ECONOMIC

organizare si desfaurare a circulatiei tehnice a loturilor de marfuri de la producator la consumator"

1.1. Principalele prevederi legislative care reglementeaza raportul dintre furnizor - expeditor, caraus si destinatar -beneficiar

In procesul organizarii si desfasurarii activitatii de comert si de cooperare economica si tehnico-stiintifica iau nastere o varietate de raporturi juridice. Unele dintre aceste raporturi se stabilesc numai intre prsoane juridice sau/si persoane fizice din interiorul aceluiasi stat sau din state diferite, raporturi care sunt reglementate de normele drepului international privat, drept civil ori drept comercial. Plecind de la sfera de cuprindere a dreptului comercial international conchidem ca intra in obiectul sau de cercetare institutiile de drept privind:
* subiectii (participantii) la schimburile economice interne/internationale - comercianti persoane fizice si juridice (societati comerciale),
* intermediarii si formele de intermediere in comertul intern/international,
* titlurile de credit
* proprietatea industriala
* piete caracteristice de schimb - bursele de marfuri si valori,
* contractele comerciale bancare si de finantare a comertului international
* contracte comerciale de vinzare-cumparare
* contracte de transport si asigurari internationale
Prin partener comercial se intelege orice intreprindere, indiferent sub ce forma este constituita (firma comerciala, persoana fizica sau juridica, mari societati comerciale, organizatiile economice cu participarea statelor etc.) cu care se poate negocia o tranzactie economica potentiala, avind deci vocatia sa devina parte intr-un contract comercial intern/international, oricare ar fi obiectul lui.
Este strict necesara cunoasterea formelor organizatorice ale subiectelor in raporturile comerciale.
Societatile comerciale se constituie ca persoana juridica. Inzestrarea societatii comerciale cu calitatea de persoana juridica are drept consecinte participarea sa in nume propriu la comert si raspundere patrimoniala proprie. Ca atribute de identificare societatea comerciala, persoana juridica, are o denumire - firma sociala, un domiciliu - sediul social si o nationalitate. Societatea comerciala, ca persoana juridica, are un patrimoniu propriu distinct de cele ale asociatilor. Prima conditie pentru ca o societate comerciala sa poata fi infiintata este aducerea in societate de catre fiecare asociat a unui aport social, a caror totalitate constituie capitalul social. Constituind masura drepturilor asociatilor si regulatorul raporturilor societatii cu tertii, capitalul social trebuie sa ramina fix, intangibil si egal ca valoare cu aporturile de origine. Pentru constituirea unei societati comerciale, alaturi de aportul social, se impune ca prin contractul de societate - statutul societatii - sa se stabileasca obiectul activitatii. Sistemele de drept national prevad - sub conditia de nulitate a contractului de asociere - ca obiectul de activitate sa fie licit si expres inscris in statut.
Dupa forma lor de constituire si functionare, societatile comerciale cunoscute in aproape toate statele capitaliste europene sunt urmatoarele tipuri:
- societatea in nume colectiv
- societatea in comandita simpla
- societatea in comandita pe actiuni
- societatea cu raspundere limitata
- societatea pe actiuni
Sunt intilnite urmatoarele genuri de societati comerciale - dupa obiectul de activitate :
- de productie de marfuri (intreaga gama de produse industriale)
- de comercializare a marfurilor, care pot avea atit unitati engros cit si retele de magazine cu amanuntul
- de constructii - montaj si exploatari miniere
- de prestari de servicii in domeniul financiar
- de prestari de servicii in transporturi si asigurari etc.
In relatiile comerciale este necesara analiza directa a bonitatii comerciale a unui viitor partener de afaceri care este facilitata de obligatia ce revine tuturor societatilor comerciale, obligatie izvorita din dreptul intern al acestora de a publica anual bilantul si contul de profit si pierdere. Asadar, punctul de plecare il constituie aceste doua documente care prezinta o sinteza a patrimoniului social si, in special, a modului in care s-a desfasurat activitatea economica pe perioada data, reflectata in componenta elementelor de activ si pasiv.
Contractul extern de vinzare - cumparare se situeaza printre cele mai importante intelegeri juridice utilizate in comertul international. Acesta este un acord de vointa bilateral prin care una din parti denumita vinzator, dintr-o anumita tara, se angajeaza sa livreze celeilalte parti dintr-o alta tara, denumita cumparator, un bun matrial al sau determinat cantitativ si calitativ, intr-un anumit loc si la o anumita data, in conditii convenite, contra unui pret.
In contractul de vinzare internationala apare ca particularitate elementul de extraneitate, fapt pentru care nu poate fi supus in exclusivitate prevederilor legislatiilor nationale. Prezenta elementelor de extraneitate le ofera partilor dreptul de a stabili legea care sa le cirmuiasca contractul. "Fiecare contract de vinzare-cumparare extern are unul sau mai multe elemente straine, care detrmina ca acestor contracte sa nu le fie aplicate in exclusivitate normele de drept cuprinse in legea contrcatelor economice, ci principiile de drept international privat sau, in unele cazuri, legea nationala a partenerului strain. Iata aceste elemente de extraneitate: una din partile contractante este in toate cazurile straina; obiectul contractului poate fi si el strain...; locul unde se executa contractul de export este strain in toate cazurile."
Dreptul aplicabil contractului de vinzare internationala include intreg ansamblul de reglementari normative dintr-un stat, si nu un singur act normativ sau o singura lege. Astfel, de exemplu cind este invocata legea engleza nu se are in vedere numai asa numitul "Statute law", ci si sistemul de "Common law", configurat in decursul unei indelungi practici, pe cale jurisdictionala. Dreptul unui anumit stat este folosit de partile dintr-un contract de vinzare internationala nu numai de a fi adoptat drept lex contractus, ci si ca mijloc tehnico-juridic de a preciza continutul contractului. Capacitatea fiecarei parti contractante este stabilita de legea sa nationala (lex patriae). Conditiile de forma ale vinzarii internationale ies de sub incidenta lui lex contractus, legislatiile nationale reglementind prin dispozitii de drept material cu caracter imperativ intocmirea unui inscris, iar intr-un numar mai redus de state se admite acordul de vointa realizat pe cale verbala. Constituirea de drepturi reale cade sub incidenta lui lex rei sitae - legea locului unde se gaseste marfa.
Uzantele si normele uniforme internationale sunt adoptate de catre partile contractante prin inscrierea in contract a unor clauze de trimitere la acestea prin formularea unor clauze tip integrate in contract.
In vedera sistematizarii uzantelor izvorite din practica comertului international, au fost elaborate de catre diferite organisme internationale:

- reguli si principii uniforme
- contracte model de adeziune
- contracte tip
- plati externe
- transporturi si expeditii internationale
- asigurari etc.

Important este de retinut ca ONU fiind preocupata de uniformizarea reglementarilor in materie de comert international a infiintat in 1966 Comisia Natiunilor pentru Dreptul Comercial International, cu scopul de a coordona activitatea tuturor organizatiilor care participa la opera de standardizare a regulilor, principiilor si uzantelor folosite in practica comerciala internationala. Un rol deosebit il are in aceasta directie Institutul International pentru Unificarea Dreptului Privat, cu sediul la Roma.


1.2. Clauze tehnico - organizatorice necesare unui contract economic privind furnizarea - livrarea de marfuri

Incheierea si derularea unei tranzactii internationale de vinzare-cumparare antreneaza si o serie de contracte auxiliare, precum:

- aranjamentul de garantare a creditului extern;
- contractul de transport al marfurilor;
- aranjamentul bancar pentru transferul si plata documentelor;
- contractul de asigurare a marfurilor;

Forma contractului

In principiu, un contract de vinzare internationala nu trebuie sa aiba o forma scrisa in mod obligatoriu si nici sa i se conditioneze valabilitatea in functie de aceasta. Existenta contractului nescris poate fi probata prin mai multe mijloace, inclusiv cu martori. Astfel, atit oferta, cit si acceptarea pot fi facute atit oral, cit si in scris, inclusiv in forma de telegrama sau telex. Daca legea aplicabila conditioneaza valabilitatea contractului de forma sa scrisa sau de alte cerinte cu privire la forma, este obligatorie respectarea tuturor acestor cerinte.
Majoritatea legislatiilor nationale impun, prin dispozitii de drept material cu caracter imperativ, intocmirea unui inscris, atit pentru a constata incheierea contractului, cit si in cazul in care acesta sufera vreo modificare.
Oferta este documentul care precede contractul de vinzare-cumparare si care deschide negocierile. Oferta este, prin urmare, propunerea adresata uneia sau mai multor persoane (fizice/juridice) pentru incheierea unui contract de vinzare-cumparare sau altor contracte comerciale externe in functie de natura obiectului.
In multe cazuri, oferta este consecinta a unei cereri de oferta lansata de cumparator. Prin urmare, cererea de oferta este acordul prin care o firma isi manifesta vointa de a incheia un contract cu un obiect bine determinat ce se materializeaza sub forma de scrisoare comerciala, telegrama, telex sau sub forma unei convorbiri sau telefonice cu partenerul potential.
In principiu, cererea de oferta nu produce efecte juridice, dar are functia importanta de a declansa dialogul precontractual. Se considera ca o oferta este suficient definita daca contine:
- numele si adresa ofertantului si persoana careia se adreseaza;
- informatii cu privire la marfa oferita cu privire la cantitate, calitate, origine, marca comerciala, parametrii tehnici, ambalaj;
- pretul si conditiile de plata a pretului;
- conditiile de expeditie si transportul, cu precizarea celui care se ocupa de obtinerea licentei de export, de import si de intocmirea formalitatilor vamale;
- conditiile de asigurare;
- data si locul livrarii, conditiile de control si de receptie;
- transferul riscurilor si transferul proprietatii;
- legea aplicabila contractului si modalitatile de solutionare a litigiilor;
- orice alte elemente pe care ofertantul le considera utile.

