Capitolul I. e2x18xh
BURSA. CONTRACTE BURSIERE

1.1. ISTORICUL BURSELOR DE MARFURI

Aparitia si formarea burselor de marfuri este rezultatul unui proces evolutiv firesc care a inceput in urma cu aproximativ 2000 de ani in Grecia si Roma Antica si continua si astazi. Daca ar fi sa alegem oricare din produsele tranzactionate azi la bursa si am incerca sa-i traversam evolutia pe piata de-a lungul istoriei, am gasi ca acesta a trecut prin cinci faze distincte: oferirea ca dar, schimbul de marfa (barter), contractul cu plata si livrare imediata (spot), contractul cu plata si livrare ulterioara stabilirii pretului (forward) si contractul la termen (futures si options).
Darul si schimbul de marfa dateaza de la inceputul civilizatiei. A treia faza, contractul spot, poate fi considerata ca adevaratul inceput al pietelor de marfa organizate.
Pana in anul 1600 comertul in Europa si Asia nu a fost destul de intens pentru a permite sustinerea activitatii comerciantilor locali sau a pietelor locale. Periodic, targurile serveau ca piete de desfacere pentru arii geografice intinse. Aceste targuri au fost organizate la inceput de comerciantii ambulanti care schimbau marfurile lor locale pe marfuri exotice aduse din tinuturi indepartate. Banii erau putini si majoritatea tranzactiilor se faceau prin simplu schimb. Acest tip de targ era des organizat in Grecia Antica, in timpul Imperiului Roman, dar si in China.
Treptat, a aparut o retea de targuri specializate si bine organizate. Existau reguli precise care stabileau unde, cand si cum pot vinde comerciantii, in functie de tipul de marfa oferit. S-a introdus interdictia contractarii in afara acestor targuri, pentru a preveni acumularea unei cantitati mari de marfa care ar fi permis ulterior controlul pretului.
Cu timpul, s-au constituit asociatii de comert care reprezentau interesele noii clase de comercianti. Disputele din afaceri erau solutionate in tribunale special infiintate, prin aplicarea codului comerciantului.
Odata cu cresterea numarului de tranzactii s-a introdus ca mijloc de schimb „scrisoarea de targ". Aceste scrisori permiteau amanarea platii unei marfi, deci o extindere a creditului. Comerciantii aveau posibilitatea sa circule din targ in targ regland platile prin anularea debitelor sau creditelor cu scrisori de targ, platind la sfarsit eventualele datorii ramase, in bani. Asa a aparut piata spot (cash). Adesea, comerciantii prezentau esantioane din marfa lor, urmand ca plata - in bani sau cu scrisoare - sa se faca numai atunci cand titlul trecea la cumparator.
Se considera ca radacinile comertului la termen se afla in sistemul de targuri medievale japoneze, care a permis Japoniei sa dezvolte si sa organizeze piata la termen incepand cu anul 1697, cu aproape un secol si jumatate inaintea Statelor Unite ale Americii.
Denumirea de „bursa" provine de la orasul Bruges, unde aceste adunari se tineau la Hotel des Bourses, numit asa dupa un senior din vechea si nobila familie van den Boursen care il construise si pe al carui frontispiciu erau sculptate in piatra trei pungi (fr. bourse). Aici se intalneau bancherii si negustorii pentru a negocia bani, metale pretioase, hartii de valoare si marfuri. Cu timpul, locurile de intalnire ale comerciantilor au primit denumirea de burse.

1.1.1. Primele burse de marfuri in lume

Prima bursa, in acceptiunea moderna, a fost cea de la Anvers, infiintata in anul 1531. Bursa din Anvers avea o cladire proprie unde se incheiau tranzactii cu marfuri coloniale.
In anul 1554 s-a infiintat la Londra o bursa denumita „Royal Exchange", care, din 1773 s-a profilat numai pe schimbul de efecte financiare.
In anul 1639 apar la Paris o serie de agentii de schimb in domeniul negocierii titlurilor de valoare; apoi la Lyon, Toulouse si Rouen, iar spre sfarsitul secolului al XVII-lea, la Montpellier.
In Germania, la jumatatea secolului al XVI-lea apar primele burse la Augsburg, Nürnberg si Hamburg, iar la inceputul secolului al XVII-lea, bursa din Berlin.
La inceputul secolului al XVII-lea la Amsterdam marfurile se puteau negocia in baza contractelor „options" prin care se permitea convenirea unui pret in baza caruia cumparatorul obtinea de la vanzator dreptul de a cumpara o cantitate de marfa la o data stabilita in viitor. Un secol mai tarziu, tot in acest mare centru comercial se constituie o bursa a graului in care se desfasurau tranzactii de trei ori pe saptamana, intr-o hala uriasa de lemn in care fiecare negustor avea un om tocmit pentru a aduce mostre din graul pe care dorea sa-l vanda si pentru a negocia pretul in functie de calitatea acestuia.
Burse au mai fost infiintate la Basel (1699), Paris (1724), Viena (1761), New York (1792), Bruxelles (1801), Roma (1827), Madrid (1831), Milano (1833), Geneva (1850), Tokyo (1855) etc.
In secolul al XVIII-lea si in prima jumatate a secolului al XIX-lea in Olanda si Anglia comertul spot devenise deosebit de important pentru materii prime, produse agro-alimentare si industriale.
In 1848 si-a inceput activitatea Chicago Board of Trade ca bursa de grane. Cativa dintre cei mai priceputi comercianti de grane au hotarat sa se reuneasca intr-o bursa organizata de cereale - CBOT. Odata cu aparitia unei burse organizate, care oferea un loc de intalnire centralizat, investitorii bogati au vazut o oportunitate pentru construirea unor silozuri imense unde sa-si depoziteze granele pentru consumul pe un an intreg. Aceasta a ajutat la solutionarea problemelor legate de oferta de grane care existau in trecut in America si a contribuit la stabilirea preturilor cerealelor pentru tot cursul anului. In acest interval de timp s-a produs transformarea comertului „spot" in comert „la termen", proces aparut pentru prima data intr-o forma asemanatoare celei existente azi, la Chicago Board of Trade in 1865. Chicago devenise in acel moment capitala mondiala a cerealelor. Acest gen de comert s-a extins apoi la Liverpool, Londra, New York, New Orleans, Berlin.
In 1874, negustorii au format Bursa de Produse din Chicago, unde se comercializau la inceput unt, oua, branza, pasari domestice si alte produse agricole. Mai tarziu, aceasta a fost numita Bursa de Unt si Oua din Chicago (Chicago Egg&Butter Board). In cele din urma, aceasta a inceput sa tranzactioneze tipuri de marfa atat de multe si diverse, incat, in 1919, a fost numita mai aproape de realitate, Chicago Mercantile Exchange. Cateva dintre marfurile tranzactionate in acel timp erau cartofii, ceapa si pieile de vita iar din perioada anilor 1950, curcanii, ouale inghetate si slanina de porc au fost adaugate marfurilor care se tranzactionau la CME. Astazi se lucreaza cu patru grupe de produse: marfuri agricole, valute, dobanzi si indici bursieri.
In 1880 doar graul, porumbul, ovazul si bumbacul faceau obiectul tranzactiilor la termen. Cu timpul, gama produselor tranzactionate le termen s-a extins cu materii prime industriale (cupru, plumb, zinc), carcase de porc, vite vii, cherestea, suc de citrice. Dezvoltarea pietelor la termen, cresterea semnificativa a numarului de tranzactii au determinat, ca incepand cu anul 1971, sa se diversifice gama produselor tranzactionate la termen cu metale pretioase (aur, argint, platina), devize, titluri financiare cu venit fix si indici bursieri.
In 1972, CME inaugureaza tranzactionarea contractelor futures pe valute - primele contracte futures financiare, iar in 1975 CBOT lanseaza primele contracte futures pe rata dobanzii. In 1982 Kansas City Board of Trade initiaza primele contracte futures pe indici bursieri.
Este de remarcat faptul ca desi CBOT lansase contracte futures pe grane inca din 1865 si CME contracte futures pe oua si unt inca din 1919, prima lege care venea sa reglementeze „pietele de contracte" a fost adoptata abia in 21 septembrie 1922 - „Legea tranzactiilor futures cu cereale"(The Grain Futures Act of 1922). Legea superviza tranzactiile futures cu cereale, dar nu aborda atent probleme ca reglementarea mecanismului de tranzactionare si prevenirea manipularii pietelor. Crahul bursier din 1929 si criza economica de la inceputul anilor '30 au grabit adoptarea in 1936 a „Legii bursei de marfuri"(The Commodity Exchange Act of 1936).
Istoria s-a repetat in ceea ce priveste reglementarea contactelor futures de pe pietele financiare. Desi acestea erau cunoscute inca din 1970 si au fost lansate in 1972, legea care le reglementa a fost adoptata in 23 octombrie 1974.
O crestere deosebita a interesului pentru tranzactiile la termen s-a inregistrat intre anii 1975-1985, fapt evidentiat de volumul contractelor pe pietele americane si engleze.
In prezent, numarul burselor care functioneaza in lume trece de 100, din care 18 sunt in SUA, 11 in Anglia, 8 in Germania, 7 in Franta. Exista azi 60 de burse futures si de optiuni raspandite in 37 de tari.
Odata cu schimbarile petrecute in tarile din Europa Centrala si de Est s-au facut eforturi in vederea organizarii unor piete bursiere si in tarile din aceasta zona.

