Pentru a decide incheierea unei asigurari maritime si pentru a fixa nivelul primei de asigurare, asiguratorul se bazeaza pe analiza unui numar mare de factori dintre care : h3d20dv
-1) sfera de cuprindere a asigurarii; 2) valoarea asigurabila si suma asigurata; 3) natura marfii si felul ambalajului; 4) voiajul si nava care va afecta acest voiaj; 5) statistica pierderilor anterioare incheierii asigurarii; 6) aprecierile obiective si subiective ale asiguratorului; 7) starea conjuncturala a pietei internationale a asigurarilor si; 8) efectele subrogarii(no comment).
1) Sfera de cuprindere a asigurarii: pentru marfuri cea mai putin cuprinzatoare este conditia C care este si cea mai ieftina. In privinta navelor, conditia “pierdere totala” este cea mai ieftina.
2) Valoarea asigurabila si suma asigurata: Marimea primei este determinata prin aplicarea unei cote asupra sumei asigurate care in principiu trebuie sa fie egala cu interesul asigurarii.
3) Natura marfii si felul ambalajului: Asiguratorul trebuie sa cunoasca ce fel de ambalaj convine cel mai bine fiecarei categorii de marfa in parte si modul in care obisnuieste sa actioneze asiguratul putand stabili prime mai ridicate in cazul in care datele statistice ii sunt nefavorabile acestuia pentru perioada trecuta.
4) Voiajul si nava - In privinta voiajului factorii cei mai importanti sunt : durata acestuia, conditiile concrete de navigatie, variatiile de temperatura si conditiile portuare. Primele vor fi mai mari in cazul unui voiaj prelungit efectuat in perioade ale anului si prin zone in care conditiile de navigatie sunt mai dificile si atunci cand porturile nu dispun de sisteme de paza si protectie a marfurilor corespunzatoare.
Navele care efectueaza voiajul -; este importanta clasa navei si anume cu cat clasa este mai buna si a fost acordata de o institutie de clasificare de prestigiu, cu atat starea de navigabilitate este mai buna si riscul de naufragiu este mai mic. Primele cresc pentru nave cu vechimi peste 20 ani si incadrate in clase inferioare.
5) Statistica pierderilor anterioare incheierii asigurarii: atunci cand datele statistice nu confirma o buna reputatie a potentialului asigurat sau a brokerului angajat de acesta, riscul de aparitie a unei daune este crescut si creste de asemenea si prima.
6) Aprecierile obiective si subiective: in practica internationala se utilizeaza nu atat prime si tarife de prime uniforme, cat tarife ale diferitilor asiguratori.
7) Starea conjuncturala: in cazul unei cereri de asigurare ridicate si ferme datorate unui comert maritim intens din perioadele de avant economic primele de asigurare sunt mai mari si invers.

Polita de asigurare maritima

Continutul acestei polite este determinat de legislatiile nationale, dar orice polita contine urmatoarele elemente:
- numele asiguratului care contracteaza asigurarea in folosul sau sau al unui tert beneficiar.
- numele asiguratorului, obiectul asigurarii (marfa, nava,etc.)
- suma asigurata, voiajul si durata acestuia, numele navei si date despre aceasta precum si celelalte mijloace de transport care participa la aceasta expeditie, numele beneficiarului si eventual nivelul primei aferente respectivului contract sau polite.
Polita este un document unilateral eliberat de asigurator pentru a face dovada contractului deja existent.
In privinta marfurilor, potrivit legislatiilor unor tari, transferul drepturilor si obligatiilor asiguratului asupra noului proprietar al marfurilor nu necesita o alta tranzactie comerciala in afara aceleia prin intermediul careia a fost instrainat bunul respectiv.
Fostul proprietar va inmana polita noului proprietar care va fi in drept sa primeasca despagubirea. Transferul politei se face prin andorsarea acesteia si anume : se poate folosi un gir in plin care indica numele noului proprietar, polita ramanand nominativa sau se poate folosi girul in alb (= primul proprietar aplicand semnatura si stampila pe verso-ul politei fara a mentiona numele noului proprietar, transforma polita intr-un document la purtator care poate fi transferat prin simpla inmanare a acesteia).

