simple(clasice) In situatia in care societatea procedeaza la emisiunea unui imprumut pe baza de obligatiuni,ea remite fiecarui creditor un numar de titluri corespunzator sumei angajate.Imprumuturile se adreseaza populatiei,societatilor si institutiilor financiare si de credit,astfel ca marile unitati economice au avantajul de a avea o baza foarte larga decreditare putand negocia conditii mult mai favorabile de imprumut.Dobanda in procente se poate calcula prin raportarea cuponului/a venitului anual la -3-- recalificare,fondul de cointeresare si premiere,etc.)- in societatile comerciale structura fondurilor este asemanatoare cu cea a regiilor autonome,aparand diferente in ceea ce priveste modul de procurare si de repartizare a rezultatelor nete;isi pot procura capital prin vanzarea de actinui,aporturi noi;la societatile comerciale repartizarea rezultatului intre asociati/actionari se face in functie de ponderea pe care o detine fiecare.- regiile si societatile comerciale cu capital de stat pot beneficia si de subventii,alocatii de la stat pentru acoperirea unor diferente de pret sau unor costuri mari de exploatare;de aici provin particularitatile cu privire la modul de repartizare al rezultatului in unitatile de stat.- societatile comerciale varsa la buget impozitul pe profit iar profitul net in mare parte le revine actionarilor intre care se poate afla si statul.- inlocuirea si sporirea capitalului economic la o societate comerciala existenta se poate realiza din resurse interne cum sunt prelevarile din profit- la societatile de dimensiuni mijlocii si mari,atragerea de surse externe poate fi facuta prin constituirea de noi actiuni sau obligatinuni.- I.M.M.-urile isi formeaza fondurile prin aporturi personale din beneficiu precum si din surse atrase imprumutate.Functia de repartitie a fondurilor vizeaza fluxurile financiare de intrari si iesiri determinate de derularea principalelor operatiuni economice si financiare care afecteaza patrimoniul unitatii.FUNCTIA DE CONTROLIn economia de piata centrul de greutate al functei de control se desfasoara la nivelul celulelor de baza ale economiei,efectuandu-se descentralizat.Funcsia de control are 2 laturi : una constatativa si una corectiva care se intrepatrund in procesul managerial.Functia de control nu trebuie sa se rezume doar la latura constatativa,principala sa menire e sa contribuie prin actiuni de prevenire si de corectare la optimizarea activitatii.Controlul activitatii prin intermediul finantelor necesita crearea unui cadru organizatoric ce sa actioneze unitar in vederea prevenirii abaterilor si cresterii rentabilitatii.Promovarea economiei de piata,cresterea autonomiei intreprinderii si privatizarea au schimbat obiectul,sfera de cuprindere,executantii controlului fiscal si financiar precum si obiectivele urmarite de acest control.Un factor esential pentru desfasurarea efectiva a activitatii de control este reprezentata de structura actionariatului,respectiv de persoana care detine pachetul majoritar(de control).Functia de control are o sfera larga in circuitul economic,toti indicatorii realizati din programele economice si din bugetul de venituri si cheltuieli ceea ce impune si organizarea unei evidente sistematice,corecte si reale,tehnico-operativa,statistica si contabila.Controlul trebuie organizat astfel incat sa constituie un instrument de prevenire si lichidare a cauzelor care conduc la o risipa si proasta administrare a patrimoniului,la asigurarea unui regim sever de economisire,sa asigure aplicarea unor masuri de prevenire si identificare a factorilor cu actiune perturbatoare,sa contribuie la incasarea la timp asporeste suma de bani angajata initial.Acest surplus provine din excedentul pretului de vanzare asupra costului total de productie si comercializare.In acelasi timp amortizarea permite inregistrarea unui cost de productie care nu atrage nici o cheltuiala.Astfel surplusul monetar poate proveni atat din profitul aferent activitatii de productie si comercializare cat si suma amortizarii.Constituirea activelor care compun capitalul economic necesita imobilizarea unor sume de bani iar cererea de moneda depinde in