1.1.2. Bursele de marfuri in Romania

Dupa cum relateaza Nicolae Iorga in „Istoria comertului"(1937), inca din 1839 apare ideea organizarii unor burse in Bucuresti si Braila. In anul 1840 in ziarul „Mercurul Brailei" este prezentat „Codul de Comert" care cuprinde prima reglementare generala a bursei de comert in Muntenia. Acest cod a fost pus in practica si in Moldova, unde a fost extins oficial dupa unirea Principatelor, in cadrul actiunii de unificare legislativa, prin legea din 7 decembrie 1863. „Codul de Comert" din 1840 constituie o reproducere a „Codului Comercial Francez " din 1807. In 1865, in ziarul „Monitorul - Jurnal oficial al Principatelor Unite Romane" apare primul proiect de lege pentru instituirea burselor de comert la Bucuresti, Iasi, Galati si Braila care cuprinde reglementarea organizarii si functionarii acestor burse. „Legea asupra burselor mijlocitorilor de schimb si mijlocitorilor de marfuri" din 1881 adoptata dupa legislatia franceza, punea bazele organizarii burselor de marfuri si de valori. Un an mai tarziu se deschidea Bursa de la Bucuresti. „Legea asupra burselor de comert" din 1904 a redefinit institutia bursiera iar legea de unificare din 1929 a determinat cresterea credibilitatii institutiei bursiere din Romania.
Desi legea din 1929, cunoscuta sub denumirea de „Legea Madgearu", admitea operatiunile la termen, acestea nu au fost practicate in Romania pana in 11 iulie 1997, cand au fost lansate in premiera la Bursa din Sibiu. Pe fondul unui volum de tranzactii scazut pe piata marfurilor fungibile si al lipsei unui cadru legislativ care era tot mai mult cerut de piata din Romania, Bursa Monetar Financiara si de Marfuri Sibiu (pe atunci Bursa din Sibiu) s-a orientat in lansarea contractelor futures pe indici bursieri si pe valute. Este cunoscut faptul ca lansarea cu succes a unui contract futures depinde de lichiditatea pietei activului de baza. Aceasta a fost premisa care a determinat reorganizarea Bursei de Marfuri din Sibiu ca piata futures financiara.
Prima initiativa legislativa dupa1990 a avut loc in 28 august 1997 prin Ordonanta 69 privind „Legea burselor de marfuri". Ea venea sa contureze modul de organizare al burselor de marfuri in vederea tranzactionarii de contracte futures si optiuni.

1.2. BURSA - DEFINIRE SI CARACTERISTICI

1.2.1. Ce este bursa?

Termenul desemneaza o institutie cu putere de autoreglementare, specifica economiei de piata libera - bursa - ca forma organizata de schimb pentru marfuri si valori.
In esenta, notiunea indica locul de intalnire a negustorilor si oamenilor de afaceri, in sensul unui spatiu de concentrare a cererii si ofertei. Acest continut rezulta din definitiile date in limbajul de specialitate.
Astfel „Legea romana asupra burselor" din 1929 - „Legea Madgearu" - se arata ca „bursele sunt institutii publice create in scopul de a reuni pe comercianti, industriasi, producatori, armatori si asiguratori in vederea negocierii valorilor publice si private, monedelor, devizelor, marfurilor, productelor, inchirierii vaselor si acoperirii riscurilor de tot felul" .
Prin urmare bursa este o piata, care se particularizeaza prin obiectul tranzactiilor si modul de organizare si functionare.
In domeniul dreptului se apreciaza ca bursele sunt institutii unde se negociaza (se vand si se cumpara) valori mobiliare sau marfuri, dupa o procedura anumita si numai de catre anumiti intermediari, sub supravegherea autoritatilor.
Formarea si afirmarea bursei exprima insasi definirea relatiilor de schimb, a pietei ca structura de baza a economiei de piata moderne. Odata cu consacrarea bursei, relatiile de schimb ajung la deplina extindere si maturizare, primind rolul central in reglarea mecanismului de piata.

1.2.2. Caracteristicile pietelor bursiere

Natura specifica a bursei este data de o serie de caracteristici ce vor fi prezentate mai pe larg in cele ce urmeaza.

Piata de marfuri: Bursele sunt locuri de concentrare a cererii si ofertei pentru marfuri, precum si pentru diferitele tipuri de hartii de valoare. Daca la inceputul lor, pietele bursiere erau organizate pentru tranzactionarea in egala masura a marfurilor si valorilor, ulterior s-a produs o separare intre cele doua categorii de burse.
Bursele sunt centre ale vietii comerciale, piete unde se tranzactioneaza marfuri, titluri pe marfuri, active monetare si financiare, care au anumite caracteristici:
- sunt generice; se individualizeaza prin masurare, numarare sau cantarire
- sunt fungibile; pot fi inlocuite unele prin altele
- au caracter standardizabil; marfa poate fi impartita pe loturi omogene
- sunt depozitabile; permit executarea obligatiilor contractuale la o anumita perioada de la incheierea tranzactiei
- au un grad redus de prelucrare; mentinerea caracterului de produs de masa, nediferentiat, omogen.

Piata simbolica: Unul dintre principalele obiective ale organizarii schimburilor in cadrul bursei il reprezinta asigurarea operativitatii tranzactiilor comerciale si financiare, realizarea acestora pe o baza standardizata. Necesitatea extinderii si intensificarii schimburilor a generat o tendinta de dematerializare a marfurilor, de la bunuri determinate fizic trecandu-se la mostre si esantioane reprezentative. Pe masura consacrarii de uzante comerciale s-a trecut de la esantion la tipuri si denumiri uzuale, adica la calitati abstracte de marfa, pe baza carora se incheie tranzactii comerciale. Astfel bursa simplifica la maxim activitatea de tranzactionare si reduce negocierea la elementele sale esentiale: sensul operatiunii (vanzare sau cumparare), marfa, cantitatea, pretul si termenul de livrare.
Bursa nu mai este o piata originara, pe care se vand si se cumpara marfuri fizice, ci o piata derivata pe care se vand si se cumpara titluri pe marfa. Dovada existentei marfurilor se face cu un document acceptat de comercianti: recipisa (actul) de depozit pentru marfurile aflate in antrepozite si conosamentul pentru marfurile incarcate pe vas. Transferul proprietatii asupra marfii, deci executarea obligatiilor contractuale de livrare, se realizeaza prin transmiterea documentului respectiv. Bursa nu isi asuma rolul de realizare a tranzactiei in forma sa fizica, miscarea marfurilor avand loc in afara acestei piete.

