DEFINITIA DREPTULUI FINANCIAR.
Reglementarea relatiilor financiare, potrivit necesitatilor, continutului si
cuprinsului finantelor publice, include: n2g23gl
- constituirea si utilizarea fondului bugetar al statului;
- constituirea si utilizarea fondului de asigurari sociale de stat si a fondului
de ajutor de somaj;
- constituirea si utilizarea fondurilor banesti proprii ale regiilor autonome
si ale institutiilor publice;
- emisiunea monetara;
- circulatia monetara cu numerar si fara numerar;
- regimul juridic al valutei;
- politica fiscala a statului;
- controlul financiar;
- organizarea ai functionarea aparatului financiar, bancar si de credit.
In indeplinirea sarcinilor sale, statul, reglementeaza toate aceste relatii
financiare care, astfel, devin raporturi juridice financiare.
Dreptul financiar poate fi definit ca fiind format din totalitatea actelor normative
care reglementeaza relatiile de constituire, repartizare si utilizare a fondurilor
banesti ale statului si ale institutiilor publice, destinate satisfacerii sarcinilor
social-economice ale societatii.
Prin intermediul finantelor publice se asigura constituirea, repartizarea si
utilizarea eficienta a banului public pentru sporirea productiei de marfuri,
dezvoltarea fortelor de productie, dezvoltarea invatamantului si
culturii, ocrotirea sanatatii, etc.
NORMELE DE DREPT FINANCIAR
Din definitia dreptului financiar rezulta ca acesta reprezinta un ansamblu
de norme juridice care sunt de drept financiar in virtutea aceea ce reglementeaza,deci
datorita faptului ca reglementeaza relatii,acte si operatiuni financiare privind
ondurile banesti ale statului si ale institutiilor,intreprinderilor si
organizatiilor de stat.
Normele de drept financiar se disting fata de celelalte norme juridice instituite
de catre organele de stat prin acest obiect specific-financiar-de reglementare.Acest
obiect specific reprezinta criteriul esential si unic de recunoastere a normelor
de drept financiar,deoarece,din punctul de vedere al formelor de exprimare ale
dreptului,normele de drept financiar se intalnesc atat in
cuprinsul actelor normative emise pentru reglementarea anumitor relatii,acte,operatiuni
financiar,cat si in cuprinsul unor acte normative care,in
principal,reglementeaza relatii de natura diferita.Astfel,marea majoritate a
normelor dedrept financiar sunt cuprinse in Legea finantelor,legile bugetare,legile
si decretele privind impozitele,asigurari de stat rpin efectul legii si in
alte acte normative emise pentru domeniul financiar.Spre deosebire de acestea,normele
juridice privind taxa pentru folosirea terenurilor proprietate de stat datorata
bugetelor locale de catre unitatile economice sunt cuprinse in legea cu
privire la fondul funciar;normele juridice privind incasarea amenzilor
administrative in folosul bugetului de stat,care instituie astfel unvenit
bugetar,sunt cuprinse in legea referitoare la stabilirea si sanctionarea
contraventiilor etc.
Normele de drept financiar,au,la fel cele mai multe norme juridice,un caracter
general,impersonal,deci,
Privesc un numar nedeterminat de subiecte de drept si se aplica repetat in
timp,ori de cate ori sunt conditiile vizate de ele.Pe langa acestea,unele
norme de drept financiar au caracter individual in virtutea anumitor necesitati
financiare concrete.Astfel,legile de adoptare a bugetelor de stat,pe langa
dispozitii generale,cuprind si dispozitii care stabilesc individual cuantumul
unor subventii acordate pentru completarea veniturilor proprii ale unor bugete
locale etc.
In ceea ce priveste structura logio-juridica,normele de drept financiar
cuprind si ele trei elemente specifice normelor juridice:ipoteza,dispozitia
si sanctiunea,cu unele particularitati determinate de specificul financiar al
obiectului de reglementare si de interesul financiar al statului.
