Referat, comentariu, eseu, proiect, lucrare bacalaureat, liceu si facultate
Top referateAdmitereTesteUtileContact
      
    


 


Ultimele referate adaugate

Adauga referat - poti sa ne ajuti cu un referat?

Politica de confidentialitate





Ultimele referate descarcare de pe site
  CREDITUL IPOTECAR PENTRU INVESTITII IMOBILIARE (economie)
  Comertul cu amanuntul (economie)
  IDENTIFICAREA CRIMINALISTICA (drept)
  Mecanismul motor, Biela, organe mobile proiect (diverse)
  O scrisoare pierduta (romana)
  O scrisoare pierduta (romana)
  Ion DRUTA (romana)
  COMPORTAMENT PROSOCIAL-COMPORTAMENT ANTISOCIAL (psihologie)
  COMPORTAMENT PROSOCIAL-COMPORTAMENT ANTISOCIAL (psihologie)
  Starea civila (geografie)
 




Ultimele referate cautate in site
   domnisoara hus
   legume
    istoria unui galban
   metanol
   recapitulare
   profitul
   caract
   comentariu liric
   radiolocatia
   praslea cel voinic si merele da aur
 
despre:
 
PROIECT ECONOMIC - "Proiect de organizare si desfasurare a circulatiei tehnice a loturilor de marfuri de la producator la consumator"
Vizite: ? Nota: ? Ce reprezinta? Intrebari si raspunsuri
 
Universitatea Creºtina "Dimitrie Cantemir" Bucureºti e8d12di
Facultatea de Management Turistic ºi Comercial

PROIECT ECONOMIC

Tema: "Proiect de organizare ºi desfaºurare a circulaþiei tehnice a loturilor de marfuri de la producator la consumator"

1.1. Principalele prevederi legislative care reglementeaza raportul dintre furnizor - expeditor, carauº ºi destinatar -beneficiar

In procesul organizarii ºi desfaºurarii activitaþii de comerþ ºi de cooperare economica ºi tehnico-ºtiinþifica iau naºtere o varietate de raporturi juridice. Unele dintre aceste raporturi se stabilesc numai intre prsoane juridice sau/ºi persoane fizice din interiorul aceluiaºi stat sau din state diferite, raporturi care sunt reglementate de normele drepului internaþional privat, drept civil ori drept comercial. Plecind de la sfera de cuprindere a dreptului comercial internaþional conchidem ca intra in obiectul sau de cercetare instituþiile de drept privind:
* subiecþii (participanþii) la schimburile economice interne/internaþionale - comercianþi persoane fizice ºi juridice (societaþi comerciale),
* intermediarii ºi formele de intermediere in comerþul intern/internaþional,
* titlurile de credit
* proprietatea industriala
* pieþe caracteristice de schimb - bursele de marfuri ºi valori,
* contractele comerciale bancare ºi de finanþare a comerþului internaþional
* contracte comerciale de vinzare-cumparare
* contracte de transport ºi asigurari internaþionale
Prin partener comercial se inþelege orice intreprindere, indiferent sub ce forma este constituita (firma comerciala, persoana fizica sau juridica, mari societaþi comerciale, organizaþiile economice cu participarea statelor etc.) cu care se poate negocia o tranzacþie economica potenþiala, avind deci vocaþia sa devina parte intr-un contract comercial intern/internaþional, oricare ar fi obiectul lui.
Este strict necesara cunoaºterea formelor organizatorice ale subiectelor in raporturile comerciale.
Societaþile comerciale se constituie ca persoana juridica. Inzestrarea societaþii comerciale cu calitatea de persoana juridica are drept consecinþe participarea sa in nume propriu la comerþ ºi raspundere patrimoniala proprie. Ca atribute de identificare societatea comerciala, persoana juridica, are o denumire - firma sociala, un domiciliu - sediul social ºi o naþionalitate. Societatea comerciala, ca persoana juridica, are un patrimoniu propriu distinct de cele ale asociaþilor. Prima condiþie pentru ca o societate comerciala sa poata fi infiinþata este aducerea in societate de catre fiecare asociat a unui aport social, a caror totalitate constituie capitalul social. Constituind masura drepturilor asociaþilor ºi regulatorul raporturilor societaþii cu terþii, capitalul social trebuie sa ramina fix, intangibil ºi egal ca valoare cu aporturile de origine. Pentru constituirea unei societaþi comerciale, alaturi de aportul social, se impune ca prin contractul de societate - statutul societaþii - sa se stabileasca obiectul activitaþii. Sistemele de drept naþional prevad - sub condiþia de nulitate a contractului de asociere - ca obiectul de activitate sa fie licit ºi expres inscris in statut.