Piata organizata si libera: Bursa este o piata organizata in sistem de autoreglementare, in sensul ca tranzactiile se realizeaza conform unor principii, norme si reguli cunoscute si respectate de catre toti participantii. Aceasta nu inseamna administrarea pietei, ci reglementarea ei in scopul obtinerii unui sistem ce garanteaza caracterul liber si deschis al tranzactiilor comerciale si financiare.
Nu pot fi tranzactionate la bursa decat marfuri sau valori pentru care exista concurenta libera, pentru care oferta provine de la un numar suficient de mare de ofertanti, cererea este solvabila si relativ constanta, astfel incat sa nu apara posibilitatea unor concentrari in scopul manipularii pretului.

Piata reprezentativa: Bursa este o piata reprezentativa in care se stabileste pretul marfurilor pentru care ea constituie o piata organizata - cotatia bursei - element ce serveste drept reper pentru toate tranzactiile comerciale sau operatiunile financiare care se desfasoara in tara respectiva, iar in cazul marilor burse, in intreaga lume.

1.3. CONTRACTELE BURSIERE

Inca de la aparitia lor, bursele de marfuri s-au bucurat de un interes deosebit din partea marelui public, reprezentand pentru unii o speranta de imbogatire rapida iar pentru altii solutia in cautarea unei certitudini asupra viitorului apropiat sau indepartat. Procesul de dematerializare a marfii a constituit primul mare pas spre tranzactiile futures. Facilitarea stabilirii calitatii a contribuit la o dezvoltare a lichiditatii.
Fluctuatiile ample si neanticipate ale preturilor pe pietelor spot, impreuna cu puterea limitata a participantilor la aceste piete, au fost factori favorabili in aparitia tranzactiilor forward si futures.
Tipuri de contracte bursiere:
- contractul spot - are ca obiect o marfa prezenta, existenta in momentul incheierii contractului si care urmeaza sa fie livrata si achitata imediat
- contractul forward - este un acord privat de a cumpara sau a vinde, de a livra si respectiv de a plati la o anumita data viitoare o marfa, valuta sau un activ financiar la un pret stabilit in momentul incheierii tranzactiei
- contractul futures - este un angajament standardizat de a cumpara sau vinde un activ, marfa, titlu financiar sau instrument monetar la un pret stabilit in momentul incheierii tranzactiei, cu lichidarea la o data viitoare
- optiunile - contracte intre un vanzator si un cumparator care dau dreptul dar nu si obligatia de a cumpara sau a vinde la o anumita data viitoare un activ, marfa, titlu financiar sau instrument monetar, drept obtinut in schimbul platii unei prime.

1.3.1. Contractul spot

Contractele spot sunt contracte de vanzare - cumparare a caror executare are loc, teoretic, imediat dupa incheierea lor. Practic, ele sunt executate in termene cuprinse intre 24 de ore si 10 zile bancare si presupun livrarea obligatorie a marfii.

Marfa ce sta la baza contractului spot este:
- la vedere (adica exista)
- disponibila (nu e grevata de vreo obligatie; de exemplu, gajul)
- prezenta (se afla intr-un depozit agreat de bursa)
Pretul de executie al contractului este cel stabilit in momentul incheierii tranzactiei.

1.3.2. Contractul forward

Odata cu aparitia burselor, vanzatorii si cumparatorii aveau posibilitatea de a reduce nesiguranta preturilor printr-o vanzare forward cash. O vanzare forward cash sau un contract forward reprezinta o negociere privata in care vanzatorul si cumparatorul convin asupra unui pret pentru o marfa care urmeaza sa fie livrata in viitor. La contractele forward cash, marfa nu se putea transmite pana la data de livrare prestabilita. Acum vanzatorul si cumparatorul au posibilitatea de a bloca un pret cu mult timp inaintea executarii contractului si sa elimine astfel incertitudinea cauzata de fluctuatiile de pret din aceasta perioada.

Certitudinea pretului confera posibilitatea cumparatorilor si vanzatorilor sa isi anticipeze corect veniturile viitoare. Contractul forward a ajutat la scaderea riscului schimbarii pretului si a facilitat dezvoltarea pietelor si vanzarea marfurilor.
Totusi nu a disparut riscul ca un comerciant (cumparatorul marfii) sa nu-si indeplineasca prevederile contractuale in cazul in care preturile au scazut dramatic, producatorul ramanand cu marfurile pe stoc si fara alt cumparator. In cazul opus, daca preturile au crescut dramatic in perioada dintre contractare si livrare, vanzatorul ar fi fost cel tentat sa nu respecte contractul, in incercarea de a vinde altcuiva la un pret mult mai mare decat cel care s-a stabilit in contract.
Pentru a rezolva problema garantarii executarii tranzactiei, s-s dezvoltat o noua metoda. Fiecare participant la o tranzactie depoziteaza o suma de bani la o a treia parte, neutra. Acest lucru da siguranta ca fiecare parte va respecta contractul. Daca una din parti nu-si indeplineste obligatiile cealalta parte urmeaza sa primeasca banii ca despagubire pentru orice pierdere financiara.
Bursele si-au dezvoltat standarde de calitate si unitati de masura pentru fiecare marfa. Aceasta a dus la comercializarea (vanzarea si cumpararea) de contracte pe titluri de marfa care specificau cantitatea, calitatea, data scadentei si data de livrare a unei marfi.
Cel mai reprezentativ exemplu de contract forward folosit zilnic de catre fiecare este abonamentul la un ziar, pentru care se percepe pretul convenit anterior pe toata durata valabilitatii abonamentului (contractului).
Exista cateva avantaje ale contractelor forward. Pe langa avantajele evidente, cum sunt cunoasterea exacta a sumei si cantitatii pe care urmeaza sa o primeasca, a nivelului calitativ si a momentului livrarii, certitudinea pretului este importanta deoarece un cumparator isi va cunoaste costurile anticipat. Si vanzatorul isi va cunoaste veniturile dinainte. Astfel, certitudinea pretului da posibilitatea cumparatorilor si vanzatorilor sa-si anticipeze corect veniturile viitoare.

1.3.3. Contractele futures

Contractele forward standardizate s-au transformat in contracte futures. De exemplu, un contract futures pe grau pentru iunie 2000 obliga vanzatorul sa livreze cumparatorului 20 de tone de grau de o anumita calitate, la termenul de expirare a contractului; sau un contract futures pe dolari SUA pentru martie 2000 cere celui care il vinde sa livreze celui care l-a cumparat 1000 de dolari la scadenta.
Persoanele fizice sau juridice pot executa tranzactii futures chiar daca nu au intentia de a face sau de a primi livrarea.
Deoarece contractele futures sunt standardizate, ele pot fi transmise de mai multe ori. Este necesara o metoda pentru a intersecta ultimul vanzator cu ultimul cumparator. Operatiunile de compensare ale casei de clearing a bursei au ajuns sa inregistreze toate tranzactiile si livrarea documentelor de la vanzatori la cumparatori. Aceasta operatiune facilita si compensarea contractelor futures deoarece ele erau standardizate si se puteau schimba intre ele. De exemplu, o persoana care a cumparat un contract futures poate sa-l vanda eliminandu-si astfel pozitia deschisa de la agentia de brokeraj la care a deschis contul de marja. Compensarea a creat oportunitatea ca cei care doresc sa execute contractul.
Posibilitatea de compensare este o caracteristica fundamentala a comertului futures. Numai aproximativ 2% din totalul contractelor futures au ca rezultat o livrare fizica. O alta functie esentiala a casei de compensatie este aceea de a se interpune intre vanzator si cumparator la fiecare tranzactie. In realitate, un vanzator vinde casei de compensatie, iar cumparatorul cumpara de la casa de compensatie. Aceasta confera integritate tuturor tranzactiilor.
Elementele contractului futures sunt: simbolul contractului, unitatea de tranzactionare, cotatia, variatia minima de pret (tick-ul), limitele de variatie zilnica a pretului, lunile de livrare, ultima zi de tranzactionare, ultima zi de livrare si programul de tranzactionare.
Standardizare contractelor si crearea functiei de compensare au marit eficienta pietei, permitand o piata mult mai lichida (una in care tranzactiile sa fie executate la pretul specificat sau la unul apropiat), oricine putand sa intre si sa iasa rapid din piata. Cu cat pretul a mai rapid determinat si piata e mai lichida, cu atat ea devine mai eficienta.
Contractele futures (alaturi de optiuni) sunt titluri financiare derivate. Ele dau nastere unor obligatii contractuale ce pot fi stinse in doua moduri: la scadenta, prin livrare fizica, cash sau plata diferentelor si pana la scadenta, prin lichidarea lor la bursa.