Ipoteza nomei de drept financiar prevede conditiile sau imprejurarile
in care urmeaza sa se aplice dispozitia cuprinsa in aceste norme
juridice.Astfel,de exemplu,Legea finantelor prevede ca “venitul national,ca
valoare nou creata in industrie,agricultura,constructii,transporturi si
in alte domenii,reprezinta sursa de baza a fondurilor banesti ce se constituie
in economie”.In acest sens,cele mai importante fonduri banesti
necasare trebuintelor obstesti,in societatea noastra se constituie pe
baza repartizarii venitului national,in conditiile in care cea mai
mare parte a acestui venit este realizata in industrie,agricultura si
constructii.
Dispozitia normei de drept financiar prevede conduita subiectelor vizate de
aceasta norma,fie obligand aceste subiecte sa actioneze intr-un
anumit fel,sa acorde ori sa plateasca anumitesume de bani etc,fie permitandu-le
sa-si constituie si sa intrebuinteze anumite fonduri banesti,fie interzicandu-le
savarsirea unor acte sau operatiuni.Deci,din punctul de vedere aldispozitiei
pe care o cuprind,normele de drept financiar pot fi onerative,permisive si prohibitive.
Cele mai multe dintre normele de drept financiar cuprind dispozitii onerative,deoarece
sunt instituite in virtutea necesitatilor economice,ale formarii fondurilor
banesti necesare fondurilor banesti necesare trebuintelor obstesti.Potrivit
acestor necesitati,,prin normele de drept financiar se stabilesc cu preponderenta
in mod onerativ formarea fondurilor banesti obsetsti prin plati obligatorii
de impozite,taxe etc. ale unitatilor economice si persoanelor fizice,modul de
repartizare de cele mai multe ori obligatoriu a acestor fonduri banesti,ca si
utilizarea acestor fonduri banesti in limitele prevederilor planurilor
financiare,cu documentatia si justificarea corespunzatoare.De exemplu,Legea
privind impozitul pe fondul de retribuire prevede onerativ ca “unitatile
economice de stat si institutiile de stat sunt obligate sa plateasca un impozit
asupra fondului total de retribuire”;Legea finantelor prevede onerativ
ca “veniturile si cheltuielile prevazute in bugetul de stat se repartizeaza
pe trimestre,in functie de sarcinile de plan desfasuarate si in
termenele legate de varsare a veniturilor si de efectuare a platilor”;Decretul
cu privire la asigurarile prevede onerativ ca in cadrul asigurarii prin
efectul legii a calatorilor “pretentiile asiguratului sau mostenitorilor
sai fata de organizatiile care transporta calatori,in legatura cu accidentul
produs si cu urmarile acestuia,se sting in limita sumei asigurate platite.
IZVOARELE DREPTULUI FINANCIAR
Izvoarele dreptului financiar sunt alcatuite din totalitatea actelor normative
care reglementeaza raporturile juridice financiare. In raport de gradul
de generalitate sau specificitate, se disting urmatoarele izvoare:
A. IZVOARE COMUNE ALE DREPTULUI FINANCIAR
Astfel, in ierarhia izvoarelor, comune distingem ca prim izvor de drept
financiar - Constitutia. Legea fundamentala a tarii prevede dispozitii referitoare
la elaborarea, aprobarea si executarea bugetului public national si a contului
de incheiere a exercitiului bugetar, de asemenea prin normele constitutionale
sunt stabilite competentele statului cu privire la gestiunea banului public,
sarcini referitoare la controlul executiei bugetare, politica valutara, politica
fiscala etc.
Ca izvoare comune se mai disting, legile ordinare ale parlamentului, decretele
prezidentiale si hotararii ale guvernului.
B.IZVOARE SPECIFICE ALE DREPTULUI FINANCIAR
Izvoarele specifice sunt actele normative care cuprind dispozitii referitoare
la relatiile financiare. Ca izvoare specifice ale dreptului financiar citam:
- Legea nr. 72/1996, publicata in M.Of. nr. 152/17 iulie 1996.
