o3n9nj
Notiuni generale
Continuitatea vietii pe Pamant din cele mai vechi timpuri si pana in prezent este conditionata de existenta si rezervele de resurse naturale care stau la baza dezvoltarii social-economice a oricarui stat. Bunastarea si prosperarea unei natiuni este in stransa legatura cu resursele naturale de care dispune sau, mai bine -; zis, pe care le poate consuma.

Pana la sfarsitul primei jumatati a secolului trecut aproape ca nu existau temeri in privinta rezervelor de resurse naturale necesare pentru asigurarea unui nivel de viata decent pentru toata populatia de pe glob.

Cresterea demografica vertiginoasa din a doua jumatate a secolului XX, cand numai in 50 de ani populatia globului practic s-a dublat, a schimbat atitudinea fata de resursele naturale. Drept rezultat, inca in anii ’70 a aparut teoria dezvoltarii durabile. Principiul dezvoltarii durabile impune un stil de gestiune si gospodarire a resurselor naturale care trebuie sa satisfaca necesitatile vitale de moment ale societatii si sa creeze conditiile de existenta pentru generatiile viitoare. In acest sens activitatile sunt desfasurate pe doua directii principale:

a) utilizarea rationala a resurselor naturale prin implementarea de tehnologii de prelucrare a lor care genereaza mai putine deseuri

b) inlocuirea unor resurse naturale traditionale cu resurse naturale

netraditionale (cum ar fi energia vantului, energia solara etc.)

La moment insa, dezvoltarea directiei a doua in majoritatea statelor lumii este aproape la nivel embrionar, de aceea astazi accentul se pune astazi pe utilizarea rationala a resurselor naturale.
In conditiile tarii noastre, care dispune de o gama foarte saraca de rezerve de resurse naturale, utilizarea rationala a acestora devine un imperativ al timpului.

Principalele resurse naturale ale Republicii Moldova conform clasificarii date in Legea cu privire la resursele naturale sunt:

- resursele naturale renovabile: pamantul; padurile; apele de suprafata si subterane; apele raurilor, lacurilor, acumularilor, canalelor; flora si fauna.

- resursele naturale nerenovabile: petrolul, gazele naturale, substantele minerale utile solide.

La modul general acestea se reduc la patru componente de baza: pamantul, apa, padurile si zacamintele de substante minerale utile.

In legatura cu reforma ramurilor economiei nationale, necesitatea schimbarii atitudinii fata de utilizarea resurselor naturale si promovarea unei politici de dezvoltare social-economica compatibile cu mediul inconjurator s-a pus problema elaborarii Strategiei nationale si Planului de actiune in domeniul conservarii si utilizarii rationale a resurselor naturale ale Republicii Moldova prezentata spre examinare Guvernului Republicii Moldova, septembrie 2002.
Resursele funciare si de sol
Fondul funciar al Republicii Moldova constituie 3384,3 mii ha. Suprafata terenurilor cu destinatie agricola constituie 2543,6 mii ha (75,2%), inclusiv: terenuri arabile -; 1820,7 mii ha, plantatii pomi-viticole -; 334,9 mii ha, fanete si pasuni -; 381,6 mii ha, parloage -; 6,4 mii ha. Padurile, crangurile si tufarisurile ocupa 422,9 mii ha (12,5 %). Astfel, suprafetele supuse lucrarilor intensive ocupa aproape 66 % din suprafata tarii si circa 85 % din suprafata terenurilor agricole.

Solurile principale sunt cernoziomurile, care ocupa o suprafata de 2363,2 mii ha sau 75% din suprafata fondului funciar.

Criza economica si reforma funciara au condus la intensificarea procesului de degradare a solurilor. Degradarea solurilor se exprima prin deteriorarea lor fizica, chimica si biologica. Fondul funciar privatizat a Repartizarea cotelor fara o organizare antierozionala a terenurilor, amplasarea lor de-a lungul pantelor, gospodarirea pe terenuri agricole mici si altele n-au permis detinatorilor de terenuri sa efectueze masurile de protectie, ameliorare si utilizare durabila a solurilor.

Recuperarea potentialului regenerativ al solurilor, dupa cum arata experienta unor tari avansate, este posibila. O noua abordare a agriculturii, focalizata pe dezvoltarea tehnologiilor adecvate mediului natural, poate asigura un randament durabil si chiar micsora costurile de productie.