1.3.4. Avantajele contractelor futures

Intre contractele forward si futures exista o serie de deosebiri:
- contractele futures sunt standardizate;
- pretul variaza zilnic in functie de raportul dintre cerere si oferta;
- spre deosebire de contractele forward, contractele futures au o piata secundara.
Diferentele si asemanarile intre contractele forward si futures sunt analizate in tabelul care urmeaza:
CARACTERISTICACONTRACT FORWARDCONTRACT FUTURESFELUL TRANZACTIEICumparatorul si vanzatorul sunt obligati sa cumpere sau sa vanda o anumita cantitate dintr-o marfa la un pret stabilit si la o data viitoare.Cumparatorul si vanzatorul sunt obligati sa cumpere sau sa vanda o anumita cantitate dintr-o marfa la un pret stabilit si la o data viitoare.MARIMEA CONTRACTULUINegociabilaStandardizataDATA LIVRARIINegociabilaStandardizataMETODA DE TRANZACTIONAREPreturile sunt determinate in particular, de catre cumparator si vanzatorPreturile sunt determinate prin strigare intr-o piata de licitatie dintr-o bursa autorizataDEPOZITUL DE ASIGURAREDepinde de relatia de incredere dintre cumparator si vanzatorAtat cumparatorul cat si vanzatorul plaseaza fonduri la casa de compensatie a bursei (marja). Variatiile zilnice reflecta schimbarile valorice ale contractului, deci marja de mentinere poate fi ajustata in jos sau in sus

FRECVENTA LIVRARII
Foarte mare
Foarte scazuta

REGLEMENTARE
Legi comerciale
Legi specificeEMITENT SI GARANT_Casa de Compensatie
Evenimentele externe pot influenta volatilitatea pretului. Formarea burselor specializate a ajutat la stabilizarea marilor fluctuatii de pret, fluctuatii datorate alternantei surplusurilor de oferta, cu momentele de criza. Totusi in ciuda actiunilor intreprinse pentru stabilizarea preturilor marfurilor, alti factori puteau destabiliza cotatiile.
Fenomenele naturale (seceta, inundatiile, ingheturile, insectele) puteau influenta oferta de produse agricole. Razboaiele pot face ca valutele multor tari sa fie mai riscante si cu o valoare mai scazuta pe pietele monetare ale lumii.
In cazul particular al Romaniei, deschiderea internationala de dupa 1989 a pus economia romaneasca centralizata si ineficienta in competitie cu economiile dezvoltate ale lumii. Competitia, din start inegala, a dus la importuri masive de produse mai ieftine si mai bune decat cele autohtone, acestea nefiind sustinute decat in mica masura de exporturi si de investitii straine. Balanta comerciala deficitara astfel creata a dus la devalorizarea monedei nationale.
Devalorizarea a avut diferite valori de la un an la altul, in functie de diversele politici monetare si economice promovate de guvernele postrevolutionare. Degradarea continua a conditiilor economice, favorizata de haosul legislativ si de inconsecventa cu care a fost aplicata reforma, a condus la alternante de perioade de calm relativ, in care leul era sustinut administrativ, cu devalorizari bruste si importante.
Pietele futures ajuta la controlarea riscului. Atunci cand o firma, industrie sau sector comercial folosesc efectiv pietele futures, ele nu fac altceva decat sa-si controleze riscul, care este un element al fiecarei afaceri. Aceasta se traduce prin costuri mai reduse pentru consumatori, pentru ca o firma bine condusa, de obicei poate sa-si aduca pe piata produsele sau serviciile la preturi reduse, avand costuri mai mici. Cu cat sunt mai putine riscurile pe care trebuie sa si le asume o firma, cu atat pretul final necesar pentru a obtine profit poate fi mai mic. Aceasta ilustreaza cel mai bine sistemul de libera initiativa, iar pietele futures joaca un rol vital in acest proces.
Firmele care fac afaceri cu clienti sau furnizori din strainatate sunt interesate de modul in care compania face fata ratelor de schimb. Daca se doreste controlul fluctuatiei riscului ratei de schimb astfel incat profitul sa fie protejat se poate apela la hedging cu futures.
Pietele futures sunt o parte a scenei afacerilor internationale. Folosite cu pricepere pietele futures pot constitui un rol important in modul de a face afaceri.
Cadrul organizatoric al pietei futures cuprinde institutiile ce servesc direct aceasta piata: bursa, firmele de brokeraj (agentiile bursiere), casa de compensatie, precum si reglementarea legala a desfasurarii tranzactiilor pe aceste piete. Dezvoltarea cadrului organizatoric al unei piete contribuie la eficientizarea acesteia prin imbunatatirea informatiei de piata si prin reducerea costurilor tranzactiilor.
Cea mai importanta componenta ramane institutia bursei. Aceasta nu se angajeaza ca parte in tranzactiile spot, forward sau futures ci functia ei primordiala este de a crea un cadru eficient in care sa actioneze liber fortele pietei, prin asigurarea urmatoarelor servicii si facilitati:
- un spatiu fizic adecvat desfasurarii tranzactiilor, care sa raspunda particularitatilor mecanismului de licitatie prin strigare deschisa sau de tranzactionare computerizata;
- o retea de telecomunicatii eficienta care sa asigure diseminarea instantanee pe plan national a informatiilor privind preturile si volumul de tranzactii din cadrul bursei respective, precum si accesul facil la aceste informatii;
- o inregistrare rapida si exacta a tranzactiilor din incinta bursei, sistemele de marja si compensare eficiente, astfel incat participantii la tranzactii sa poata realiza profiturile aferente pozitiilor lor futures;
- regulamente de functionare care sa asigure conditii egale si corecte de participare la aceste piete;
- lansarea de contracte futures viabile, crearea si introducerea de noi contracte, concomitent cu renuntarea la cele ce nu mai prezinta interes.
Deoarece pe piata bursiera mecanismele si procedeele prin care acestia actioneaza sunt specifice, hedgerii si speculatorii sunt recunoscuti prin pozitia de pe care actioneaza.
De remarcat ca pe piata futures si cu optiuni nu au acces direct decat cei care sunt membri ai bursei. Acestia, prin reprezentantii lor (brokeri de ring, deckeri, runneri, agenti de bursa), actioneaza la ordinele clientilor si pot determina prin sfaturile si opiniile lor directii de actiune, deci ar putea influenta intr-o oarecare masura piata. Pentru a preveni aceste situatii, regulamentele contin masuri contra manipularilor de orice fel. In plus, pe toate pietele exista reglementari precise dictate de necesitatea transparentei operatiunilor bursiere.
Pietele futures s-au dezvoltat rapid si reprezinta cele mai competitive piete existente in practica, indeplinind functii economice si sociale de mare importanta.
1.4. BURSA MONETAR-FINANCIARA SI DE MARFURI SIBIU