Aceasta lege defineste sfera de cuprindere a finantelor publice, si anume: elaborarea,
aprobarea si executia bugetului public national, stabilirea si perceperea impozitelor,
taxelor si altor venituri ale statului, utilizarea mijloacelor financiare ale
organelor puterii legislative, judecatoresti si executive, ca si controlul modului
de folosire a mijloacelor materiale si banesti apartinand institutiilor
publice, regiilor autonome, precum si a capitalului social investit de stat
in societatile comerciale. In lege este precizata aria de cuprindere
a institutiilor publice care cuprind Presedentia Romaniei, Guvernul, ministerele,
celelalte organe ale administratiei de stat, precum si institutiile de stat
de subordonare centrala si locala.
Sub acest aspect, legea finantelor publice cuprinde principiile si normele de
baza ale activitatii financiare a statului, constituind cadrul legislativ general
al finantelor publice. In acest sens, Legea finantelor publice este o
reglementare la nivel de lege-cadru.
Referitor la reglementarea relatiilor financiare ale statului, Parlamentul a
adoptat o serie de legi privind:
- Activitatea bancara (Legea nr. 58/1998);
- Statutul Bancii Nationale a Romaniei (Legea nr. 101/1998);
- Impozitul pe profit (Ordonanta Guvernului nr. 70/1994, republicata).
- Ordonanta Guvernului privind impozitul pe venit nr. 73/1999;
- Organizarea si functionarea controlului financiar si a Garzii financiare (Legea
nr. 30/1991);
- Tariful vamal de import din 1 ianuarie 2000.
- H.G. nr. 443/1990, privind stabilirea taxelor consulare;
- Legea nr. 45/1992, privind stabilirea nivelului unor taxe in sume fixe,
datorate statului in lei de persoanele fizice si juridice si introducerea
taxei asupra mijloacelor de transport cu tractiune mecanica de regiile autonome,
societatile comerciale si de ceilalti agenti economici organizati ca persoane
juridice;
- Ordinul ministrului finantelor nr. 817/1998, pentru aprobarea regulamentul
privind organizarea si functionare a Garzii financiare;
- Regulamentul B.N.R. nr. 2 din 1996, privind operatiunile cu numerar;
- Regulamentul nr. 1/1991 privind operatiunile curente si transferurile de capital
cu mijloace de plata straine, publicat in M.Of. nr. 101 din 13 mai 1991.
DREPTUL FINANCIAR IN CADRUL SISTEMULUI DE DREPT
Sistemul dreptului nostru este caracterizat atat prin unitatea esntiala
a tuturor normelor juridice de a exprima vointele si interesele poporului muncitor,cat
si prin impartirea acestor norme de ramuri dupa specificul relatiilor
sociale pe care le reglementeaza.Intre aceste ramuri,dupa dreptul constitutional
si dreptul administrativ,este enumerat si dreptul financiar cuprinzand
totalitatea normelor juridice care reglementeaza activitatea financiara a organelor
de stat,intocmirea si executarea bugetului de stat,creditul,asigurarile
etc.Dreptul financiar este prezentat ca una dintre ramurile sistemului de drept
si in lucrarile de specialitate juridica financiara din statul nostru
si din celelalte state.
Dreptul financiar este o ramura a sistemului dreptului din statul nostru,Datoriita
faptului ca are un obiect de reglementare propriu,indiferent daca acest obiect
este denumit relatii financiare,acte si operatiuni financiare,ori constituirea,repartizarea
si intrebuintarea fondurilor banesti necesare statului,satisfacerii trebuintelor
generale ale societatii.Datorita acestui obiect propriu de reglementare cu specificul
“financiar”,distinct de al celorlalte ramuri de drept,si avand
in vedere ca obiectul propriu al reglementarilor juridice este criteriul
principal si funadamental in stabilirea ramurilor de drept,dreptul financiar
este prezentat,ca una dintre ramurile sistemului de drept.
