v8h2hd
1. Moneda: concept, functii, rol
1.1. Delimitari intre conceptul de moneda si bani
1.2. Functiile monedei
2. Clasificarea monedei si ca racteristicile a cesteia
2.1. Clasificarea monedei
2.2. Caracteristicile monedei
3. Masa monetara si agregatele monetare
3.1. Definirea masei monetare
3.2. Indicatori de structurare a masei monetare
3.3. Masa monetara in Romania
4. Contrapartidele masei monetare
5. Circulatia monetara
6. Test de autoevaluare
Bibliografie
Obiective propuse:
• insusirea de notiuni cheie: moneda, bani, etalon monetar, masa monetara, agregate monetare, contrapartide ale masei moneta re, circulatie monetara, viteza de circulatie;
• intelegerea modului de manifestare a functiilor monedei;
• cunoasterea modului de structurare a masei monetare si a semnificatiei agregatelor monetare;
• intelegerea mecanismului de „acoperire” a masei monetare;
• cunoasterea structurii masei monetare in Romania;
• intelegerea si determinarea vitezei de circulatie.
1. Moneda: concept, functii, rol
Rolul monedei in viata economica si sociala necesita abordarea evolutiei si a functiilor
indeplinite de aceasta inca din perioada circulatiei pieselor din metale pretioase.
Trecerea economiilor de la forma preponderent naturala (bazata pe troc) la economia de schimb, concurentiala, antreneaza importante modificari in rolul indeplinit de bani in cadrul tuturor laturilor activitatii umane si economice. Posibilitatea utilizarii, sau nu, a banilor ca instrumente pentru reglarea mecanismelor economiei este evidentiata in cadrul teoriilor care s-au dezvoltat prin studierea acestui domeniu.
In primul rand, se remarca teza neutralitatii potrivit careia, fenomene precum crizele economice, recesiunea, somajul nu pot fi reglate prin instrumentarea masei monetare. Rolul activ al monedei ca instrument de in fluentare a economiei a fost evid entiat, pentru prima data, de economistul John Maynard Keynes, care in lucrarea „Teoria generala a folosirii manii de lucru, a dobanzii si a banilor” (1936) demonstreaza modul in care statul poate regla circulatia monetara si creditul in scopul echilibrarii economiei.
O reconsiderare esentiala a rolului banilor in viata economica este realizata in cadrul teoriei cunoscute sub numele de „monetarism”.
Potrivit acestei conceptii, se sustine ideea unei cresteri anuale a masei monetare in circulatie cu 3-5 % anual, ceea ce asigura cantitatea de moneda necesara platilor, fara antrenarea de fenomene inflationiste. Reprezentantii monetarismului sunt cunoscuti in literatura de specialitate ca reprezentanti ai „Scolii de la Chicago” in frunte cu Milton Friedman, si sunt apreciati ca principalii oponenti ai modului de gandir e Keynesian.
Indiferent de teoriile care au fost formulate cu privire la utilizarea monedei ca instrument al reglarii vietii economice, esential este ca in contextul economiilor contemporane, desi s-au produs modificari importante din punct de vedere al fo rmei de existenta moneda continua sa
indeplineasca rolul de etalon al valorii, instrument de plata si mijloc de tezaurizare.
1.1. Delimitari intre conceptul de moneda si bani
In limbaj curent si in literatura de specialitate se utilizeaza atat termenul de „bani” cat si cel de „moneda”.
Termenul de moneda, folosit in special in limbajul poporului francez, englez, italian desemneaza, potrivit definitiei data de dictionarul Larousse, „o piesa de metal, emisa de autoritatea suverana, pentru a servi ca mijloc de schimb”. Potrivit aceleeasi definitii, termenul de moneda este de origine latina si provine de la numele zeitei Junon Moneta, in templul careia romanii bateau monede.
In limbajul altor popoare: roman, rus, german se utilizeaza cu aproximativ acelasi sens, termenul „bani”. Potrivit dictionarului explicativ al limbii romane, prin bani se intelege
„echivalentul general al valorii marf urilor; moneda de metal sau de hartie recunoscuta ca mijloc de schimb si de plata”. Etimologic, termenul de bani are provenienta n ecunoscuta.