primul rand de volumul activitatii.Totusi,necesarul de moneda este mai mic decat suma activului brut deoarece pentru acoperirea acestuia poate fi folosit si creditul comercial precum si pasivele stabile care apar din relatiile cu diferite bugete ale statului ca si alte elemente asimilate relatiilor de incasari si plati cu mediul extern firmei.Necesarul de finantare va fi acoperit in primul rand din surplusul monetar acumulat iar diferenta va fi atrasa din surse externe.Necesarul de finantare externa reprezinta cererea de moneda a firmei fata de terti,cerere care poate fi acoperita prin contractarea de imprumuturi pe termen scurt,mediu si lung,precum si prin apelul la asociati/actionari.Din analiza acestor aspecte ies in evidenta 2 probleme fundamentale ale desfasurarii activitatii economico-financiare ale fiecarei firme : a)necesitatea echilibrarii ansamblului de fluxuri referitoare la intrarile si iesirile de numerarb)necesitatea obtinerii unei anumite rentabilitati a fondurilor angajate.Situatia de echilibru care-i permite intreprinderii sa asigure plata datoriilor reprezinta de fapt nivelul solvabilitatii si lichiditatii firmei de care depind autonomia si chiar existenta acesteia.In plus,pe langa necesitatea asigurarii echilibrului financiar,orice decizie privind atragerea si utilizarea fondurilor trebuie sa indeplineasca criteriul de eficienta si rentabilitate.METODE DE FORMARE A CAPITALURILOR FIRMEIPrincipalele metode de constituire a fondurilor necesare sunt : - metoda aporturilor in bani si natura- metoda autofinantarii- metoda creditarii- metoda finantarii bugetare1.Aportul presupune angajarea de catre proprietarii asociati a unor capitaluri in bani sau in natura in scopul crearii sau dezvoltarii intreprinderii.Aceasta metoda poate fi folosita la infiintarea firmei sau cu ocazia majorarii de capital.Atunci cand intreprinderea este organizata ca societate,ea poate emite actiuni in contul aporturilor actionarilor.Aceasta metoda genereaza formarea fondurilor proprii.2.Metoda autofinantarii da nastere la fonduri proprii si presupune retinerea unei parti din rezultatele nete care se degaja din activitatea lor.Aplicarea pe scara larga a acestei metode este conditionata mai ales de capacitatea firmei de a realiza un profit cat mai ridicat.Tot pentru acoperirea nevoilor de autofinantare se poate folosi si o parte din surplusul monetar care apare sub forma amortismentului inregistrat ca urmare a uzurii capitalului fix.Desi este o metoda de baza in constituirea fondurilor firmei,ea nu este mereu si suficienta,sau foarte eficienta,fiind necesara utilizarea sa alaturi de alte metode de finantare.Autofinantarea poate fi imediata sau amanata,de mentinere sau de expansiune,ultimele doua fiind autofinantarea totala.In unele tari occidentale autofinantarea totala la care se adauga partea din profit destinata remunerarii asociatilor se numeste de CASH FLOW.In aceste tari se calculeaza o rata financiara a- interne nu previziuni si realizari;- diagnosticarea simptomelor firmei (greutatile financiare si eventualele amenintari interne/externe);- sa indice decizii colective ce au consecinte financiare directe;- sa revizuiasca si sa modifice obiectivele si previziunile initiale;Rezulta ca gestiunea finaciara are un domeniu foarte larg,impunand rezolvarea a 2 probleme esentiale : echilibrarea ansamblului de fluxuri financiare (incasari si plati) si Rentabilitatea folosirii fondurilor astfel incat sa asigure atat remunerarea surselor cat si dezvoltarea firmei.FUNCTIA FINANCIARA A INTREPRINDERII SI PRINCIPII DE ORGANIZARE A ACTIVITATII FINANCIAREFunctia financiara rezulta din convergenta unor factori de ordin teoretic si practic.Dezvoltarea tehnicilor manageriale si a teoriei financiare a permis depasirea cadrului contabil si juridic traditional.In prezent functia financiara dispune de o doctrina coerenta,iar politica financiara se sprijina pe concepte specifice.Dezvoltarea firmelor a impus mobilizarea unor capitaluri foarte mari,iar diminuarea lichiditatii ridica probleme legate de asigurarea necesarului de lichiditati si de gestiune optima a trezoreriei.Rolul trezoreriei iese tot mai mult in