Pe langa obiectul propriu si specific de reglementare,dreptul financiar
este important pentru intreaga activitate de stat,pentru indeplinirea
practica a functiilor statului,pentru indeplinirea Programului de faurire
a societatilor multilateral dezvoltate.Aceasta importanta reprezinta si ea un
argument pentru situatia dreptului financiar de ramura a sistemului de drept
din statul nostru.
Activitatea financiara a statului
Statul asigura cadrul juridic-legislativ pentru desfasurarea activitatii economice
si conditiile de exercitare a liberei initiative de catre agentii economici.
In anumite imprejurari, statul ia masuri pentru a sustine economia in
ansamblu sau numai unele domenii si zone, acorda subventii, mediaza in
conflictele de munca.
Implicarea statului in activitatea economico-financiara se realizeaza
si prin alte moduri. De exemplu in toate tarile exista un numar de firme
apartinand administratiei de stat, centrale sau locale, care produc bunuri
si servicii si functioneaza incadrandu-se in economia de piata.
Statul plateste numeroase salarii personalului care lucreaza in administratie,
incaseaza impozite de la toti agentii economici cu venituri ce depasesc
un anumit nivel, impozite care in unele tari reprezinta ponderi importante
din produsul national, finanteaza investitii, acorda ajutoare, este un mare
consumator de bunuri si servicii pentru administratie si armata.
Implicarea statului in economie este, efectiv limitata datorita faptului
ca: a) aceasta este intotdeauna rezultatul unui anumit raport de interese,
foarte fragil, intre cei pro si contra unei anumite implicari. Modificarea
marjei de implicare intr-o directie poate avea loc numai in limitele
permise de realizarea unui raport de interese favorabil schimbarii, altfel aceasta
ar fi respinsa; b) economia in ansamblul sau este o realitate formata prin actiunea concomitenta
a tuturor agentilor economici carora statul nu le poate dicta ce sa faca, libertatea
lor, hotarata in mod democratic, ramanand sacra si inviolabila;
c) organele administratiei de stat, centrale si locale, desi sunt numeroase,
fiecare poate sa actioneze cat ii permite autonomia sa, ceea ce
determina o limitare generala a implicarii statului in economie.
Cea mai ampla implicare a statului in economia de piata se realizeaza
prin resursele sale financiare si are loc tn dublu sens:
- cand se formeaza aceste resurse prin preluarea unei parti, mai mari
sau mai mici, din veniturile agentilor economici;
- cand sunt cheltuite, pentru realizarea obiectivelor urmarite.
Resursele financiare si cheltuielile statului se concentreazp in bugetul
central, elaborat de puterea executiva (guvernul) si bugetele locale, elaborate
de administratiile locale.
Bugetul este format din doua parti, adica, venituri si cheltuieli, fiecare dintre
acestea fiind detaliate pe capitole, adica pe surse de venituri si obiective
de cheltuieli.
Bugetul se stabileste anticipat pe un an (care poate sa coincida sau nu cu cel
calendaristic), iar veniturile si cheltuielile sale sunt in functie de
evolutia pe care se estimeaza ca o va avea economia.
Principalele capitole la venituri sunt: impozite si taxe pe venituri industriale,
agricole, comerciale, bancare etc., cotizatii pentru asigurarile sociale si
venituri de la intreprinderile de stat, iar la cheltuieli: functionarea administratiei
publice, aparare, invatamant, asigurari si asistenta sociala, locuinte
si afaceri economice.
La venituri, ponderea cea mai mare o au impozitele (pana la 70%) si cotizatiile
pentru asigurari sociale (pana la 15%). La cheltuieli, capitolul pentru
asigurari ocupa locul cel mai important (pana la 47%), dupa care urmeaza,
in tarile dezvoltate, capitolul aparare (pana la 24%).
