t5o11om
Piata unica este componenta esentiala a integrarii economice internationale si, totodata, mijlocul principal de realizare a scopurilor commune tarilor care o compun. Piata unica se concretizeaza in: lichidare tarifelor vamale in interiorul comunitatiilor integrate, libera circulatie a capitalurior si fortei de munca. Avantajele ec care justifica existenta unei piete unice: stimuleaza cresterea productivitatii si a nivelului general de viata; concurenta fiind mai intense, consumatorii beneficiaza de preturi mai scazute, precum si de o mai mare varietate de bunuri, de calitate superioara ; permite o productie de serie mare, ceea ce duce la scaderea costurilor de productie ; poate contribui la optimizarea investitiilor de capital ; permite folosirea mai rationala si eficienta a fortei de munca. De aceea, atat CEE cat si celelalte organizatii ec integrationiste, de pe alte continente au pus in centrul preocuparilor si actiunilor lor piata unica, pe care o considera principalul element unificator, de progres.

Piata unica Europeana de gaz

In prezent au loc schimbari fundamentale in sectorul European al gazelor naturale, prin adoptarea in 1998 a Directivei privind gazele naturale. In deceniul urmator, prin consultari si negocieri,se finalizaeza schimbarile majore preconizate. Schimbarile s-au declansat din 1998, Statele Membre pregatind implementarea Directivei in vederea deschiderii pietei si competitiei inca din 10 august 2000, data la care Statele Membre au transpus Directiva in legislatia nationala. Companiile de gaze europene de pe piata, furnizorii de gaz, si operatorii de sistem s-au pregatit pentru deschiderea pietei catre competitie si s-au reorganizat intern, in concordanta cu noile reguli. In contextul noii piete, companiile vor furniza servicii la preturi competitive si asigura transparenta pentru consumatori.

Obiectivul de baza al pietei unice pentru gaze naturale este integrarea pietelor nationale care sunt impartite in diferite sectoare dominate de catre unul sau mai multi operatori. Prin deschiderea catre competitie a pietelor nationale si prin integrarea a peste 15 piete nationale intr-una singura si libera de obstacole artificiale in comertul peste granita (export-import) va fi creata o adevarata competitie.

Piata unica de electricitate

Piata unica de electricitate va asigura, progresiv, o piata competitiva de electricitate in Uniunea Europeana contribuind astfel la indeplinirea celor trei obiective ale politicilor energetice europene si anume: cresterea competitivitatii prin oferta unor servicii cat mai bune catre consumatorii de energie, imbunatatirea protectiei mediului si cresterea securitatii resurselor de energie.
De ce a fost creata piata unica de electricitate si care sunt urmarile?
Pentru a creste eficienta prin introducerea fortelor competitive pe piata de electricitate.
Nivelul preturilor la electricitate, in prezent, variaza enorm intre Statele Membre. Acest lucru determina distorsiuni inacceptabile in conditiile de competitie de pe piata unica. In plus, cresterea eficientei conduce la scaderea preturilor. Electricitatea in Uniunea Europeana este mai scumpa decat in alte tari implicate in comert cu industria europeana, cum ar fi SUA si Australia.
Obligatiile publice importante cum ar fi asigurarea furnizarii de electricitate catre toti consumatorii, protectia celor dezavantajati si protectia mediului pot fi atinse in conditiile unei piete unice.
O piata interconectata necesita o capacitate de rezerva mult mai mica (capacitate de rezerva care de regula este scumpa).
Introducerea competitiei inseamna ca producatorii de electricitate vor putea utiliza cel mai bine resursele, cu deseuri mai reduse, deseuri care deasemeni sunt scumpe si poluante.
Introducerea competitiei da dreptul utilizatorilor de a-si alege furnizorul propriu de electricitate. Ei isi pot alege, de exemplu, pe cel mai apropiat, ieftin sau de calitate furnizor.
Companiile de electricitate isi vor imbunatati serviciile pentru mentinerea clientilor sau pentru castigarea unora noi.
Preturi mai mici la electricitate vor duce la preturi mai mici la productie si in final la preturi mai mici la produse.