Pana la efectuarea reformei funciare invelisul de sol a fost studiat in diferite scopuri. In prezent rezultatele acestor studii nu permit gestionarea corecta si utilizarea rationala a fondului funciar. Sunt necesare studii pedologice si agrochimice dupa o metoda speciala pentru crearea sistemului informational computerizat al starii calitatii solurilor si efectuarea lucrarilor de evaluare, vanzare-cumparare, punere in gaj, consolidare si utilizare durabila a terenurilor.

Peste 750 mii ha (30,5%) sunt terenuri erodate, iar alte peste 100 mii ha - puternic erodate. Din cauza eroziunii anual se pierd 26 mln. tone de sol fertil si 600 mii tone de humus.

Restabilirea acestor pierderi din sol poate fi obtinuta prin incorporarea ingrasamintelor chimice minerale si organice. Daca in anii 1990-1991 se incorporau cate 180-190 mii tone de ingrasaminte minerale, in prezent ele se utilizeaza in volum nu mai mare de 8-9 mii tone, iar cele organice mai mult se arunca pe malurile raurilor si rapelor, in fasii forestiere si pe marginea drumurilor.

Situatia se agraveaza din cauza ca in procesul de privatizare cotele de teren au fost repartizate si de-a lungul pantelor, plus la aceasta nu intotdeauna sunt respectate tehnologiile de prelucrare a solurilor.
Peste 50 mii ha sunt supuse proceselor de ravenizare. Alunecarile de teren au loc mai frecvent pe pantele despadurite. In ultimii ani procesele de alunecari active a terenurilor au fost semnalate pe o suprafata de circa 7 mii ha.

Cele mai mari suprafete de terenuri cu alunecari active sunt in sectoarele Hancesti (2314 ha), Calarasi (2018 ha), Ungheni (1554 ha), Telenesti (1071 ha), Soroca (766 ha), Glodeni (471 ha), Rascani (345 ha).

Obiectivele de baza in acest domeniu sunt:

• Conservarea si restabilirea solurilor, prevenirea si stoparea proceselor de degradare a lor.

• Mentinerea si majorarea fertilitatii solurilor.

Actiuni de ameliorare a situatiei:

• Efectuarea lucrarilor agricole cu impact redus asupra mediului.

• Stimularea restabilirii fasiilor forestiere de protectie si aplicarea masurilor antierozionale, definirea clara a responsabilitatilor agentilor economici pentru restabilirea fertilitatii.

• Reglementarea pasunatului.

Pentru stoparea si diminuarea proceselor de degradare a solurilor au fost elaborate si aprobate:

- Programul national de actiuni pentru combaterea desertificarii.

- Programul national de valorificare a deseurilor de productie si menajere.

Se afla in stadiu de definitivare:

1. Programul complex de valorificare a terenurilor noi si de sporire a fertilitatii solului;

2. Legea privind protectia solurilor.

Fiind constienti de faptul ca nu putem modifica relieful nostru capricios, invelisul de sol variat, plaiul nostru in genere, nu ne ramane decat sa intreprindem actiuni concrete pentru a preveni procesele dezastruoase, inclusiv eroziunea, desertificarea, alunecarile de teren etc.
Resursele acvatice
Republica Moldova dispune de o retea hidrografica cu o lungime sumara a raurilor de peste 16 000 km. Cele mai mari cursuri de apa sunt fluviul Nistru (cu o lungime de 1352 km si suprafata bazinului hidrografic - 72100 kmp) si raul Prut (cu o lungime de 967 km si suprafata bazinului hidrografic - 27,5 kmp), care sunt rauri transfrontiere. Republica dispune de circa 900 m de teritoriu pe malul stang al fluviului Dunarea in aval de confluenta acestuia cu r. Prut. Teritoriul republicii este strabatut de circa 3260 de rauri, raulete si paraie permanente si intermitente, dintre care 90% au o lungime mai mica de 10 km si numai 10% au o lungime de peste 100 km. Majoritatea raurilor mici in timpul verii seaca.

Pe teritoriul tarii exista peste 3400 de lacuri si bazine de acumulare de apa, inclusiv 90 - cu un volum de peste 1 mln. mc fiecare. Aceste bazine acvatice detin o suprafata totala de peste 330 kmp si un volum de apa de circa 2 kmc. Ele au fost construite, in majoritatea cazurilor, pe raurile mici pentru acumularea apei de scurgere din teritoriu si folosirea ei pentru diverse necesitati, in primul rand, pentru irigarea terenurilor agricole. Lacurile de acumulare servesc, de asemenea, ca unitati de prevenire si combatere a revarsarilor si inundatiilor in timpul viiturilor de primavara si vara, sunt folosite pentru agrement, in piscicultura si alte scopuri.