Din definitii rezulta ca intre cele doua notiuni exista diferente cantitative si calitative, astfel:
• notiunea de bani este mai cuprinzatoare si mai veche decat cea de moneda, intrucat cuprinde toate mijloacele de schimb1;
• notiunea de moneda este denumirea generica acordata pieselor metalice.
Din aceasta abordare rezulta ca notiunea de moneda nu se identifica cu banii, aceasta reprezentand doar o parte a masei banesti.
La conturarea diferentei dintre moneda si bani contribuie si alte argumente:
• banii sunt o marfa, prin urmare sunt un bun economic, rezultat al unor legi obiective;
• moneda, in schimb, este un acord de vointa dintre oameni, pe de-o parte, si presupun e existenta autoritatii emitente, care decide cu privire la forma monedei si a metalului din care este confectionata.
In limba romana, s-a utilizat o perioada de timp termenul de moneta (in 1932, Victor
Slavescu a publicat un curs denumit Moneta, Credit, Schimb), de la care au derivat termenii
„monetar”, „monetarie”. Termenul de moneda, recomandat de Academia Romana provine din limba greaca veche (monedha).
In prezent, termenul de moneda se foloseste in sens larg, ceea ce inseamna luarea in considerare atat a pieselor metalice, cat si a bancnotelor si a banilor de cont. Din acest punct de vedere, se poate considera ca cei doi termeni sunt similari, ceea ce conduce si la similitudinea dintre circulatie monetara si circulatie baneasca2.
1.2. Functiile monedei
Definirea monedei si masurarea acesteia reprezinta o operatiune dificila, fara a ajunge sa fie perfect riguroasa, dupa cum o demonstreaza dezbaterile dintre teoreticieni, pe de o parte, si cele dintre statisticieni, pe de alta parte.
Exista doua definitii care pot fi atribuite monedei, astfel:
• definirea functionala (prin analizarea functiilor monedei);.
• definirea statistica (prin analizarea indicatorilor si agregatelor monetare).
Formele pe care le imbraca moneda sunt numeroase si in continua schimbare, ceea ce conduce la d efinirea acesteia prin functiile pe care le indeplineste.
Desi exista unele divergente de opinii cu privire la numarul functiilor indeplinite de moneda, in esenta acestea sunt urmatoarele, cu posibilitatea regruparii si a divizarii intr-un numar mai mare sau mai mic:
A) functia de standard sau etalon al valorii
B) functia de unitate de cont
C) functia de mijloc de plata (si de schimb)
D) functia de rezerva a valorii (sau mijloc de tezaurizare)
E) functia de standard al platilor amanate
Indeplinirea acestor functii ale monedei trebuie analizata in contextul economiilor monetare, in cadrul carora moneda reprezinta principala modalitate prin care sunt realizate tranzactiile.
Desi exista aprecieri conform carora barterul sau trocul (schimbul bunurilor in natura) este o caracteristica a economiilor nemonetare, totusi, in economia contemporana exista manifestari ale acestuia. Astfel, barterul apare ca un r aspuns la excesul de produse si materiale, situatie in care anumite firme incearca sa realizeze tranzactii directe -; marfa contra marfa.
De exemplu, in anul 1990 firma McDonnell Douglas Helicopter Company a incheiat un contract de barter, in conditii de reciprocitate cu o so cietate hoteliera, prin care se prevedea utilizarea de catre angajatii firmei a unor camere de hotel, in schimbul livrarii de piese, cuie, piulite necesar e intretinerii hotelului.
Uneori cu ajutorul computerelor si a retelei Internet, se dezvolta relatii internationale de barter. In acest context, rolul de bani este indeplinit de bunurile care fac obiectul tranzactiilor, iar dintre functiile indeplinite de bani, la modul general, sunt activate doar cea de mijloc de plata
(de schimb) si cea de standard al valorii.
A. Functia de standard sau etalon al valorii
• Reprezinta cea mai importanta functie, intrucat permite exprimarea valorii bunurilor economice, in termeni monetari si efectuarea de comparatii intre preturile diferitelor bunuri si servicii.
• Spre deosebire de alte forme de etalon, precum minutul, Kg, metrul, etalonul valorii prezinta o anume caracteristica si anume inconstanta. Moneda sau banii, cu care se masoara v aloarea tuturor bunurilor si serviciilor si a raporturilor de echivalenta dintre acestea, poate varia de-a lungul unei perioade de timp. In acest scop se utilizeaza puterea de cumparare, aflata in raport invers proportional cu modificarea preturilor.
