Testul 1 A h2y13yt
1. Clasificati nevoile.
2. Care sunt cele doua caracteristici fundamentale ale sistemului nevoilor?
3. In ce consta determinarea obiectiva a sistemului nevoilor?
4. In ce consta determinarea subiectiva a sistemului nevoilor?
5. Ce caracteristici fundamentale ale fiintei umane se exprima prin munca?
6. Ce fel de raporturi se stabilesc intre oameni in cadrul activitatii economice?
7. Care sunt cele doua caracteristici fundamentale ale activitatii economice?
8. Definiti resursele.
9. Clasificati resursele.
10. Clasificati resursele naturale, precizand si criteriile de clasificare.
11. In ce consta obiectivul major al activitatii economice?
12. Ce este rationalitatea?
13. Ce inseamna a avea eficienta in activitatea economica?
14. Definiti stiinta economica.
15. Ce caracter are stiinta economica?
TESTUL 1 B
1. Inainte de a fi producator, omul este consumator.
Argumentati afirmatia.
2. Explicati caracterul de sistem al nevoilor.
3. Explicati caracterul dinamic si nelimitat al sistemului nevoilor.
4. Ce relatie se stabileste intre activitatea economica si nevoi?
5. De ce este considerata activitatea economica modul fundamental prin care societatea se manifesta?
6. In ce consta functionalitatea si finalitatea activitatii umane?
7. Argumentati afirmatia potrivit careia resursele au caracter limitat.
8. Explicati corelatia dintre caracterul limitat al resurselor si rationalitatea activitatii economice.
9. Poate fi rationala o activitate economica ineficienta? Explicati.
10. Ce legatura exista intre stiinta economica, rationalitatea activitatii economice si eficienta acesteia?
11. Fiind date urmatoarele elemente:
- populatia;
- trebuintele;
- resursele;
- activitatea economica, construiti o schema care sa ilustreze legaturile dintre ele.
12. Comentati urmatorul text: ,,Atata vreme cat se considera ca sistemul economic functioneaza, in ultima instanta, in interesul individului - ca este subordonat nevoilor si dorintelor sale - se poate presupune ca rolul stiintei economice este sa explice procesul prin care individul este servit.” (J.K. Galbraith, ,,Stiinta economica si interesul public” cf. Economie -; manual).
Rezolvarea testului 1 A
1. Nevoile pe care le are omul sunt:
- naturale-individuale (biologico-materiale);
- sociale (legate de convietuirea individului in cadrul societatii);
O alta clasificare grupeaza nevoile astfel:
- elementare (de baza, fundamentale);
- superioare (complexe, elevate).
2. Sistemul nevoilor are doua caracteristici fundamentale; el este:
- dinamic;
- nelimitat.
3. Determinarea obiectiva a sistemului nevoilor consta in aceea ca el depinde de nivelul de dezvoltare a societatii, exprimat in mijloacele socialmente existente de satisfacere a nevoilor si in nivelul pe care cunoasterea il atinge in fiecare moment istoric dat.
4. Determinarea subiectiva a sistemului nevoilor consta in aceea ca el depinde de nivelul de dezvoltare a individului, exprimat in asteptarile, scopurile, idealurile, aspiratiile sale.
5. Prin munca se exprima:
- caracteristicile de fiinta constienta ale omului, concretizate in prefigurarea scopului, definirea interesului, construirea mijloacelor adecvate atingerii scopului propus;
- cunostintele omului, capacitatile sale de transformare si de anticipare.
6. Raporturile care se stabilesc intre oameni in cadrul activitatii economice sunt raporturi de interese, adica raporturi ce determina o anumita activitate legata de acoperirea/satisfacerea unor nevoi si care se reflecta/se constientizeaza ca mobiluri/scopuri.
7. Cele doua caracteristici fundamentale ale activitatii economice sunt:
- functionalitatea;
- finalitatea.
8. Resursele reprezinta toate elementele pe care omul le foloseste in activitatea sa pentru a-si satisface trebuintele.
9. Resursele pot fi/se clasifica astfel:
- resurse primare:
- potentialul demografic;
- potentialul de resurse naturale.
- resurse derivate:
- masini, utilaje, instalatii;
- cunostintele si experienta stiintifica.
10. Resursele naturale se clasifica astfel:
- in functie de durata folosirii:
- neregenerabile sau epuizabile;
- regenerabile.