O importanta deosebita pentru republica o au apele subterane din straturile acvifere freatice si de adancime. Spre deosebire de apele subterane adanci, apele freatice sunt supuse unei poluari antropogene intense.

Din cantitatea totala de ape subterane de adancime extrase sau cercetate pe teritoriul republicii circa 50% nu pot fi recomandate in scopuri potabile fara o tratare preliminara. Aceste ape se caracterizeaza prin continut ridicat de mineralizare, fluor, hidrogen sulfurat, fier, sodiu, amoniac si alte elemente.

In prezent se exploateaza peste 4000 de sonde arteziene si circa 150 000 de fantani si izvoare din stratul acvifer freatic. Repartizarea resurselor de apa subterana pe teritoriul republicii este neuniforma, cea mai mare parte a lor fiind concentrata in luncile fluviului Nistru si raului Prut. Pe masura indepartarii de aceste rauri, alimentarea cu apa a orizonturilor acvifere subterane scade.

Gradul de regenerare a resurselor acvatice este de 11% anual, ceea ce este insuficient pentru a mentine ciclul acestor resurse la un nivel stabil. Tinand cont de faptul ca Republica Moldova foarte frecvent sunt secete, debitul resurselor acvatice se reduce substantial, ceea ce se rasfrange negativ asupra necesitatilor consumului de apa in ansamblu. Gradul de asigurare cu apa potabila este neuniform dupa teritoriu: valoarea medie a debitului descreste semnificativ de la nord spre sud.

Consumul mediu zilnic individual de apa potabila pe republica este de 163 litri, ceea ce este mai putin ca in majoritatea statelor din Europa Centrala si de Sud (255 litri/persoana) si cu mult in urma statelor occidentale (300 litri/persoana). De remarcat faptul ca in multe localitati din sudul Moldovei acest indicator nu depaseste 20 litri/persoana.

Este de mentionat faptul ca apa raurilor mari se apreciaza ca putin sau moderat poluata (clasele II-III), iar in cele mici continua sa ramana degradata si poluata (clasele IV-V).

In baza datelor din ultimii 10 ani se observa o mentinere a nivelului de poluare sub limita admisa de norma pentru fluviul Nistru, iar pentru raul Prut - o apropiere esentiala de norma. In raurile interne nivelul de poluare se mentine in continuare majorat.

Principalele surse de poluare sunt determinate de sectorul comunal prin statiile de epurare care evacueaza ape uzate epurate insuficient epurate.

In anul 2002 s-a observat o continua reducere a evacuarilor depoluanti in apele de suprafata, insa nivelul acestor poluanti se mai mentine inca peste limita admisa de autorizatiile de gospodarire a apelor.

Volumul evacuarilor apelor uzate s-a redus de 3,5 ori fata de 1990.

Pentru epurarea apelor uzate au fost construite 580 de statii de epurare biologica (SEB), din care au mai ramas in functiune doar 330, iar in anul 2002 au functionat permanent doar 110. Eficienta functionarii statiilor SEB nu in toate cazurile a fost sub supravegherea organelor de mediu, cauza fiind potentialul redus al laboratoarelor de analiza hidro-chimica.

Din an in an scade gradul de incarcare a capacitatilor disponibile ale statiilor de epurare in functiune. Nu sunt incarcate suficient cu ape uzate cele mai mari SEB-uri ale republicii: Chisinau, Balti, Tiraspol, Bender.

Dereglarile tehnologice conduc la evacuari de ape uzate cu un continut supranorma de poluanti. Alarmanta este situatia creata pe cursurile receptoare in aval de punctele de deversare a statiilor de epurare ale localitatilor: Chisinau, Soroca, Orhei, Telenesti, Rezina, Soldanesti, Bulboaca, Roscani, Bucovat, Ciorescu, Bubueci, Causeni, Olanesti, Stefan-Voda, Ocnita, Otaci, Frunze, Donduseni, Edinet, Falesti, Basarabeasca, Hancesti, Leova, Cahul, Cantemir, Taraclia, Svetlai, Comrat, Congaz si altele, unde are loc inrautatirea calitatii apelor naturale.