Oportunitatile considerabile apreciate in general a fi fost create pe piata unica nu pot fi, dupa parerea expertilor, cuantificate cu usurinta. In opinia unora, prognozele initiale, referitoare la o crestere economica vertigionasa si la crearea locurilor de munca, nu au fost transpuse in realitate deoarece Europa a alunecat intr-o recesiune profunda in primii ani care au urmat lansarii pietei unice, insa, oficialitati ale comisiei atrag atentia asupra ratelor impresionante de crestere din ultimii ani ai deceniului '80 si primii ani ai deceniului '90 care, dupa parerea lor, isi au originea, cel putin partial, in pregatirile pe care le-au facut companiile europene pentru lansarea pietei unice.
Cu toate acestea, personalitati de marca, cum ar fi Francois Perigot, presedintele Federatiei Europene a Patronatelor, tin sa sublinieze ca multe din roadele pietei unice de abia urmeaza sa fie culese. Intarzierile in armonizarea fiscala ca, de exemplu, mult promisa introducere a unui sistem comun de TVA, combinate cu pericolul permanent al fluctuatiilor schimbului valutar in cadrul UE, inseamna ca multe companii mici si mijlocii au inca retineri in a se lansa in activitati transnationale intense.
In acest proces complex si delicat din punct de vedere politic, un rol cheie il joaca grupul, relativ mic, al celor 24 de reprezentanti si experti ai comisiei, detasati din partea guvernelor statelor membre care s-au angajat sa ofere asisitenta adaptarii legislatiei tarilor candidate la cerintele mereu crescande ale pietei unice a UE, in totalitatea lor, legile comunitare, pe care noii membri vor trebui sa le includa in legislatia nationala. Este vorba despre aproximativ 20.000 de masuri, din care peste 1290 au fost selectionate de Comisia Europeana in Cartea Alba (mai 1995), pe considerentul ca au o importanta cruciala in reglementarea pietei unice care, chiar si cu planurile ambitioase pentru moneda unica, va ramane inca mult timp coloana vertebrala economica a UE.
Biroul pentru Schimb de Informatii si Asistenta Tehnica (TAIEX) a primit sarcina, deloc usoara, de a oferi guvernelor statelor candidate consultanta necesara pentru a se orienta in labirintul legislatiei comunitare. Cu toate ca acest exercitiu unic nu constituie, in fapt, o conditie prealabila pentru viitoarea aderare, este considerat, in general, drept o conditie cheie pentru o opinie pozitiva din partea forurilor competente asupra sanselor tarilor candidate de a fi primite mai curand in Uniune. Datorita numarului mare de masuri, TAIEX are posibilitatea sa foloseasca si resursele oferite de alte servicii ale comisiei, precum si ajutorul si expertiza ministerelor nationale din statele membre, in acest sens incheindu-se o serie de acorduri-cadru care asigura ca reprezentantii TAIEX sa poata cere sfatul si, in anumite cazuri, sa solicite administratiilor nationale de stat sa-si trimita propriii reprezentanti in tarile candidate pentru consultanta asupra integrarii optime a legislatiei comnitare in cadrul juridic postcomunist. Dupa cum explica Bridget Czarnota, responsabila biroului TAIEX, aceasta necesita o buna intelegere a extrem de diferitelor sisteme juridice din diversele tari candidate, sisteme ce au izvorat din traditii diferite, cum ar fi legislatia austriaca, germana, franceza sau engleza.

Manevrele, cateodata complicate, si negocierile din culise care caracterizeaza elaborarea directivelor si regulamentelor europene, in care fiecare virgula poate deveni subiectul unei intense targuieli interguvernamentale, genereaza formulari stangace si complicate, fapt care nu usureaza sarcina reprezentantilor din tarile candidate sau a celor de la TAIEX. Astfel, complexitatea sarcinii face ca cel mai bun mod de a trata majoritatea problemelor sa fie prin contact personal direct, subliniindu-se ca reprezentantii tarilor candidate sunt constienti de importanta considerabila a unei adaptari rapide a legislatiei nationale la legislatia comunitara.

Un domeniu caruia i s-a acordat mai putina atentie in cadrul cooperarii cu UE este insa cel al parlamentelor nationale ale statelor candidate, care trebuie sa aprobe legile prezentate de departamentele ministeriale, existand mereu pericolul ca acelea care nu inteleg bine complexitatile legislatiei pietei unice sa modifice intr-o asemenea masura legislatia nationala, incat aceasta sa nu mai fie conforma cu normele comunitare. In acest context, specialistii considera ca, datorita numarului, in general insuficient, de avocati in fostul sistem politic, care nu incuraja sau nu permitea un numar mare de studenti sa opteze pentru facultatile de drept, se asista la translare masiva a expertilor juridici spre sectorul privat; pe masura ce multe persoane cu functii cheie sunt imbiate cu salarii mai mari sa paraseasca institutiile guvernamentale, functionarii de stat, ramasi in ministere, trebuie sa faca fata unor sarcini enorme implicate de procesul aderarii.