- in functie de posibilitatile de recuperare si/sau de reutilizare in procesele de productie sau de consum:
- recuperabile;
- partial recuperabile;
- nerecuperabile.
11. Obiectivul major al activitatii economice consta intr-o asemenea utilizare a resurselor (limitate) incat sa se asigure o cat mai deplina acoperire a nevoilor; acest obiectiv se traduce intr-o functie de maximizare a efectelor utile prin minimizarea consumului de resurse.
12. Rationalitatea consta in capacitatea omului de a intelege, de a cunoaste si de a actiona in concordanta cu cunostintele dobandite, deci de a actiona constient, anticipand consecintele faptelor sale.
13. A avea eficienta in activitatea economica inseamna a satisface trebuinte mai mari cu aceleasi resurse sau cu resurse mai putine.
14. Stiinta economica este stiinta care studiaza comportamentul uman in activitatea de alocare a resurselor, care analizeaza si explica modalitatile prin care individul si societatea cu resurse limitate asigura satisfacerea unor nevoi variate si nelimitate. Este ,,stiinta care studiaza comportamentul uman ca o relatie intre teluri si resurse rare care au intrebuintari alternative…(sau) modul in care ne decidem sa folosim resursele productive rare cu intrebuintari alternative pentru realizarea unui scop prevazut…” (J.K. Galbraith, ,,Stiinta economica si interesul public” cf. Economie manual).
15. Stiinta economica are caracter practic si aplicativ.
Rezolvarea Testului 1 B
1. Existenta biologica si sociala a omului implica un consum continuu de bunuri, servicii si informatii. Omul nu ar putea trai si nu s-ar putea manifesta in relatie cu semenii sai daca nu si-ar acoperi/satisface diferitele sale nevoi prin consumul unei mari varietati de „bunuri”. Este adevarat ca natura furnizeaza omului elementele necesare vietii, dar nu pe toate in mod direct. Omul trebuie sa transforme natura pentru a obtine mijloacele de satisfacere a nevoilor sale. Acest proces necesar de transformare prin care omul adapteaza elementele naturale multiplelor sale nevoi este productia. Scopul activitatii de productie este deci acoperirea nevoilor, satisfacerea nevoilor de consum. Comportamentul omului in societate, in relatiile cu semenii sai si fata de natura este determinat si orientat de tendinta permanenta si normala pe care el o are de a-si acoperi cat mai bine si mai deplin nevoile. Omul este producator pentru ca este consumator.
2. Atat nevoile naturale-individuale (biologico-materiale), cat si cele sociale (legate de convietuirea in societate a individului) caracterizeaza global nivelul de dezvoltare a fiecarui individ in parte si a societatii la un moment istoric dat. Ele apar ca un sistem bine conturat. Nevoile pe care le poate avea si pe care si le poate satisface o persoana depind in mod fundamental de nivelul de dezvoltare pe care l-a atins societatea in care traieste; la randul sau, nivelul de dezvoltare a societatii este modificat continuu tocmai de tendinta permanenta si normala pe care o are omul de a-si diversifica nevoile si de a le acoperi cat mai bine.
3. Caracterul dinamic si nelimitat al sistemului nevoilor este o consecinta a dublei lui determinari: subiectiva si obiectiva.
Nevoile au o determinare legata de dorintele, asteptarile, aspiratiile si idealurile indivizilor, grupurilor, societatii in ansamblul sau. De aceea, ele se multiplica si se diversifica permanent pe masura ce apar mijloace mai eficiente si mai diversificate de satisfacere a lor, pe masura ce cunoasterea umana avanseaza, iar indivizii si societatea isi formuleaza asteptari, scopuri, idealuri, aspiratii tot mai variate si mai elevate. Astfel, nevoile au cunoscut o dinamica continua si complexa - de la cele naturale - biologice (hrana, imbracaminte, locuinta s.a.m.d), la nevoile sociale si spirituale tot mai numeroase, mai complexe, mai diversificate.
4. Intre activitatea economica si sistemul nevoilor exista o relatie de determinare reciproca:
- scopul activitatii economice este satisfacerea nevoilor; activitatea economica este deci generata de/si orientata spre satisfacerea nevoilor;
- in insusi procesul ei de desfasurare, activitatea economica genereaza noi nevoi;
- ea conduce deci la multiplicarea si diversificarea nevoilor.