evidenta in perioadele de slabire a pietei financiare,de reducere a autofinantarii,de limitare a creditelor,etc.Analiza contabila traditionala este completata pe baza tablourilor de finantare,document operativ de informare,ce a devenit obligatoriu in tarile avansate.Functia financiara este integrata in cea de conducere generala,cele mai multe informatii fiind furnizate de sistemul informational contabil.Finantele firmei raman strans legate de cadrul juridic in care se inscriu relatiile cu mediul exterior.Functia financiara are un rol operational,un rol functional si unul politic.Rolul operational implica luarea unor decizii cu privire la colectarea capitalurilor.Acest rol vizeaza asigurarea fluxurilor financiare in stransa legatura cu mediul inconjurator.Cuprinde incasarea creantelor si plata furnizorilor,gestiunea trezoreriei si negocierea creditelor bancare.Rolul functional consta in participarea la tratarea informatiilor necesare gestiunii si acordarea de asistenta celorlalte functii ale firmei.Rolul politic consta in integrarea constrangerilor si a restrictiilor externe careinfluenteaza activitatea firmei si de care depinde autonomia acesteia.In mod sintetic,activitatea firmei poate fi redata prin urmatoarele functii : 1.functia de productie2.functia de comercializare3.functia financiaraAceste 3 functii asigura legaturile materiale si financiare cu mediul extern.Functia financiara implica efectuarea a doua categorii de activitati : activitati cu efecte directe asupra capitalurilor(emitere de actiuni si obligatiuni,contractarea si rambursarea creditelor,etc.),activitati cu efecte indirecte asupra capitalului (lucrari de contabilitate,analiza si control) care au insa un rol important in conducerea firmei definind cadrul de actiune al tuturor celorlalte functii ale firmei.Delimitarea acestor categorii de activitati reprezinta un principiu al organizarii firmei care impune existenta a doua resorturi financiare : unul de trezorerie si unul de analiza si control.Aceasta structurare se impune a fi realizata in intreprinderile mijlocii si mari.Alt principiu de organizare consta in demarcarea lucrarilor de previziune si a celor de executie,ceea ce presupune ca aceste categorii de activitati sa se desfasoare in compartimente diferite.O sarcina a functiei financiare consta in apararea patrimoniului,ceea ce presupune o anumita diviziune a muncii intre compartimente si posturi,astfel incat o persoana sa nu detina controlul complet asupra unei tranzactii oarecare.Pot interveni aici numeroase exemple : - conturile trebuie verificate de catre alteparticipare la profitAstfel CASH-FLOW-ul reprezinta o autofinantare bruta inainte de repartizarea profitului pe destinatiile mentionate.Autofinantarea prezinta pentru firma aflata intr-o economie de piata o serie de avantaje : mijloc sigur de finantare,libera actiune a firmei (independenta acesteia).1.3.Majorarea capitalului propriu si drepturile de subscriere si de atribuire ale actionarilor sau asociatilorIn evolutia oricarei firme pot aparea momente in care se impune expansiunea economica prin realizarea unor investitii noi sau este necesara acordarea unor garantii suplimentare creditelor pentru finantarea unor activitati de expansiune.In aceste conditii intreprinderea poate solicita de la actionarii sai existenti sau de la alte persoane noi contributii sau aporturi in vederea majorarii capitalului.Majorarea capitalului poate imbraca mai multe forme : - aporturi noi in numerar si natura- incorporarea de rezerve- convertirea datoriilor intreprinderii- fuziunea sau absorbtiaMajorarea de capital prin emisiunea de noi actiuni poate fi facuta simultan cu majorarea prin incorporarea rezervelor.Dintre toate aceste forme de majorare a capitalului se considera ca numai cea referitoare la noi aporturi in numerar poate fi considerata ca o operatiune de finantare directa.Aportul in natura,fuziunea sau absorbtia pot fi considerate operatiuni indirecte de finantare.Nici convertirea datoriilor fata de creditori sau furnizori nu este tratata ca o operatiune de finantare propriu-zisa avand ca efect doar modificarea structurii financiare a intreprinderii,respectiv modificarea structurii pasivului bilantier prin transformarea unei parti din datoriile totale in capital neexigibil.Majorarea de capital prin noi aporturi in numerar poate fi realizata prin doua solutii de tehnica financiara.