Scoala Nationala de Studii Poltice si Administrative v8e17ey
Facultatea de Stiinte politice
Concepte Fundamentale in Stiintele Politice
Partidul Conservator - fost Partidul Umanist Roman -
In lucrarea de fata am analizat Partidul Conservator, fost PUR.
Am realizat o scurta introducere cu notiunile fundamentale privind partidele
politice, incercand apoi sa scot in evidenta daca PC indeplineste conditiile
teoretice si practice ale unui partid.
Facand o analiza asupra PC am prezentat doctrinea umanista ce, caracteriza partidul
inainte de schimbarea siglei considerand istoria acestuia importanta pentru
o intelegere mai facila a ceea ce vrea sa fie PC (considerat de presa ca partid
exotic).
Am prezentat esenta conservatorismul in sens general si valorile conservatoare
pe care le sustine PC incercand sa fac o paralela intre cele doua si sa scot
in evidenta daca partidul respecta in realitate doctrina pe care o promoveaza.
Am acordat o atentie deosebita traseului pe care l-a parcurs partidul in drumul
sau spre guvernare, acordand o atentie deosebita actiunilor PC, liderului sau,
considerand partidul drept o anexa a activitatii extra-parlamentare a acestuia
si imaginii promovate intr-o masura mai mare sau mai mica de mass media din
Romania.
Partidul Conservator poate fi caracterizat ca un partid imatur privind din punct
de vedere doctrinar, cu o orientare catre partidele de tip catch-all din punct
de vedere al actiunilor sale, reusind sa devina un factor de echilibru, pe scena
politica, datorita capacitatilor de negociere a liderului sau. Dar problema
e: a devenit o solutie morala, asa cum i-a fost cerut?
Partide Politice - Notiuni generale
Partidele politice sunt create odata cu epoca moderna, dupa Revolutia Franceza
si proclamarea independentei in S.U.A si sunt institutii de cultivare a sustinerii
publice, fiind un raspuns la extinderea dreptului de vot, catre mase din ce
in ce mai largi si totodata la nevoia asociatiilor parlamentare de a-si dezvolta
organizatii extra-parlamentare.
Partidele sunt organizatii relative recente, definite in numeroase moduri in
functie de epoca in care a fost realizata analiza respectiva. Conform lui Maurice
Duverger: “un partid nu este o comunitate ci un ansamblu de comunitati,
o reuniune de mici grupuri diseminate in teritoriu; sunt sectiuni, comitete,
asociatii locale legate prin institutiile lor coordonatoare” . Definitia
clasica a fost formulata de Max Weber: “partidele…sunt, in esenta
lor intima, organizatii liber create si orientate catre o recrutare libera…scopul
lor fundamental fiind de a aduna voturi pentru alegeri, vizand functii politice”
. Giovanni Sartori definea partidele politice in cartea cu acelasi nume, publicata
in 1866, ca acele organizatii care isi propun sa impuna, in pozitiile cheie
ale societatii, oameni care pot influenta mersul lucrurilor in raport cu principiile
asumate.
Conform art.1 din legea nr. 14/2003 publicata in Monitorul Oficial nr. 25 din
17 ianuarie 2003: “partidele politice sunt asociatii cu caracter politic
ale cetatenilor romani cu drept de vot, care participa in mod liber la formarea
si exercitarea vointei lor politice, indeplinind o misiune publica garantata
de Constitutie. Ele sunt persoane juridice de drept public”.
Merke considera ca partidele politice indeplinesc anumite roluri: recrutarea
si selectarea de personal conducator pentru posturile de guvernare, formularea
de programe si politici pentru guvernare ce se realizeaza prin definirea si
expresia programului politic, coordonarea si controlul organelor guvernarii,
incadrarea celor alesi, realizarea unei legaturi intre acestia si reprezentanti,
propun un sistem comun de credinte sau ideologii, generalizeaza cererile particulare
si interesele unor categorii, integrarea sociala a indiviziilor prin socializarea
si educatia politica. Maurice Duverger considera ca noile partide se formeaza
in interiorul sau exteriorul parlamentului cu scopul de a-l controla. Scopul
central al oricarui partid nou este de a ajunge pe arena legislativa, mai devreme
sau mai tarziu.
Partidele se pot clasifica dupa mai multe criterii: pozitia lor fata de proprietate,
fata de traditie, fata de innoire, fata de repartitia bunurilor, partide de
dreapta, de centru si de stanga dupa criteriul economic, social, ideologic.