Dupa forma lor de constituire ºi funcþionare, societaþile comerciale cunoscute in aproape toate statele capitaliste europene sunt urmatoarele tipuri:
- societatea in nume colectiv
- societatea in comandita simpla
- societatea in comandita pe acþiuni
- societatea cu raspundere limitata
- societatea pe acþiuni
Sunt intilnite urmatoarele genuri de societaþi comerciale - dupa obiectul de activitate :
- de producþie de marfuri (intreaga gama de produse industriale)
- de comercializare a marfurilor, care pot avea atit unitaþi engros cit ºi reþele de magazine cu amanuntul
- de construcþii - montaj ºi exploatari miniere
- de prestari de servicii in domeniul financiar
- de prestari de servicii in transporturi ºi asigurari etc.
In relaþiile comerciale este necesara analiza directa a bonitaþii comerciale a unui viitor partener de afaceri care este facilitata de obligaþia ce revine tuturor societaþilor comerciale, obligaþie izvorita din dreptul intern al acestora de a publica anual bilanþul ºi contul de profit ºi pierdere. Aºadar, punctul de plecare il constituie aceste doua documente care prezinta o sinteza a patrimoniului social ºi, in special, a modului in care s-a desfaºurat activitatea economica pe perioada data, reflectata in componenþa elementelor de activ ºi pasiv.
Contractul extern de vinzare - cumparare se situeaza printre cele mai importante inþelegeri juridice utilizate in comerþul internaþional. Acesta este un acord de voinþa bilateral prin care una din parþi denumita vinzator, dintr-o anumita þara, se angajeaza sa livreze celeilalte parþi dintr-o alta þara, denumita cumparator, un bun matrial al sau determinat cantitativ ºi calitativ, intr-un anumit loc ºi la o anumita data, in condiþii convenite, contra unui preþ.
In contractul de vinzare internaþionala apare ca particularitate elementul de extraneitate, fapt pentru care nu poate fi supus in exclusivitate prevederilor legislaþiilor naþionale. Prezenþa elementelor de extraneitate le ofera parþilor dreptul de a stabili legea care sa le cirmuiasca contractul. "Fiecare contract de vinzare-cumparare extern are unul sau mai multe elemente straine, care detrmina ca acestor contracte sa nu le fie aplicate in exclusivitate normele de drept cuprinse in legea contrcatelor economice, ci principiile de drept internaþional privat sau, in unele cazuri, legea naþionala a partenerului strain. Iata aceste elemente de extraneitate: una din parþile contractante este in toate cazurile straina; obiectul contractului poate fi ºi el strain...; locul unde se executa contractul de export este strain in toate cazurile."
Dreptul aplicabil contractului de vinzare internaþionala include intreg ansamblul de reglementari normative dintr-un stat, ºi nu un singur act normativ sau o singura lege. Astfel, de exemplu cind este invocata legea engleza nu se are in vedere numai aºa numitul "Statute law", ci ºi sistemul de "Common law", configurat in decursul unei indelungi practici, pe cale jurisdicþionala. Dreptul unui anumit stat este folosit de parþile dintr-un contract de vinzare internaþionala nu numai de a fi adoptat drept lex contractus, ci ºi ca mijloc tehnico-juridic de a preciza conþinutul contractului. Capacitatea fiecarei parþi contractante este stabilita de legea sa naþionala (lex patriae). Condiþiile de forma ale vinzarii internaþionale ies de sub incidenþa lui lex contractus, legislaþiile naþionale reglementind prin dispoziþii de drept material cu caracter imperativ intocmirea unui inscris, iar intr-un numar mai redus de state se admite acordul de voinþa realizat pe cale verbala. Constituirea de drepturi reale cade sub incidenþa lui lex rei sitae - legea locului unde se gaseºte marfa.
Uzanþele ºi normele uniforme internaþionale sunt adoptate de catre parþile contractante prin inscrierea in contract a unor clauze de trimitere la acestea prin formularea unor clauze tip integrate in contract.
In vedera sistematizarii uzanþelor izvorite din practica comerþului internaþional, au fost elaborate de catre diferite organisme internaþionale:





- reguli ºi principii uniforme
- contracte model de adeziune
- contracte tip
- plaþi externe
- transporturi ºi expediþii internaþionale
- asigurari etc.

Important este de reþinut ca ONU fiind preocupata de uniformizarea reglementarilor in materie de comerþ internaþional a infiinþat in 1966 Comisia Naþiunilor pentru Dreptul Comercial Internaþional, cu scopul de a coordona activitatea tuturor organizaþiilor care participa la opera de standardizare a regulilor, principiilor ºi uzanþelor folosite in practica comerciala internaþionala. Un rol deosebit il are in aceasta direcþie Institutul Internaþional pentru Unificarea Dreptului Privat, cu sediul la Roma.


1.2. Clauze tehnico - organizatorice necesare unui contract economic privind furnizarea - livrarea de marfuri

Incheierea ºi derularea unei tranzacþii internaþionale de vinzare-cumparare antreneaza ºi o serie de contracte auxiliare, precum:

- aranjamentul de garantare a creditului extern;
- contractul de transport al marfurilor;
- aranjamentul bancar pentru transferul ºi plata documentelor;
- contractul de asigurare a marfurilor;

Forma contractului

In principiu, un contract de vinzare internaþionala nu trebuie sa aiba o forma scrisa in mod obligatoriu ºi nici sa i se condiþioneze valabilitatea in funcþie de aceasta. Existenþa contractului nescris poate fi probata prin mai multe mijloace, inclusiv cu martori. Astfel, atit oferta, cit ºi acceptarea pot fi facute atit oral, cit ºi in scris, inclusiv in forma de telegrama sau telex. Daca legea aplicabila condiþioneaza valabilitatea contractului de forma sa scrisa sau de alte cerinþe cu privire la forma, este obligatorie respectarea tuturor acestor cerinþe.
Majoritatea legislaþiilor naþionale impun, prin dispoziþii de drept material cu caracter imperativ, intocmirea unui inscris, atit pentru a constata incheierea contractului, cit ºi in cazul in care acesta sufera vreo modificare.
Oferta este documentul care precede contractul de vinzare-cumparare ºi care deschide negocierile. Oferta este, prin urmare, propunerea adresata uneia sau mai multor persoane (fizice/juridice) pentru incheierea unui contract de vinzare-cumparare sau altor contracte comerciale externe in funcþie de natura obiectului.
In multe cazuri, oferta este consecinþa a unei cereri de oferta lansata de cumparator. Prin urmare, cererea de oferta este acordul prin care o firma iºi manifesta voinþa de a incheia un contract cu un obiect bine determinat ce se materializeaza sub forma de scrisoare comerciala, telegrama, telex sau sub forma unei convorbiri sau telefonice cu partenerul potenþial.
In principiu, cererea de oferta nu produce efecte juridice, dar are funcþia importanta de a declanºa dialogul precontractual. Se considera ca o oferta este suficient definita daca conþine:
- numele ºi adresa ofertantului ºi persoana careia se adreseaza;
- informaþii cu privire la marfa oferita cu privire la cantitate, calitate, origine, marca comerciala, parametrii tehnici, ambalaj;
- preþul ºi condiþiile de plata a preþului;
- condiþiile de expediþie ºi transportul, cu precizarea celui care se ocupa de obþinerea licenþei de export, de import ºi de intocmirea formalitaþilor vamale;
- condiþiile de asigurare;
- data ºi locul livrarii, condiþiile de control ºi de recepþie;
- transferul riscurilor ºi transferul proprietaþii;
- legea aplicabila contractului ºi modalitaþile de soluþionare a litigiilor;
- orice alte elemente pe care ofertantul le considera utile.

Contractul reprezinta materializarea acordului de voinþa al parþilor - reprezinta suportul juridic al oricarei tranzacþii internaþionale.
Contractul de vinzare internaþionala de marfuri, deºi conþine elemente definitorii ale vinzarii din dreptul intern (caracter consensual, sinalagmatic, translativ de proprietate, cu titlu oneros), este considerat in literatura de specialitate un contract original, ce se naºte ºi se realizeaza in mediul internaþional, cu finalitate ºi caracteristici proprii.
Daca in sens juridic obiectul contractului este constituit din ansamblul obligaþiilor pe care parþile ºi le asuma prin acordul de voinþa, in sens practic, comercial, prin obiectul contractului se desemneaza marfa asupra careia poarta obligaþiile partenerilor. Negocierea obiectului contractului consta deci in identificarea marfii, prin determinarea cantitaþii, calitaþii, ambalajului ºi marcii, precum ºi in precizarea obligaþiilor partenerilor in legatura cu marfa.

Denumirea marfii care face obiectul contractului trebuie astfel stabilita incit sa inlature cu desavirºire orice posibilitate de inþelegere greºita. In cazul bunurilor fungibile, datorita calitaþii omogene care face posibila inlocuirea unui lot de marfa cu altul, este suficienta trecerea denumirii complete ºi a tipului de marfa conform uzanþelor comerciale internaþionale. Pentru bunurile nefungibile ºi servicii este necesara enumerarea elementelor care contribuie la individualizarea produsului sau a prestarii: descrierea exacta, tehnologia de fabricaþie sau execuþie, caracteristicile tehnice reprezentative, referirea la catalog, prospect, tip, norma tehnica, mostra, eºantion, marca de fabrica etc.

Cantitatea marfii se determina prin folosirea unitaþilor de masura, in funcþie de uzanþele cu privire la masuri ºi greutaþi, de pe piaþa clientului. De asemenea, in contract trebuie sa se prvada locul unde va fi determinata cantitatea ºi documentul care sa ateste ce cantitate a expediat exportatorul. Cantitatea marfii se determina, de obicei, la locul din care se face expedierea marfii, dar parþile pot sa cada de acord ca stabilirea acesteia sa se faca la locul de destinaþie, mai ales daca la locul de expediere nu exista instalaþiile necesare. De asemenea, se poate conveni sa aiba loc o dubla determinare a cantitaþii: una la locul de expediþie, alta la destinaþie, aceasta varianta fiind preferata in situaþia in care pe parcursul transportului nu exista certitudinea conservarii cantitative a marfii.
La determinarea greutaþii unor marfuri se þine seama de caracteristicile tehnice care definesc greutatea totala fizica ºi greutatea substanþei efective. Pentru cereale, bumbac, fibre, lina, minereuri trebuie precizat procentul de umiditate.

Calitatea marfii se determina prin mai multe metode:
- determinarea calitaþii marfii pe baza de descriere
- determinarea calitaþii prin mostre
- determinarea calitaþii marfii pe baza de tipuri ºi denumiri uzuale
- determinarea calitaþii prin indicarea marcii de fabrica, a celei de comerþ sau serviciu
- determinarea calitaþii pe baza vizionarii marfii
- clauza "vazut-placut"
- clauza "dupa incercare"
- determinarea calitaþii prin utilizarea unor formule (clauze) consacrate:
- formula "Tel quel"
- clauza "marfa sanatoasa la descarcare"

Raspunderea vinzatorului cu privire la respectarea calitaþii ºi cantitaþii marfii:
- se considera ca el nu ºi-a indeplinit obligaþia de a livra marfa in urmatoarele situaþii:

• cind a remis o cantitate in plus sau in minus faþa de cea stipulata, peste toleranþa admisa in mod expres in contract;
• daca a livrat alta marfa decit cea prevazuta in contract sau un produc de alti specie, un produs neconform cu mostra, cu modelul trimis cumparatorului, cu excepþia cazului in care acestea au fost reprezentate cu titlu indicativ;
• in cazul in care marfa nu poseda calitaþile necesare pentru utilizarea comerciala;
• in general, cind a remis o marfa care nu poseda calitaþile ºi particularitaþile prevazute in mod expres sau tacit in contract.
In situaþia in care cumparatorul constata ca marfa nu este conforma cu ceea ce este prevazut in contract, el trebuie sa precizeze natura defectului ºi sa-l invite pe vinzator sa constate la faþa locului starea marfii in mod direct sau prin reprezentantul sau. Importatorul pierde dreptul de a beneficia de despagubiri daca nu-l inºtiinþeaza pe exportator de cele constatate intr-un termen scurt de la data la care a efectuat sau ar fi trebuit sa efectueze examinarea. Cumparatorul care a reclamat la timp deficienþele constatate poate sa pretinda:



- executarea in continuare a contractului
- rezilierea acestuia
- reducerea preþului
- plata unor penalitaþi
Ambalajul
In ceea ce priveºte ambalajul, in contract trebuie menþionat in mod expres felul acestuia. Daca vinzatorul ºi cumparatorul nu se inþeleg anticipat asupra ambalajului, vinzatorul este obligat, conform normelor uzitate la livrare, sa predea marfa cumparatorului intr-un "ambalaj uzual de export".
In contractul de vinzare-cumparare sunut necesare precizari in legatura cu faptul daca ambalajul trece in proprietatea cumparatorului sau ramine in cea a vinzatorului ºi se imprumuta doar importatorului.
Marcarea ambalajului reprezinta o alta cerinþa intilnita, de regula, in contractul extern. Aceasta operaþie indeplineºte cel puþin doua funcþii de baza: operativitatea in manipularera marfii in timpul transportului ºi publicitatea comerciala in cazul revinzarii de catre importator. Parþile pot conveni asupra efectuarii unui marcaj:
- special - pentru marcile la care se cere o manipulare atenta ,
- originar - cind marfa ramine in lazile sau sacii in care a fost ambalata de catre producator,
- neutru - cind ambalajul nu poarta nici un semn distinctiv care sa ateste þara de origine a marfii.
Preþul ca element esenþial al contractului, preþul reprezinta obiectul obligaþiei importatorului ºi el este concretizat intr-o suma de bani determinata sau determinabila. Preþul se inscrie in contract fie pe unitatea dee produs, fie ca o suma globala pentru intreaga cantitate de marfa care face obiectul contractului.
Prin negociere sau pe baza uzanþelor trebuie neaparat precizate unele aspecte legate de preþul marfii, cum ar fi: cantitatea pentru care se calculeaza preþul, valuta in care se face plata ºi reducerile de preþ pe care le acorda vinzatorul cumparatorului.
Condiþii de livrare
In comerþul exterior livrarea este o componenta esenþiala a oricarei vinzari. Ambele parþi angajate in tranzacþia comerciala acorda o atenþie deosebita stabilirii condiþiilor legate de determinarea locului ºi a momentului in care, o data cu trecerea marfii de la vinzator la cumparator, are loc ºi transferarea cheltuielilor ºi a riscurilor pe care le implica livrarea, acestea fiind denumite condiþii de livrare.
Condiþiile de livrare se reglementeaza conform prevederilor contractului, a regulilor ºi uzanþelor comerciale.
Camera Internaþionala de Comerþ de la Paris a publicat in 1936, o serie de reguli cu caracter internaþional, cunoscute sub numele de INCOTERMS 1936 (International Comercial Terms), revizuite in 1953, 1967, 1976, 1980 ºi 1990. INCOTERMS urmareºte sa ofere o serie de reguli pentru interpretarea clauzelor principale folosite la contractele de comerþ exterior, pentru a fi folosite facultativ de catre firmele care prefera siguranþa regulilor internaþionale faþa de nesiguranþa interpretarii aceloraºi clauze in diferite þari.
Regulile INCOTERMS iºi extind efectele asupra tuturor etapelor ºi a operaþiunilor implicate de transferarea marfii de la furnizor la beneficiar, facind referiri exprese la urmatoarele elemente: a. obligaþia vinzatorului de a livra ºi aceea a cumparatorului de a prelua ºi plati marfa. Astfel, vinzatorul este obligat sa livreze marfa corespunzator contractului din punct de vedere al calitaþii, al cantitaþii, al termenului de livrare ºi al locului de livrare, odata cu prezentarea dovezilor (documentelor) aferente livrarii, iar cumparatorul este obligat sa preia marfa la termenul stabilit ºi sa plateasca preþul marfii conform contractului; b. suportarea cheltuielilor de ambalare, care revin, in mod uzual, vinzatorului, cu excepþia cazului in care in care marfurile se livreaza neambalate; c. controlul cantitativ ºi calitativ - vinzatorul este obligat sa efectueze toate operaþiunile (ºi sa suporte cheltuielile) aferente controlului, in scopul de a pune marfa la dispoziþia cumparatorului, conform condiþiilor contractuale ; d. stabilirea locului de trecere a cheltuielilor ºi respectiv a riscurilor, de la vanzator la cumparator; e. obligaþia vanzatorului de a aviza pe cumparator ca marfa a fost pusa la dispoziþia sa (sau a carauºului) ºi, in cazul in care angajarea mijlocului de transport cade in sarcina cumparatorului, obligaþia de a aviza pe vanzator asupra condiþiilor in care marfa trebuie predata carauºului desemnat; f. incheierea contractului de transport ºi obþinerea documentelor legate de livreare; g. obþinerea altor documente aferente exportului (importului): autorizaþie, certificat de origine, factura consulara etc.; h. organizarea vamuirii ºi plata taxelor vamale.
Ca urmare a colaborarii dintre Camera Internaþionala de Comerþ ºi Organizaþia Naþiunilor Unite, in prezent fiecare condiþie de livrare are o denumire standard ºi o abreviere a acesteia formata din trei litere. Regulile sunt enunþate pornind de la cea care prezinta cheltuielile minime ce pot fi suportate de vanzator - ? franco fabrica? sau Ex Works (EXW) - ºi terminand cu cea care statueaza ca vanzatorul sa suporte cea mai mare parte a cheltuielilor. ?Liber de vama? sau Delivered Duty Paid (DDP) - fiind grupate in patru grupe distincte.
1) condiþia ?E?, conform careia vanzatorul pune marfurile la dispoziþia cumparatorului in spaþii proprii (EXW);
2) condiþiile ?F?, conform careia vanzatorul trebuie sa livreze marfurile unui carauº numit de cumparator (FCA, FAS, FOB);
3) condiþiile ?C?, conform carora vanzatorul este obligat sa suporte transportul - iar in condiþiile CIF CIP sa suporte ºi asigurarea marfii - dar sa iºi asume riscul pierderii sau al avarierii marfurilor ºi fara sa suporte cheltuielilior suplimentare datorate evenimentelor survenite dupa incarcare ºi expediere (CFR, CIF, CPT ºi CIP);
4) condiþiile ?D?, conform carora vanzatorului trebuie sa suporte toate cheltuielile ºi riscurile aferente transportului marfurilor pana in þara de destinaþie (DAF, DES, DEQ, DDU, DDP).
Tehnica folosirii in cadrul acestor reguli este aceea de a indica punctul geografic in care marfa este transmisa de la vanzator la cumparator, cu indeplinirea anumitor condiþii. In mod normal, in acest punct (denumit ºi ? punctul critic?) obligaþia de organizare a transportului marfii - pana la destinaþia dorita - ºi obligaþia de suportare a costurilor ºi a riscurilor aferente acestuia sunt transferate de la vanzator la cimparator. Exista insa ºi anumite condiþii de livrare - CFR, CIF, CPTºi CIP - in care punctul de transferare a cheltuilelilor nu coincide cu cel de transferare a riscurilor.
Practic, in contractul internaþional de cumparare - cumparare, condiþia de livrare aleasa (sau abrevierea acesteia) se competeaza cu denumirea localitaþii convenita de parþi.
Studiu de caz efectuat la S.C. UNICONF SRL Bucureºti