• Alaturi de caracteristica variabilitatii in timp, moneda ca standard al valorii, prezinta si trasatura indispensabilitatii, in sensul ca detinerea banilor este absolut necesara fiecarui individ, pentru obtinerea bunurilor d e care are nevoie si pe care le p refera.
• Indeplinirea functiei de standard al valorii de catre moneda poate fi ilustrata cu ajutorul urmatorului exemplu:
Presupunem
O comunitate compusa din 50.000 locuitori ce isi desfasoara activitatea intre granitele teritoriului „X” care nu a cunoscut utilizarea banilor si n-a avut niciodata relatii economice cu alte grupuri sociale.
De-a lungul timpului, aici s-au dezvoltat trei activitati productive: pescuitul, vanatoarea si cultivarea cerealelor.
Necesitatile consumului zilnic sunt urmatoarele: 20.000 kg peste, 10.000 kg carne,
30.000 kg cereale (grane).
Productia ar putea fi schimbata cu alte tipuri de produse, dar populatia este multumita cu actuala compozitie, deci nu exista un stimulent pentru dezvoltarea unei ramuri in defavoarea alteia.
Pornind de la aceste informatii, se poate stabili echivalenta care se practica in cadrul comunitatii:
- 1 kg carne este echivalentul a 2 kg peste si a 3 kg cereale;
- alternativ, 1 kg peste, echivaleaza cu ½ kg carne si cu 3/2 kg cereale
1 kg cereale echivaleaza cu 1/3 kg carne si 2/3 kg peste.
Pe baza acestor raporturi de echivalenta, fiecare locuitor poate procura celelalte doua marfuri.
Aceste ratii de consum zilnic sunt aproximative. Cel mai important lucru este ca fiecare individ al comunitati sa gaseasca un alt individ, care sa doreasca produsele sale, si care, de asemenea, sa detina produsele de care are nevoie.
Sa presupunem, in continuare, ca in cadrul comunitatii s-au facut progrese, si anume, s-a introdus moneda, ca mijloc de schimb si etalon al valorii. Rolul de moneda revine cerealelor.
Astfel, fiecare producator va accepta granele in schimbul propriului produs, cunoscand ca acestea pot fi folosite in continuare, pentru obtinerea de alte produse.
In acest mod, cerealele sunt acceptate ca mijloc de schimb, chiar daca vanzatorul de carne sau de peste va detine o cantitate mai mare decat cea utilizata pentru propriul consum.

Efectele introducerii monedei
In conditiile in care granele sunt considerate mijloc de schimb si etalon al valorii, se vor produce modificari ale ocupantilor in cadrul comunitatii X.
Daca cei ocupati cu vanatul si pescuitul trec la cultivarea de cereale, s-ar ajunge la detinerea de mai multi „bani”, in sensul ca intreaga comunitate va ajunge sa detina numai cereale. In conditiile in care productia de cereale este in crestere, iar cantitatea de peste si carne se afla in declin, atunci se manifesta o sporire a pretului acestor doua bunuri (pret exprimat prin cantitatea de grane).
- cantitatea zilnica de cereale consumate devine 40.000 kg
- consumul de carne scade la 5.000 kg
- consumul de peste scade la 15.000 kg
Fata de raporturile de echivalenta initiale, in noile conditii, 1 kg de carne este echivalentul a 3 kg peste si a 8 kg cereale, iar 1 kg de p este este echivalentul a 1/3 carne si a
2,66 kg cereale, respectiv se ajunge la majorarea „preturilor” in raport de cereale.
Exemplul prezentat constituie o simplificare enorma, dar nu este complet nerealist. In cadrul societatilor in care nu se produc cantitati mari de bunuri, este convenabil a se utiliza un anumit bun cu rolul de echivalent general al tuturor marfurilor, deci ca standard al valorii si ca mijloc de schimb.
B. Functia de unitate de cont
Din functia de baza a monedei, cea de etalon al valo rii, rezulta ca toate bunurile din economie sunt evaluate din punct de vedere monetar, prin preturi, ceea ce face posibila realizarea de inregistrari contabile si efectuar ea de analize financiare.