Contractul reprezinta materializarea acordului de vointa al partilor - reprezinta suportul juridic al oricarei tranzactii internationale.
Contractul de vinzare internationala de marfuri, desi contine elemente definitorii ale vinzarii din dreptul intern (caracter consensual, sinalagmatic, translativ de proprietate, cu titlu oneros), este considerat in literatura de specialitate un contract original, ce se naste si se realizeaza in mediul international, cu finalitate si caracteristici proprii.
Daca in sens juridic obiectul contractului este constituit din ansamblul obligatiilor pe care partile si le asuma prin acordul de vointa, in sens practic, comercial, prin obiectul contractului se desemneaza marfa asupra careia poarta obligatiile partenerilor. Negocierea obiectului contractului consta deci in identificarea marfii, prin determinarea cantitatii, calitatii, ambalajului si marcii, precum si in precizarea obligatiilor partenerilor in legatura cu marfa.

Denumirea marfii care face obiectul contractului trebuie astfel stabilita incit sa inlature cu desavirsire orice posibilitate de intelegere gresita. In cazul bunurilor fungibile, datorita calitatii omogene care face posibila inlocuirea unui lot de marfa cu altul, este suficienta trecerea denumirii complete si a tipului de marfa conform uzantelor comerciale internationale. Pentru bunurile nefungibile si servicii este necesara enumerarea elementelor care contribuie la individualizarea produsului sau a prestarii: descrierea exacta, tehnologia de fabricatie sau executie, caracteristicile tehnice reprezentative, referirea la catalog, prospect, tip, norma tehnica, mostra, esantion, marca de fabrica etc.

Cantitatea marfii se determina prin folosirea unitatilor de masura, in functie de uzantele cu privire la masuri si greutati, de pe piata clientului. De asemenea, in contract trebuie sa se prvada locul unde va fi determinata cantitatea si documentul care sa ateste ce cantitate a expediat exportatorul. Cantitatea marfii se determina, de obicei, la locul din care se face expedierea marfii, dar partile pot sa cada de acord ca stabilirea acesteia sa se faca la locul de destinatie, mai ales daca la locul de expediere nu exista instalatiile necesare. De asemenea, se poate conveni sa aiba loc o dubla determinare a cantitatii: una la locul de expeditie, alta la destinatie, aceasta varianta fiind preferata in situatia in care pe parcursul transportului nu exista certitudinea conservarii cantitative a marfii.
La determinarea greutatii unor marfuri se tine seama de caracteristicile tehnice care definesc greutatea totala fizica si greutatea substantei efective. Pentru cereale, bumbac, fibre, lina, minereuri trebuie precizat procentul de umiditate.

Calitatea marfii se determina prin mai multe metode:
- determinarea calitatii marfii pe baza de descriere
- determinarea calitatii prin mostre
- determinarea calitatii marfii pe baza de tipuri si denumiri uzuale
- determinarea calitatii prin indicarea marcii de fabrica, a celei de comert sau serviciu
- determinarea calitatii pe baza vizionarii marfii
- clauza "vazut-placut"
- clauza "dupa incercare"
- determinarea calitatii prin utilizarea unor formule (clauze) consacrate:
- formula "Tel quel"
- clauza "marfa sanatoasa la descarcare"

Raspunderea vinzatorului cu privire la respectarea calitatii si cantitatii marfii:
- se considera ca el nu si-a indeplinit obligatia de a livra marfa in urmatoarele situatii:

• cind a remis o cantitate in plus sau in minus fata de cea stipulata, peste toleranta admisa in mod expres in contract;
• daca a livrat alta marfa decit cea prevazuta in contract sau un produc de alti specie, un produs neconform cu mostra, cu modelul trimis cumparatorului, cu exceptia cazului in care acestea au fost reprezentate cu titlu indicativ;
• in cazul in care marfa nu poseda calitatile necesare pentru utilizarea comerciala;
• in general, cind a remis o marfa care nu poseda calitatile si particularitatile prevazute in mod expres sau tacit in contract.
In situatia in care cumparatorul constata ca marfa nu este conforma cu ceea ce este prevazut in contract, el trebuie sa precizeze natura defectului si sa-l invite pe vinzator sa constate la fata locului starea marfii in mod direct sau prin reprezentantul sau. Importatorul pierde dreptul de a beneficia de despagubiri daca nu-l instiinteaza pe exportator de cele constatate intr-un termen scurt de la data la care a efectuat sau ar fi trebuit sa efectueze examinarea. Cumparatorul care a reclamat la timp deficientele constatate poate sa pretinda:

- executarea in continuare a contractului
- rezilierea acestuia
- reducerea pretului
- plata unor penalitati
Ambalajul
In ceea ce priveste ambalajul, in contract trebuie mentionat in mod expres felul acestuia. Daca vinzatorul si cumparatorul nu se inteleg anticipat asupra ambalajului, vinzatorul este obligat, conform normelor uzitate la livrare, sa predea marfa cumparatorului intr-un "ambalaj uzual de export".
In contractul de vinzare-cumparare sunut necesare precizari in legatura cu faptul daca ambalajul trece in proprietatea cumparatorului sau ramine in cea a vinzatorului si se imprumuta doar importatorului.
Marcarea ambalajului reprezinta o alta cerinta intilnita, de regula, in contractul extern. Aceasta operatie indeplineste cel putin doua functii de baza: operativitatea in manipularera marfii in timpul transportului si publicitatea comerciala in cazul revinzarii de catre importator. Partile pot conveni asupra efectuarii unui marcaj:
- special - pentru marcile la care se cere o manipulare atenta ,
- originar - cind marfa ramine in lazile sau sacii in care a fost ambalata de catre producator,
- neutru - cind ambalajul nu poarta nici un semn distinctiv care sa ateste tara de origine a marfii.
Pretul ca element esential al contractului, pretul reprezinta obiectul obligatiei importatorului si el este concretizat intr-o suma de bani determinata sau determinabila. Pretul se inscrie in contract fie pe unitatea dee produs, fie ca o suma globala pentru intreaga cantitate de marfa care face obiectul contractului.
Prin negociere sau pe baza uzantelor trebuie neaparat precizate unele aspecte legate de pretul marfii, cum ar fi: cantitatea pentru care se calculeaza pretul, valuta in care se face plata si reducerile de pret pe care le acorda vinzatorul cumparatorului.
Conditii de livrare
In comertul exterior livrarea este o componenta esentiala a oricarei vinzari. Ambele parti angajate in tranzactia comerciala acorda o atentie deosebita stabilirii conditiilor legate de determinarea locului si a momentului in care, o data cu trecerea marfii de la vinzator la cumparator, are loc si transferarea cheltuielilor si a riscurilor pe care le implica livrarea, acestea fiind denumite conditii de livrare.
Conditiile de livrare se reglementeaza conform prevederilor contractului, a regulilor si uzantelor comerciale.
Camera Internationala de Comert de la Paris a publicat in 1936, o serie de reguli cu caracter international, cunoscute sub numele de INCOTERMS 1936 (International Comercial Terms), revizuite in 1953, 1967, 1976, 1980 si 1990. INCOTERMS urmareste sa ofere o serie de reguli pentru interpretarea clauzelor principale folosite la contractele de comert exterior, pentru a fi folosite facultativ de catre firmele care prefera siguranta regulilor internationale fata de nesiguranta interpretarii acelorasi clauze in diferite tari.
Regulile INCOTERMS isi extind efectele asupra tuturor etapelor si a operatiunilor implicate de transferarea marfii de la furnizor la beneficiar, facind referiri exprese la urmatoarele elemente: a. obligatia vinzatorului de a livra si aceea a cumparatorului de a prelua si plati marfa. Astfel, vinzatorul este obligat sa livreze marfa corespunzator contractului din punct de vedere al calitatii, al cantitatii, al termenului de livrare si al locului de livrare, odata cu prezentarea dovezilor (documentelor) aferente livrarii, iar cumparatorul este obligat sa preia marfa la termenul stabilit si sa plateasca pretul marfii conform contractului; b. suportarea cheltuielilor de ambalare, care revin, in mod uzual, vinzatorului, cu exceptia cazului in care in care marfurile se livreaza neambalate; c. controlul cantitativ si calitativ - vinzatorul este obligat sa efectueze toate operatiunile (si sa suporte cheltuielile) aferente controlului, in scopul de a pune marfa la dispozitia cumparatorului, conform conditiilor contractuale ; d. stabilirea locului de trecere a cheltuielilor si respectiv a riscurilor, de la vanzator la cumparator; e. obligatia vanzatorului de a aviza pe cumparator ca marfa a fost pusa la dispozitia sa (sau a carausului) si, in cazul in care angajarea mijlocului de transport cade in sarcina cumparatorului, obligatia de a aviza pe vanzator asupra conditiilor in care marfa trebuie predata carausului desemnat; f. incheierea contractului de transport si obtinerea documentelor legate de livreare; g. obtinerea altor documente aferente exportului (importului): autorizatie, certificat de origine, factura consulara etc.; h. organizarea vamuirii si plata taxelor vamale.
Ca urmare a colaborarii dintre Camera Internationala de Comert si Organizatia Natiunilor Unite, in prezent fiecare conditie de livrare are o denumire standard si o abreviere a acesteia formata din trei litere. Regulile sunt enuntate pornind de la cea care prezinta cheltuielile minime ce pot fi suportate de vanzator - ? franco fabrica? sau Ex Works (EXW) - si terminand cu cea care statueaza ca vanzatorul sa suporte cea mai mare parte a cheltuielilor. ?Liber de vama? sau Delivered Duty Paid (DDP) - fiind grupate in patru grupe distincte.
1) conditia ?E?, conform careia vanzatorul pune marfurile la dispozitia cumparatorului in spatii proprii (EXW);
2) conditiile ?F?, conform careia vanzatorul trebuie sa livreze marfurile unui caraus numit de cumparator (FCA, FAS, FOB);
3) conditiile ?C?, conform carora vanzatorul este obligat sa suporte transportul - iar in conditiile CIF CIP sa suporte si asigurarea marfii - dar sa isi asume riscul pierderii sau al avarierii marfurilor si fara sa suporte cheltuielilior suplimentare datorate evenimentelor survenite dupa incarcare si expediere (CFR, CIF, CPT si CIP);
4) conditiile ?D?, conform carora vanzatorului trebuie sa suporte toate cheltuielile si riscurile aferente transportului marfurilor pana in tara de destinatie (DAF, DES, DEQ, DDU, DDP).
Tehnica folosirii in cadrul acestor reguli este aceea de a indica punctul geografic in care marfa este transmisa de la vanzator la cumparator, cu indeplinirea anumitor conditii. In mod normal, in acest punct (denumit si ? punctul critic?) obligatia de organizare a transportului marfii - pana la destinatia dorita - si obligatia de suportare a costurilor si a riscurilor aferente acestuia sunt transferate de la vanzator la cimparator. Exista insa si anumite conditii de livrare - CFR, CIF, CPTsi CIP - in care punctul de transferare a cheltuilelilor nu coincide cu cel de transferare a riscurilor.
Practic, in contractul international de cumparare - cumparare, conditia de livrare aleasa (sau abrevierea acesteia) se competeaza cu denumirea localitatii convenita de parti.
Studiu de caz efectuat la S.C. UNICONF SRL Bucuresti

