Scoala Nationala de Studii Poltice si Administrative v8e17ey
Facultatea de Stiinte politice
Concepte Fundamentale in Stiintele Politice

Partidul Conservator - fost Partidul Umanist Roman -

In lucrarea de fata am analizat Partidul Conservator, fost PUR.
Am realizat o scurta introducere cu notiunile fundamentale privind partidele politice, incercand apoi sa scot in evidenta daca PC indeplineste conditiile teoretice si practice ale unui partid.
Facand o analiza asupra PC am prezentat doctrinea umanista ce, caracteriza partidul inainte de schimbarea siglei considerand istoria acestuia importanta pentru o intelegere mai facila a ceea ce vrea sa fie PC (considerat de presa ca partid exotic).
Am prezentat esenta conservatorismul in sens general si valorile conservatoare pe care le sustine PC incercand sa fac o paralela intre cele doua si sa scot in evidenta daca partidul respecta in realitate doctrina pe care o promoveaza. Am acordat o atentie deosebita traseului pe care l-a parcurs partidul in drumul sau spre guvernare, acordand o atentie deosebita actiunilor PC, liderului sau, considerand partidul drept o anexa a activitatii extra-parlamentare a acestuia si imaginii promovate intr-o masura mai mare sau mai mica de mass media din Romania.
Partidul Conservator poate fi caracterizat ca un partid imatur privind din punct de vedere doctrinar, cu o orientare catre partidele de tip catch-all din punct de vedere al actiunilor sale, reusind sa devina un factor de echilibru, pe scena politica, datorita capacitatilor de negociere a liderului sau. Dar problema e: a devenit o solutie morala, asa cum i-a fost cerut?

Partide Politice - Notiuni generale
Partidele politice sunt create odata cu epoca moderna, dupa Revolutia Franceza si proclamarea independentei in S.U.A si sunt institutii de cultivare a sustinerii publice, fiind un raspuns la extinderea dreptului de vot, catre mase din ce in ce mai largi si totodata la nevoia asociatiilor parlamentare de a-si dezvolta organizatii extra-parlamentare.
Partidele sunt organizatii relative recente, definite in numeroase moduri in functie de epoca in care a fost realizata analiza respectiva. Conform lui Maurice Duverger: “un partid nu este o comunitate ci un ansamblu de comunitati, o reuniune de mici grupuri diseminate in teritoriu; sunt sectiuni, comitete, asociatii locale legate prin institutiile lor coordonatoare” . Definitia clasica a fost formulata de Max Weber: “partidele…sunt, in esenta lor intima, organizatii liber create si orientate catre o recrutare libera…scopul lor fundamental fiind de a aduna voturi pentru alegeri, vizand functii politice” . Giovanni Sartori definea partidele politice in cartea cu acelasi nume, publicata in 1866, ca acele organizatii care isi propun sa impuna, in pozitiile cheie ale societatii, oameni care pot influenta mersul lucrurilor in raport cu principiile asumate.
Conform art.1 din legea nr. 14/2003 publicata in Monitorul Oficial nr. 25 din 17 ianuarie 2003: “partidele politice sunt asociatii cu caracter politic ale cetatenilor romani cu drept de vot, care participa in mod liber la formarea si exercitarea vointei lor politice, indeplinind o misiune publica garantata de Constitutie. Ele sunt persoane juridice de drept public”.
Merke considera ca partidele politice indeplinesc anumite roluri: recrutarea si selectarea de personal conducator pentru posturile de guvernare, formularea de programe si politici pentru guvernare ce se realizeaza prin definirea si expresia programului politic, coordonarea si controlul organelor guvernarii, incadrarea celor alesi, realizarea unei legaturi intre acestia si reprezentanti, propun un sistem comun de credinte sau ideologii, generalizeaza cererile particulare si interesele unor categorii, integrarea sociala a indiviziilor prin socializarea si educatia politica. Maurice Duverger considera ca noile partide se formeaza in interiorul sau exteriorul parlamentului cu scopul de a-l controla. Scopul central al oricarui partid nou este de a ajunge pe arena legislativa, mai devreme sau mai tarziu.