Indeplinind functia de unitate de cont, moneda permite realizarea de comparatii in timp si cuantificarea valorii adaugate in cadrul activitatii economice.
Functia de unitate de cont, poate fi indeplinita de moneda, far a existenta fizica a acesteia.
Asemenea cazuri se manifesta atunci cand pretul unor bunuri si servicii este exprimat intr-o alta moneda ce apartine fie unei alte perioade de timp, fie altei tari.
De exemplu, in Anglia, a devenit obisnuit, in secolul al XX-lea, ca medicii si avocatii sa stabileasca pretul serviciilor intr-o moneda utilizata in secolul trecut, numita guinea. Pornind de la raportul de paritate existent intre moneda curenta si moneda-unitate de cont, respectiv 1,5 £/1 guinea, beneficiarii serviciilor respective achita contravaloarea acestora in £.
Un alt exemplu il reprezinta unitatea de cont, denumita DST (Drepturi Speciale de
Tragere) care a fost creata in 1970, de catre FMI ca activ de rezerva al bancilor centrale, antrenate in procesul finantarii internationale.
Initial, moneda DST s-a bazat pe 16 monede pentru ca din anul 1981 sa fie redefinita in functie de 5 monede: $, DM, FF, £, Y. Aceasta definire a condus la utilizarea cu usurinta a DST ca unitate de cont in sectorul privat si in numeroase tranzactii comerciale internationale. Desi evaluarea tr anzactiilor se realizeaza in DST, plata acestora trebuie realizata intr-una din monedele aflate efectiv in circulatie. Astfel, moneda DST, desi exista ca unitate de cont, nu poate exista si ca mijloc de plata.
C. Functia de mijloc de plata (de schimb)
Dupa cum rezulta din exemplul prezentat, moneda inlatura inconvenientul stabilirii echivalentului reciproc intre toate bunurile din economie. De asemenea, moneda duce la disocierea schimbului marfa contra marfa in doua operatiuni distincte: o operatiune de vanzare
(flux real contra flux monetar) care permite obtinerea de moneda si o operatiune de cumparare

(care permite utilizarea fluxurilor monetare pentru obtinerea bunurilor reale)3.
In evolutia economiei monetare, anumite bunuri au servit ca moneda, precum ceaiul, mirodeniile, bijuteriile.
Dupa cel de-al doilea razboi mondial, in Italia, au fost acceptate la modul general, ca mijloc de plata, tigarile. Comerciantii le-au acceptat ca mijloc de plata pentru vanzarea de produse, precum painea, laptele, hain ele si alte bunuri de stricta necesitate, intrucat puteau sa isi procure tot ceea ce doreau cu tigarile respective.
Intr-o forma mai atenuata, utilizarea tigarilor ca mijloc de plata a car acterizat si tarile estice, inclusiv Romania in anii '70-'80. Chiar la inceputurile anilor '90 in Uniunea Sovietica tigarile erau utilizate ca mijloc de plata pentru procurarea unor produse o ccidentale, precum aparatura video, ori pentru castigarea accesului spre putere.
Aceste exemple ilustreaza ca pentru acceptarea unui bun ca moneda si ca mijloc de plata nu este necesara interventia guvernelor, in scopul impunerii acestuia. De-a lungul timpului, autoritatile au declarat drept moneda anumite bunuri (metale pretioase, bijuterii), dar functionarea sistemelor respective nu a fost posibila, intrucat bunurile in cauza nu au fost acceptate la modul general, ca mijloace de plata. In anul 1828, guvernul rus a incercat sa introduca platina, ca metal monetar, insa abandoneaza acest sistem, datorita raritatii metalului si a valorii foarte ridicate.
In p rezent, recunoasterea generala ca mijloc de plata de catre toti participantii la derularea tranzactiilor din economie, este atribuita bancnotelor, monedelor metalice si banilor de cont sau scriptuali.
D. Functia de rezerva a valorii / mijloc de tezaurizare
Inclinatia spre economisire atat a populatiei cat si a agentilor economici, conduce la constituirea unor depozite sau rezerve de valoare. Alaturi de imobile, terenuri, lucrari de arta, bijuterii, moneda constituie o forma a acestor rezerve de avere.
Avantajul utilizarii monedei cu acest rol decurge din gradul sporit de lichiditate, comparativ cu celelalte forme.