Maurice Duverger le imparte in partide de cadre, care s-au dezvoltat dupa introducerea
votului cenzitar si partide de masa, care au aparut dupa introducerea votului
universal. O alta clasificare ar putea fi dupa criteriul doctrinar si este exprimat
de regula dupa numele partidului: partide liberale, conservatoare, democrat-crestine,
agrariene si de centru, socialiste si social-democrate, comuniste, ecologiste,
extremiste de dreapta.
Partidelor le sunt atribuite diverse functii dupa criteriul folosit: functia
de elaborare de doctrine, ideologii si programe politice, functia de exercitare
a puterii politice, functia de control si de critica asupra autoritatii executive
si legislative, reprezentarea ideilor politice, facilitarea socializarii politice
a indivizilor, legarea individului de sistem, mobilizarea si recrutarea activistilor
politici, coordonarea optiunilor guvernamentale, rolul de opozitie.
Jean Blondel considera ca, in tarile democratice exista doar 4 configuratii
stabile ale sistemelor de partide: bipartidismul perfect, in care doua partide
stapanesc viata politica; bipartidismul imperfect in care cele doua mari partide
totalizeaza in general 75-80% din optiunile electoratului, al treilea partid
fiind mult mai slab decat primele doua; multipartidismul cu partid dominant,
in care un partid obtine 40-45% din sufragii, celelalte partide obtinand procente
considerabil mai mici; multipartidismul pur, in care cele doua partide mari
nu obtin impreuna decat jumatate din sufragii.
Sistemul de partide este un ansamblu structurat de relatii, ce permite formarea
de coalitii electorale sau postelectorale. In Romania, partidele politice definesc
si exprima vointa politica a cetatenilor, promovand o anumita doctrina si un
anumit program, se infrunta in campanii electorale, in vederea obtinerii puterii
politice, conform regulilor democratiei putand forma, in acest scop aliante
electorale si aliante de guvernare.
PC -; fost PUR
Am ales ca subiect Partidul Conservator fost Partidul Umanist Roman . Acesta
este un partid centrist, doctrina centrala si anume conservatorismul, promoveaza
teoria elitelor, elitismul, capitalismul moderat, valorile clasice, industria.
In general, partidele conservatoare sustin ordinea naturala, inegalitatea naturala
intre oameni, rolul traditiei pentru asigurarea continuitatii civilizatiei,
efectele binefacatoare ale stabilitatii si riscurile progresului, o sfera restransa
de influenta a guvernarii.
Pentru a intelege mai bine activitatea acestui partid am incercat sa inteleg
doctrina pe care o promova cand se numea PUR, aruncand o privire in istoria
partidului, ceea ce sper ca ma va ajuta in tragerea unor concluzii privind,
de ce nu, viitorul PC; si valorile pe care le sustine in momentul de fata Partidul
Conservator. Inainte de toate ar trebui amintit ca inainte de primul razboi
mondial, in Romania exista un puternic partid conservator ai carui reprezentanti
de frunte au fost P.P. Carp, Al. Marghiloman, C. Radulescu-Motru s.a. Acest
partid s-a aflat ani de zile la conducerea tarii, in special in
perioada de construire a institutiilor fundamentale ale statului roman.
De acest partid sunt legate cateva nume importante ale culturii romane: Mihai
Eminescu, I.L. Caragiale, Barbu Delavrancea, Titu Maiorescu; deriva deci, importanta
istorica a acestui partid. Mihai Eminescu a fost “cel mai mare gazetar
conservator” asta a declarat intr-o conferinta de presa din 5 ianuarie
ac, presedintele PC Bucuresti: Valentin Nicolau. Deriva de aici intrebarea:
este partidul lui Voiculescu apt de un nume ce ar putea sa-l aseze alaturi de
astfel de personalitati istorice? Inca de la infiintarea, acest partid, care
este cunoscut mai mult ca anexa a activitatii conducatorului sau, si anume Dan
Voiculescu, patronul unui imperiu media (post de televiziune, post de radio,ziar),
a avut o doctrina ce a oscilat intre umanism si social-liberalism. Doctrina
umanista a PUR are in centrul preocuparilor sale Omul, cetateanul care apare
pe prim plan in societate. Atributele omului sunt libertate, creativitate si
onoare. Creativitate este necesara unei societati, aceasta neputand supravietui
doar prin valorile acumulate, ci trebuie sa creeze continuu valori noi. “Creatia
asigura dainuirea societatii, asa cum societatea trebuie sa asigure valorificarea
creatiei” . Creativitatea ii da posibilitate individului sa se implice
in viata sociala, in conceptia umanista, individul nu poate avea respect fata
de sine daca nu desfasoara sau a desfasurat o munca utila pentru societate.
