l9f14fy
Se considera ca piata unui produs este echilibrata atunci cand cantitatea ceruta este egala cu cantitatea oferita. Pretul de echilibru apare atunci cand se realizeaza egalitatea dintre cantitatile cerute si cele oferite dintr-un produs. Coincidenta intre cerere si oferta este un punct catre piata tinde in baza presiunilor vanzatorilor si cumparatorilor. In realitate, in permanenta, pe piata exista fie o situatie de penurie (c>o), fie o situatie de surplus (o>c). Trasaturile caracteristice ale pretului de echilibru sunt: aparitia spontana, ca rezultat al jocului liber al fortelor pietei, formarea lui este legata si de situatia pietelor independente, echilibrul pietei nu inseamna stagnare, respectiv absenta schimbarilor. Formarea pretului de echilibru se realizeaza in moduri diferite, in functie de orizontul de timp, in care se confrunta cererea si oferta (pe intervale foarte scurte de timp cererea este cea care se constituie din factorul principal al formarii pretului, oferta adaptandu-se automat la cerintele consumatorului, pe perioade scurte producatorii pot modifica dimensiunile ofertei prin schimbarea volumului factorului munca. Pretul astfel format se numeste pret normal, adica acel pret ce presupune egalitatea costului marginal cu pretul de vanzare. La acest nivel de pret producatorii pot vinde orice cantitate de bunuri, pe termen lung, oferta reprezentand factorul determinant al evolutiei pretului. Studiul mecanismului de schimb impune realizarea pretului de echilibru, fapt ce va influenta reglarea parghiilor economice ale cererii si ofertei. Intrucat marimea sau valoarea de referinta a pretului stabileste cantitatea de marfa tranzactionata pe piata, atat ofertantii cat si consumatorii vor cauta sa-si atraga maximul de profit. Studiul valorii de schimb in acest context al mecanismului formarii pretului constituie un domeniu prioritar si de referinta al stiintei economice. Nu exista fenomen economic care sa participe in piata in care sa nu fie implicat pretul. Preturile, ca evaluari concrete reprezinta masa monetara care trebuie platita pentru consumarea unui bun sau serviciu. Intrucat pretul este considerat ca expresie baneasca a valorii de intrebuintare, el are la baza sistemului de calcul munca omeneasca incorporata in produsul destinat tranzactionarii. In aceste conditii, pretul depinde direct de doua variabile: marimea valorii pretului si puterea de cumparare a banilor. Relatia cerere-oferta trebuie privita in dublu sens, deoarece orice modificare a variabilei cerere impune o modificare a variabilei oferta, intrucat se incearca pastrarea pretului de echilibru pentru produsul de comercializat. In aceste conditii, modificarea uneia este uneori cauza, alteori efectul modificarii celeilalte legi economice. De obicei, cererea impune oferta. In conditiile pietelor normale, pretul determina un mecanism automat de echilibrare a cererii si ofertei. In cazul pietelor imperfecte: piata de monopol sau de oligopol stabilirea nivelului pretului este o variabila ce apartine fie producatorului, fie consumatorului unic. Pe ansamblu, modificarea pretului la crestere economica influenteaza deplasarea curbelor de vizualizare in sensul urmator: marirea pretului atrage diminuarea cererii ceea ce ofera blocaj ofertei, deci realizarea stocurilor cu implicatii asupra micsorarii ofertei deci si micsorarea pretului. Supraproductia va impune limitarea ofertei sau cresterea cererii. Subproductia va impune cresterea cererii si a ofertei. Pentru piete imperfecte pe termen scurt curbele de reprezentare sunt: cu cat pretul e mai redus cu atat cantitatea este mai mare, iar unicul ofertant va acumula cifra de afaceri numai in ipoteza stabilirii pretului real de echilibru in functie de cerere. Pentru prognoza pe termen lung nu se pot da verdicte cu privire la preturile de referinta datorita imposibilitatii prognozei ansamblului cerere-oferta. Modificarea preturilor orienteaza atat deciziile producatorilor, cat si pe cele ale consumatorilor, deoarece posibilitatile de absorbtie pe piata sunt practic constante, iar factorul care determina unitatea este doar cel al satisfactiei. In conditiile concurentei imperfecte, firmele fac tot posibilul sa controleze nivelul pretului, adica intervin cu sisteme perturbatoare la reglarea echilibrului pretului. Astfel, in stabilirea pretului, in conditiile economiei contemporane intervin urmatoarele serii de fundamente economice ce impun preturile: costul de productie pentru produs ca fiind costul mediu al produsului comercializat; formele de concurenta privite ca forme de impact al calitatii; capacitatea de productie privita ca oferta concurentiala; elemente ce tin de politicile guvernamentale in acordarea unor anumite facilitati sau subventii similar unor ofertanti si unor consumatori; mijloacele de informare si modul de penetrare pe piata a produsului privit sub aspectul cunoasterii publicitare si a increderii consumatorului catre producator. De aceea, pretul este considerat ca instrument banesc ce reflecta prin marimea lui atat cheltuielile de munca destinate obtinerii produsului cat si cheltuielile de dezvoltare privite prin prisma gradelor de utilitate sau raritate pentru un anumit bun sau serviciu. Masurarea unui bun material sau serviciu ne confera pe de o parte gradul lui de trebuinta, necesitate, iar pe de alta parte justifica masa monetara utilizata in obtinerea bunului respectiv. Fata de aceste conditii, preturile cunosc la randul lor mai multa tipologii numite functii: functia de justificare, evaluare a cheltuielilor (in cadrul calculului acestei functii sunt incluse totalitatea cheltuielilor destinate producerii fizice a produsului, cat si cheltuielile destinate dezvoltarii produsului ulterior); functia de corelare justifica impactul pe care un produs il creaza pe piata cererii si a ofertei in stabilirea nivelului pretului de echilibru; functia de informare prezinta gradul de utilitate al produsului comercializat la care se adauga cheltuielile de publicitate sau informare (de tip Internet); functia de stimulare a producatorului permite producatorului sa modifice conform propriilor strategii nivelul pretului, intrucat cresterea calitatii produsului impune o atractie de consumatori cu consecinte asupra posibilitatilor de supravietuire a firmei pe termen lung si mediu; functia de distribuire a veniturilor prin analiza careia producatorul poate stabili masa monetara pe care si-o permita a fi dezvoltata in conditiile cresterii calitatii produsului.