De asemenea, pune in garda situatia reala de pe teren, deoarece sunt depasite limitele de poluanti, inclusiv a produselor petroliere in apele descendente din sol spre freatic cu azotati, amoniac, sulfati, cloruri, iar intretinerea animalelor in numar mare si stocarea deseurilor animaliere pe malul rapilor, drumurilor, raurilor si iazurilor face starea ecologica mai agravata. In calitate de exemplu servesc apele fantanilor din satul Budesti si izvorului din Buiucanii Noi (Chisinau) care au un grad de poluare cu produse petroliere rezultat al constructiei unor statii PECO in imediata vecinatate a acestor surse de apa.

De mentionat ca Republica Moldova dispune si de ape minerale, care stimuleaza secretia biliara, pot fi utilizate pentru tratarea colecistitei, hepatitei si altor maladii.

Se extrag pentru uz intern si pentru export apele minerale “Resan”, “Gura Cainarului”, “Soroca”. Pe baza apelor termale functioneaza sanatoriile “Nufarul” din municipiul Cahul si “Codru” din s. Harjauca, jud. Ungheni.

Obiective principale:

• Asigurarea accesului populatiei la surse de apa potabila de calitate.

• Prevenirea si reducerea poluarii resurselor de apa, optimizarea consumului apei in economia nationala si activitatile menajere, epurarea eficienta a apelor reziduale.

Actiuni:

• Renovarea si modernizarea sistemelor existente de aprovizionare cu apa si canalizare.

• Perfectionarea evidentei consumului de apa si a monitoringului apelor.

• Aplicarea noilor standarde de calitate a apei pentru apele reziduale, eficientizarea aplicarii mecanismelor economice si a politicii tarifare in domeniu.

Intru imbunatatirea situatiei in domeniul resurselor acvatice, in deosebi la compartimentul aprovizionare cu apa si canalizare, de catre Guvernul Republicii Moldova a fost aprobat Programul de alimentare cu apa si canalizare a localitatilor din Republica Moldova pana in anul 2006.

Padurile
Unui neinitiat i se pare ca padurea e pur si simplu un hatis de arbori. Pe alocuri si silvicultorii se comporta fata de ea ca fata de o ingramadire oarecare de copaci, care furnizeaza material lemnos. Padurea este insa in realitate un organism perfect, complex si viu al naturii, un sistem ecologic, in care toate fiintele sunt legate intre ele prin fire invizibile, care asigura circulatia substantelor biochimice si a energiei informationale. Alaturi de arbori un loc de seama il ocupa in viata padurii diferite organisme, avand infatisare si cerinte vitale diferite. In mod schematic, sub aspect trofic, aceasta diversitate poate fi divizata in trei grupe principale: producatori, consumatori si descompunatori.

Republica Moldova dispune de un fond forestier cu o suprafata de 394 mii ha (11,6% din teritoriul tarii), fiind una din tarile cu cel mai mic procent de impadurire din Europa: Romania - 27%, Bulgaria - 30%, Portugalia - 37% etc., inclusiv paduri - 325,4 mii ha (gradul de impadurire a teritoriului constituie - 9,6% sau 0,075 ha de padure pe cap de locuitor. Fondul forestier national (FFN) cuprinde cca. 800 de trupuri de padure cu o suprafata de la 5 pana la 1500 ha.

In gestiunea autoritatilor silvice se afla 349,2 mii ha sau 88,6% din terenurile fondului forestier national, dintre care padurile ocupa 311,8 mii ha. Restul terenurilor din fondul forestier - 44,8 mii ha sau 11,4%, - se afla in gestiunea primariilor, unitatilor agricole si altor beneficiari silvici.

Padurile sunt repartizate extrem de neuniform (a se vedea gradul de impadurire):

• zona de nord -; 7,2%
• zona de centru -; 13,5%
• zona de sud -; 6,7%.

Padurile Moldovei sunt formate preponderent din specii de foioase (97,8%), speciile de rasinoase constituind doar 2,2%. Aproximativ o jumatate din suprafata padurilor revine stejaretelor, circa 12% - altor specii autohtone. In ultimii 50 de ani, suprafata padurilor s-a majorat considerabil datorita plantarii salcametelor si rasinoaselor. Desi suprafata totala a stejaretelor a crescut cu 18%, ponderea acestora in structura padurilor s-a redus cu 13,6%. Astfel, peste o treime din arboreturi sunt create din specii introduse artificial care nu se inscriu in ecosistemele naturale ale Moldovei, iar circa 90% din arboreturile de gorun si peste 60% din arboreturile de stejar provin din lastari de generatiile II-IV. Din aceste considerente, starea de vegetatie a ultimelor si rezistenta lor la factorii biotici si abiotici nefavorabili sunt foarte reduse.