Din respectul fata de sine, decurge sinceritatea, caracteristica a comportamentului
moral; o componenta umanitarista este si altruismul; echilibrul dintre altruism
si respectul de sine caracterizeaza doctrina umanista in contrast cu socialismul
si liberalismul. Umanismul PUR pune accent pe initiativa, consecinta a creativitatii
umane, de care ar trebui sa dea dovada omul in societate, situeaza pe picior
de egalitate: initiativa, munca si capitalul. Din punct de vedere doctrinar,
PUR propunea un concept ce, combina principii liberale si social-democrate,
dorind sa se situeze intr-o pozitie de echilibru intre stanga si dreapta.
Buletinul de analiza politica din octombrie 2003 editat de Institutul Social-Democrat
Ovidiu Sincai considera: ca “documentele oficiale ale PUR contin portiuni
care, daca sunt luate in serios, sunt insultatoare la adressa cetatenilor, deoarece
sustin in esenta ca electoratul nu este suficient de inteligent sa inteleaga
ideile umaniste, care sunt, in sine foarte valoroase” , chiar la inceputul
prezentarii doctrinei umaniste pe care sustine PUR ca o promoveaza se gaseste
fraza: “ca orice doctrina noua, revolutionara, doctrina umanista are de
facut fata dificultatilor de asimilare din partea publicului. Principala rezistenta
la promovarea ei nu este din partea doctrinelor pe care umanismul vine sa le
disloce - liberalismul si socialismul - deoarece acestea sunt oricum caduce
si compromise, ci din partea inertiei de gandire firesti a majoritatii oamenilor”
. Aceste afirmatii sunt sustinute de faptul ca PUR urmareste educarea, modelarea
unui anumit tip de om, umanistii sunt in general nemultumiti de cei din jurul
lor, manifestandu-se astfel in incercarea de a modifica mentalitatea romanului.
Majoritatea partidelor incearca sa-si promoveze doctrina si sa schimbe intr-o
anumita masura comportamentul unui grup de populatie, dar nu face din asta principala
linie doctrinara si, in nici un caz, nu considera
intreaga populatie ca trebuind sa fie educata. Doctrina este considerata
ca un punct slab al acestui partid. Temele de stanga erau frecvente in discursurile
PUR. Interesau probleme ca reconversia profesionala, tinerii, pensionarii, formarea
unei clase de mijloc puternice, neimplicarea statului in economie, favorizarea
investitorilor romani. Se poate observa in activitatea acestui partid lipsa
unor programe reale de actiune, ia la un moment pozitii impotriva politicii
duse de statul roman, ataca de mai multe ori UDMR, putand fi astfel considerati,
de ce nu, nationalisti!?
PUR este un partid ce sustine capitalismul, democratia promovata, are un rol
important pentru activitatea extra-politica a lui Voiculescu cu scopuri materiale
si totusi a facut parte din Internationala Partidelor Umaniste, care sunt impotriva
violentei, discriminarii, impotriva sistemului politic democratic promovat in
zilele noastre deoarece considera ca este manipulat de bani si in realitate
restrange libertatea umana. Acesti umanisti promoveaza fiinta umana si nevoile
sale fundamentale ca valoarea centrala a societatii, mai presus de orice. Astfel
de principii ar putea avea consecinte nefaste intr-o lume in care totul se invarte
in jurul banilor. Au ca document principal Declaratia Universala a Drepturilor
Omului. PUR a aderat la Internationala Umanista in ianuarie 2000, iar pe 13-14
aprilie 2000 a avut loc in Bucuresti, Congresul Internationalei Umaniste, organizat
de PUR. Simbolul Internationalei Umaniste este “Banda lui Möbius”
, care este considerata o creatie pur umana si anume a matematicianului August
Ferdinand Möbius. Alegerea acestui simbol de catre Internationala
Umanista este “un crez ateist, adica ceea ce e etern este
Omul si Creatia sa, si nu Revelatia Divina” . Desi membru a acestei
Internationale, se pare ca PUR nu impartaseste, in realitate, aceleasi valori.