Criza personalului juridic este deosebit de acuta in tarile candidate mai mici, cum ar fi statele baltice, unde faptul ca ministerele dispun de un personal restrans ingreuiaza si mai mult pregatirea oficiala pentru aderare; in plus, expansiunea considerabila si permanenta a legislatiei comunitare implica in prezent un volum de munca mult superior etapei anterioare de largire a UE. Preconizatul pas urias spre integrare, uniunea monetara, va complica, probabil, si mai mult aceasta sarcina prin introducerea unui domeniu complet nou de jurisdictie in aria integrarii comunitare.

Un rol aproape la fel de important, desi mai putin cunoscut, este cel privind asigurarea coerentei pe ansamblul procesului, TAIEX indeplinind functia de monitor, informand comisia asupra progresului inregistrat de tarile candidate in procesul de integrare juridica pentru piata unica. Biroul TAIEX este totodata un instrument folosit de comisie pentru propia sa pregatire in vederea cooptarii de noi membri, activitatile reprezentantilor sai contribuind la o cunoastere nemijlocita a potentialelor obstacole majore ce se pot ivi in drumul tarilor asociate spre aderare.

Astfel, pregatirea pentru piata unica va cere timp, dar va oferi avantaje semnificative companiilor, specialistii examinand in continuare modul in care guvernele tarilor candidate avanseaza spre piata unica si ce intreprinde UE pentru a accelera acest proces.

FIRMELE ROMANESTI

PE PIATA UNICA EUROPEANA
IN PREZENT SI PERSPECTIVA

Introducere

Prabusirea monopolului de stat din comertul exterior romanesc in 1990 a condus Ia o schimbare aproape naturala a fluxurilor de export si import.

A incetat rolul planului care impunea unde, cand si la ce pret sa se vanda sau sa se cumpere. Firmele de comert exterior indeplineau mai mult functia de servicii de desfacere planificata a ofertei romanesti. Cel mult 25-33% se vindea liber, dar si vanzarile libere erau sub imperiul unor contracte/aranjamente Ia nivelul conducerii superioare.

Din acest motiv, comertul exterior nu reflecta nici calitativ, nici cantitativ, nici geografic cerintele pietei internationale, ci ale planului si ale dictatului politic.

Europa occidentala — un miraj

Dupa revolutie, fara sa se emita o reglementare, oamenii de comert exterior au simtit aerul Iibertatii si unde sa-si indrepte afacerile, pe baza regulilor economiei de piata.

Asa a aparut ca un miraj — Occidentul, care a dus la rasturnarea structurii geografice a relatiilor comerciale externe ale Romaniei.

In anul 2002 ponderea Uniunii Europene in exportul Romaniei a fost de 67,1% fata de 33,9% in anul 1990 (anexa 1), adica o crestere a ponderii de aproape 2 ori.

In aceeasi perioada, ponderea importurilor din Uniunea Europeana in totalul importurilor Romaniei a crescut de aproape 3 ori, de la 21,8% in 1990, la 58,4% in 2002 (anexa 2).

Cresterea cu 8093,8 mil USD a exportului Romaniei in 2002 fata de 1990 se regaseste in proportie de 90,7% (7343,4 mil USD) in zona Uniunii Europene, zona care a preluat si scaderile importante inregistrate in aceeasi perioada pe celelalte piete traditionale (anexa 3).