La modul general, prin lichiditate se intelege usurinta cu care anumite active sunt convertite in moneda, intr-un interval scurt de timp si cu costuri minime de conversiune.
Intrucat mentinerea unei rezerve de valoare sub forma de imobile sau alte active reale, presupune un inconvenient major, atunci cand se doreste realizarea unei tranzactii si transformarea in lichiditati imediate, rezulta ca populatia si agentii economici pastreaza sumele mari de bani fie in numerar, fie in moneda scripturala.
In anumite circumstante, moneda nu reprezinta o rezerva efectiva a valorii. Este cazul perioadelor de crestere rapida a preturilor, si de manifestare a inflatiei. In asemenea situatii, valoarea nominala a plasamentelor efectuate nu reprezinta valoarea reala a acestora, iar r ata dobanzii nu compenseaza, decat partial, pierd erea de valoare datorata inflatiei. Ca alternativa, se cauta alte forme de prezervare a valorii, dintre care aurul este o modalitate preferata dupa anii
’70, cand inflatia si pretul petrolului au sporit, iar cea mai populara investitie o reprezentau plasamentele in metale pretioase.
Acest tip de plasament s-a practicat pana dupa anii '80, cand pretul aurului a sporit considerabil, depasind 850 $/uncia (o uncie = 31,1035 gr), comparativ cu pretul au rului de 200
$/uncia cat se inregistra cu cativa ani inainte. Declinul aurului ca instrument de rezerva a valorii intervine la jumatatea anilor ’90, cand pretul unciei scade sub 370 $ si in contextul unei ameliorari a inflatiei (5 % in cazul economiei americane).
Datorita riscului pe care il prezinta conservarea averii in active a caro r valoare nu este fixata in functie de evolutia in timp a inflatiei, rezulta ca cele mai preferate forme de rezerva a valorii sunt depozitele la termen, activele financiare de natura obligatiunilor si conturile curente personale, care permit o actualizare a valorii acestora in raport cu inflatia.
E. Functia de standard a platilor amanate
Prin aceasta functie indeplinita de moneda se evidentiaza rolul in exprimarea valorii contractelor pe termen lung, respectiv, stabilirea in momentul actual a unei sume ce urmeaza a fi
incasata sau platita la o data viitoare.
De exemplu, un colectionar de arta accepta sa plateasca unui pictor, care va termina un tablou peste 3 luni, o anumita suma de bani, cu conditia livrarii acestuia la momentul stabilit.
Intr-un asemenea caz, se considera ca moneda in car e s-a exprimat contractul indeplineste functia de standard al platilor viitoare.
Dezvoltarea tranzactiilor la termen pe pietele de capital nationale si internationale, reprezinta, de asemenea, un factor ce permite manifestarea banilor in aceasta functie.
Concluzii
• Functiile monedei pot fi privite si din punct de ved ere al importantei lor, ca functii de baza si functii derivate.
Manifestarea monedei ca unitate de cont si standard al platilor viitoare deriva din functiile de baza, cea de etalon al valorii si cea de mijloc de plata si de schimb.
Impreuna, aceste functii fac procesul de schimb mult mai usor si eficient, comparativ cu cel practicat in economiile nemonetare, conducand, astfel, la cresterea eficientei intregii activitati economice.
• Un alt aspect care trebuie mentionat si care vizeaza in special si economiile in tranzitie, este cel al dolarizarii.
In economia de piata, moneda indeplineste functiile clasice de mijloc de schimb, unitate de cont si standard sau masura a valorii. Capacitatea monedei de a indeplini aceste functii este limitata in conditiile unei rate inalte a dobanzii. Astfel, specific economiilor in tranzitie este ca dolarii sa inceap a sa circule ca o alternativa de masura a valorii.
Rata inalta a inflatiei altereaza pr etul bunurilor si serviciilor, conditii in care dolarii devin chiar unitate de cont. Preturile in unele magazine (shop) sunt exprimate in dolari, iar operatiile de schimb valutar faciliteaza achizitia bunurilor, indiferent de forma de exprimare a p retului. Atunci cand se ajunge la hiperinflatie, dolarizarea devine completa.
