In cele peste patru decenii de existenta, UE a intreprins pasi insemnati in realizarea prevederilor Tratatului de la Roma, care a pus bazele asocierii, si a inscris ca obiective esentiale armonizarea politicii economice a statelor, realizarea de politici comerciale comune, de politici agrare si crearea unitatii economice si monetare. Pe parcursul functionarii sale, piata comuna conceputa la Roma in 1957 a sprijinit cooperarea dintre statele membre, a contribuit la o anumita stabilitate a pietei muncii si la realizarea unor progrese notabile in domeniul politicii agrare, sociale si de securitate.

Un moment deosebit in evolutia UE il constituie crearea, la 1 ianuarie 1993, a Pietei unice, prevazuta in Actul Unic European din 1987. In urma punerii in aplicare a acestui act, UE devine piata cea mai unificata din lume, cu efecte benefice asupra performantelor pietelor integrate si a sistemului de adoptare a deciziilor.

Odata cu intrarea in vigoare a Tratatului de la Maastricht (noiembrie 1993), Comunitatea Europeana devine Uniunea Europeana, noua denumire fiind motivata de orientarea ei spre integrarea domeniilor politic si social.

Tratatul are in vedere crearea unui spatiu fara frontiere interioare, prin accentuarea coeziunii economice si sociale si crearea unei uniuni economice si monetare care sa dispuna de o moneda unica.

Uniunea Europeana se sprijina pe trei piloni: i8d20dl
Ø Dimensiunea economica a integrarii (piata unica si uniune economica - monetara);
Ø Dimensiunea sociala (politica de securitate sociala si externa comune);
Ø Dimensiunea politica (actiuni comune in domeniile justitiei si al politicii interne -; imigratie, vize, azil etc.)

Consecintele economice ale realizarii pietei unice sunt apreciate de analisti prin efectele ei directe si indirecte, care reprezinta tot atatea pierderi daca nu s-ar realiza. Vor apare astfel beneficii directe rezultate din inlaturarea barierelor vamale, benficii indirecte prin integrarea completa a pietei (efecte de scara, ale adancirii concurentei etc.) si efecte generale asupra bunastarii (cresterea ocuparii, diminuari de preturi).

La capitolul realizari pot fi inscrise si actiunile avansate pe linia crearii Uniunii Economice si Monetare prin infiintarea Bancii Centrale Europene si angajarea statelor de a raspunde criteriilor de aderare la moneda unica.

Uniunea Europeana in perspectiva. Actiunile in perspectiva ale Uniunii Europene vizeaza doua planuri: pe de o parte realizarea prevederilor Tratatului de la Maastricht, iar pe de alta parte, extinderea Uniunii sre est.

Organizatia care se ocupa cu realizarea obiectivelor Tratatului de la Maastricht este Uniunea Monetara si Economica (UME) care are doua componente:
Ø Cresterea functionalitatii pietei unice;
Ø Infaptuirea unitatii monetare, trecerea la moneda unica -; EURO - in statele in care s-au indeplinit criteriile de intrare in Uniune (rata inflatiei, deficitul bugetar, rata dobanzii, datoria publica) moneda unica europeana a intrat in vigoare de la 1 ianuarie 2002.

Extinderea spre estul Europei reprezinta una din directiile importante ale evolutiei UE in urmatorii 10 -; 15 ani. O asemenea orientare isi are premisele intr-o serie de deschideri si acorduri incheiate de UE cu aceste tari, inainte de 1990. Pe langa acordurile comerciale bilaterale incheiate cu unele tari din zona, UE a instituit si asa -; numitul sistem generalizat de preferinte comerciale unilaterale pentru produsele importate din aceste tari, care au facilitat accesul unor anumite categorii de produse (textile, siderurgie) pe piata comunitara.
Pentru a veni in sprijinul statelor din centrul Europei, a fost conceput si pus in aplicare Programul PHARE (Asociatia pentru Reconstructie economica). Accesul la acest program, limitat initial la Polonia si Ungaria, s-a extins ulterior si pentru alte tari, intre care si Romania.

Relatiile comerciale intre UE si tarile din centrul si estul Europei s-au dezvoltat sistematic, lor revenindu-le in anii 1993 -; 1994 4,5% din importul Uniunii si 5,6% din exportul acesteia. In acelasi timp, UE detine in comertul exterior ale acestor tari peste 50%, iar unele din ele chiar peste 60%.

Interesul pentru extinderea relatiilor catre est este reciproc. Pentur UE el este motivat de iportanta economica si politica a zonei: marile nevoi de modernizare a capacitatilor de productie si a tehnologiilor, cererea de consum dinamica, atractivitatea pietelor pentru producatori si investotorii din Uniune, resursele naturale si de forta de munca de care dispun aceste tari.

La randul lor, tarile din centrul si estul Europei se simt atrase de UE din considerente politice (ca foste partenere ale tarilor din Uniune in anii antebelici), dar si economice: tratamentul comercial preferential de care ar beneficia ca membre si accesul liber pe piata UE, posibilitatea obtinderii de subventii si acces la fondul de dezvoltare regionala, fondul pentru agricultura si alte forme de sprijin si atragerea de investitii straine.

Extinderea spre est a UE comporta realizarea prealabila a unor ajustari structurale menite sa pregateasca largirea Uniunii de la 15 membrii la 20 sau chiar mai multi. Schimbarile pe care ar trebui sa le opereze UE in interiorul sau vizeaza:
Ø Restructurarea institutionalasi a sistemului de adoptare a deciziilor;
Ø Simplificarea procesului legislativ;
Ø Ajustarea politicii agricole comune si a politicii externe si de securitate comuna pentru a putea functiona cu un numar mai mare de membri.

In acelasi timo, extensia UE implica cheltuieli de ajustare, cele mai ridicate costuri de integrare solicitand Polonia si Romania.

In vederea integrarii spatiului central si est european UE a incheiat in anii ¢90 o serie de acorduri de asociere cu majoritatea tarilor din zona. Statutul de asociere permite atat acestor tari, cat si Uniunii sa pregateasca conditiile aderarii si integrarii depline.

Pornind de la nivelul precar al indicatorilor ce marcheaza situatia economico -; sociala a tarilor din zona (PIB pe locuitor, ponderea agriculturii in populatia activa si in PIB, deficitele bugetare ai ale balantei de plati s.a.), UE a elaborat o strategie (adoptata de Consiliul European) de pregatire a tarilor asociate pentru a accede la statutul de membru deplin, care prevede si masuri de sprijinire ca tarile candidate la aderare sa-si perfectioneze infrastructura, transporturile, sistemul enrgetic, cercetarea stiintifica si protectia mediului, sa realizeze armonizarea legislatiei si a politicilor de securitate interna.

Perioada de preaderare este pentru tarile asociate o perioada consacrata infaptuirii unor reforme de anvergura in domeniul pietelor, al politicii monetare, de preturi, de comert exterior si al renuntarii la toate vestigiile politicii de comanda: subventii, sustinerea de agenti neperformanti etc. Ele trebuie sa faca dovada indeplinirii conditiilor privitoare la:
Ø Garantarea stabilitatii institutiilor si a democratiei;
Ø Existenta unei economii de piata functionale;
Ø Capacitatea de a rezista concurentei din interiorul UE;
Ø Indeplinirea obligatiilor rezultand din calitatea de membru al UE.

Conditiile de aderare sunt sintetizate in Cartea Alba adoptata de Consiliul European in 1995, la Cannes, care contine o lista detaliata a masurilor si etapelor ce trebuie parcurse in vederea aderarii.