In momentul de fata pe situl Internationalei Umaniste, PUR este considerat inca
membru, desi din 7 mai 2005 si-a schimbat peste noapte numele in PC, Partidul
Conservator, dorind sa-si exprime astfel simpatia fata de grupul popular din
Parlamentul
European, nefiind insa singurul: PNTCD si PRM si-au schimbat si ele denumirea
in PPCD si PPRM, urmarind acelasi scop. Acesta reprezentand un prim pas catre
afilierea la Partidul Popular European. Acest comportament pe scena politica
evidentiaza o indiferenta ideologica. Daca privim in istoria partidului lui
Voiculescu observam ca la infiintare,in 1991 s-a raliat umanismului, desi era
pro-capitalist, in timp ce partidele umaniste din alte tari sunt anti-capitaliste;
s-a asociat la alegerile din 1996 cu ecologistii din MER si cu agrarienii din
PDAR; intra in 2000 ca aliat al PDSR si PSDR in cadrul Polului Democrat Social
din Romania; in 2001 se redefineste ca social liberal; la alegerile din 2004
participa, formand o coalitie alaturi de PSD facand parte din uniunea nationala
PSD-PUR; dupa alegeri, renunta la coalitie si participa la guvernare alaturi
de Alianta Dreptate si Adevar; in mai 2005 se defineste ca partid conservator,
isi schimba denumirea si sigla, adopta sloganul „Afirma-te, romane!”
si anunta trecerea de la doctrina social-liberala la cea conservatoare, presedintele
partidului ramane Dan Voiculescu, care schimba numele si orientarea partidului,
o orientare de dreapta. Privind evolutia acestui partid consider ca poate fi
reprezentativ pentru traseismul politic din tara noastra. Trece de la o coalitie
la alta, aflandu-se chiar, la un moment dat , in doua aliante simultan, lucru
nemaintalnit pana atunci. Isi schimba doctrina fara prea multa greutate fiind
ba social-democrat, ba social-liberal ajungand in prezent la o doctrina populara
si conservatoare. Deasemenea cred ca PC poate fi reprezentativ si pentru a evidentia
instabilitatea si imaturitatea clasei politice, acest partid reusind in cele
din urma sa atinga unul din scopurile partidelor: sa ajunga la guvernare. Datorita
aliantelor conjucturale, PC a reusit sa supravietuiasca si chiar sa ajunga la
putere pe scena politica din Romania. Poate evolutia acestui partid sa dovedeasca
fragilitatea echilibrului politic romanesc? Cat de departe suntem de stabilitatea
politica europeana? Raspunsul la prima intrebare ar fi da si ar putea reprezenta
una din cauzele pentru care am ales sa iau ca tema Partidul Conservator, fost
Partidul Umanist Roman, consider ca este un partid imatur care nu a reusit sa
atraga, de mai mult de 10 ani, din 1991, de cand a fost infiintat, nici un membru,
in afara de presedintele sau, cu suficienta notorietate politica. In general,
partidele ar trebuia sa asigure o stabilitate politica, o stabilitate a institutiilor.
Am aruncat si o privire in situl PC pentru a extrage valorile conservatoare
pe care le sustine partidul in momentul de fata. Doctrina conservatoare are
in centru trasaturile economiei de piata: minimizarea interventiei statului
in economie in scopul asigurarii unei competitii economice loiale; principiul
proprietatii; se impotrivesc individualismului exacerbat, pe care il considera
daunator comunitatii; „nationalismul fara excese, orientat spre ceea ce
este valoros in specificul nostru national: loialitatea, onoarea -; inclusiv
onoarea militara - solidaritatea, respectul pentru simbolurile nationale au
valoare pentru noi si nu le consideram deloc depasite. Principalele noastre
directii strategice de lupta politica vor fi de acum justitiarismul si un nationalism
modern, fara orice urma de exclusivism si manifestari xenofobe” ; unitate
in diversitate, adica integrarea in UE sa se faca pastrand elementele valoroase
romanesti ce pot fi incluse in patrimoniul european si acumuland simultan, valorile
spirituale europene, exprimand de fapt dorinta pastrarii identitatii romane
dupa intregrare; moralitate in politica, in viata economica si privata: la acest
punct adeptii PC sunt impotriva oportunismului, traseismului ( caracteristica
a comportamentului, in realitate, a acestui partid), intereselor ce ghideaza
viata politica intr-un mod imoral, impotriva coruptiei pe care o considera:
“cea mai abjecta forma de imoralitate politica, care inseamna folosirea
functiilor publice pentru imbogatirea personala” ; valorile sociale traditionale
si anume familia, biserica, scoala; afirmarea identitatii individului ce este
sustinuta chiar prin sloganul partidului: Afirma-te, romane!.