Tipuri de polite in asigurarea maritima

In functie de interesul asigurat : a. polite pentru asigurarea navelor sau a altor mijloace de transport (CASCO) b. polite pentru asigurarea marfurilor (CARGO) c. polite pentru asigurarea navlului d. polite de reasigurari a. Politele CASCO sunt de mai multe forme :
-pentru o calatorie;
-temporale (sunt emise indiferent de numarul calatoriei);
-mixte (asigura margfurile sau navele pentru o calatorie continand asigurarea o perioada de timp dupa ajungerea la destinatie);
-portuale. b. Polite CARGO sunt :
-individuale -; acopera riscurile unei expeditii delimitate in spatiu si timp;
-generale -; asigura toate marfurile exportate sau importate de o firma pentru o perioada determinata.
Polite generale :
1. polite flotante;
2. politea contract de abonament;
3. polite globale.
1. Polita flotanta : emisa pentru o valoare asigurabila care acopera toate marfurile supuse asigurarii, pentru fiecare expeditie trebuie declarata asiguratorului in timp util, valoarea acesteia fiind dedusa din valoarea totala asigurata inscrisa in polita flotanta pana la epuizarea ei. Prima este platibila in avans pe toata suma asigurata.
2. Polita contractul de abonament : se incheie de obicei pe o perioada de 12 luni si se reinnoieste anual printr-o intelegere tacita sau poate fi incheiat pentru o perioada nedeterminata de timp. Contine o clauza de reziliere in cazul in cre primele stabilite la semnarea contractului devin inacceptabile la un moment dat ca urmare a unor situatii fortuite si imprevizibile aparute pe piata asigurarilor. Este cea mai intalnita.
3. Polite globale : se incheie de obicei pentru expeditiile postale fiind destinate acoperirii expeditiilor la purtator. Declaratiile privind expeditiile acoperite se fac periodic, de obicei o data pe an.
Stabilirea primei de asigurare : prima globala se fixeaza ca o suma forfetara care se revizuieste odata cu fiecare reinnoire in functie de cifra de afaceri si sumele platite ca despagubire in perioada anterioara.

Conditiile de asigurare in contractele de vanzare-cumparare internationale

Specific contractului de vanzare-cumparare international este faptul ca acestea reglementeaza nu numai conditiile tranzactiilor comerciale propriu-zise, ci si conditiile expedierii transportului si asigurarii marfii pe parcursul expeditiei. In functie de conditia de livrare inscrisa in contract, partea interesata in asigurarea marfii este fie vanzatorul, fie cumparatorul, respectiv cel care detine interesul asigurarii.
Conditia CIF
Vanzatorul ia asupra sa obligatia incheierii a doua contracte :
-contractul de transport maritim;
-contractul de asigurare maritima reprezentat prin polite de asigurare.
Conform textului INCOTERS vanzatorul are obligatia sa furnizeze pe cheltuiala sa si sub forma transmisibila o polita de asigurare maritima contra riscurilor la care da loc contractul (le presupune contractul). Tot aici se prevede ca asigurarea trebuie sa fie incheiata la un asigurator sau la o asociatie de asigurare de buna reputatie in conditiile “fara raspundere pentru avaria particulara”.
Practica comertului international reclama incheierea contractului de asigurare in conditiile general acceptate in ramura respectiva a comertului international si adesesa in conditii mai largi si anume Conditiile A si B..
Intr-o tranzactie CIF vanzatorul este obligat sa asigure marfa in conditiile uzuale practicate in comertul international.
Daca vanzatorul va incheia o asigurare mai putin acoperitoare decat cea uzuala, obligatia suportarii despagubirii pentru daunele neacoperite prin asigurare va apartine lui insusi astfel incat cumparatorul va fi despagubit in orice situatie.
Daca cumparatorul doreste o asigurare mai acoperitoare decat cea uzuala el va suporta toate cheltuielile pentru incheierea unui asemenea contract.
Marfa vanduta in baza unei tranzactii CIF trebuie asigurata pentru o suma care se calculeaza pe seama valorii CIF la care se adauga 10% pentru profitul sperat din realizarea ei la destinatie. Valoarea CIF include valoarea marfii incarcata in portul de expediere, navlul si cheltuielile de asigurare.
Obligatia vanzatorului de a transmite polita de asigurare cumparatorului are o importanta practica deosebita iar neindeplinirea acestei obligatii constituie o incalcare grava a contractului de vanzare-cumparare internationala, cumparatorul fiind in drept sa refuze marfa pe acest motiv, chiar daca aceasta a ajuns cu bine la destinatie.
Obs.
1. Contractul de asigurare in practica poate fi incheiat uneori de cumparator iar vanzatorul care a incasat pretul CIF retuneaza cumparatorului cheltuielile de asigurare.
2. Polita poate fi emisa la ordin sau la purtator, important fiind ca ea sa poata fi transmisa cumparatorului prin andosare sau inmanare.
3. Daca nu exista o precizare contrara, riscurile transportului nu vor cuprinde si riscurile speciale care sunt acoperite pentru anumite marfuri sau pentru care cumparatorul ar dori o protectie speciala.
Teme :
1). Efectele contractului de asigurare maritima (drepturile si obligatiile partilor inainte si dupa de producerea riscului asigurat ; constatarea pagubelor, stabilirea si plata despagubirilor aferente navei si marfurilor.
2). Asigurarea reciproca a raspunderii armatorilor.