Atat in elaborarea, cat si in executia bugetului se
urmareste echilibrarea veniturilor cu cheltuielile. In cazul in
care, totalul cheltuielilor depaseste veniturile, bugetul este deficitar. Pentru
a sustine totusi cheltuielile fara acoperire in venituri, statul recurge
fie la imprumuturi (interne si externe), fie la emisiune de bani fara
acoperire in bunuri si servicii (inflatie), fie la amandoua solutiile.
Imprumuturile facute pentru acoperirea deficitului bugetar reprezinta
datoria publica.
Cand deficitul se manifesta pe termen scurt, poate avea asupra economiei
anumite efecte stimulative, dar daca se perpetueaza in timp indelungat
are efecte negative sigure.
In cazul in care veniturile depasesc cheltuielile, bugetul este
excedentar. Peste un anumit nivel, considerat minim, excedentul bugetar are
efecte negative asupra economiei intrucat lasa nefolosite, sau amana
folosirea pentru mai tarziu a unor resurse financiare importante care
ar putea contribui la sporirea productiei de bunuri si servicii.
STIINTA DREPTULUI FINANCIAR
Stiinta finantelor cerceteaza relatiile economice care alcatuiesc finantele
din statul nostru.Pornind de la legitatea categoriilor categoriilor aconomice,stiinta
finantelor explica esenta economica a relatiilor financiare si urmareste perfectionarea
acestor relatii,a formelor organizatorice financiar-bancare si a operatiunilor
tehnico-financiare,in vederea constituirii,repartizarii si intrebuintarii
cat mai eficiente a fondurilor banesti destinate trebuintelor obstesti
specifice constructiei societatii multilateral dezvoltate.
Stiinta dreptului financiar cerceteaza normele si institutiile financiare pornind
de la generalizarile stiintei finantelor,potrivit corelatiei dintre relatiile
economice si expresia lor juridica
In timp ce stiinta finantelor este o parte a economiei politice,stiinta
dreptului financiar este o parte a stiintelor juridice.Insa,atat
stiinta finantelor,cat si stiinta dreptului financiar fac parte din stiintele
sociale,concomitent cu economia politica si cu celelate ramuri ale stiintei
dreptului.
Stiinta dreptului cerceteaza normele juridice privind bugetul de stat,inclusiv
veniturile si cheltuielile acestui buget,formarea si repartizarea fondurilor
banesti ale unitatilor de stat,organizarea si planificarea creditului,asigurarile
prin efectul legii de bunuri si persoane,emisiunea si circulatia monetara,precum
si controlul financiar.
In etapa actuala stiinta dreptului financiar urmareste perfectionarea
continua a reglementarii financiare si indrumarea aplicarii practice a
acestei reglementari,potrivit directivelor cuprinse in Programul Social
Democrat de faurire a societatii multilaterale dezvoltate.
IN concordanta cu obiectul dreptului financiar si al stiintei acestui
drept,disciplina de invatamant a dreptului financiar cerceteaza
si prezinta notiunile teoretice si ale aplicarii practice a normelor de drept
financiar in vigoare,instituite de organele statului nostru si privind
bugetul de stat,veniturile si cheltuielile bugetare,fondurile banesti ale institutiilor
si intreprinderilor de stat,formele si conditiile creditului,asigurarile
prin efectul legii de bunuri si persoane,emisiunea si circulatia monetara,precum
si controlul financiar
In concluzie,disciplina de invatamant a dreptului financair
studiaza notiunile teoretice si ale aplicarii practice a normelor juridice privind:
- organizarea bugetului de stat si procedura intocmirii,adoptarii si executarii acestui buget;
- veniturile bugetului de stat si realizarea lor;
- Cheltuielile bugetare si realizarea lor;
- formarea si repartizarea fondurilor banesti ale intreprinderilor si organizatiilor economicede stat;
- formele si conditiile creditului
- reglementarea refacerii mijloacelor de productie distruse neprevazut si asigurariole prin efectul legii de bunuri si persoane;
- emisiune monetara,planificarea circulatiei banesti interne,decontarile fara numarar,precum si alte mijloace de plata straine;
- organizarea,formele si procedura controlului finaciar.