Se poate observa ca locul Omului, care era in centrul doctrinei umaniste pe
care o promova inainte partidul este luat de economia de piata, fiind in centrul
doctrinei conservatoare sutinute de PC. Este totusi o diferenta destul de mare,
chiar daca conducatorul partidului considera intr-o declaratie de presa, doctrina
conservatoare ca fiind cea mai apropiata de valorile umaniste promovate de fostul
PUR.
Esenta conservatorismului este continuta in faimosul dicton al contelui Falkland:
"Atunci cand nu este necesar sa schimbi nimic, este necesar sa nu schimbi
nimic" . Edmund Burke, fondatorul gandirii conservatoare, considera ca
trasaturi ale acestei gandiri politice urmatoarele:
• “omul este fundamental o fiinta religioasa si religia este fundamentul
societatii civile;
• societatea este produsul natural, organic al evolutie istorice treptate;
institutiile existente intruchipeaza intelepciunea generatiilor trecute;
• omul presupune, alaturi de ratiune, instinct si emotie; prudenta, judecata,
experienta si obiceiul sunt calauze mai bune decat abstractia;
• comunitatea este mai presus de individ; drepturile oamenilor deriva
din indatoririle lor;
• raul este inradacinat in natura umana, nu in institutiile sociale;
• exceptand sensul moral, oamenii sunt inegali; organizarea sociala este
complexa si presupune existenta diferitelor clase si grupuri” .
In esenta, conservatorii pun accentul pe traditie si credinta religioasa, nu
se opun progresului si nici nu resping complet ratiunea. Conservatoare este
atitudinea de acceptare a lucrurilor asa cum sunt, atitudine caracteristica
societatilor agrare. Rolul progresului ghidat de ratiune in istoria umanitatii
este subliniat de catre modernisti. Esenta conservatorismului este sublinierea
traditiei ca sursa de intelepciune care trece dincolo de ceea ce poate fi demonstrat
sau chiar statuat in mod explicit. Societatea a facut cunoscute doua forme de
conservatorism: social si institutional. Conservatorismul social este aparatorul
valorilor traditionale, in special cele religioase si nationale, precum si normele
sociale traditionale. Conservatorii sociale sunt sceptici in privinta schimbarii
sociale. Conservatorismul institutional se opune schimbarilor rapide din institutiile
guvernamentale si sociale, acorda intaietate traditiei in fata ideologiei fiind
sceptic privind instituirea unui plan ideologic de remodelare a societatii.
De regula, conservatorii sociali si institutionali se opun schimbarilor bruste
si radicale din societate, indiferent daca schimbarea vine de la dreapta sau
de la stanga spectrului politic.
Valorile conservatorismului propus de PC nu prea sunt conform teorie conservatorismului,
numele de Partid Conservator fiind doar o eticheta, pentru a usura accesul partidului
spre Partidul Popular European si spre Parlamentul European. Este moral sa ne
proclamam sustinatori ale unei ideologii cu care de fapt nu avem prea multe
in comun, sau este doar o modalitate de a parvenii! Economia de piata necesita
o societate in continua miscare si schimbare, traditia si economia de piata
sunt concepte incompatibile!
Mass Media
“Sociologii comunicarii de masa sustin ca agenda mass media ne influenteaza,
pe termen lung, atitudinile si comportamentul. E vorba de efecte indirecte,
dar puternice: prin agenda, presa nu ne spune ce anume sa gandim despre un subiect
particular, ci la ce anume sa ne gandim, care evenimente merita luate in considerare”
.
Principalul atu al PC il reprezinta numarul important de canale de comunicare
pe care il dispune. De aceea in analiza asupra acestui partid consider ca este
necesar sa remarcam avantajul din mass media a PC. Mass media este calea cea
mai importanta de influentare a maselor, dar simpla posesie a unor importante
cai de comunicare nu poate propulsa un partid la guvernare. Acest lucru este
dovedit chiar de PC al carui avantaj din televiziune este dicutabil si anume
daca Antena 1, Jurnalul National ar fi fost suficente PC nu ar mai fi candidat
la alegerile din 2004 alaturi de PSD, preferand deci sa se alieze in loc sa
se prezinte singur pe scena electoratului. Mai trebuie avut in vedere ca in
Romania mai exista si alte canale de comunicatie, care nu recunosc meritul politic
al PC. Deci, in ciuda detinerii unui imperiu mass media, PC a reusit cu greu
sa ajunga la guvernare, fiind nevoit sa treaca dintr-o coalitie in alta. Sa
fie acesta rezultatul unei lipse a unor programe, a unor strategii politice
clare, a unei doctrine prost promovate?! In presa se vehicula la un moment dat
incercarea lui Voiculescu de a realiza un partid-televiziune, datorita supra-evaluarii programului Antena1; dupa ruperea protocolului cu PSD
sprijinul mediatic din partea acestui program a fost inlaturat, PC declarand
ca va participa la eventualele alegeri ca partid de sine statator, ceea ce e
posibil sa fi atras atentia aliantei PNL -; PD, in vederea unei colaborari.