S.C. Uniconf SRL Bucuresti a fost infiintata in anul 1991, are un capital social de 80.000.000 lei si o cifra de afaceri de 1.750.000 mii lei pe anul 1997.
Activitatea de baza a societatii este comertul en-gross cu produse industriale, materiale de constructii pentru finisaje interioare si exterioare, din productia interna si din importuri.
Compartimentul aprovizionare al societatii se ocupa permanent cu prospectarea pietei in privinta cererilor de materiale constructii noi, procurarea ofertelor, centralizarea pe furnizori si preturi (dispunem de o baza de date cu evidenta in valuta ($ USA), pentru o mai rapida comparare a acestora, in vederea alegerii optiunii optime, in functie de cererea beneficiarului.
Am intocmit de asemenea, cate un set de mostre si cataloage pentru fiecare dintre produsele comercializate de noi.
In perioada in care am efectuat acest studiu, societatea avea un contract cu SOLAR SA Bucuresti pentru livrarea de accesorii instalatii electrice, electronice, pe care s-a incheiat un contract international de vanzare-cumparare cu societatea LARISTON din Anglia, a carui oferta s-a dovedit a fi cea mai interesanta in privinta gamei sortimentale si a preturilor accesibile.
Astfel, Compartimentul comercial extern al societatii Uniconf a elaborat un proiect de contract care a fost pus in discutie cu conducerea societatii in prezenta juristului. Au fost stabilite produsele, cantitatile, modalitatile de plata si de livrare, dupa care un exemplar a fost trimis prin fax in Anglia pentru a fi studiat de societatea furnizoare. A urmat o deplasare a reprezentantilor societatii Lariston la Bucuresti pentru un schimb de opinii si stabilirea exacta a termenelor de plata si de livrarea, in conditiile cele mai avantajoase pentru ambele parti. Livrarea se va efectua in conditia CIF Bucuresti, plata avansului (50%) in termen de 5 zile de la semnarea contractului, restul de plata - la primirea marfurilor.
De asemenea, s-au stabilit modul de ambalare ambalaj specific pentru transport terestru (feroviar si auto) si marcare a lotului de marfa ce va sosi intr-o singura transa.
Vinzatorul - Societatea LARISTON LIMITED din Anglia - se obliga ca in termen de 10 zile lucratoare de la confirmarea platii avansului - prin transfer bancar Swift - sa expedieze intregul lot de marfa, conform contractului si sa instiintze cumparatorul asupra datei in care s-a efectuat expeditia, precum si data la care se preconizeaza sosirea in vama Bors, prin societaea de transport international Sorceti Srl.
In urmatoarele 5 zile lucratoare au fost efectuate urmatoarele operatiuni:
- deschiderea de acreditiv in USD pentru c/v intregului contract;
- efectuarea platii 50% avans.
La trei saptamini dupa achitarea avansului, marfa a sosit in vama Bors, unde s-a incheiat un proces-verbal de constatare intre gestionarul depozitului Sorceti Srl, in calitate de primitor si conducatorul auto al TIR-ului care a afectuat transportul, in calitate de predator. S-au mentionat urmatoarele:
1. starea sigiliilor
2. starea bunurilor
Transportul marfurilor de la vama la destinatia din Bucuresti s-a efectuat pe cheltuiala cumparatorului (beneficiarului).