1.4.1. Prezentarea generala a BMFMS

Bursa Monetar-Financiara si de Marfuri Sibiu a fost infiintata in 14 decembrie 1994, avand 11 actionari care detineau 17 carti de membru.
In iulie 1997 Bursa din Sibiu a devenit prima bursa futures si de optiuni din Romania, jucand un rol important in cadrul economiei de piata romanesti prin oferirea unor instrumente eficiente pentru managementul riscului.
Crearea primei burse futures din Romania a constituit o etapa de maxima importanta in transformarea unei societati care se ocupa de intermedieri si licitatii, intr-un centru national in care participantii la piata bursiera au oportunitatea de a-si acoperi riscurile sau de a specula modificarea preturilor folosind titluri financiare derivate.
In prezent, capitalul social al BMFMS este de 500.000 USD, reprezentand aportul adus de cei 54 de actionari care detin 90 de carti de membru, fiecare carte de membru dand dreptul la un loc de broker in toate ringurile Bursei.
Cartea de membru (cartea de bursa = un pachet de 50 actiuni BMFMS) da detinatorului ei dreptul de a efectua tranzactii in oricare dintre ringurile Bursei.
Intrucat nu toate cele 90 carti de bursa sunt active, Asociatia Bursei a hotarat sa nu se mai emita alte carti de bursa, cei care doresc sa desfasoare activitate bursiera avand posibilitatea sa devina membri asociati prin cumpararea sau inchirierea uneia dintre cele 90 carti emise.
Pretul de adjudecare al unei carti de bursa la ultimele licitatii a fost de aproximativ 5.500 USD / carte, iar pretul de inchiriere al unei carti este de 100 USD / luna, perioada minima pentru inchiriere fiind de 3 luni.
Membrii Bursei au acces direct in ringurile de tranzactionare ale BMFMS si pot fi totodata membri compensatori, avand astfel acces si la mecanismul de compensare oferit de Casa Romana de Compensatie.

Membrii Bursei care nu sunt si membri compensatori trebuie sa aiba o relatie de colaborare, in vederea compensarii tranzactiilor lor, cu un membru compensator. Aceste acorduri trebuie sa fie aprobate de catre Bursa.
Directorii si angajatii autorizati sa tranzactioneze pentru sau in numele agentiei de brokeraj trebuie sa fie atestati de catre Bursa ca operatori pentru pietele futures si de optiuni.
Patrimoniul evaluat al BMFMS este de 1,12 milioane USD. In anul 1996 s-a finalizat noul sediu al BMFMS, in suprafata de peste 1000 mp, BMFMS fiind singura bursa din Romania cu sediu in proprietate.
Cadrul legal in domeniul burselor de marfuri din Romania in prezent se limiteaza la OG 69/28 august 1997 publicata in M.O. 227/30 august 1997 si la legea 31/1990 cu modificarile si completarile ulterioare. Desi Ordonanta nr. 69 prevedea infiintarea unei Comisii a Operatiunilor la Termen, ea nu este functionala pana in prezent.
Conform prevederilor Ordonantei, BMFMS este organism cu putere de autoreglementare. Departamentul de Reglementare si Supraveghere a Pietelor al BMFMS a elaborat reguli si regulamente care sunt cunoscute si respectate de catre toti operatorii. Totusi, infiintarea unei comisii nationale care sa supravegheze tranzactiile futures in Romania constituie o necesitate stringenta.
Contractele tranzactionate in ringurile BMFMS au fost inregistrate la Oficiul de Stat pentru Inventii si Marci inca din 1997, brevetele pentru acestea constituind dovada prioritatii BMFMS in acest domeniu.

1.4.2. Produsele tranzactionate la BMFMS

Contractele futures sunt angajamente de a vinde sau cumpara o marfa, valuta, indice financiar, avand cantitatea, calitatea, scadenta si modalitatea de lichidare / livrare standardizate.
Metoda de stabilire a pretului este sistemul de licitare prin strigare deschisa in ringurile Bursei. Contractul futures are o data scadenta pana la care poate fi tranzactionat in ring. Vanzatorii si cumparatorii pot initia operatiunile adecvate dand brokerilor ordine de vanzare sau de cumparare, prin care sunt specificate pretul, cantitatea, data scadentei si termenul de valabilitate al ordinului. Scadenta contractelor futures tranzactionate la BMFMS este de 1, 2, 3, 4, 5 si 6 luni.
Optiunile pe contracte futures - optiunile care fac obiectul tranzactionarii in ringurile Bursei Monetar-Financiare si de Marfuri Sibiu, sunt contracte standardizate care dau cumparatorului dreptul dar nu si obligatia de a cumpara sau vinde contractul futures suport la un pret prestabilit, numit pret de exercitare pe perioada de valabilitate a contractului. Pentru dreptul dobandit cumparatorul trebuie sa plateasca vanzatorului in momentul incheierii tranzactiei o suma de bani numita prima. Vanzatorul se obliga sa vanda sau sa cumpere contractul futures de la baza optiunii la pretul de exercitare daca optiunea este exercitata de cumparatorul sau.
Exista doua tipuri distincte de optiuni: put si call. Prin cumpararea unei optiuni put se obtine dreptul de a lua o pozitie short pe contractul futures suport. Cumpararea unei optiuni call da dreptul la o pozitie long pe contractul futures de la baza optiunii.
Optiunile call si put sunt contracte complet separate, distincte si ofera drepturi diferite. Ele nu sunt parti opuse ale aceleiasi tranzactii. Orice optiune put are un cumparator si un vanzator; la fel si optiunea call. _INCLUDEPICTURE \d "img/imageNQQ.JPG"__Bursa Monetar-Financiara si de Marfuri Sibiu este prima bursa din Romania in care s-au tranzactionat contracte futures si optiuni pe contracte futures. Pentru a raspunde cerintelor pietei, BMFMS si-a diversificat permanent produsele oferite spre tranzactionare.
Din iulie 1997, data introducerii primului contract futures si pana in prezent, la BMFMS au fost introduse urmatoarele tipuri de titluri financiare derivate:
11 iulie 1997 - contractul futures pe indicele propriu BMS1 (cosul actiunilor la societatile tranzactionate la categoria I a Bursei de Valori Bucuresti);
1 august 1997 - contractul futures pe dolarul SUA (simbol ROL/USD);
1 octombrie 1997 - contractul futures pe marca germana (simbol ROL/DEM);
1 octombrie 1997 - contractul futures pe lira italiana (simbol ROL/ITL);
1 septembrie 1998 - contractul futures contractul pe indicele BET(ROL);
9 noiembrie 1998 - optiuni pe contractul futures pe indicele BET(ROL);
2 decembrie 1998 - contractul pe moneda europeana (simbol ROL/EURO);
22 martie 1999 - contractul futures pe raportul EURO/USD
1 iunie 1999 - optiuni pe contractul futures ROL/USD
1 iunie 1999 - optiuni pe contractul futures EURO/USD
17 ianuarie 2000 - contractul futures pe rata dobanzii BUBOR 1
17 ianuarie 2000 - optiuni pe contractul futures pe rata dobanzii BUBOR 1
6 martie 2000 - contractul futures pe raportul USD/JPY
6 martie 2000 - optiuni pe contractul futures pe raportul USD/JPY
Implementarea tranzactiilor futures la BMFMS a fost precedata de participarea, in octombrie 1996, a Bursei din Sibiu, reprezentata prin presedintele sau Teodor Ancuta, la expozitia burselor de marfuri din intreaga lume - EXPO '96 care se desfasoara anual la Chicago. Timp de trei saptamani au avut loc contacte, schimburi de experienta cu reprezentanti ai celor mai importante burse din lume si procurarea unui valoros material documentar.
Un rol covarsitor l-a avut vasta experienta a domnului Thomas Curtean, cetatean american de origine romana, nascut in Sibiu, care, timp de 2 luni in anul 1997, a condus si organizat intregul colectiv al Bursei, finalizand metodologia de tranzactionare a contactelor futures (regulamente, proceduri, tehnici, formulare, casa de compensatie etc.), ocupandu-se de pregatirea primei serii de brokeri care activeaza in BMFMS .
Thomas Curtean este, din 1957, membru activ la doua mari burse din Statele Unite - Chicago Board of Trade si Chicago Mercantile Exchange - si are o cariera ca trader de peste 40 ani in aceste doua burse. In prezent detine si doua carti de bursa la BMFMS.
In data de 10 iulie 1998, la un an de la lansarea contractelor futures, Bursa Monetar-Financiara si de Marfuri Sibiu, a lansat, tot in premiera pentru Romania, optiunile pe contracte futures.
Implementarea acestui nou instrument de acoperire a riscului a fost precedata de pregatirea mecanismelor de tranzactionare, de organizarea unui curs de brokeri pentru piata de optiuni si de abordarea rolurilor si a avantajelor pe care le prezinta optiunile pe contracte futures, in cadrul unui seminar organizat de BMFMS.
Lansarea optiunilor nu ar fi fost posibila fara eforturile speciale ale presedintelui onorific, dl. Thomas Curtean si ale d-lui Alexander Etienne Hergan, director al Peregrine Financial Group, firma membra a CME, si din mai 1998, membru si al Bursei din Sibiu.
In prezent, in ringurile BMFMS sunt tranzactionate optiuni pe contractele futures pe indicele BET (ROL), pe contractul leu/dolar, leu/marca germana, leu/euro, euro/dolar, euro/yen japonez si BUBOR 1, cu scadente la 1, 2, 3, 4, 5 si 6 luni.