Am putea considera ca, partidele care se aliaza cu PC urmaresc beneficiul ipotetic
pe care l-ar putea avea de pe urma canalelor de comunicatie!
PC este un partid folosit de catre conducatorul sau si anume Dan Voiculescu,
de a ajunge nu numai in parlament ci direct la putere, fiind un instrument in
drumul sau si nu o constructie politica serioasa, probabil din cauza aceasta
a fost catalogat drept o solutie imorala de catre presa. Actiunile acestui partid
sunt actiunile presedintelui sau, nu se produc in urma unui proces de deliberare
interna. Actualul conducator -; fondator al PC, fost PUR, inainte de 1989,
a lucrat in domeniul comertului exterior, conducand in anii 80 firma Crescent
si in legatura cu aceasta perioada a activitatii sale, au existat acuzatii de
presa privind presupuse legaturi cu Securitatea; acuzatii care au fost infirmate
in procese ce au dus la condamnare pentru calomnie a ziaristilor. Dupa 1990
a infiintat Antena1, a condus unul din cele mai importante trusturi media din
Romania, fiind in prezent patronul ziarului Jurnalul National, al unui post
de radio FM si al altor afaceri. Aceasta este in mare activitatea extra-politica
a presedintelui PC, organizatie cu o puternica orientare de partid catch-all.
Partidele catch-all (termen propus de Kirchheimer care a prevazut transformarea
partidelor de mase in partide catch-all) sunt caracterizate printr-o reducere
a bagajului ideologic, de o diminuare a rolului membrului de partid si o deschidere
catre diferite grupuri de interese. „Interesul slab acordat unei clase
sociale sau unor asociatii religioase -; confesionale specifice pentru
a atrage, in schimb, alegatori din toate segmentele populatiei; intarirea ulterioara
a grupurilor conducatoare si evaluarea actiunilor nu din punct de vedere al
identificarii cu obiectivele partidului, ci cu eficacitatea intregului sistem
social” sunt actiuni ale partidelor catch-all.
Concluzii
In momentul de fata PC rolul unui „partid tampon: pe de alta parte, el
atenueaza frictiunile dintre partide, fie ca este vorba despre frictiunile dintre
putere (Alianta D.A.) si opozitie (PSD), fie ca este vorba despre frictiunile
din interiorul coalitiei, dintre PNL si PD” .
Prin analiza realizata pe acest partid am putut sa prezint doctrina umanista
si conservatoare pe larg si sa observ evolutia unui partid in Romania. Traseismul,
usurinta cu care trece de la o doctrina la alta, de la o alianta la alta, caracteristicile
de partid catch-all de care da dovada am considerat ca fac din acest partid
un interesant subiect de studiu, ceea ce a reprezentat motivul alegerii acestei
teme.
Bibliografie:
• Buletin editat de Institutul Social-Democrat Ovidiu Sincai, anul II,
nr 19, 3 octombrie 2003;
• Curs de Stiinta Politica;
• Ghidul Democratiei , manual experimental editat de SAR, Bucuresti, octombrie,
1998;
• Jean Blondel, Thinking politically, Harmondsworth, New York, Penguin
1978;
• Peter H. Merke, Ninian Smart, Religion and Politics in the Modern World,
New York, University Press, 1985;
• Bogdan Diaconu, in Idei in Dialog, an III, nr.1, ianuarie 2006;
• Clement Sava, in Averea, nr. 198, 6 ianuarie 2006;
• www.pur.ro; https://www.pur.ro/documente/doc_0.htm;
• https://partide.resurse-pentru-democratie.org/doctrine.php#conservator;
• https://www.sfin.ro/articol.php?id=2726&pager_text=1;
• https://www.romare.ro/revro/713/meridian.htm.