S.C. Uniconf SRL Bucureºti a fost infiinþata in anul 1991, are un capital social de 80.000.000 lei ºi o cifra de afaceri de 1.750.000 mii lei pe anul 1997.
Activitatea de baza a societaþii este comerþul en-gross cu produse industriale, materiale de construcþii pentru finisaje interioare ºi exterioare, din producþia interna ºi din importuri.
Compartimentul aprovizionare al societaþii se ocupa permanent cu prospectarea pieþei in privinþa cererilor de materiale construcþii noi, procurarea ofertelor, centralizarea pe furnizori ºi preþuri (dispunem de o baza de date cu evidenþa in valuta ($ USA), pentru o mai rapida comparare a acestora, in vederea alegerii opþiunii optime, in funcþie de cererea beneficiarului.
Am intocmit de asemenea, cate un set de mostre ºi cataloage pentru fiecare dintre produsele comercializate de noi.
In perioada in care am efectuat acest studiu, societatea avea un contract cu SOLAR SA Bucureºti pentru livrarea de accesorii instalaþii electrice, electronice, pe care s-a incheiat un contract internaþional de vanzare-cumparare cu societatea LARISTON din Anglia, a carui oferta s-a dovedit a fi cea mai interesanta in privinþa gamei sortimentale ºi a preþurilor accesibile.


Astfel, Compartimentul comercial extern al societaþii Uniconf a elaborat un proiect de contract care a fost pus in discuþie cu conducerea societaþii in prezenþa juristului. Au fost stabilite produsele, cantitaþile, modalitaþile de plata ºi de livrare, dupa care un exemplar a fost trimis prin fax in Anglia pentru a fi studiat de societatea furnizoare. A urmat o deplasare a reprezentanþilor societaþii Lariston la Bucureºti pentru un schimb de opinii ºi stabilirea exacta a termenelor de plata ºi de livrarea, in condiþiile cele mai avantajoase pentru ambele parþi. Livrarea se va efectua in condiþia CIF Bucureºti, plata avansului (50%) in termen de 5 zile de la semnarea contractului, restul de plata - la primirea marfurilor.
De asemenea, s-au stabilit modul de ambalare ambalaj specific pentru transport terestru (feroviar ºi auto) ºi marcare a lotului de marfa ce va sosi intr-o singura tranºa.
Vinzatorul - Societatea LARISTON LIMITED din Anglia - se obliga ca in termen de 10 zile lucratoare de la confirmarea plaþii avansului - prin transfer bancar Swift - sa expedieze intregul lot de marfa, conform contractului ºi sa inºtiinþze cumparatorul asupra datei in care s-a efectuat expediþia, precum ºi data la care se preconizeaza sosirea in vama Borº, prin societaea de transport internaþional Sorceti Srl.
In urmatoarele 5 zile lucratoare au fost efectuate urmatoarele operaþiuni:
- deschiderea de acreditiv in USD pentru c/v intregului contract;
- efectuarea plaþii 50% avans.
La trei saptamini dupa achitarea avansului, marfa a sosit in vama Borº, unde s-a incheiat un proces-verbal de constatare intre gestionarul depozitului Sorceti Srl, in calitate de primitor ºi conducatorul auto al TIR-ului care a afectuat transportul, in calitate de predator. S-au menþionat urmatoarele:
1. starea sigiliilor
2. starea bunurilor
Transportul marfurilor de la vama la destinaþia din Bucureºti s-a efectuat pe cheltuiala cumparatorului (beneficiarului).