Partidele se pot clasifica dupa mai multe criterii: pozitia lor fata de proprietate, fata de traditie, fata de innoire, fata de repartitia bunurilor, partide de dreapta, de centru si de stanga dupa criteriul economic, social, ideologic. Maurice Duverger le imparte in partide de cadre, care s-au dezvoltat dupa introducerea votului cenzitar si partide de masa, care au aparut dupa introducerea votului universal. O alta clasificare ar putea fi dupa criteriul doctrinar si este exprimat de regula dupa numele partidului: partide liberale, conservatoare, democrat-crestine, agrariene si de centru, socialiste si social-democrate, comuniste, ecologiste, extremiste de dreapta.
Partidelor le sunt atribuite diverse functii dupa criteriul folosit: functia de elaborare de doctrine, ideologii si programe politice, functia de exercitare a puterii politice, functia de control si de critica asupra autoritatii executive si legislative, reprezentarea ideilor politice, facilitarea socializarii politice a indivizilor, legarea individului de sistem, mobilizarea si recrutarea activistilor politici, coordonarea optiunilor guvernamentale, rolul de opozitie.
Jean Blondel considera ca, in tarile democratice exista doar 4 configuratii stabile ale sistemelor de partide: bipartidismul perfect, in care doua partide stapanesc viata politica; bipartidismul imperfect in care cele doua mari partide totalizeaza in general 75-80% din optiunile electoratului, al treilea partid fiind mult mai slab decat primele doua; multipartidismul cu partid dominant, in care un partid obtine 40-45% din sufragii, celelalte partide obtinand procente considerabil mai mici; multipartidismul pur, in care cele doua partide mari nu obtin impreuna decat jumatate din sufragii.
Sistemul de partide este un ansamblu structurat de relatii, ce permite formarea de coalitii electorale sau postelectorale. In Romania, partidele politice definesc si exprima vointa politica a cetatenilor, promovand o anumita doctrina si un anumit program, se infrunta in campanii electorale, in vederea obtinerii puterii politice, conform regulilor democratiei putand forma, in acest scop aliante electorale si aliante de guvernare.
PC -; fost PUR
Am ales ca subiect Partidul Conservator fost Partidul Umanist Roman . Acesta este un partid centrist, doctrina centrala si anume conservatorismul, promoveaza teoria elitelor, elitismul, capitalismul moderat, valorile clasice, industria. In general, partidele conservatoare sustin ordinea naturala, inegalitatea naturala intre oameni, rolul traditiei pentru asigurarea continuitatii civilizatiei, efectele binefacatoare ale stabilitatii si riscurile progresului, o sfera restransa de influenta a guvernarii.
Pentru a intelege mai bine activitatea acestui partid am incercat sa inteleg doctrina pe care o promova cand se numea PUR, aruncand o privire in istoria partidului, ceea ce sper ca ma va ajuta in tragerea unor concluzii privind, de ce nu, viitorul PC; si valorile pe care le sustine in momentul de fata Partidul Conservator. Inainte de toate ar trebui amintit ca inainte de primul razboi mondial, in Romania exista un puternic partid conservator ai carui reprezentanti de frunte au fost P.P. Carp, Al. Marghiloman, C. Radulescu-Motru s.a. Acest partid s-a aflat ani de zile la conducerea tarii, in special in perioada de construire a institutiilor fundamentale ale statului roman. De acest partid sunt legate cateva nume importante ale culturii romane: Mihai Eminescu, I.L. Caragiale, Barbu Delavrancea, Titu Maiorescu; deriva deci, importanta istorica a acestui partid. Mihai Eminescu a fost “cel mai mare gazetar conservator” asta a declarat intr-o conferinta de presa din 5 ianuarie ac, presedintele PC Bucuresti: Valentin Nicolau. Deriva de aici intrebarea: este partidul lui Voiculescu apt de un nume ce ar putea sa-l aseze alaturi de astfel de personalitati istorice? Inca de la infiintarea, acest partid, care este cunoscut mai mult ca anexa a activitatii conducatorului sau, si anume Dan Voiculescu, patronul unui imperiu media (post de televiziune, post de radio,ziar), a avut o doctrina ce a oscilat intre umanism si social-liberalism. Doctrina umanista a PUR are in centrul preocuparilor sale Omul, cetateanul care apare pe prim plan in societate. Atributele omului sunt libertate, creativitate si onoare. Creativitate este necesara unei societati, aceasta neputand supravietui doar prin valorile acumulate, ci trebuie sa creeze continuu valori noi. “Creatia asigura dainuirea societatii, asa cum societatea trebuie sa asigure valorificarea creatiei” . Creativitatea ii da posibilitate individului sa se implice in viata sociala, in conceptia umanista, individul nu poate avea respect fata de sine daca nu desfasoara sau a desfasurat o munca utila pentru societate. Din respectul fata de sine, decurge sinceritatea, caracteristica a comportamentului moral; o componenta umanitarista este si altruismul; echilibrul dintre altruism si respectul de sine caracterizeaza doctrina umanista in contrast cu socialismul si liberalismul. Umanismul PUR pune accent pe initiativa, consecinta a creativitatii umane, de care ar trebui sa dea dovada omul in societate, situeaza pe picior de egalitate: initiativa, munca si capitalul. Din punct de vedere doctrinar, PUR propunea un concept ce, combina principii liberale si social-democrate, dorind sa se situeze intr-o pozitie de echilibru intre stanga si dreapta.