1.4.3. Rezultate si perspective

De la lansarea contractelor futures in iulie 1997 si pana la finele anului 1999 in ringurile BMFMS au fost realizate 431.007 contracte futures, totalizand un volum al tranzactiilor de 3472,6 miliarde lei, iar in piata optiunilor au fost tranzactionate 15.449 optiuni call si put.
Pana in prezent, in cele 16 cursuri organizate de catre BMFMS, au fost pregatiti peste 400 de operatori pentru pietele futures si de optiuni. Actualmente, pe piata futures sibiana activeaza reprezentanti a 31 agentii de brokeraj din 20 judete ale tarii si din Bucuresti.
In ringurile Bursei sunt acceptati numai operatori care au obtinut atestatul de operator pentru pietele futures si de optiuni in urma absolvirii unui curs organizat de BMFMS.
In momentul actual BMFMS este singura bursa din tara cu agentii de brokeraj (pentru contracte futures si options) care ofera clientilor lor urmatoarele servicii:
- instrumente de management al riscului valutar si posibilitati de management al portofoliului de investitii;
- strategii de acoperire a riscului, mecanisme de identificare a riscului si posibilitati de transferare a acestuia care sunt indispensabile pentru investitori.
_INCLUDEPICTURE \d "img/ring_mic.jpg"__
In anul 2000, activitatile Bursei Monetar-Financiare si de Marfuri Sibiu se vor concentra spre extinderea gamei de produse oferite si spre largirea numarului de participanti la pietele la termen.
Politica Bursei este aceea de a oferi servicii de calitate, de a realiza o buna administrare a resurselor de care dispune pentru mentinerea comisioanelor la un nivel redus.
Obiectivele principale ale BMFMS sunt:
- extinderea oportunitatilor oferite investitorilor;
- posibilitati eficiente pentru acoperirea riscului;
- o mai mare lichiditate a pietei;
- costuri de tranzactionare reduse.

Obiective pe termen scurt si mediu:
1. Promovarea activitatii specific bursiere prin infiintarea de agentii de brokeraj in toate judetele tarii (cresterea numarului agentiilor de brokeraj active, de la 31 existente in prezent pana la acoperirea tuturor judetelor tarii). Acest obiectiv este sustinut de constanta preocupare a BMFMS privind educarea mediului economic romanesc, ca singura bursa din tara care tranzactioneaza titluri financiare derivate.
2. Introducerea scadentelor la 9 si 12 luni pentru toate contractele futures si cu optiuni tranzactionate in prezent la BMFM Sibiu (ROL/USD, ROL/DEM, ROL/EURO, BET/ROL, EURO/USD, EURO/JPY, BUBOR 1 optiuni pe contractele futures BET/ROL, ROL/USD, EURO/USD, EURO/JPY, BUBOR 1)
3. Perfectionarea programelor informatice de transmitere in timp real catre agentiile de brokeraj a tranzactiilor efectuate in ringurile BMFMS precum si a programelor de compensare a tranzactiilor, achizitionarea unui soft de masurare a gradului de risc.
4. Organizarea, dupa un sistem mai eficient si accesibil, a cursurilor de pregatire si atestare a operatorilor pe pietele futures

1.4.4. Casa Romana de Compensatie

Casa de Compensatie a Bursei Monetar-Financiare si de Marfuri Sibiu functioneaza ca societate pe actiuni, cu personal propriu, avand un capital social subscris de 1.800.000.000 lei.
Ea a fost infiintata in urma initiativei BMFMS, avand ca principal obiect de activitate garantarea, decontarea si compensarea contractelor futures tranzactionate in ringul Bursei sibiene, activitate ce era asigurata anterior de un departament specializat al BMFMS. Bursa isi mentine atributiile de organizare si reglementare a pietei, iar compensarea si decontarea se executa prin Casa Romana de Compensatie, care introduce in sistem o veriga noua, si anume membrul compensator.
Alaturi de Bursa Monetar-Financiara si de Marfuri Sibiu, Casa Romana de Compensatie SA Sibiu (CRC) este una din institutiile centrale ale pietei futures si de optiuni, de o importanta egala cu aceasta.
Daca Bursa organizeaza si reglementeaza piata, CRC se ocupa cu gestionarea riscului participantilor, activitatea sa avand reguli proprii. Regulamentele celor doua institutii sunt armonizate si completate continuu, pentru o functionare cat mai sigura si rapida a pietei in ansamblul ei.
Casa Romana de Compensatie este constituita ca societate pe actiuni din august 1998 cu un capital social de 1,78 miliarde lei, avand 50 de actionari ce detin 1780 de actiuni cu valoare nominala de 1 milion lei. Un actionar CRC poate detine minim 10 si maxim 100 de actiuni. CRC a preluat din septembrie 1998 activitatea fostului Departament de Compensare al BMFM Sibiu. Evidenta, compensarea si decontarea tranzactiilor se realizeaza cu un program de conceptie proprie. La sfarsitul anului 1997, CRC in colaborare cu BMFM Sibiu a elaborat programul de clearing folosit de agentiile de brokeraj pentru tranzactiile clientilor.
Casa Romana de Compensatie este singura societate de compensare infiintata conform Ordonantei 69/1997, ordonanta ce reglementeaza activitatea burselor de marfuri in Romania. Activitatea acestei institutii a fost controlata de Banca Nationala a Romaniei in decembrie 1997.
Rolul Casei Romane de Compensatie
Intre operatorii din pietele futures si options apar permanent drepturi si obligatii generate de cumpararea si vanzarea de contracte futures. Datorita amplorii mari a tranzactiilor si numarului mare de contracte vandute si cumparate este imperios necesar ca pentru evitarea haosului sa existe o Casa de Compensatie („Clearing House"). Aceasta se interpune intre vanzator si cumparator in momentul tranzactiei si cumpara de la primul si vinde celui de al doilea, la pretul stabilit de cele doua parti. Astfel, relatia directa dintre cei doi dispare, fiind inlocuita cu doua relatii, dintre acestia si CRC.
Functiile Casei Romane de Compensatie
Functiile Casei Romane de Compensatie sunt compensarea, garantarea si decontarea tranzactiilor din pietele futures si options ale BMFM Sibiu.
Un prim aspect il constituie evidenta tranzactiilor futures si options si a sumelor necesare pentru realizarea acestora. Un contract initiat, cumparat sau vandut, reprezinta o pozitie deschisa, adica o obligatie fata de CRC, pentru care este necesara o garantie numita marja initiala. El poate fi compensat oricand, pe timpul duratei sale de viata, printr-o tranzactie egala si de sens opus, iar suma existenta in contul de marja poate fi retrasa.
Al doilea aspect tine de siguranta pietei. Casa Romana de Compensatie stabileste regulile financiare pe care trebuie sa le respecte toti participantii. Aceste reguli cuprind modalitatile de acces in piata, marjele minime obligatorii initiale si de mentinere ale contractelor, precum si garantiile suplimentare. CRC garanteaza indeplinirea obligatiilor asumate de toti operatorii, dar numai in conditiile respectarii de catre acestia a respectivelor reguli.
In al treilea rand, CRC compenseaza si deconteaza zilnic rezultatele tranzactiilor cu contracte futures si optiuni, operand modificari in conturile acestora dupa cum acestea inregistreaza profit sau pierdere.
Membrul compensator (MC)
Agentiile de brokeraj tranzactioneaza atat pe cont propriu, cat in numele si pe contul clientilor pe care ii reprezinta. Fiecare veriga a sistemului garanteaza, deconteaza si compenseaza tranzactiile verigilor inferioare, pe care le reprezinta. Astfel, agentiile garanteaza tranzactiile clientilor, iar tranzactiile agentiilor sunt garantate de catre membrii compensatori.