Taxele vamale au fost achitate de asemenea de cumparator.
Receptia marfurilor s-a efectuat in prezenta delegatilor de specialitate din partea cumparatorului, la depozitul din Bucuresti, atit din punct de vedere cantitativ cit si calitativ. Acestea au corespuns in totalitate cu cele prevazute in contract.
A fost intocmita Nota de Receptie pentru fiecare reper in parte, au fost calculate preturile unitare in functie de factura externa si DVI-ul aferent.
Compartimentul Financiar-Contabil a fost instiintat de primirea marfurilor si a primit dispozitie de plata pentru restul sumei in conformitate cu contractul.
A fost instiintat si vinzatorul printr-un fax de primirea marfurilor in perfecta stare si li s-a confirmat efectuarea restului de plata.
Astfel, contractul international de vinzare-cumparare s-a incheiat fara probleme deosebite, intirzieri, penalitati.
Deoarece capacitatea depozitului societatii Uniconf nu este foarte mare, cererile pietei nu sunt constante si nu solicita cantitati mari de marfuri, societatea nu-si permite pastrarea unor stocuri mari de astfel de produse din import deoarece costurile acestora ar creste nejustificat (prin costurile depozitarii pe timp indelungat, cresterea indicelui inflatiei etc.).

ANEXA B. Clauza CIF : obligarea partilor
INCOTERMS 1990
Cost, Asigurare si navlu (...port de destinatie) (engl. Cost, Insurance and Freight): inseamna ca vanzatorul are acelesi obligatii ca in cazul CFR, dar suplimentar, el trebuie sa efectueze asigurarea maritima care sa acopere riscul cumparatorului de pierdere sau deteriorare a marfii in timpul transportului. Vanzatorul incheie contractele de asigurare si plateste prima de asigurare.
Cumparatorul trebuie sa ia nota ca in cazul termenului CIF vanzatorul este obligat sa obtina asigurarea pentru acoperire minima.
Termenul CIF impune vanzatorului sa asigure vamiurea marfii la export.
Acest termen poate fi folosit numai pentru transportul maritim sau pe apele interioare. In cazul in care balustrada vasului nu prezinta relevanta,cum ar fi in cazul traficului roll-on/ roll-off sau containerizat este mai important sa se foloseasca termenul CIP.
• Vanzatorul are obligatia
V1. Livrarea marfii conform contractului
Sa livreze marfa si sa furnizeze factura comerciala sau mesajul electronic echivalent potrivit contractului de vanzare si oricare atestare de comformitate ceruta de contract.
V2 Licente, autorizatii si formalitati
Sa obtina pe riscul si cheltuiala sa licenta de export sau oricare alta autorizatie oficiala si sa indeplineasca formalitatiile vamale necesare pentru exportul marfii.
V3. Contractul de transport si asigurarea a) Contractul de transport
Sa se incheie, pe cheltuiala sa, in conditiile uzuale, contractul pentru transportul marfii la portul de destinatie convenit, pe ruta obisnuita, cu o nava maritima (sau o nava folosita pe apele interioare, daca este corespunzatoare) de tipul celei utilizate, in mod uzual pentru tranportul marfii care face obiectul contractului. b) Contractul de asigurare
Sa obtina, pe cheltuiala sa, asigurarea marfii asa cum s-a convenit prin contract, astfel incat cumparatorul sau orice alta persoana care are interes asigurabil in ceea ce priveste marfa, sa fie indreptatita sa se adreseze direct asiguratorului; sa furnizeze cumparatorului polita de asigurare sau orice alta atestare care dovedeste asigurarea. Asigurarea va fi incheiata cu agentii de asigurare sau cu o societate de asigurare cu reputatie buna si, daca nu s-a convenit astfel, aceasta terbuie sa fie conforma cu acoperirea maritima prevazuta de ? Institute Cargo Clauses? (Institute of London Underwrites) sau alte clauze similare.
Perioada acoperita prin asigurare trebuie sa fie conforma cu C5 si C4. La cererea cumparatorului, vanzatorul trebuie sa furnizeze, pe cheltuiala cumparatorului, asigurarea pe riscul de razboi, greve, revolte sau miscari civile, daca o asemenea asigurare poate fi obtinuta.
Asigurarea minima trebuie sa acopere pretul prevazut in contract plus zece la suta (adica 110%) si va fi efectuata in valuta contractului.
V.4 Livrarea
Sa livreze marfa la bordul navei, in portul de incarcare, la data sau in cadrul perioadei stabilite.
V5. Transferul riscurilor
Sub rezerva prevederilor de la C5, sa suporte toate riscurile de pierdere sau de deteriorare a marfii pana in momentul in care aceasta a trcut balustrada vasului in portul de incarcare.
V6. Repartizarea cheltuielilor
Sub rezerva prevederilor de la C6, sa suporte toate costurile legate de marfa in momentul in care aceasta a fost livrata, astfel cum se prevede la V4, navlul si alte costuri care rezulta din C3, inclusiv de incarcare a marfii la bordul navei si orice alte cheltuieli de descarcare care sunt percepute.
V7. Avizarea cumparatorului
Sa avizeze cumparatorul, in mod corespunzator, ca marfa a fost livrata l abordul navei si sa comunice orice alte date care sa permita cumparatorulu sa ia masurile necesare in mod obisnuit pentru preluarea marfii.
V8. Dovada livrarii, documentul de transport sau mesajul electronic echivalent
Daca nu s-aconvenit astfel, sa furnizeze cumparatorului, fara intarziere, pe cheltuiala sa, documentul uzual de transport pentru portul de destinatie convenit.
Acest document (cum ar fi, conosamentul negociabil, conosamentul nenegociabil sau documentul de transport pe apele interioare) trebuie sa mentioneze marfa care face obiectul contractului, sa fie datat in cadrul perioadei de convenite pentru incarcare, sa permita cumparatrului sa solicite marfa la destinatie de la caraus si, daca nu s-a convenit astfel, sa o vanda in tranzit prin tranferarea documentelor catre alt cumparator (conosament negociabil) sau prin notificarea carausului.
In cazul in care documentul de transport este intocmit in mai multe originale, trebuie prezentat cumparatorului setul complet de originale.