Buletinul de analiza politica din octombrie 2003 editat de Institutul Social-Democrat Ovidiu Sincai considera: ca “documentele oficiale ale PUR contin portiuni care, daca sunt luate in serios, sunt insultatoare la adressa cetatenilor, deoarece sustin in esenta ca electoratul nu este suficient de inteligent sa inteleaga ideile umaniste, care sunt, in sine foarte valoroase” , chiar la inceputul prezentarii doctrinei umaniste pe care sustine PUR ca o promoveaza se gaseste fraza: “ca orice doctrina noua, revolutionara, doctrina umanista are de facut fata dificultatilor de asimilare din partea publicului. Principala rezistenta la promovarea ei nu este din partea doctrinelor pe care umanismul vine sa le disloce - liberalismul si socialismul - deoarece acestea sunt oricum caduce si compromise, ci din partea inertiei de gandire firesti a majoritatii oamenilor” . Aceste afirmatii sunt sustinute de faptul ca PUR urmareste educarea, modelarea unui anumit tip de om, umanistii sunt in general nemultumiti de cei din jurul lor, manifestandu-se astfel in incercarea de a modifica mentalitatea romanului. Majoritatea partidelor incearca sa-si promoveze doctrina si sa schimbe intr-o anumita masura comportamentul unui grup de populatie, dar nu face din asta principala linie doctrinara si, in nici un caz, nu considera
intreaga populatie ca trebuind sa fie educata. Doctrina este considerata ca un punct slab al acestui partid. Temele de stanga erau frecvente in discursurile PUR. Interesau probleme ca reconversia profesionala, tinerii, pensionarii, formarea unei clase de mijloc puternice, neimplicarea statului in economie, favorizarea investitorilor romani. Se poate observa in activitatea acestui partid lipsa unor programe reale de actiune, ia la un moment pozitii impotriva politicii duse de statul roman, ataca de mai multe ori UDMR, putand fi astfel considerati, de ce nu, nationalisti!?
PUR este un partid ce sustine capitalismul, democratia promovata, are un rol important pentru activitatea extra-politica a lui Voiculescu cu scopuri materiale si totusi a facut parte din Internationala Partidelor Umaniste, care sunt impotriva violentei, discriminarii, impotriva sistemului politic democratic promovat in zilele noastre deoarece considera ca este manipulat de bani si in realitate restrange libertatea umana. Acesti umanisti promoveaza fiinta umana si nevoile sale fundamentale ca valoarea centrala a societatii, mai presus de orice. Astfel de principii ar putea avea consecinte nefaste intr-o lume in care totul se invarte in jurul banilor. Au ca document principal Declaratia Universala a Drepturilor Omului. PUR a aderat la Internationala Umanista in ianuarie 2000, iar pe 13-14 aprilie 2000 a avut loc in Bucuresti, Congresul Internationalei Umaniste, organizat de PUR. Simbolul Internationalei Umaniste este “Banda lui Möbius” , care este considerata o creatie pur umana si anume a matematicianului August Ferdinand Möbius. Alegerea acestui simbol de catre Internationala Umanista este “un crez ateist, adica ceea ce e etern este Omul si Creatia sa, si nu Revelatia Divina” . Desi membru a acestei Internationale, se pare ca PUR nu impartaseste, in realitate, aceleasi valori. In momentul de fata pe situl Internationalei Umaniste, PUR este considerat inca membru, desi din 7 mai 2005 si-a schimbat peste noapte numele in PC, Partidul Conservator, dorind sa-si exprime astfel simpatia fata de grupul popular din Parlamentul
