Veniturl national, ca utilizare finala, se concretizeaza in consum si economiic. x3c14co
Consumul final reprezinta folosirea de catre agentii economici a unei parti din venitul lor pentru cmpararea de bunuri si servicii necesare satisfacerii nevoilor directe, personale si sociale, care nu duc la cresterea productiei. El cuprinde consumul privat sau personal si consumul de stat sau public.
Consumul privat sau personal are ponderea principala si este reprezentat de partea din venitul national destinata cumpararii de bunuri si servicii de consum pentru satisfacerea nevoilor oamenilor. Consumul de stat sau public este reprezentat de partea din venitul national destinata cheltuielilor ocazionate de cumpararea de bunuri si servicii cu caracter social -; cultural, necesare functionarii normale a societatii.
Intre consum si venit exista o functie de consum si anume, pe masura cresterii venitului creste si consumul insa nu in aceeasi masura cu cresterea venitului.
Pentru cresterea consumului global, fara a se micsora economiile, trebuie ca venitul global sa creasca mai repede decat consumul:
- rata marginala a consumului, ce reprezinta proportia dintre venitul suplimentar destinat consumului in cursul unei perioade date. Se calculeaza prin raportarea consumului aditional la sporul venitului:
? C
C = ------- ? Y

Volumul si structura cheltuielilor pentru consum depind de o serie de factori; obiectivi si subiectivi.
Factorii obiectivi sunt: marimea si structura salariilor; modificarea raportului dintre bunurile prezente si cele viitoare; schimbarile intervenite in volumul capitalului si care nu au fost prevazute in calcularea venitului; modificarea politicii fiscale care poate spori sau micsora cererea de consum.
Factorii subiectivi ce depind de trasaturile fiintei umane, de nevoile si obiceiurile indivizilor sunt: mentinerea standardului de viata obisnuit, economisirea diferentei intre venituril efectiv si cheltuielile necesare mentinerii standardului de viata obisnuit; tendinta de crestere a diferentei dintre venit si consum, pe masura ce oamenii realizeaza venituri mai mari.
Consumul de bunuri si servicii este studiat cu ajutorul bugetelor de familie. Ele arata structura consumului si evolutia acestuia in functie de necesitatile vitale de existenta, mediu, sex, varsta, venituri.
Analizand in timp bugetele de familie, se constata anumite schimbari in structura consumului si anume: scaderea ponderii cheltuielilor pentru hrana, datorita cresterii calitatii si valorii nutritive a acesteia: mentinerea relativ constanta a ponderii cheltuielilor pentru hrana, datorita cresterii calitatii si valorii nutritive a acesteia; mentinerea relativ constanta a ponderii cheltuielilor pentru imbracaminte, incaltaminte si conform personal; cresterea ponderii cheltuielilor pentru bunuri de folosinta indelungata ca si pentru servicii, in special cele legate de ridicarea nivelului de cultura si civilizatie.
Partea din venit care depaseste consumul o reprezinta economiile S = Y -; C, ele fiind folosite de agentii economici pentru investitii. Deci, venitul se transforma in cheltuieli pentru consum si cheltuieli pentru productie, adica: Y = C + I unde, Y = v enit, C = consum, I = investitii.
Intre economii si venit exista o functie de economisire si anume, pe masura cresterii venitului, cresc si economiile, insa nu in aceeasi masura cu sporirea venitului.
- rata economiilor, care exprima ponderea economiilor in cadrul venitului disponibil. Se calculeaza ca raport intre marimea absoluta a economiilor si volumul venitului disponibil.
La un volum dat al venitului global, cu cat rata economiilor este mai mare, cu atat este mai mica partea destinata consumului.
Pentru a creste economiile, fara a se micsora continutul, trebuie ca venitul global sa creasca mai repede decat economisirea.
- rata marginala a economiilor, ce reprezinta sporul economiilor datorate cresterii cu o unitate a venitului.
Economiile in functie de surse se clasifica in brute si nete.
Economiile brute cuprind amortizarea capitalului fix, economiile personale si profiturile nedistribuite ale intreprinderilor. Daca din economiile brute se scade amortizarea capitalului fix rezulta economiile nete.
Economiile si investitiile nete sunt marimi egale reprezentand diferite fatete ale aceluiasi fenomen.
La baza inclinatiei oamenilor spre economii stau o serie de mobiluri psihologice si anume: nevoia de a crea rezerve pentru situatii neprevazute, de a se asigura pentru batranete sau de a intretine alte persoane, dorinta de a beneficia de dobanzi sau sporuri de valoare; senzatia de independenta si libertate in miscare pe care o confera o suma economisita; constituirea de fonduri banesti pentru realizarea unor afaceri viitoare; placerea de a lasa avere mostenitorilor sau pur si simplu zgarcenia, avaritia.
Economiile, in general, se transforma in investitii. Investitiile in sens larg si din perspectiva unitatilor individuale, se indentifica cu plasamentele persoanelor fizice si/sau juridice, in diferite domenii. Acestea sunt: cumpararea de noi echipamente de productie, cresterea capitalului productiv; modernizarea si perfectionarea capitaluli fix; cresterea stocurilor de capital circulant; constructii de locuinte; achizitii de terenuri; cumpararea de titluri de valoare; cheltuieli pentru prospectiuni geologice; cheltuieli pentru noi plantatii; impaduriri, hidroamelioratii; finantarea proiectarii si cercetarii stiintifice; demontarea si remontarea echipamentelor de productie.
Investitiile in sens restrans reprezinta partea din venit destinata formarii capitalului, adica pentru cresterea volumului capitalului fix si sporirea stocurilor de capital circulant, cresterea patrimoniului menajelor.
In functie de destinatia lor, investitiile se clasifica:
- pentru reamplasare, destinata mentinerii capacitatii de productie a firmei;
- pentru modernizare, folosite pentru introducerea noilor descoperiri tehnico-stiintifice in productie;
- pentru expansiune, utilizata pentru cresterea capacitatilor de productie, de desfacere, de asimilare a noi produse;
Dupa sursele de investitie destingem:
- investitii nete, reprezentate de venitul net disponibil al menajelor si intreprinderilor;
- investitii brute, ce au ca sursa elementele investitiilor nete, cat si amortizarea capitalului fix.
Specific tuturor categoriilor de investitii este faptul ca ele reprezinta o cheltuiala imediata cu efecte ulterioare, ceea ce impun e o anumita optiune de investitie. Criteriul determinant in optiunea de investitie este rata rentabilitatii, care trebuie sa fie maxima.
Factorii principali care influenteaza investitiile sunt: volumul economiilor, cererea de investitii, rata dobanzii si raportul ei cu rata profitului, rentabilitatea intreprinderii, riscul intreprinzatorului, riscul creditorului, politica statului, conjunctura economiei mondiale.
Relatia de marime dintre venit, cheltuieli pentru consum si investitii este analizata, de regula, cu ajutorul multiplicatorului investitiilor care reflecta influenta investitiilor asupra venitului.
Multiplicatorul investitiilor, K, arata de cate ori sporeste venitul in raport de sporul cu o unitate a investitiilor, astfel spus, de cate ori se cuprinde sporul de investitii ?1, in sporul de venituri ?Y.
Investitia este actul economic fundamental ce determina cresterea venitului, de unde decurge o noua sporire a consumului si economiilor, premisa de crestere a investitilor.