In cazul in care documentul de transport face revenire la charter-party, vanzatorul sa furnizeze si copia acestui document.
In situatia in care vanzatorul si cumparatorul au convenit sa comunice prin mesaje electronice, documentul mentionat la paragrafele precedente poate fi inlocuit prin mesajul electronic echivalent (EDI).
V9. Vanzarea, ambalajul, marcarea
Sa plateasca cheltuielile legate de operatiunile de verificare (cum ar fi: verificarea calitatii, masurarea, cantarirea, numararea) necesare pentru livrarea marfii astfel cum se prevede la V4.
Cu conditia ca in asemenea tranzactii sa nu fie uzual ca marfa care face obiectul contractului sa fie neambalata, sa furnizeze, pe cheltuiala sa, ambalajul necesar pentru transportul marfii.
Ambalajul trebuie marcat corespunzator.
V10. Alte obligatii
Sa acorde cumparatorului, la cerere, pe riscul si cheltuiala acestuia, tot sprijinul necesar pentru obtinerea oricaror documente sau mesaje electronice echivalente (altele decat cele mentionate la V8), emise sau transmise in tara in care se face livrarea si/sau in cea de origine, de care cumparatorul ar putea avea nevoie pentru importul marfii, daca este cazul, pentru tranzitarea acesteia printr-o tara terta.
• Cumparatorul are obligatia
C1. Plata pretului
Sa plateasca pretul asa cum s-a prevazut in contractul de vanzare.
C2. Licente autorizatii si formaltati
Sa obtina pe riscul si chetuiala sa licenta de import sau orice alta autorizatie oficiala si sa indeplineasca formalitatiile vamale de import si, daca este cazul, pe cele necesare pentru tranzitarea marfii printr-o sara terta.
C3. Contractul de transport
Nici o obligatie.
C4. Preluarea marfii
Sa accepte livrarea marfii in momentul in care aceasta a fost livrata astfel cum se prevede la V4 si sa primeasca marfa de la caraus in portul de destinatie.
C5 Sa suporte riscurile de pierdere sau deteriorare a marfii din momentul in care aceasta a trecut balustrada vasului in portul de incarcare.
In cazul in care nu efectueaza avizarea prevazuta la C7, sa suporte toate riscurile de pierdere sau deteriorare a marfii, de la ata convenita sau de la expirarea perioadei stabilite pentru incarcare, cu conditia insa ca marfa sa fi fot individualizata corespunzator, adica pusa deoparte sau identificata in orice alt mod ca fiind marfa care face obiectul contractului.
C6. Repartizarea cheltuielilor
Sub rezerva prevederilor de la V3, sa suporte toate costurile legate de marfa din momentul in care aceasta a fost livrata astfel cum se prevede la V4 si, in cazul in care aceste cheltuieli si costuri nu au fost percepute de societatea de navigatie in baza contractului de transport cu nave de linie, sa plateasca toate costurile si spezele legate de tranzit, pana in momentul in care marfa ajunge la destinatie, precum si cheltuielile de descarcare, inclusiv taxele de usurare a navei si de cheiaj.
In cazul in care nu efectueaza avizarea prevazuta la C7, sa plateasca cheltuielile suplimentare cuzate prin aceasta, de la data convenita sau de la expirarea perioadei stabilite pentru incarcare, cu conditia insa ca marfa sa fi fost individualizata corespunzator, adica pusa deoparte sau identificata in orice alt mod ca fiind marfa care face obiectul contractului.
Sa plateasca taxele vamale, alte taxe si speze oficiale, precum si cheltuielile pentru indeplinirea formalitatilor vamale de import si, daca este cazul, pe cele legate de tranzitarea marfii printr-o tara terta.
C7. Avizarea vanzatorului
Ori de cate ori este indreptatit sa stabileasca data de incarcare a marfii si/sau portul de destinatie, sa avizeze vanzatorul in mod corespunzator.
C8. Dovada livrarii, documemtul de transport sau mesajul electronic echivalent
Sa accepte documentul de transport prevazut la V8, cu conditia ca aceasta sa fie conform contractului.
C9. Inspectarea marfii
Daca nu s-a convenit altfel, sa plateasca costurile legate de inspectarea prealabila incarcarii marfii, cu exceptia cazului in care aceasta a fost dispusa de catre autoritatiile din tara exportatoare.
C10. Alte obligatii
Sa plateasca toate costurile legate si cheltuielile efectuate pentru obtinerea documentelor sau mesajelor electronice prevazute la V10, si sa restituie vanzatorului costurile suportate de catre aceasta cu ocazia acordarii sprijinului sau in conformitate cu cele mentionate .
Sa furnizeze vanzatorului, la cerere, informatiile necesare pentru efectuarea asigurarii.