- Prima vizeaza un aport suplimentar numai de la actionarii vechi care se calculeaza prin raportul existent intre cresterea de capital si numarul de actiuni existente,asistand in acest caz la ocrestere a valorii nominale a actiunii.Valoarea nominala noua este egala cu valoarea nominala veche + aportul generat de operatiunea respectiva.Solutia este greu de realizat in practica deoarece nu toti actionarii sunt de acord sa contribuie la noua majorare de capital.- A doua solutie vizeaza emiterea de actiuni noi atat catre vechii actionari cat si eventual catre noi investitori.Aceasta situatie este mai intalnita in practica si presupune fixarea unui pret de emisiune,protectia vechilor actionari si plasarea noilor actionari.Emisiunea de noi actiuni are efecte directe si imediate asupra diluarii controlului asupra societatii exercitat de vechii actionari.Pentru a-si procura capital pe aceasta cale,societatea va trebui sa-si execute un numar de actiuni noi (N’) egal cu raportul dintre cresterea de capital si pretul de emisiune.Capitalizarea bursiera,inainte de aceasta operatie era egala cu numarul vechi de actiuni (N) deinmultit cu cursul acestor actiuni :CBDupa efectuarea lansarii noii emisiuni,capitalizarea bursiera devine : CBIn aceste conditii,valoarea unei actiuni va deveni : valoarea nominala si deinmultit cu 100.2)obligatiuni indexateSunt denumite astfel pentru ca pretul de rambursare si/sau dobanda variaza in conformitate cu un indice stabilit apriori.Astfel obligatiunile pot fi indexate cu un indice special care are legatura directa cu activitatea societatii (cifra de afaceri,pretul produselor,valoarea adaugata si uneori profitul).Aceste obligatiuni sunt avantajoase pentru creditori deoarece societate in cazul unei activitati economice favorabile,intampina si un serviciu crescut al datoriei.3)obligatiuni participanteAceste obligatiuni sunt o varianta a obligatiunilor indexate caracterizate prin aceea ca dau dreptul la o dobanda fixa+o dobanda suplimentara indexata in functie de evolutia profiturilor societatii.4)obligatiuni convertibile in actiuniSe caracterizeaza prin dreptul pe care-l ofera detinatorilor de a-si transforma creantele dupa un termen in actiuni la libera optiune a creditorilor.Decizia se manifesta intr-o anumita perioada,dupa care convertibilitatea nu mai e posibila.Detinatorii acestui tip de obligatiuni sunt avantajati prin aceea ca au garantia rambursarii minimale(la valoarea nominala) insotita si de posibilitatea de a obtine un castig suplimentar important pentru ca valoarea reala a acestor obligatiuni urmareste indeaproape valoarea actiunilor si poate atinge niveluri mult mai mari.Obligatiunea convertibila este preferabila celei clasice,in special datorita posibilitatii de a se beneficia de cresterea reala a volumului si a eficientei activitatii.Ea este preferabila chiar si actiunilor deoarece ofera siguranta fata de o eventuala scadere a cursului actiunilor,iar daca nu se procedeaza la convertirea ei in actiuni ramane un instrument generator de venituri anuale constante.Emitentul obligatiunilor convertibile poate oferi o dobanda mai mica fata de obligatiunile clasice.Pentru societati emiterea de obligatiuni convertibile constituie de fapt o amanare a majorarii de capital si o ocolire a apelarii la majorarea clasica prin noi emisiuni de actiuni.5)imprumuturi obligatorii grupate/colectiveAsemenea imprumuturi pot fi acordate de catre unele institutii financiare create special in folosul unui anumit grup de intreprinderi.Institutiile financiare le permit in special I.M.M.