Taxele vamale au fost achitate de asemenea de cumparator.
Recepþia marfurilor s-a efectuat in prezenþa delegatilor de specialitate din partea cumparatorului, la depozitul din Bucureºti, atit din punct de vedere cantitativ cit ºi calitativ. Acestea au corespuns in totalitate cu cele prevazute in contract.
A fost intocmita Nota de Recepþie pentru fiecare reper in parte, au fost calculate preþurile unitare in funcþie de factura externa ºi DVI-ul aferent.
Compartimentul Financiar-Contabil a fost inºtiinþat de primirea marfurilor ºi a primit dispoziþie de plata pentru restul sumei in conformitate cu contractul.
A fost inºtiinþat ºi vinzatorul printr-un fax de primirea marfurilor in perfecta stare ºi li s-a confirmat efectuarea restului de plata.
Astfel, contractul internaþional de vinzare-cumparare s-a incheiat fara probleme deosebite, intirzieri, penalitaþi.
Deoarece capacitatea depozitului societaþii Uniconf nu este foarte mare, cererile pieþei nu sunt constante ºi nu solicita cantitaþi mari de marfuri, societatea nu-ºi permite pastrarea unor stocuri mari de astfel de produse din import deoarece costurile acestora ar creºte nejustificat (prin costurile depozitarii pe timp indelungat, creºterea indicelui inflaþiei etc.).

ANEXA B. Clauza CIF : obligarea parþilor
INCOTERMS 1990
Cost, Asigurare ºi navlu (...port de destinaþie) (engl. Cost, Insurance and Freight): inseamna ca vanzatorul are aceleºi obligaþii ca in cazul CFR, dar suplimentar, el trebuie sa efectueze asigurarea maritima care sa acopere riscul cumparatorului de pierdere sau deteriorare a marfii in timpul transportului. Vanzatorul incheie contractele de asigurare ºi plateºte prima de asigurare.
Cumparatorul trebuie sa ia nota ca in cazul termenului CIF vanzatorul este obligat sa obþina asigurarea pentru acoperire minima.
Termenul CIF impune vanzatorului sa asigure vamiurea marfii la export.
Acest termen poate fi folosit numai pentru transportul maritim sau pe apele interioare. In cazul in care balustrada vasului nu prezinta relevanþa,cum ar fi in cazul traficului roll-on/ roll-off sau containerizat este mai important sa se foloseasca termenul CIP.
• Vanzatorul are obligaþia
V1. Livrarea marfii conform contractului
Sa livreze marfa ºi sa furnizeze factura comerciala sau mesajul electronic echivalent potrivit contractului de vanzare ºi oricare atestare de comformitate ceruta de contract.
V2 Licenþe, autorizaþii ºi formalitaþi
Sa obþina pe riscul ºi cheltuiala sa licenþa de export sau oricare alta autorizaþie oficiala ºi sa indeplineasca formalitaþiile vamale necesare pentru exportul marfii.
V3. Contractul de transport ºi asigurarea a) Contractul de transport
Sa se incheie, pe cheltuiala sa, in condiþiile uzuale, contractul pentru transportul marfii la portul de destinaþie convenit, pe ruta obiºnuita, cu o nava maritima (sau o nava folosita pe apele interioare, daca este corespunzatoare) de tipul celei utilizate, in mod uzual pentru tranportul marfii care face obiectul contractului. b) Contractul de asigurare
Sa obþina, pe cheltuiala sa, asigurarea marfii aºa cum s-a convenit prin contract, astfel incat cumparatorul sau orice alta persoana care are interes asigurabil in ceea ce priveºte marfa, sa fie indreptatita sa se adreseze direct asiguratorului; sa furnizeze cumparatorului poliþa de asigurare sau orice alta atestare care dovedeºte asigurarea. Asigurarea va fi incheiata cu agenþii de asigurare sau cu o societate de asigurare cu reputaþie buna ºi, daca nu s-a convenit astfel, aceasta terbuie sa fie conforma cu acoperirea maritima prevazuta de ? Institute Cargo Clauses? (Institute of London Underwrites) sau alte clauze similare.
Perioada acoperita prin asigurare trebuie sa fie conforma cu C5 ºi C4. La cererea cumparatorului, vanzatorul trebuie sa furnizeze, pe cheltuiala cumparatorului, asigurarea pe riscul de razboi, greve, revolte sau miºcari civile, daca o asemenea asigurare poate fi obþinuta.
Asigurarea minima trebuie sa acopere preþul prevazut in contract plus zece la suta (adica 110%) ºi va fi efectuata in valuta contractului.
V.4 Livrarea
Sa livreze marfa la bordul navei, in portul de incarcare, la data sau in cadrul perioadei stabilite.
V5. Transferul riscurilor
Sub rezerva prevederilor de la C5, sa suporte toate riscurile de pierdere sau de deteriorare a marfii pana in momentul in care aceasta a trcut balustrada vasului in portul de incarcare.
V6. Repartizarea cheltuielilor
Sub rezerva prevederilor de la C6, sa suporte toate costurile legate de marfa in momentul in care aceasta a fost livrata, astfel cum se prevede la V4, navlul ºi alte costuri care rezulta din C3, inclusiv de incarcare a marfii la bordul navei ºi orice alte cheltuieli de descarcare care sunt percepute.
V7. Avizarea cumparatorului
Sa avizeze cumparatorul, in mod corespunzator, ca marfa a fost livrata l abordul navei ºi sa comunice orice alte date care sa permita cumparatorulu sa ia masurile necesare in mod obiºnuit pentru preluarea marfii.
V8. Dovada livrarii, documentul de transport sau mesajul electronic echivalent
Daca nu s-aconvenit astfel, sa furnizeze cumparatorului, fara intarziere, pe cheltuiala sa, documentul uzual de transport pentru portul de destinaþie convenit.
Acest document (cum ar fi, conosamentul negociabil, conosamentul nenegociabil sau documentul de transport pe apele interioare) trebuie sa menþioneze marfa care face obiectul contractului, sa fie datat in cadrul perioadei de convenite pentru incarcare, sa permita cumparatrului sa solicite marfa la destinaþie de la carauº ºi, daca nu s-a convenit astfel, sa o vanda in tranzit prin tranferarea documentelor catre alt cumparator (conosament negociabil) sau prin notificarea carauºului.
In cazul in care documentul de transport este intocmit in mai multe originale, trebuie prezentat cumparatorului setul complet de originale.