Membrul compensator este o societate membra a Bursei din Sibiu si actionara a CRC, cu garantii solide constituite din gaj pe cartile de bursa, pe actiunile CRC si o contributie la fondul de garantare. Din acest punct de vedere, pe piata futures si de optiuni de la Sibiu exista trei categorii de participanti:
- membri compensatori principali - au minimum 2 carti de bursa si minim 40 de actiuni CRC. Acestia se reprezinta direct in fata CRC, garantand si tranzactiile altor agentii, non-membri compensatori
- membri compensatori directi - au o carte de bursa si 20 de actiuni CRC, avand dreptul de a reprezenta doar agentia proprie in relatia cu CRC
- non-membri compensatori - nu indeplinesc nici una din conditiile de mai sus si sunt reprezentati de membrii compensatori principali.
Membrii Bursei Monetar-Financiare si de Marfuri Sibiu au considerat ca prin infiintarea unei institutii specializate va spori increderea, atractivitatea si siguranta pietelor futures si de optiuni. Rezultatul a fost cel scontat. In prezent, sunt actionare la Casa Romana de Compensatie societati bancare si puternice societati financiare, acestea fiind atrase de structura de clearing aplicata la Bursa din Sibiu ce ofera maximum de siguranta participantilor pe pietele futures si options.

1.4.5. Organizarea si functionarea ANOTR

Asociatia Nationala a Operatorilor la Termen din Romania, infiintata in 4 mai 1999 este o asociatie profesionala, fara scop lucrativ, non profit si cu caracter autonom. Asociatia are in prezent 76 de membri, din care 19 persoane juridice si 57 persoane fizice din intreaga tara, persoane participante la tranzactiile futures si cu optiuni.
Asociatia are ca scop promovarea dezvoltarii conditiilor de desfasurare a activitatii in pietele la termen (futures si optiuni) si a interesului persoanelor implicate in acestea, elaborarea de regulamente pentru membrii Asociatiei privind contractele existente in pietele la termen. Activitatea este coordonata de un Comitet Director si se desfasoara pe comisii. Comitetul Director este alcatuit din 5 membri, alesi de Adunarea Generala pe o perioada de un an. Numarul membrilor Comitetului Director poate creste proportional cu cresterea numarului de membri ai Asociatiei. Trezorierul si secretarul sunt numiti de Comitetul Director.
Obiectivele Asociatiei Nationale a Operatorilor la Termen din Romania sunt in principal:
- reprezentarea si apararea intereselor profesionale ale membrilor
- intocmirea si inaintarea propunerilor legislative pentru asigurarea conditiilor optime de desfasurare a activitatii pe pietele futures, cu respectarea dispozitiilor constitutionale
- desfasurarea de catre membrii sai a unei activitati corecte pentru prevenirea actelor si practicilor frauduloase, in vederea protejarii intereselor publice
- diseminarea informatiilor cu privire la pietele futures si cu optiuni
- impunerea unor standarde financiare de prevenire a insolvabilitatii sau falimentului membrilor
- reglementarea relatiilor dintre membri si clienti, adoptarea si administrarea unei corecte proceduri de arbitrare a plangerilor clientilor impotriva membrilor sau invers
- evaluarea periodica si supravegherea activitatii de marketing a operatorilor din pietele la termen
- desfasurarea de programe educationale pentru familiarizarea mediului economic romanesc cu mecanismul tranzactiilor la termen si oportunitatile oferite de acesta
- colaborarea cu organisme similare din strainatate.
Capitolul II.
PIETELE FUTURES

2.1. ELEMENTE DEFINITORII ALE PIETELOR FUTURES

2.1.1. Elemente esentiale in organizarea si functionarea pietelor futures

Operarea in pietele futures necesita cunoasterea unor termeni cu care se lucreaza frecvent. Acestia vor fi prezentati in continuare. Termenii sunt adaptati uzantelor Bursei Monetar - Financiare si de Marfuri Sibiu (BMFMS).
Agent de bursa: Persoana fizica, angajat al unei societati de brokeraj, care este autorizat de BMFMS sa opereze in front-office sau back-office.
Apel in marja: Cerere cu titlul de obligativitate pentru suplimentarea de fonduri, astfel incat contul clientului sa se ridice la nivelul marjei initiale.
Broker: Persoana fizica, angajat al unei agentii de brokeraj, care este autorizat de BMFMS sa execute in ring, ordinele de vanzare / cumparare date de aceasta sau clientii acesteia.
Bursa: Organism de utilitate publica, constituit de societatea de bursa in conditiile legii specifice, organism ce asigura cadrul organizat pentru intermedierea profesionala, competitiva si transparenta a operatiunilor.
Carte de membru: Pachet de 20 actiuni BMFMS pentru membrii fondatori sau 50 de actiuni pentru ceilalti membri, a carui detinere confera dreptul la un broker in ringurile Bursei.
Casa de Compensatie: Societate comerciala pe actiuni, independenta de Bursa Monetar - Financiara si de Marfuri Sibiu, cu rol de compensare, decontare si garantare a executarii tranzactiilor, toate tranzactiile trebuind sa se supuna Regulamentului acesteia. Ea poarta numele de Casa Romana de Compensatie - CRC.
Client: Persoana fizica sau juridica ce tranzactioneaza contracte futures si cu optiuni, printr-o societate de brokeraj, folosind surse proprii de finantare, asumandu-si intregul risc ce decurge din aceasta activitate.
Contract futures: Angajament standardizat, tranzactionat la BMFMS, de a vinde sau de a cumpara o marfa, activ monetar sau activ financiar la scadenta contractului, conform specificatiilor acestuia. Specificatiile contractului cuprind activul de baza, simbolul contractului, unitatea de tranzactionare, cotatia, pasul, limita de oscilatie zilnica, lunile de expirare, scadenta, ultima zi de tranzactionare, modul de lichidare la scadenta, programul de tranzactionare.
Cotatie: Exprimarea valorii activului care sta la baza contractului futures, la un moment dat. La contractele cu optiuni, ceea ce se coteaza este prima.
Fluctuatie maxima a pretului: Valoarea cea mai mare cu care pretul unui contract se poate modifica in timpul unei sedinte de tranzactionare.
Intermediar de bursa: Membru al bursei sau membru afiliat - persoana juridica, ce are dreptul de a executa tranzactii futures si cu optiuni in nume propriu sau pentru clientii sai, printr-un agent de bursa.
Lichidare: Inchiderea unei pozitii printr-o tranzactie de aceeasi marime si de sens opus.
Lichidare fortata: Operatiunea de inchidere fortata a pozitiilor descoperite.
Marcare la piata: Ajustarea zilnica a conturilor de marja pentru a reflecta profitul sau pierderea pentru pozitiile deschise. Marcarea la piata se realizeaza la pretul mediu ponderat al ultimelor zece tranzactii ale sesiunii de tranzactionare (la pretul de cotare), daca Casa de Compensatie nu decide altfel.
Marja initiala: Fondurile necesare initierii cumpararii sau vanzarii unui contract futures.
Marja de mentinere: O suma mai mica, parte din marja initiala, care trebuie mentinuta permanent in contul de marja al titularului pe durata mentinerii unei pozitii deschise.
Membru afiliat: Persoana juridica ce poseda temporar, prin inchiriere, dreptul de a avea un loc de broker si de a tranzactiona in ringurile Bursei Monetar - Financiare si de Marfuri Sibiu.
Membrul bursei: Persoana juridica ce poseda prin cumparare cel putin o carte de bursa ce-i confera dreptul de a avea un loc de broker si de a tranzactiona in ringurile Bursei Monetar - Financiare si de Marfuri Sibiu.
Membru compensator: Membrul compensator este singurul participant la tranzactiile futures si cu optiuni care poate avea legaturi directe cu Casa de Compensatie.
Ceilalti membri ai Bursei nu pot avea relatii cu Casa de Compensatie, decat prin membrii compensatori cu care semneaza un contract de compensare, platind taxele de reprezentare.
Pasul: Fluctuatia minima a pretului.
Pozitie deschisa: Un contract futures care inca nu a fost lichidat printr-o operatiune inversa.
Pozitie descoperita: Pozitia deschisa care nu are acoperita marja de mentinere.
Scadenta: Ultima zi lucratoare a lunii cand expira contractul si la sfarsitul careia Casa de Compensatie, conform specificatiilor din contracte, lichideaza toate pozitiile ramase deschise.
Sesiune de tranzactionare: Intervalul de timp, in cadrul unei zile, in care se pot executa tranzactiile. Programul de tranzactionare este prevazut in specificatiile fiecarui contract futures.
Societate de brokeraj (agentie de brokeraj): Persoana juridica ce are calitatea de membru al bursei, membru afiliat sau membru compensator al unei burse si are in obiectul de activitate tranzactionarea contractelor de bursa.
Societate de bursa (BMFMS): Societate comerciala constituita in regimul Legii nr.31 din 1990 si care organizeaza, reglementeaza si supravegheaza tranzactiile futures si cu optiuni.
Trader: Persoana fizica ce tranzactioneaza numai in numele si pe contul lui, pe baza unui permis de tranzactionare eliberat de bursa.
Ultima zi de tranzactionare: Ultima zi lucratoare a lunii de scadenta.