5. Activitatea economica este considerata modul fundamental prin care societatea se manifesta deoarece, in procesul desfasurarii ei, produce:
- conditiile materiale - unelte si bunuri de consum necesare existentei omului;
- structura sociala - raporturi/legaturi de interese sau de alta natura in contextul carora exista si se manifesta omul.
6.Activitatea umana are caracter functional, adica este indreptata spre satisfacerea anumitor nevoi si interese. Activitatea umana in general si cea de productie in special sunt procese cu finalitate, adica procese orientate in mod constient spre realizarea materiala a unor scopuri reiesite din necesitatea satisfacerii nevoilor individului si ale societatii in ansamblu.
7. Resursele sunt limitate in raport cu nevoile de consum ce trebuie satisfacute cu ajutorul lor.
Consumul este o marime direct proportionala cu gradul de cultura si civilizatie, ceea ce inseamna ca nevoile cresc si vor creste o data cu dezvoltarea generala a umanitatii, solicitand pentru satisfacerea lor noi resurse.
Pe de alta parte, resursele - oricat de diversificate si de bine folosite ar fi, oricate noi posibilitati de utilizare a lor ar oferi dezvoltarea stiintei si tehnicii - se limiteaza teoretic la potentialul pe care il are planeta noastra.
In concluzie :
- cresterea nevoilor nu poate fi insotita de o crestere similara a resurselor;
- orice acoperire a unor nevoi suplimentare trebuie sa se realizeze printr-o mai buna, mai rationala utilizare a resurselor, care sunt limitate.
8. Deoarece cresterea nevoilor nu poate fi insotita de o crestere similara a resurselor, rezulta ca orice acoperire a unei nevoi suplimentare trebuie sa se realizeze printr-o utilizare mai rationala a resurselor limitate. Este evident ca activitatea economica nu poate fi intamplatoare. Sensul sau major consta in realizarea acelei utilizari a resurselor limitate care conduce la o cat mai deplina acoperire a nevoilor.
Rationalitatea activitatii economice decurge din caracterul limitat al resurselor. Ea se exprima printr-o functie de maximizare a efectelor utile prin minimizarea consumului de resurse.
9. O activitate economica ineficienta nu poate fi rationala. O activitate economica rationala este aceea care permite maximizarea efectelor utile prin minimizarea consumului de resurse. Rationalitatea confera activitatii economice eficienta. A avea eficienta in activitatea economica inseamna a satisface trebuinte mai mari cu aceleasi resurse sau cu resurse mai putine.
Rezulta ca rationalitatea si eficienta sunt caracteristici ale activitatii economice care se presupun reciproc si nu se pot realiza decat impreuna.
10. Stiinta economica, rationalitatea activitatii economice si eficienta acesteia se afla intr-o stransa legatura.
Stiinta economica studiaza comportamentul uman in activitatea de alocare a resurselor, analizeaza si explica modalitatile prin care individul si societatea cu resurse limitate asigura satisfacerea unor nevoi variate si nelimitate.
O activitate economica este rationala atunci cand permite maximizarea gradului de satisfacere a nevoilor prin minimizarea consumului de resurse. Iar eficienta releva in ce masura activitatea economica poate satisface trebuintele cu resursele pe care ea insasi le asigura.
Stiinta economica are ca rezultat administrarea eficienta a unor resurse limitate. Aplicarea ei poate conduce la utilizarea resurselor in cea mai adecvata forma, la conceperea si realizarea eficienta a raportului dintre resurse si nevoi, la prognozarea evolutiei acestui raport si la gasirea celor mai bune cai de optimizare a lui.
Dezvoltarea si utilizarea in tot mai mare masura a cunostintelor stiintifice in activitatea economica accentueaza caracterul ei rational si asigura premisele cresterii eficientei sale.
11. Vezi schema de la sfarsitul lectiei (Economie - manual).
12. Logic, textul are forma unei implicatii sau a unui rationament ipotetico-deductiv (daca, atunci). Rolul stiintei economice este acela de a explica procesul prin care individul este servit, daca se admite ca sistemul economic functioneaza cu scopul satisfacerii nevoilor si dorintelor individului.
Dar daca nu se admite acest lucru?
Atunci ne putem intreba ce alt scop ar putea avea activitatea economica si care ar fi obiectul stiintei economice.