In cazul in care documentul de transport face revenire la charter-party, vanzatorul sa furnizeze ºi copia acestui document.
In situaþia in care vanzatorul ºi cumparatorul au convenit sa comunice prin mesaje electronice, documentul menþionat la paragrafele precedente poate fi inlocuit prin mesajul electronic echivalent (EDI).
V9. Vanzarea, ambalajul, marcarea
Sa plateasca cheltuielile legate de operaþiunile de verificare (cum ar fi: verificarea calitaþii, masurarea, cantarirea, numararea) necesare pentru livrarea marfii astfel cum se prevede la V4.
Cu condiþia ca in asemenea tranzacþii sa nu fie uzual ca marfa care face obiectul contractului sa fie neambalata, sa furnizeze, pe cheltuiala sa, ambalajul necesar pentru transportul marfii.
Ambalajul trebuie marcat corespunzator.
V10. Alte obligaþii
Sa acorde cumparatorului, la cerere, pe riscul ºi cheltuiala acestuia, tot sprijinul necesar pentru obþinerea oricaror documente sau mesaje electronice echivalente (altele decat cele menþionate la V8), emise sau transmise in þara in care se face livrarea ºi/sau in cea de origine, de care cumparatorul ar putea avea nevoie pentru importul marfii, daca este cazul, pentru tranzitarea acesteia printr-o þara terþa.
• Cumparatorul are obligaþia
C1. Plata preþului
Sa plateasca preþul aºa cum s-a prevazut in contractul de vanzare.
C2. Licenþe autorizaþii ºi formaltaþi
Sa obþina pe riscul ºi chetuiala sa licenþa de import sau orice alta autorizaþie oficiala ºi sa indeplineasca formalitaþiile vamale de import ºi, daca este cazul, pe cele necesare pentru tranzitarea marfii printr-o ºara terþa.
C3. Contractul de transport
Nici o obligaþie.
C4. Preluarea marfii
Sa accepte livrarea marfii in momentul in care aceasta a fost livrata astfel cum se prevede la V4 ºi sa primeasca marfa de la carauº in portul de destinaþie.
C5 Sa suporte riscurile de pierdere sau deteriorare a marfii din momentul in care aceasta a trecut balustrada vasului in portul de incarcare.
In cazul in care nu efectueaza avizarea prevazuta la C7, sa suporte toate riscurile de pierdere sau deteriorare a marfii, de la ata convenita sau de la expirarea perioadei stabilite pentru incarcare, cu condiþia insa ca marfa sa fi fot individualizata corespunzator, adica pusa deoparte sau identificata in orice alt mod ca fiind marfa care face obiectul contractului.
C6. Repartizarea cheltuielilor
Sub rezerva prevederilor de la V3, sa suporte toate costurile legate de marfa din momentul in care aceasta a fost livrata astfel cum se prevede la V4 ºi, in cazul in care aceste cheltuieli ºi costuri nu au fost percepute de societatea de navigaþie in baza contractului de transport cu nave de linie, sa plateasca toate costurile ºi spezele legate de tranzit, pana in momentul in care marfa ajunge la destinaþie, precum ºi cheltuielile de descarcare, inclusiv taxele de uºurare a navei ºi de cheiaj.
In cazul in care nu efectueaza avizarea prevazuta la C7, sa plateasca cheltuielile suplimentare cuzate prin aceasta, de la data convenita sau de la expirarea perioadei stabilite pentru incarcare, cu condiþia insa ca marfa sa fi fost individualizata corespunzator, adica pusa deoparte sau identificata in orice alt mod ca fiind marfa care face obiectul contractului.
Sa plateasca taxele vamale, alte taxe ºi speze oficiale, precum ºi cheltuielile pentru indeplinirea formalitaþilor vamale de import ºi, daca este cazul, pe cele legate de tranzitarea marfii printr-o þara terþa.
C7. Avizarea vanzatorului
Ori de cate ori este indreptaþit sa stabileasca data de incarcare a marfii ºi/sau portul de destinaþie, sa avizeze vanzatorul in mod corespunzator.
C8. Dovada livrarii, documemtul de transport sau mesajul electronic echivalent
Sa accepte documentul de transport prevazut la V8, cu condiþia ca aceasta sa fie conform contractului.
C9. Inspectarea marfii
Daca nu s-a convenit altfel, sa plateasca costurile legate de inspectarea prealabila incarcarii marfii, cu excepþia cazului in care aceasta a fost dispusa de catre autoritaþiile din þara exportatoare.
C10. Alte obligaþii
Sa plateasca toate costurile legate ºi cheltuielile efectuate pentru obþinerea documentelor sau mesajelor electronice prevazute la V10, ºi sa restituie vanzatorului costurile suportate de catre aceasta cu ocazia acordarii sprijinului sau in conformitate cu cele menþionate .
Sa furnizeze vanzatorului, la cerere, informaþiile necesare pentru efectuarea asigurarii.