-urilor sa intre pe piata financiara si sa obtina conditii favorabile de imprumut.6)euro-obligatiunileImprumuturile internationale iau in mare masura forma euro-obligatiunilor,adica a titlurilor plasate in afara granitelor tarii si in valutele altor tari.Asemenea imprumuturi sunt accesibile numai marilor corporatii si firmelor multinationale si nu difera de obligatiunile simple/clasice sau uneori de obligatiunile indexate.Plasarea euro-obligatiunilor se face prin intermediul unor uniuni sau grupuri bancare internationale,obligatiile putand fi cumparate de catre diversi investitori care nu domiciliaza neaparat in statul pe pietele caruia sunt lansate titlurile.Din considerente de echilibrare a balantelor de plati externe,marile intreprinderi sunt incurajate sa se imprumute de pe pietele europene.Imprumuturi de la organisme publice specializateRecursul la aceste institutii financiare se face ca urmare a dificultatilor pe care le intampina unele societati in apelarea la pietele financiare traditionale si prin modalitatile mentionate anterior.Institutiile financiare respective intervin direct pe pietele financiare,permitand obtinerea indirecta a societatii capitalurile de imprumut pe termen lung.Imprumuturi de la statReprezinta interventii financiare ale statului menite sa acopere diferenta cu care se confrunta intreprinderile de interes national in procurarea capitalurilor de pe piata financiara si au rolul de a favoriza dezvoltarea anumitor ramuri si sectoare ale economiei.Imprumuturile de la banciBancile intervin la randul lor sub diferite in asigurarea necesarului de capitaluri pe termen lung necesare activitatii societatii.2.2.Imprumuturi pe termen mediuPentru asigurarea echilibrului financiar al activitatii,intreprinderile trebuie sa coreleze termenele de exigibilitate a datoriilor cu termenele la care isi recupereaza creantele fata de clienti,precum si in functie de alte elemente ca durata de amortizare a imobilizarilor (ne)corporale. -4-plata obligatiilor,la finantarea rationala a cheltuielilor,la identificarea si mobilizarea resurselor interne,la cresterea veniturilor si rentabilitatii.Inlaturarea aspectelor necorespunzatoare,reperarea prejudiciilor intra tot in cadrul functiei de control.Controlul se poate realiza prin intermediul diferitilor parametrii economico-financiari,cum sunt : preturile,costul,profitul,impozitul,credite,etc. si poate fi d.p.d.v. al momentului efectuarii sale un control preventiv,un control concomitent si control postoperativ.Functia de control este exercitata prin departamente si persoane care difera de la o societate la alta in functie de forma de proprietate.Principala forma a controlului financiar la nivelul verigilor autonome detinatoare de capital este controlul financiar propriu(control de gestiune).La regiile autonome si societatile comerciale,in functie de specificul organizarii interne si de ierarhizarea acesteia organismele prin care se face controlul de gestiune pot fi : contabilul-sef,departamentul de control financiar intern(C.F.I.),comisiile de cenzori sau alte persoane/organisme prevazute in statut.Controlul activitatii de administrare sau de gospodarire al patrimoniului trebuie sa vizeze in principal urmatoarele obiective : respectarea regulilor generale,finaciar-contabile si fiscale,asigurarea utilizarii eficiente a capitalurilor si fondurilor,identificarea resurselor interne,urmarirea si asigurarea eficientei in fundamentarea programelor de productie,de investitii,prevenirea si recuperarea prejudiciilor,tragerea la raspundere a celor ce incalca disciplina economico-financiara.Intreprinderile pot atrage in efectuarea controlului si unele persoane sau organisme externe specializate care pot analiza unele domenii sau intreaga activitate.Activitatea intreprinderii poate fi analizata si de banci,in special : gradul de lichiditate;nivelul rentabilitatii;respectarea regimului decontarilor;volumul creditelor acordate,destinatia si modalitatile de garantare;capacitatea de plata la timp a dobanzii si ratelor scadente.Activitatea intreprinderii poate fi controlata si de organe financiare de stat (Ministerul Finantelor,Directia Finantelor Publice,Garda Financiara) care urmaresc si verifica modul de fundamentare si plata la timp a impozitelor si taxelor si a altor obligatii,respectarea normelor de intocmire a bilantelor ca si verificarea de fond a activitatii economico-financiare a regiilor autonome si a societatilor comerciale cu capital majoritar de stat.MECANISME,FLUXURI SI CICLURI FINANCIAREPrin mecanisme financiare ale intreprinderii se inteleg metodele,parghiile,instrumentele si procedurile de formare si gestionare a capitalurilor.Ele au o importanta deosebita in organizarea si conducerea activitatii financiare si sunt puse in miscare prin tehnici specifice ce sunt utilizate in procesele de creare si derulare a fluxurilor si ciclurilor financiare,in constituirea si utilizarea surplusurilor,in acoperirea necesarului global de finantare.Mecanismele financiare sunt foarte numeroase,dintre care : - Mecanismele formarii si utilizarii fondurilor proprii.