In continuare vor fi prezentate cateva elemente esentiale ale terminologiei folosite pe piata futures.

Piata sub semnul taurului (Bull market)
O piata sub semnul taurului e o piata in care preturile sunt in crestere. Atunci cand se spune ca o piata este bullish, exista perspectiva optimista ca preturile vor creste.
Piata sub semnul ursului (Bear market)
O piata sub semnul ursului este una in care preturile scad. Deci, o piata bearish ofera o perspectiva pesimista si operatorii considera ca preturile scad.

Pozitie "long"
Daca s-a cumparat un contract futures, cumparatorul are o pozitie long. O persoana care a cumparat 10 contracte futures pe marca germana are o pozitie long pe 10 contracte de marca. Operatorii care iau o pozitie long pe piata, se asteapta ca preturile sa creasca. Ei asteapta sa obtina profit prin vanzarea contractelor mai tarziu, primind un pret mai mare decat cel platit initial.
Pozitie "short"
Cineva care vinde contracte futures este "short" - de exemplu, a avea o pozitie short pe 5 contracte de dolar SUA, inseamna ca o persoana a vandut cele 5 contracte. Dar nu trebuie confundat acest concept cu cel in care cineva care initial a avut o pozitie long prin cumpararea unor contracte futures si apoi le vinde pentru a-si compensa pozitia pe piata. Operatorul care are o pozitie short vinde, de fapt, contracte futures pe care nu le detine.
Cel care vinde short considera ca preturile au o tendinta descrescatoare si vinde contractele futures in speranta ca va obtine profit cumparandu-le la un pret mai mic in viitor. Daca lucrurile vor evolua asa cum s-a anticipat si pretul scade, atunci vanzatorul isi poate rascumpara contractele la un pret mai mic, realizand astfel profit.
Marcarea la piata
Marcarea la piata a contractelor futures face ca in fiecare zi contul sa fie creditat sau debitat, in functie de evolutia pretului de cotare fata de pretul pozitiilor deschise. Pierderea sau profitul rezultat din marcarea la piata face ca suma existenta in cont sa oscileze, insa aceasta nu poate sa scada sub nivelul marjei de mentinere.
Reechilibrarea contului de marja are loc zilnic dupa inchiderea sedintei.
Daca pozitiile au inregistrat profit in timpul unei zile, profitul este trecut in cont. Se poate decide incasarea profiturilor, initierea altor contracte sau pastrarea sumei in cont ca fond de siguranta sau ca suport pentru eventualele pierderi viitoare.
Apelul in marja
In situatia in care suma din contul de marja scade sub acest nivel, titularul de cont primeste apel in marja pentru diferenta dintre nivelul marjei initiale si suma existenta in cont. Titularul de cont trebuie sa raspunda apelului in marja cu suplimentare de fonduri pana cel tarziu la inceperea urmatoarei sedinte de tranzactionare, altfel i se lichideaza fortat, in piata, atatea pozitii descoperite pana cand suma din cont ajunge la nivelul marjei initiale.
Maturitatea contractului
Contractele futures au viata limitata; ele pot fi tranzactionate pana la o data standardizata, cunoscuta sub denumirea de scadenta contractului. Contractele expira in ultima zi de tranzactionare a lunii de scadenta. La maturitate, contractele se vor lichida fie prin livrarea fizica a activului ce sta la baza lor, fie prin livrare sau compensare cash, raportandu-se la un pret prevazut in specificatiile contractelor. Maturitatea contractului, pentru situatiile in care are loc livrarea fizica, inseamna data la care se vor face sau se vor primi livrarile, daca contractul nu a fost compensat (lichidat) printr-o tranzactie egala ca marime si de sens opus inainte de maturitate. In acest caz, participantii trebuie sa-si exprime optiunea de livrare cu cel putin 10 zile inainte de data scadentei.
Livrarea
Livrarea marfurilor sau a valutelor la bursele din intreaga lume este optionala. De exemplu in SUA, 98% din contractele futures sunt lichidate in piata.
Numai aproximativ 2% din totalul contractelor futures au ca rezultat livrarea fizica sau lichidarea cash a marfii. Restul de 98% sunt compensate (offset). Aceasta inseamna ca majoritatea participantilor isi inchid pozitiile inainte de data de livrare a contractului (vanzatorii isi rascumpara contractele futures pe care le-au vandut, iar cumparatorii revand contractele futures pe care le-au cumparat).
Pentru unele contracte futures, cum ar fi cele pe produse sintetice - indici bursieri, indici valutari, indici pe indici de bursa - nu exista posibilitatea livrarii fizice. Pozitiile sunt inchise prin lichidare cash si plata diferentelor. N ziua scadentei, pozitiile deschise pe fiecare tip de contract si pentru fiecare scadenta sunt lichidate prin plata diferentelor in bani, fara a se face livrarea activelor financiare ce stau la baza indicelui (valori mobiliare, devize). Intreaga valoare a contractului nu este transferata. In schimb, exista o marcare la piata a pozitiei contractului la pretul de cotare al indicelui, obtinandu-se un castig sau o pierdere care se va adauga sau va fi scazuta din contul de marja.
Exista doua motive principale pentru care 2% din contractele futures se incheie cu livrare fizica:
- cumparatorii sau vanzatorii au nevoie de produs sau doresc sa-l vanda
- preturile futures sunt mai bune decat preturile de pe orice alta piata.
Practica a demonstrat ca importatorii si exportatorii nu doresc sa livreze sau sa primeasca valuta prin bursa,