Cauzele care au generat degradarea principalelor comunitati forestiere sunt urmatoarele:

1) aplicarea regenerarii din lastari (ultimele 2 secole)

2) nerespectarea cuvenita a indrumarilor tehnice in cadrul lucrarilor de gospodarire a arboretelor

3) folosirea in lucrarile de impadurire si reimpadurire a speciilor necorespunzatoare conditiilor stationale

4) intretinerea necorespunzatoare a culturilor silvice

5) procesele intensive de uscare in masa a unor specii forestiere (stejar pufos, stejar pedunculat, frasin, salcam etc.)

6) expansiunea daunatorilor defoliatori

7) neconcordanta dintre arboreturi si conditiile stationare

8) cresterea volumului taierilor ilicite.

Majoritatea padurilor necesita lucrari urgente de reconstructie ecologica, in special de ameliorare si refacere a structurii si compozitiei lor, in corespundere cu potentialul stational.

Obiective:

• Mentinerea si regenerarea fondului forestier existent.

• Extinderea fondului forestier pe o suprafata de minimum 15% din teritoriul tarii.

Actiuni:

• Implementarea principiilor managementului durabil al fondului forestier, utilizarea potentialului lui de protectie si recreational.

• Mobilizarea resurselor financiare interne si atragerea suportului financiar din exterior pentru regenerarea si extinderea fondului forestier.

In acest domeniu au fost elaborate:

1. Strategia nationala si Planul de actiuni in domeniul conservarii diversitatii biologice (2001).

2. Strategia dezvoltarii durabile a sectorului forestier din Republica Moldova (2001).

3. Conceptia de dezvoltare a gospodariei cinegetice nationale (1997).

4. Programul de stat de regenerare si impadurire a terenurilor din cadrul fondului forestier pentru anii 2002-2020 (proiect).

5. Programul complex pentru valorificarea terenurilor noi si sporirea fertilitatii solurilor (proiect).

Flora
Republicii Moldova este bogata si include cca. 5513 de specii de plante (plante superioare -; 1989 specii, plante inferioare -; 3524 de specii).

Dupa compozitia floristica cele mai bogate sunt ecosistemele forestiere (peste 850 de specii), apoi cele de stepa (peste 600 de specii), lunca (cca. 650 de specii), petrofite (cca. 250 de specii), acvatice si palustre (cca. 160 de specii). Diversitatea vasta a speciilor si grupelor ecologice este determinata atat de variabilitatea biotopica, care include conditii ecologice cu diversi indici de temperatura, umiditate, reactie a solului, cit si de faptul ca teritoriul republicii este situat la interferenta a trei zone biogeografice: central-europeana -; reprezentata de Podisul Central al Codrilor (54,13 % sau 1 mln. 830 mii ha din teritoriul republicii); euroasiatica -; reprezentata de regiunile de silvostepa si stepa (30,28 % sau 1 mln. 23 mii ha); mediteraneana -; careia ii apartin fragmente de silvostepa xerofite din partea de sud a republicii (15,59% sau 527 mii ha).

Semnificativ este faptul ca, pe de o parte, populatiile speciilor raspandite in ecosistemele naturale scad treptat, iar, pe de alta parte, populatiile speciilor adventive si ruderale se afla in proces de expansiune accelerata in toate tipurile de ecosisteme.

Fauna
Din punct de vedere faunistic, teritoriul Republicii Moldova se margineste cu regiunea balcanica si formeaza zona de tranzitie dintre elementele faunei stepei asiatice continentale si de silvostepa europeana. Fauna Republicii Moldova constituie cca. 14800 de specii de animale (461 de specii de vertebrate si 14339 de specii de nevertebrate).

Fauna vertebratelor include 70 de specii de mamifere, 281 de specii de pasari, 14 specii de reptile, 14 specii de amfibieni si 82 de specii de pesti.

Migratia pasarilor pe teritoriul national decurge atat pe spatii largi, cit si pe caile est-europene de migratie. Printre torentele de pasari migratoare, pe unul din primele locuri in ceea ce priveste efectivele numerice se plaseaza cele acvatice si palustre, care se odihnesc si se hranesc in cursurile inferioare ale Nistrului si Prutului. Luncile acestor rauri sunt principalele coridoare de zbor si pentru pasarile arboricole (rapitoare, ciconiforme, multe specii paseriforme).