European, nefiind insa singurul: PNTCD si PRM si-au schimbat si ele denumirea in PPCD si PPRM, urmarind acelasi scop. Acesta reprezentand un prim pas catre afilierea la Partidul Popular European. Acest comportament pe scena politica evidentiaza o indiferenta ideologica. Daca privim in istoria partidului lui Voiculescu observam ca la infiintare,in 1991 s-a raliat umanismului, desi era pro-capitalist, in timp ce partidele umaniste din alte tari sunt anti-capitaliste; s-a asociat la alegerile din 1996 cu ecologistii din MER si cu agrarienii din PDAR; intra in 2000 ca aliat al PDSR si PSDR in cadrul Polului Democrat Social din Romania; in 2001 se redefineste ca social liberal; la alegerile din 2004 participa, formand o coalitie alaturi de PSD facand parte din uniunea nationala PSD-PUR; dupa alegeri, renunta la coalitie si participa la guvernare alaturi de Alianta Dreptate si Adevar; in mai 2005 se defineste ca partid conservator, isi schimba denumirea si sigla, adopta sloganul „Afirma-te, romane!” si anunta trecerea de la doctrina social-liberala la cea conservatoare, presedintele partidului ramane Dan Voiculescu, care schimba numele si orientarea partidului, o orientare de dreapta. Privind evolutia acestui partid consider ca poate fi reprezentativ pentru traseismul politic din tara noastra. Trece de la o coalitie la alta, aflandu-se chiar, la un moment dat , in doua aliante simultan, lucru nemaintalnit pana atunci. Isi schimba doctrina fara prea multa greutate fiind ba social-democrat, ba social-liberal ajungand in prezent la o doctrina populara si conservatoare. Deasemenea cred ca PC poate fi reprezentativ si pentru a evidentia instabilitatea si imaturitatea clasei politice, acest partid reusind in cele din urma sa atinga unul din scopurile partidelor: sa ajunga la guvernare. Datorita aliantelor conjucturale, PC a reusit sa supravietuiasca si chiar sa ajunga la putere pe scena politica din Romania. Poate evolutia acestui partid sa dovedeasca fragilitatea echilibrului politic romanesc? Cat de departe suntem de stabilitatea politica europeana? Raspunsul la prima intrebare ar fi da si ar putea reprezenta una din cauzele pentru care am ales sa iau ca tema Partidul Conservator, fost Partidul Umanist Roman, consider ca este un partid imatur care nu a reusit sa atraga, de mai mult de 10 ani, din 1991, de cand a fost infiintat, nici un membru, in afara de presedintele sau, cu suficienta notorietate politica. In general, partidele ar trebuia sa asigure o stabilitate politica, o stabilitate a institutiilor.
Am aruncat si o privire in situl PC pentru a extrage valorile conservatoare pe care le sustine partidul in momentul de fata. Doctrina conservatoare are in centru trasaturile economiei de piata: minimizarea interventiei statului in economie in scopul asigurarii unei competitii economice loiale; principiul proprietatii; se impotrivesc individualismului exacerbat, pe care il considera daunator comunitatii; „nationalismul fara excese, orientat spre ceea ce este valoros in specificul nostru national: loialitatea, onoarea -; inclusiv onoarea militara - solidaritatea, respectul pentru simbolurile nationale au valoare pentru noi si nu le consideram deloc depasite. Principalele noastre directii strategice de lupta politica vor fi de acum justitiarismul si un nationalism modern, fara orice urma de exclusivism si manifestari xenofobe” ; unitate in diversitate, adica integrarea in UE sa se faca pastrand elementele valoroase romanesti ce pot fi incluse in patrimoniul european si acumuland simultan, valorile spirituale europene, exprimand de fapt dorinta pastrarii identitatii romane dupa intregrare; moralitate in politica, in viata economica si privata: la acest punct adeptii PC sunt impotriva oportunismului, traseismului ( caracteristica a comportamentului, in realitate, a acestui partid), intereselor ce ghideaza viata politica intr-un mod imoral, impotriva coruptiei pe care o considera: “cea mai abjecta forma de imoralitate politica, care inseamna folosirea functiilor publice pentru imbogatirea personala” ; valorile sociale traditionale si anume familia, biserica, scoala; afirmarea identitatii individului ce este sustinuta chiar prin sloganul partidului: Afirma-te, romane!.