PREGATIREA MARFII PENTRU EXPORT
In cadrul obligaþiei de livrare prevazute in contractul extern, vanzatorul trebuie sa asigure livrarea fizica a marfii care face obiectul tranzacþiei, respectarea calitaþii ºi cantitaþii precizate in contract ºi incadrarea in termenele de livrare.
Dovada cantitaþii livrate se face, in general, prin documentul de transport (conosament, scrisoare de trasura).
Termenul la care s-a livrat marfa este cel din documentul care consemneaza momentul inceperii transportului internaþional
In ceea ce priveºte respectarea calitaþii, de regula, in comerþul internaþional se solicita un certificat de calitate, care face parte din setul de documente depus de exportator la banca in vederea incasarii contravalorii exportului. Certificatul de calitate este un document eliberat de producatorul marfurilor exportate, el putand fi atestat de o instituþie specializata de control a calitaþii. Conþinutul certificatului trebuie sa corespunda intocmai cu prevederile din contract privind calitatea marfii ca exportatorul sa poata incasa plata de la banca.
Funcþii importante in pregatirea ºi efectuarea livrarii revine ambalajului, acesta asigurand protecþia marfii pe timpul transportului ºi reprezentand, totodata, un suport promoþional.
Totodata, in procesul ambalarii se au in vedere urmatoarele elemente: valoarea marfurilor; mijlocul de transport folosit; transportul auxiliar; operaþiunile de incarcare/descarcare a marfurilor; sezonul ºi clima zonei pe parcursul careia are loc transportul; precedura de incarcare/descarcare, manipulare a marfurilor folosita in port; durata transportului ºi staþionarile pe parcursul acestuia; reglementarile din þara importatoare.
Astfel, de exemplu, in definirea condiþiei de livrare FOB INCOTERMS se arataca vanzatorul trebuie sa procure, pe cheltuiala proprie, ambalajul uzual pentru acele marfuri, cu excepþia cazului in cazul in care uzanþele comerciale prevad incarcarea acelor marfuri fara ambalaj. Convenþii internaþionale privind transportul de marfuri impun obligaþia pentru pedator de a pezenta marfurile in ambalaje corespunzatoare astfel incat acesta sa asigure: protecþia marfurilor de pierderi ºi avarii; prevenirea cauzelor care pot provoca deteriorarea mijloacelor de transport sau a altor marfuri; prevenirea vatamarii persoanelor care vin in contact cu el.
Convenþia CIM prevede clauza potrivit careia producatorul este raspunzator de toate urmarile lipsei sau starii defectuase a ambalajului, fiind obligat sa repare prejudiciul pa care calea ferata l-a suferit din aceasta cauza.
Marcarea reprezintao obligaþie a producatorului ºi priveºte atat marfurile cat ºi ambalajele respective.
Se disting doua tipuri de marcare: cea necesara pentru a individualiza o expediþie ºi cea ceruta de reglementarile þarii importatoare.
Exportatorul va inscrie lizibil ºi de neºters, in litere ºi cifre, marca expeditorului, numarul seriei, marca destinatarului ºi locul de destinaþie.
Un document important in derularea contractului, care sintetizeaza aspectele principale privind conþinutul partizii de marfa, ca ºi modul de ambalare ºi marcare in vederea transportului este lista de colisaj (engleza packing list). Acesta cuprinde numarul coletelor in ordinea marcarii lor, denumirea reperelor de marfa care se gasesc in fiecare colet, cu specificarea denumirilor, cantitaþilor (fara indicarea valorii).
De multe ori, in tranzacþiile internaþionale se solicita o atestare oficiala a locului de origine a






Comentarii:

Nu ai gasit ce cautai? Crezi ca ceva ne lipseste? Lasa-ti comentariul si incercam sa te ajutam.
Esti satisfacut de calitarea acestui referat, eseu, cometariu? Apreciem aprecierile voastre.

Nume (obligatoriu):

Email (obligatoriu, nu va fi publicat):

Site URL (optional):


Comentariile tale: (NO HTML)


Noteaza referatul:
In prezent referatul este notat cu: ? (media unui numar de ? de note primite).

2345678910

 
Copyright 2005 - 2022 | Trimite referat | Harta site | Adauga in favorite