In economia de piata, intemeiata in mod preponderent pe proprietatea privata, care genereaza libertatea de actiune a agentilor economici, motivatia obiectiva si scopul oricarui intreprinzator si proprietar de capital este obtinerea profitului. In acest tip de economie, rationalitatea activitatii economice, fara de care satisfacerea trebuintelor si progresul in general ar fi de neconceput, este relevata de profit. Profitul este cel care incita la realizarea eforturilor de sporire a rationalitatii, este urmarit in mod sistematic de orice unitate economica, este criteriul major al eficientei acesteia.
S-ar parea deci ca scopul activitatii economice - cel putin pentru o parte a agentilor economici - nu este satisfacerea trebuintelor, ci obtinerea profitului.
Prin urmare, procesul producerii si insusirii profitului ar trebui sa constituie obiectul de cercetare al stiintei economice.
Ce presupune insa obtinerea profitului? Presupune vanzarea bunurilor la un pret care nu numai sa permita acoperirea tuturor cheltuielilor ocazionate de producerea si/sau vanzarea bunului respectiv, ci sa conduca si la obtinerea unui castig (pret mai mare decat costul). Deci, bunurile trebuie sa se vanda. Si ca sa se vanda, ele trebuie sa indeplineasca doua mari conditii:
- sa fie utile, adica sa aiba capacitatea de a satisface trebuintele, preferintele, interesele cumparatorului;
- sa fie oferite la un pret accesibil pentru cumparator, pe care cumparatorul sa il recunoasca, sa si-l permita.
Rezulta ca mijlocul prin care intreprinzatorul sau proprietarul de capital isi atinge scopul - obtinerea profitului - este satisfacerea nevoilor consumatorului. Nu intamplator, profitul este dovada utilitatii economice, iar marimea lui este masura acestei utilitati.
Care sunt insa destinatiile profitului, cum utilizeaza proprietarul de capital profitul pe care l-a obtinut?
El poate folosi profitul pentru a-si satisface trebuintele de consum personal - situatie in care se manifesta ca si cumparator-consumator - sau poate folosi profitul pentru dezvoltarea activitatii sale - situatie in care se manifesta ca un cumparator-investitor.
In oricare dintre ipostaze, intreprinzatorul se afla in situatia unui individ care utilizeaza rezultate ale activitatii economice cu scopul de a-si satisface nevoile (de consum personal sau de consum productiv).
Rezulta ca, indiferent din ce perspectiva il analizam, sistemul economic functioneaza in interesul individului, este subordonat nevoilor si dorintelor sale. Iar rolul stiintei economice nu poate fi altul decat studierea si explicarea procesului prin care sistemul economic poate maximiza atingerea acestui scop.
Test suplimentar nerezolvat:

I. Definiti economia de schimb.
II. Precizati cele patru genuri importante de operatii prin care piata monetara reactioneaza in directia cresterii volumului masei banesti.
III. Scrieti formulele corespunzatoare urmatorilor indicatori, precizand si semnificatia fiecaruia dintre simbolurile literale pe care le utilizati: a) masa monetara; b) salariul real; c) consumul.
IV. Completati textul urmator:
Consumul este o marime direct proportionala cu gradul de cultura si civilizatie, ceea ce inseamna ca nevoile vor................. o data cu dezvoltarea generala a umanitatii, solicitand …………………………
V. Caracterizati bursa de valori si rolul ei in economia de piata.
VI. Sporul de cheltuieli necesare pentru a mari cu o unitate productia se exprima cu ajutorul unui indicator.
Precizati: 1. Care este acesta.
2. Cum se calculeaza.
VII. A) Definiti productivitatea marginala a unui factor de productie.
B) Precizati formula care o exprima.
C) Ce evolutie cunoaste productivitatea marginala a factorului de productie X in fiecare din urmatoarele situatii:
C1) productia obtinuta la sporul de factor X este mai mare decat productivitatea medie a tuturor unitatilor anterioare;
C2) sporul de productie obtinut prin cresterea cu o unitate a factorului X este negativ.
VIII. Determinati ponderea cheltuielilor salariale (CS) in totalul costului productiei (CT) care are urmatoarea structura:
- materii prime .............................................................. 800.000 u.m.
- materii auxiliare ...........................................................20.000 u.m.
- energie ....................................................................... 100.000 u.m.
- salarii ..........................................................................150.000 u.m.
- amortizare .................................................................. 45.000 u.m.
- contributii asigurari sociale si ajutor somaj ................... 30.000 u.m.