Se poate observa ca locul Omului, care era in centrul doctrinei umaniste pe care o promova inainte partidul este luat de economia de piata, fiind in centrul doctrinei conservatoare sutinute de PC. Este totusi o diferenta destul de mare, chiar daca conducatorul partidului considera intr-o declaratie de presa, doctrina conservatoare ca fiind cea mai apropiata de valorile umaniste promovate de fostul PUR.

Esenta conservatorismului este continuta in faimosul dicton al contelui Falkland: "Atunci cand nu este necesar sa schimbi nimic, este necesar sa nu schimbi nimic" . Edmund Burke, fondatorul gandirii conservatoare, considera ca trasaturi ale acestei gandiri politice urmatoarele:
• “omul este fundamental o fiinta religioasa si religia este fundamentul societatii civile;
• societatea este produsul natural, organic al evolutie istorice treptate; institutiile existente intruchipeaza intelepciunea generatiilor trecute;
• omul presupune, alaturi de ratiune, instinct si emotie; prudenta, judecata, experienta si obiceiul sunt calauze mai bune decat abstractia;
• comunitatea este mai presus de individ; drepturile oamenilor deriva din indatoririle lor;
• raul este inradacinat in natura umana, nu in institutiile sociale;
• exceptand sensul moral, oamenii sunt inegali; organizarea sociala este complexa si presupune existenta diferitelor clase si grupuri” .
In esenta, conservatorii pun accentul pe traditie si credinta religioasa, nu se opun progresului si nici nu resping complet ratiunea. Conservatoare este atitudinea de acceptare a lucrurilor asa cum sunt, atitudine caracteristica societatilor agrare. Rolul progresului ghidat de ratiune in istoria umanitatii este subliniat de catre modernisti. Esenta conservatorismului este sublinierea traditiei ca sursa de intelepciune care trece dincolo de ceea ce poate fi demonstrat sau chiar statuat in mod explicit. Societatea a facut cunoscute doua forme de conservatorism: social si institutional. Conservatorismul social este aparatorul valorilor traditionale, in special cele religioase si nationale, precum si normele sociale traditionale. Conservatorii sociale sunt sceptici in privinta schimbarii sociale. Conservatorismul institutional se opune schimbarilor rapide din institutiile guvernamentale si sociale, acorda intaietate traditiei in fata ideologiei fiind sceptic privind instituirea unui plan ideologic de remodelare a societatii. De regula, conservatorii sociali si institutionali se opun schimbarilor bruste si radicale din societate, indiferent daca schimbarea vine de la dreapta sau de la stanga spectrului politic.
Valorile conservatorismului propus de PC nu prea sunt conform teorie conservatorismului, numele de Partid Conservator fiind doar o eticheta, pentru a usura accesul partidului spre Partidul Popular European si spre Parlamentul European. Este moral sa ne proclamam sustinatori ale unei ideologii cu care de fapt nu avem prea multe in comun, sau este doar o modalitate de a parvenii! Economia de piata necesita o societate in continua miscare si schimbare, traditia si economia de piata sunt concepte incompatibile!

Mass Media
“Sociologii comunicarii de masa sustin ca agenda mass media ne influenteaza, pe termen lung, atitudinile si comportamentul. E vorba de efecte indirecte, dar puternice: prin agenda, presa nu ne spune ce anume sa gandim despre un subiect particular, ci la ce anume sa ne gandim, care evenimente merita luate in considerare” .
