Sistemul agroalimetar inspirat din “teoria sistemelor” este de
mare complexitate in ceea ce priveste structurile sale, fluxurile intersectoriale,
mecanismele sale de reglare, obiectivele si performantele sale. d1y13yf
Nu este vorba de o abordare exhaustiva a sistemului agroalimentar, ci de a face
referiri la aspecte considerate relevante pentru caracterizarea sa.
Sistemul agroalimentar reprezinta un ansamblu de agenti economici aflati in
interactiune dinamica, participand direct sau indirect la crearea de fluxuri
de bunuri si servicii orientate spre asigurarea alimentatiei unei populatii
date.
Acest sistem agroalimentar are menirea sa asigure securitatea si siguranta alimentara
a populatiei unei tari (este nevoie de existenta unui sistem consolidat care
sa functioneze indiferent de fluctuatiile diversilor factori care il influenteaza).
Rolul sau mai include contributia la crearea PIB, aportul la realizarea unor
resurse umane, participarea tarii la schimburile internationale de produse agroalimentare.
Din experienta tarilor dezvoltate economic si a tarii noastre se constata existenta
unui numar foarte mare si extrem de diversificat de actori si agenti economici
care opereaza in interiorul sau:
- exploatatii agricole;
- societati de stocare si de distributie a materiilor prime agricole;
- intreprinderi de procesare;
- intreprinderi de comercializare a produselor;
- institutii financiare;
- organisme publice si private, etc.
Acesti ‘actori” sunt legati printr-o tinta comuna -; clientul
consumator -; asigurand fluidizarea produselor agroalimentare spre
diferite categorii de consumatori. In acelasi sens actioneaza si sistemul
de relatii care se constituie intre ei, manifestarea lor solicitand
intre altele, procese de reglare, de ajustare structurala si de parteneriat
economic.
Crearea unui sistem agroalimentar este “dupa cum se apreciaza” un
proces de lunga durata. Astfel, dezvoltarea agroalimentara occidentala (cu ritmuri
rapide in ultimii 200 ani -; Mallasis) se caracterizeaza printr-o
serie de transformari importante care explica formarea economiei agroalimentare.
Mai inainte, cea mai mare parte a activitatilor legate de obtinerea bunurilor
alimentare se realizau in unitatea agroalimentara care reprezenta in
acelasi timp o unitate de productie, dar si de consum.
Exploatatia traia in “autarhie: furniza qvasitotalitatea hranei,
schimburile cu exteriorul fiind limitate.
In economia agroalimentara dezvoltata, autoconsumul reprezinta numai o
parte mica a productiei, distributia, transferul, comertul cu produse agricole
si alimentare au devenit functii indispensabile.
Exploatatiile agricole, din ce in ce mai specializate, asigura exclusiv
productia vegetala si animala.
Toate activitatile care nu sunt strict agricole au fost transferate spre alte
sectoare industriale sau artizanale si spre comert.
Agricultura cumpara produse industriale pentru ameliorarea activitatii si pentru
modernizarea sistemului de productie.
In procesul de dezvoltare a agriculturii, exploatatiile agricole sunt
tot mai dependente de furnizorii din amonte cat si de cumparatorii din
aval.
Functia de alimentatie nu mai este asigurata in mod unic de agricultura,
ci printr-un numar mare de agenti economici (productie, distributie).
Studierea sistemului agroalimentar in timp si in spatiu a condus
la delimitarea anumitor stadii ale sale (agricol, de tranzitie, agroindustrial
si agritertiar).
Trasaturi ale stadiilor:
? Stadiul agricol:
- corespunde unei economii de autosubzistenta cu circuit scurt;
- consumatorii sunt in mare majoritate producatori ai propriei lor hrane;
- transferurile si comercializarea produselor agricole sunt limitate;
- a caracterizat Europa timp de mai multe secole dupa caderea Imperiului Roman;
- acest sistem este specific tarilor mai putin avansate, mai putin de 700$ pe
cap, pe an (tari rurale).
? Stadiul de tranzitie:
- se dezvolta un sector comercial, o retea de restaurante stradale;
- acest stadiu este caracteristic diviziunii muncii observate din societatile
prospere din antichitate, apoi incepand cu Renasterea, in
Europa;
- stadiul este legat de cresterea fluxurilor comerciale si financiare;
- astazi este intalnit in majoritatea tarilor in curs
de dezvoltare zise si cu venituri slabe 700 -; 2800 $/an si cap.
? Stadiul agroindustrial:
- este regasit in putine tari ale lumii si este atins cand valoarea
adaugata bruta creata in industria de procesare depaseste pe cea din agricultura;
- industriile agroalimentare au trecut la o productie de masa (influenta si
cresterea preferintelor consumatorilor pentru produse elaborate), valorizand
activitatea lor in preturile produselor alimentare;
- se observa o puternica crestere a consumului in restaurante pe baza
unui urbanism accelerat la care se adauga modificarile modului de viata si cresterea
veniturilor;
- este regasit in tari cu venituri ridicate, de exemplu Franta, unde valoarea
adaugata din industria alimentara a depasit pe cea din agricultura in
anul 1992.
? Stadiul agritertiar
- este marcat de preponderenta serviciilor in sistemul alimentar;
- consumul in restaurante comporta urmatoarea structura a pretului:
- 2/3 servicii;
- 1/3 bunuri.
- in ansamblul lantului de productie alimentara, intrarile “materiale”
regreseaza in favoarea intrarilor “nemateriale”, de exemplu
costul publicitatii in cadrul cerealelor pentru micul dejun reprezinta
mai mult de 15% din pretul final;
- SUA se situeaza inca de la inceputul anilor 1980 in cadrul
acestui stadiu agritertiar.
Nivelul de activitate/de operare in sistemul agroalimentar
Produsele agricole si cele alimentare parcurg un anumit “drum”
de la locul de obtinere pana la consumator.
Intre punctul initial (agricultura) si cel final (consumatorul) se intercaleaza
diversi agenti economici, produsele trec prin diferite stadii si sunt supuse
unor operatii variate.
In general, activitatile de natura diversa din sistemul agroalimentar
se regrupeaza in anumite subansambluri (subsisteme):
1. punctul initial il constituie agricultura cu cele 2 mari parti ale
sale, cultivarea plantelor si cresterea animalelor.
Agricultura asigura baza necesara productiei de alimente.
Aceste bunuri pot fi consumate direct in interiorul unitatilor care le
produc sau vandute utilizatorului final prin circuite scurte. Pe masura
ce sistemul agroalimentar se industrializeaza agricultura, livreaza cantitati
care se maresc din productia sa industriilor si artizanatelor alimentare dar
si anumitor industrii nealimentare.
Pentru orice tara, inclusiv pentru Romania, crearea sistemului agroalimentar,
agricultura urmeaza sa fie capabila, sa induca in sistemul agroalimentar
materiile prime necesare.
Consolidarea exploatatiilor agricole, transformarea unora dintre ele in
exploatatii cu caracter comercial, conectarea lor la fluxurile economice interne
trebuie sa fie obiective ale oricarei strategii privind agricultura.