Sigur, aceasta noua evolutie a relatiilor comerciale ale Romaniei a avut o serie de efecte pozitive, cum ar fi:

- siguranta livrarilor si platilor
- lansarea intr-o piata concurentiala, de inalt nivel tehnologic
- atragerea de investitii

Trebuie sa observam insa ca o concentrare pe vest a avut si efecte negative cu urmari vizibile in prezent:

- abandonarea unor piete traditionale, in special din est;
- cresterea soldului negativ al balantei comerciale (anexa 4); soldul cu Uniunea Europeana a crescut in ultimii 12 ani de circa 7 ori;
- degradarea calitativa a ofertei, intrucat nu s-a putut tine pasul tehnologic cu concurenta occidentala; a scazut ponderea produselor prelucrate exportate in Uniunea Europeana de la 32,6% in 1990 la 10,1% in 2002 (anexa 5).
- cresterea exporturilor in Uniunea Europeana in perioada 1990-2002 s-a concentrat in principal in doua ramuri: industria textila, unde volumul a crescut de 16 ori si industria de incaltaminte, unde cresterea a fost de 27de ori fata de cresterea medie a exporturilor in Uniunea Europeana de circa 6 ori (anexa 6). Peste 95% din aceste exporturi provin din operatiuni de tip Lohn.

- extinderea permanenta a operatiunilor de tip Lohn. De remarcat ca operatiunile de tip Lohn nu se regasesc numai la produsele textile si de incaltaminte. Peste 70% din totalul exporturilor romanesti catre Uniunea Europeana proveneau in anul 2002 din astfel de operatiuni (anexa 7).

Operatiunile de Lohn sunt o solutie de etapa, de conjunctura (forta de munca ieftina, cheltuieli de productie reduse), cu unele efecte pozitive (educarea fortei de munca, schimbarea mentalitatii, adaptarea la standardele UE). In momentul in care conjunctura se schimba, exportul romanesc poate inregistra o cadere deosebit de grava.

Viitorul Romaniei pe Piata unica europeana

Uniunea Europeana reprezinta in continuare, o piata extrem de importanta pentru exporturile si importurile romanesti. Potentialul pietelor Uniunii Europene altele decat Italia si Germania (care concentreaza 60,5% din totalul exporturilor romanesti in UE in 2002) este inca insuficient exploatat (anexa 8). Pentru marea majoritate a produselor pozitia Romaniei in cadrul importurilor si exporturilor extracomunitare ale Uniunii Europene este inca nesemnificativa.

Prima preocupare: sa mentinem ponderea in Uniunea Europeana si, in paralel,sa imbunatatim calitativ structura de export si repartitia geografica in cadrul UE.

Cum ?

a) sa promovam creatia proprie, nu “mestesugarii Europei”;

b) sa identificam segmentele de oportunitati si sa stimulam dezvoltarea acelor sectoare cu sanse, nu prin masuri administrative ci prin crearea unui mediu economic favorabil;

c) sa atragem investitiile straine din Uniunea Europeana, valorificand avantajele de care vom mai beneficia o buna perioada de timp;

d) sa stimulam crearea de societati mixte ca o principala cale de crestere a competitivitatii exportului romanesc (anexa 9);

e) sa identificam sectoarele de colaborare in productie si sa incurajam sistemul de subcontractare pe piete din lumea a III-a, alaturi de firmele din Uniunea Europeana, mai ales in zona balcanica, dar si in alte zone extraeuropene

Cheia de bolta a cresterii competitivitatii exportului romanesc in UE:relansarea procesului investitional

Privatizarile de pana acum , care sunt spre final in sectorul productiei, n-au adus nici o schimbare semnificativa in oferta de export, din contra - o degradare a sa, marea majoritate a achizitiilor facandu-se pentru acapararea pietei interne. Acelasi lucru se poate spune si despre investitiile straine. De ce ? Din doua motive majore:

a) lipsa de stabilitate legislativa, plus birocratia organelor avizatoare si in general birocratia de sistem;

b) insuficienta avantajelor, a stimulentelor pentru investitorii straini intr-o piata est-europeana concurenta.

Credem ca a sosit si momentul Romaniei; iar daca ratam perioada de pana in 2007, riscam viitorul pe termen mediu al Romaniei.

Cu alte cuvinte, cheia reusitei in materie de export consta in investitii masive in domenii de interes pentru piata europeana si in modernizarea capacitatilor actuale.

Istoria Integrarii

Ideea crearii Uniunii Europene (UE) a crescut din dezolarea ramasa dupa ce Europa a trait experienta devastatoare a doua razboaie mondiale si o serioasa recesiune economica. In acelasi timp, unele tari vest-europene cautau metode si instrumente care sa le asigure ca nu vor mai intra niciodata in razboi una impotriva celeilalte.