Principalul atu al PC il reprezinta numarul important de canale de comunicare pe care il dispune. De aceea in analiza asupra acestui partid consider ca este necesar sa remarcam avantajul din mass media a PC. Mass media este calea cea mai importanta de influentare a maselor, dar simpla posesie a unor importante cai de comunicare nu poate propulsa un partid la guvernare. Acest lucru este dovedit chiar de PC al carui avantaj din televiziune este dicutabil si anume daca Antena 1, Jurnalul National ar fi fost suficente PC nu ar mai fi candidat la alegerile din 2004 alaturi de PSD, preferand deci sa se alieze in loc sa se prezinte singur pe scena electoratului. Mai trebuie avut in vedere ca in Romania mai exista si alte canale de comunicatie, care nu recunosc meritul politic al PC. Deci, in ciuda detinerii unui imperiu mass media, PC a reusit cu greu sa ajunga la guvernare, fiind nevoit sa treaca dintr-o coalitie in alta. Sa fie acesta rezultatul unei lipse a unor programe, a unor strategii politice clare, a unei doctrine prost promovate?! In presa se vehicula la un moment dat incercarea lui Voiculescu de a realiza un partid-televiziune, datorita supra-evaluarii programului Antena1; dupa ruperea protocolului cu PSD sprijinul mediatic din partea acestui program a fost inlaturat, PC declarand ca va participa la eventualele alegeri ca partid de sine statator, ceea ce e posibil sa fi atras atentia aliantei PNL -; PD, in vederea unei colaborari. Am putea considera ca, partidele care se aliaza cu PC urmaresc beneficiul ipotetic pe care l-ar putea avea de pe urma canalelor de comunicatie!
PC este un partid folosit de catre conducatorul sau si anume Dan Voiculescu, de a ajunge nu numai in parlament ci direct la putere, fiind un instrument in drumul sau si nu o constructie politica serioasa, probabil din cauza aceasta a fost catalogat drept o solutie imorala de catre presa. Actiunile acestui partid sunt actiunile presedintelui sau, nu se produc in urma unui proces de deliberare interna. Actualul conducator -; fondator al PC, fost PUR, inainte de 1989, a lucrat in domeniul comertului exterior, conducand in anii 80 firma Crescent si in legatura cu aceasta perioada a activitatii sale, au existat acuzatii de presa privind presupuse legaturi cu Securitatea; acuzatii care au fost infirmate in procese ce au dus la condamnare pentru calomnie a ziaristilor. Dupa 1990 a infiintat Antena1, a condus unul din cele mai importante trusturi media din Romania, fiind in prezent patronul ziarului Jurnalul National, al unui post de radio FM si al altor afaceri. Aceasta este in mare activitatea extra-politica a presedintelui PC, organizatie cu o puternica orientare de partid catch-all. Partidele catch-all (termen propus de Kirchheimer care a prevazut transformarea partidelor de mase in partide catch-all) sunt caracterizate printr-o reducere a bagajului ideologic, de o diminuare a rolului membrului de partid si o deschidere catre diferite grupuri de interese. „Interesul slab acordat unei clase sociale sau unor asociatii religioase -; confesionale specifice pentru a atrage, in schimb, alegatori din toate segmentele populatiei; intarirea ulterioara a grupurilor conducatoare si evaluarea actiunilor nu din punct de vedere al identificarii cu obiectivele partidului, ci cu eficacitatea intregului sistem social” sunt actiuni ale partidelor catch-all.

Concluzii
In momentul de fata PC rolul unui „partid tampon: pe de alta parte, el atenueaza frictiunile dintre partide, fie ca este vorba despre frictiunile dintre putere (Alianta D.A.) si opozitie (PSD), fie ca este vorba despre frictiunile din interiorul coalitiei, dintre PNL si PD” .
Prin analiza realizata pe acest partid am putut sa prezint doctrina umanista si conservatoare pe larg si sa observ evolutia unui partid in Romania. Traseismul, usurinta cu care trece de la o doctrina la alta, de la o alianta la alta, caracteristicile de partid catch-all de care da dovada am considerat ca fac din acest partid un interesant subiect de studiu, ceea ce a reprezentat motivul alegerii acestei teme.

Bibliografie:

• Buletin editat de Institutul Social-Democrat Ovidiu Sincai, anul II, nr 19, 3 octombrie 2003;
• Curs de Stiinta Politica;
• Ghidul Democratiei , manual experimental editat de SAR, Bucuresti, octombrie, 1998;
• Jean Blondel, Thinking politically, Harmondsworth, New York, Penguin 1978;
• Peter H. Merke, Ninian Smart, Religion and Politics in the Modern World, New York, University Press, 1985;
• Bogdan Diaconu, in Idei in Dialog, an III, nr.1, ianuarie 2006;
• Clement Sava, in Averea, nr. 198, 6 ianuarie 2006;
• www.pur.ro; https://www.pur.ro/documente/doc_0.htm;
• https://partide.resurse-pentru-democratie.org/doctrine.php#conservator;
• https://www.sfin.ro/articol.php?id=2726&pager_text=1;
• https://www.romare.ro/revro/713/meridian.htm.