Ecosistemele forestiere ofera animalelor conditii de viata mai variate, insa fragmentarea esentiala a padurilor reduce posibilitatea de cuibarire a speciilor respective. Fauna din padurile Republicii Moldova include 172 specii de vertebrate terestre. O diversitate specifica mai bogata a ornitofaunei si teriofaunei revine ecosistemelor forestiere din Codri.

In ecosistemele de stepa fauna include 109 de specii de vertebrate.

In padurile de lunca au fost inregistrate 153 specii de vertebrate terestre. Totodata, padurile de lunca si zavoaiele, care reprezinta habitate valoroase pentru animalele salbatice, sunt si cele mai deteriorate si necesita o restabilire cit mai urgenta. In biotopurile ecosistemelor de lunca au fost semnalate 88 specii de vertebrate terestre.
Zacamintele de substante minerale utile
Actualmente substantele minerale utile solide (piatra de constructie, nisipul, granitul, pietrisul si alt.) se exploateaza adeseori nereglementat si excesiv, putand fi caracterizata doar conform cunoscutei maxime atribuite lui Ludovic al XV-lea -; “Dupa noi macar potopul”.

Substantele minerale nemetalifere constituie sursa principala de materie prima minerala a Republicii Moldova, printre care predomina rocile carbonatice, de siliciu si argiloase, depunerile de nisip si pietris, ghipsul, granitul, gresia etc.

La moment sunt luate la evidenta 406 zacaminte de substante minerale utile solide cu rezervele industriale in cantitate de 400,5 mln. tone (ghips, nisip pentru sticla, tripol, diatomite etc.) si 1585,8 mln. mc (calcar taiat, piatra bruta, nisip, prundis, argila etc.). Pe masura exploatarii acestor zacaminte rezervele lor se micsoreaza, de aceea problema protectiei subsolului si utilizarii rationale a minereurilor devine din ce in ce mai acuta.

In prezent se exploateaza circa 121 de zacaminte, volumul anual de extragere constituind in mediu 2,1 mln. tone. Cele mai exploatate sunt calcarurile, argilele, nisipurile, pietrisul, prundisul, silicatii, ghipsul, gresia, gabronoritele, granitul.

Carierele satesti, din care se extrag pana la 5 mii mc de zacaminte anual, sunt exploatate in majoritatea cazurilor ilicit.

Suprafata ocupata de mine si cariere constituie circa 2428 ha. Circa 785,1 ha de cariere sunt deja exploatate si necesita recultivare. Aceste lucrari practic nu se efectueaza. Daca in anii 1990-1992 se recultivau 119 ha/an de cariere exploatate, in prezent se recultiveaza doar 10 ha/an.

O problema nerezolvata este acumularea in cantitati mari a straturilor de soluri decopertate. In ultimii cinci ani s-au format circa 10 mln. mc de sol care ramane depozitat in gramezi si nu se foloseste dupa destinatie.

In procesul de extragere a zacamintelor se formeaza de la 25 % pana la 45 % de deseuri. Ele sunt depozitate in galeriile minelor sau pe teritoriul carierilor in locuri special amenajate. La aceste obiecte s-au acumulat circa 16,8 mln. mc de deseuri, dintre care s-au utilizat doar 0,7 mln. mc. Desi ar putea fi utilizate la producerea fainii minerale, fabricarea blocurilor artificiale, precum si pentru pavarea drumurilor.

Pentru depozitarea deseurilor sunt folosite spatii suplimentare pe teritoriul carierilor care vor ramane in perspectiva mult timp nerecultivate. In urma ploilor torentiale si furtunilor deseurile polueaza terenurile adiacente si resursele acvatice. Numai intreprinderile miniere dispun de documentatia tehnico-juridica necesara.

In acest domeniu a fost elaborat Programul de masuri pentru utilizarea in economia nationala a unor resurse naturale autohtone (bentonite, diatomite, tripoluri) (2002).
Petrolul si gazele naturale
Exploatarea zacamintelor de hidrocarburi in partea de sud a republicii a atins adancimi relativ mici (1,5 -; 2,5 km), descoperindu-se zacaminte nesemnificative de petrol, gaze si carbune brun. Din acest motiv lucrarile au fost sistate in anul 1972, fiind reluate abia in anul 1996.