Date cheie:
1948
17 Martie : Se semneaza Tratatul Uniunii Occidentale (Tratatul de la Bruxelles) de catre Belgia, Franta, Luxemburg, Marea Britanie si Olanda. Se pun bazele cooperarii economice, culturale si sociale.
5 Mai : Se semneaza la Londra (Marea Britanie) statutul Consiliului Europei.
1950
9 Mai: In discursul inspirat de Jean Monnet, Robert Schuman, ministrul de externe al Frantei, propune ca Franta, Republica Federala Germania si orice alta tara europeana care doreste sa li se alature sa puna in comun resursele lor de carbune si otel. 'Declaratia Schuman' se bazeaza pe: reconciliere, solidaritate si pace.
1951
18 Aprilie: Cele Sase (Belgia, Franta, Germania, Italia, Luxemburg, Olanda) semneaza Tratatul de la Paris prin care se instituie Comunitatea Europeana a Carbunelui si Otelului (CECO).
1952
27 Mai: Se semneaza la Paris (Franta) Tratatul prin care se instituie Comunitatea Europeana de Aparare (CEA).
1955
1-2 Iunie: Ministrii de externe ai celor Sase decid, in cadrul intalnirii de la Messina (Italia), sa extinda integrarea europeana la toate ramurile economiei.
1957
25 Martie: Se semneaza la Roma (Italia) Tratatele prin care se instituie Comunitatea Economica Europeana (CEE) si Comunitatea Europeana a Energiei Atomice (CEEA sau Euratom).
1960
4 Ianuarie: Se semneaza Conventia de la Stockholm prin care se constituie Asociatia Europeana a Liberului Schimb (AELS) de catre Austria, Danemarca, Elvetia, Marea Britanie, Norvegia, Portugalia si Suedia.
1962
30 Iulie: Se prezinta pentru prima oara o politica agricola comuna (PAC).
Pentru informatii suplimentare accesati: https://europa.eu.int/scadplus/leg/en/cig/g4000c.htm#c9
1968
1 Iulie: Intra in vigoare Uniunea vamala.
Publicatii gratuite pe aceasta tema: "Traind intr-o zona de libertate, securitate si dreptate"; "Politica vamala a Uniunii Europene"; "Uniunea Europeana si Comertul Mondial"; "Politica taxelor in Uniunea Europeana"

1973
1 Ianuarie: Danemarca, Irlanda si Marea Britanie adera la Comunitatea Europeana.
1979
13 Martie: Intra in vigoare Sistemul Monetar European (SME). Monedelor europene li se garanteaza o anumita stabilitate.
7 si 10 Iunie: Au loc primele alegeri directe ale Parlamentului European. Sunt alesi 410 MPE (Membri ai Parlamentului European) prin vot universal direct pentru o perioada de 5 ani.
1981
1 Ianuarie: Grecia adera la Comunitatea Europeana.
1985
14 Iunie: Se semneaza la Schengen (Luxemburg) Acordul Schengen intre Belgia, Germania, Franta, Luxemburg si Olanda privind eliminarea controlului la punctele de trecere a frontierei.
1986
1 Ianuarie: Spania si Portugalia adera la Comunitatea Europeana.
17 si 28 Februarie: Se semneaza la Luxemburg si Haga (Olanda) Actul Unic European.
1989
19 Septembrie: Se semneaza la Varsovia (Polonia) acordul de cooperare comerciala si economica intre Comunitate si Polonia.
1990
28 Aprilie: Are loc la Dublin (Irlanda) reuniunea speciala a Consiliului European. Se cade de acord asupra unei abordari comune privind unificarea Germaniei si relatiile Comunitatii cu tarile din Europa Centrala si de Est (TECE).
29 Mai: Se semneaza la Paris (Franta) Acordul prin care se instituie Banca Europeana de Reconstructie si Dezvoltare (BERD) pentru a acorda sprijin financiar tarilor din Europa Centrala si de Est.

1991
21 Octombrie: Se semneaza Acordul privind crearea Spatiului Economic European (SEE) intre Comunitate si tarile vest-europene invecinate (Austria, Elvetia, Finlanda, Islanda, Liechtenstein, Norvegia si Suedia).
1992
7 Februarie: Se semneaza la Maastricht (Olanda) Tratatul privind Uniunea Europeana. Crearea Uniunii Europene si a Uniunii Monetare Europene (UME). Ca urmare, se va crea o moneda unica, puterea Uniunii Europene se va extinde, se va stabili o politica externa si de securitate comuna si va fi promovata cetatenia europeana.
1993
1 Ianuarie: Intra in vigoare Piata Unica Europeana.