PREGATIREA MARFII PENTRU EXPORT
In cadrul obligatiei de livrare prevazute in contractul extern, vanzatorul trebuie sa asigure livrarea fizica a marfii care face obiectul tranzactiei, respectarea calitatii si cantitatii precizate in contract si incadrarea in termenele de livrare.
Dovada cantitatii livrate se face, in general, prin documentul de transport (conosament, scrisoare de trasura).
Termenul la care s-a livrat marfa este cel din documentul care consemneaza momentul inceperii transportului international
In ceea ce priveste respectarea calitatii, de regula, in comertul international se solicita un certificat de calitate, care face parte din setul de documente depus de exportator la banca in vederea incasarii contravalorii exportului. Certificatul de calitate este un document eliberat de producatorul marfurilor exportate, el putand fi atestat de o institutie specializata de control a calitatii. Continutul certificatului trebuie sa corespunda intocmai cu prevederile din contract privind calitatea marfii ca exportatorul sa poata incasa plata de la banca.
Functii importante in pregatirea si efectuarea livrarii revine ambalajului, acesta asigurand protectia marfii pe timpul transportului si reprezentand, totodata, un suport promotional.
Totodata, in procesul ambalarii se au in vedere urmatoarele elemente: valoarea marfurilor; mijlocul de transport folosit; transportul auxiliar; operatiunile de incarcare/descarcare a marfurilor; sezonul si clima zonei pe parcursul careia are loc transportul; precedura de incarcare/descarcare, manipulare a marfurilor folosita in port; durata transportului si stationarile pe parcursul acestuia; reglementarile din tara importatoare.
Astfel, de exemplu, in definirea conditiei de livrare FOB INCOTERMS se arataca vanzatorul trebuie sa procure, pe cheltuiala proprie, ambalajul uzual pentru acele marfuri, cu exceptia cazului in cazul in care uzantele comerciale prevad incarcarea acelor marfuri fara ambalaj. Conventii internationale privind transportul de marfuri impun obligatia pentru pedator de a pezenta marfurile in ambalaje corespunzatoare astfel incat acesta sa asigure: protectia marfurilor de pierderi si avarii; prevenirea cauzelor care pot provoca deteriorarea mijloacelor de transport sau a altor marfuri; prevenirea vatamarii persoanelor care vin in contact cu el.
Conventia CIM prevede clauza potrivit careia producatorul este raspunzator de toate urmarile lipsei sau starii defectuase a ambalajului, fiind obligat sa repare prejudiciul pa care calea ferata l-a suferit din aceasta cauza.
Marcarea reprezintao obligatie a producatorului si priveste atat marfurile cat si ambalajele respective.
Se disting doua tipuri de marcare: cea necesara pentru a individualiza o expeditie si cea ceruta de reglementarile tarii importatoare.
Exportatorul va inscrie lizibil si de nesters, in litere si cifre, marca expeditorului, numarul seriei, marca destinatarului si locul de destinatie.
Un document important in derularea contractului, care sintetizeaza aspectele principale privind continutul partizii de marfa, ca si modul de ambalare si marcare in vederea transportului este lista de colisaj (engleza packing list). Acesta cuprinde numarul coletelor in ordinea marcarii lor, denumirea reperelor de marfa care se gasesc in fiecare colet, cu specificarea denumirilor, cantitatilor (fara indicarea valorii).
De multe ori, in tranzactiile internationale se solicita o atestare oficiala a locului de origine a