- Mecanismele privind autofinantare,creditare- Mecanismul amortizarii mijloacelor fixe- Mecanismele ciclurilor de investitie si exploatare- Mecanismele relatiilor cu bugetul statuluicash flow-ului ca raport intre acesta si cifra de afaceri,rata ce permite sa se aprecieze in ce masura vanzarile genereaza sume destinate mentinerii potentialului firmei,expansiunii acesteia si recompensarii contributiei asociatilor.Cu cat nivelul acestei rate este mai mare,cu atat capitalul de autofinantare va fi mai ridicat..Cash flow(marja bruta de autofinantare) cuprinde : beneficiul net,amortizarea si unele provizioane.Avantajele autofinantarii se pot concretiza astfel :- cresterea cointeresarii firmei in obtinerea de rezultate superioare- identificarea si mobilizarea resurselor interne- folosirea rationala a resurselor- subordonarea dezvoltarii intreprinderii fata de rezultatele activitatii proprii- reprezinta un mijloc sigur de acoperire financiara a necesitatilor intreprinderii- protejeaza libertatea de actiune a firmei,asigurandu-i autonomia in gestionarea activitatilor sale economico-financiare3.Metoda creditarii este acea metoda prin care se creaza fondurile imprumutate.Aceste fonduri au caracter restituibil si sunt purtatoare de dobanda.Debitorul,pentru a putea rambursa ratele scadente si dobanzile aferente,va trebui sa sporeasca rulajul financiar,sa incerce reducerea perioadei pentru care foloseste fondurile si sa foloseasca un volum mai rational de resurse imprumutate.Toate acestea deoarece fondurile imprumutate pot conduce si la crearea unei dependente financiare fata de creditori care le pot impune firmelor debitoare modul de utilizare a resurselor imprumutate si pot controla activitatea economico-financiara a datornicilor pentru a-si asigura recuperarea sumelor imprumutate.Un rol important in economia de piata il au obligatiunile care au un regim special de lansare si de utilizare.Referitor la credite se impune nu eliminarea acestora,ci identificarea acelei structuri optime a capitalului total utilizat,menita sa conduca la minimizarea costurilor de finantare a activitatii.4.Finantarea bugetara se utilizeaza de obicei in cazul regiilor autonome si societatilor comerciale cu capital de stat,in special la inceputul activitatii acestora prin dotarea cu active fixe si circulante,dar si pe parcursul activitatii,atunci cand apar unele nevoi de finantare care nu pot fi acoperite prin resurse proprii.In conditiile aplicarii unui sistem prea extins de finantare de la bugetul statului,se pot genera consecinte negative care constau in scaderea interesului intreprinderii respective pentru desfasurarea unei activitati rentabile si in cresterea dependentei fata de fondurile primite de la stat.Folosirea unei metode sau a alteia de finantare reprezinta o problema de politica financiara a fiecarei firme si a statului care trebuie sa tina seama de conditiile concrete,precum si de dezavantajele fiecarei metode.In plus,trebuie luate in considerare aspecte precum :- necesitatea asigurarii la momentul oportun a capitalurilo

Colt dreapta
Creeaza cont
Comentarii:

Nu ai gasit ce cautai? Crezi ca ceva ne lipseste? Lasa-ti comentariul si incercam sa te ajutam.
Esti satisfacut de calitarea acestui document, eseu, cometariu? Apreciem aprecierile voastre.

Nume (obligatoriu):

Email (obligatoriu, nu va fi publicat):

Site URL (optional):


Comentariile tale: (NO HTML)


Noteaza documentul:
In prezent fisierul este notat cu: ? (media unui numar de ? de note primite).

2345678910

 
Copyright© 2005 - 2024 | Trimite document | Harta site | Adauga in favorite
Colt dreapta