1994
31 Martie: Ungaria depune cererea de aderare la Uniunea Europeana.
5 Aprilie: Polonia depune cererea de aderare la Uniunea Europeana.
1995
1 Ianuarie: Austria, Finlanda si Suedia intra in Uniunea Europeana.
20-21 Martie: Se semneaza si se adopta la Paris (Franta) Pactul de Stabilitate pentru Europa Centrala si de Est.
3-10 Mai: Comisia Europeana adopta Cartea Alba privind pregatirea tarilor asociate din Europa Centrala si de Est pentru integrarea in Piata interna a Uniunii Europene.
22 Iunie: Romania depune cererea de aderare la Uniunea Europeana.
27 Iunie: Slovacia depune cererea de aderare la Uniunea Europeana.
27 Octombrie: Letonia depune cererea de aderare la Uniunea Europeana.
24 Noiembrie: Estonia depune cererea de aderare la Uniunea Europeana.
8 Decembrie: Lituania depune cererea de aderare la Uniunea Europeana.
14 Decembrie: Bulgaria depune cererea de aderare la Uniunea Europeana.
1996
17 Ianuarie: Republica Ceha depune cererea de aderare la Uniunea Europeana.
10 Iunie: Slovenia depune cererea de aderare la Uniunea Europeana.
1997
16 Iulie: Comisia prezinta 'Agenda 2000 - pentru o Europa mai puternica si mai extinsa' si opiniile sale privind cererile celor zece tari din Europa Centrala si de Est (Bulgaria, Estonia, Letonia, Lituania, Polonia, Republica Ceha, Romania, Slovacia, Slovenia si Ungaria).
2 Octombrie: 'Consolidarea' Tratatului semnat la Amsterdam. Acesta completeaza mecanismul politic al Uniunii Europene, in pespectiva extinderii spre tarile din Europa Centrala si de Est.
1998
10 Noiembrie: Sesiuni la nivel ministerial ale conferintelor de aderare cu Cipru, Polonia, Estonia, Republica Ceha si Slovenia.
1999
1 Ianuarie: Se lanseaza oficial moneda euro. Austria, Belgia, Finlanda, Franta, Germania, Irlanda, Italia, Luxemburg, Olanda, Portugalia si Spania adopta euro ca moneda lor oficiala.
1 Mai: Intra in vigoare Tratatul de la Amsterdam.
19 Iulie: In conformitate cu concluziile Consiliului European de la Viena, are loc la Bruxelles (Belgia) o intalnire a ministrilor de externe ai celor 15 state membre ale UE si ai celor zece tari candidate din Europa Centrala si de Est, Cipru, Malta si Elvetia (Turcia refuza sa participe).
9-10 Decembrie: Reuniunea Consiliului European de la Helsinki (Finlanda), care decide inceperea negocierilor de aderare cu Romania, Slovacia, Letonia, Lituania, Bulgaria si Malta si recunoasterea Turciei ca tara candidata.
2000
15 Ianuarie: Are loc la Bruxelles (Belgia) deschiderea Conferintei Ministeriale Interguvernamentale pentru negocierile de aderare cu Malta, Romania, Slovacia, Letonia, Lituania si Bulgaria.
18-19 Aprilie: Are loc la Ljubljana (Slovenia) a noua intalnire dintre Presedintele Parlamentului European si Presedintii Parlamentelor din tarile candidate la Uniunea Europeana.
7-9 Decembrie: Reuniunea Consiliului European de la Nisa (Franta). Saluta progresele facute in negocierile de aderare cu tarile candidate si apreciaza eforturile depuse de aceste tari in indeplinirea conditiilor pentru adoptarea, implementarea si aplicarea in practica a acquis-ului comunitar; apreciaza progresul inregistrat de Turcia in implementarea strategiei de pre-aderare.
2001
26 Februarie: Se semneaza un nou Tratat care amendeaza Tratatul privind Uniunea Europeana si Tratatele de instituire a Comunitatilor Europene (Tratatul de la Nisa).
2002
1 Ianuarie: Intra in circulatie monedele si bancnotele Euro.