Estimarea volumului dolarilor aflati in circulatie in tarile central si est europene, pe de o parte si in cele ale Federatiei Ruse, este dificil de realizat, dar sumele sunt considerabile. Banca
Rezervelor Federale estimeaza ca dolarii utilizati in aceste regiuni depasesc volumul celor din
SUA.
Un astfel de fenomen prezinta probleme majore si din punct d e vedere al controlului monetar, al ofertei de moneda si al emisiunii realizate de banca centrala.
Economiile in tranzitie care incear ca stabilizarea inflatiei sunt capabile sa alimenteze cu dolari economiile lor. Mecanismul este normal si consta in manifestarea preferintei pentru depozite exprimate in valuta, comparativ cu moneda nationala. Atunci cand rata reala a dobanzii devine pozitiva, este mai atractiv a se constitui depozite in moneda locala decat in $. Detinatorii
incep sa vanda dolarii catre banca centrala si, astfel, printr-un cerc vicios, se ajunge la majorarea rezervelor externe ale tarii respective.
2. Clasificarea monedei si caracteristicile acesteia
De-a lungul evolutiei sale, moneda a cunoscut diferite forme de existenta, de la forma marfa a acesteia la forma abstracta sau moneda semn. Pentru a intelege modificarile de ordin cantitativ si calitativ care au marcat evolutia monedei, este necesara o clasificare in functie de anumite criterii reprezentative.
2.1. Clasificarea monedei
2.1.1. Forma de existenta a monedei este un prim criteriu de clasificare, in functie de care se distinge: moneda materiala (A) si moneda scripturala (B).
A. Moneda materiala cunoaste dou a forme, in functie de calitatea materialului din care este confectionata: moneda din metal si moneda din hartie.
A.1. Moneda metalica, cunoscuta inca din antichitate, este alcatuita din metale comune, obisnuite sau din metale pretioase. In Egiptul Antic, in mileniul al III-lea i.e.n., ca instrument de schimb se folosea arama, iar in mileniul al II-lea i.e.n., aurul. La inceput se utilizau lingourile, dar, datorita inconvenientului pe care il prezentau prin operatiunile de divizare si cantarire in momentul schimbului, s-a trecut la forma propriu-zisa a monedelor, ca piese metalice. Literatura de specialitate plaseaza baterea primelor monede in Grecia Antica, apreciind ca „descoperirea monedei a fost una din cele mai pretioase contributii, pe care cultura greaca a adus-o civilizatiei umane”4.
Generalizarea metalelor pretioase ca metal monetar a fost posibila datorita calitatilor fizice si chimice ale acestora, astfel: sunt putin alterabile, iar prin aliaje cu alte metale capata un grad de r ezistenta ridicat; se caracterizeaza printr-o mare divizibilitate (tehnica actuala permite tragerea a 1400 foite, dintr-o tabla de 1 mm aur); metalele pretioase concentreaza o valoare mare intr-un volum mic, ceea ce face posibila
indeplinirea functiei de etalon al valorii;
isi mentin constanta valoarea in timp, iar falsificarea pieselor din metale pretioase este usor recunoscuta; prezinta avantajul transformarii cu usurinta;
in anumite perioade, autoritatile monetare pot adopta masuri de protejare a stocu rilor de metale pretioase.
Desi utilizarea metalelor pretioase ca metal monetar a prezentat avantaje certe, iar procesul schimbului a fost fluidizat, dezvoltarea dimensiunilor vietii economico-sociale reclama, la un moment dat, o cantitate mai mare de metal pretios. Cantitatea limitata de metal pretios si chiar utilizarea acestuia in alte scopuri decat cele monetare (peste 2/3 din cantitatea totala de aur se utilizeaza in scopuri industriale si sub forma de tezaure personale), a condus la manifestarea unui dezechilibru intre cererea si oferta de moneda din metalul pretios, si a impus cautarea altor forme de moneda.
A.2. Apare, astfel, moneda de hartie, care imbraca la randul sau doua forme:
A.2.1. -; moneda de hartie reprezentativa (biletul de banca sau bancnota)
A.2.2. -; moneda conventionala (emisa de stat)
A.2.1. Moneda de hartie reprezentativa are la baza o anumita garantie, iar marimea, cantitatea si circulatia acesteia este precis reglementata. Cele mai reprezentative forme sunt: biletele de banca sau bancnotele.
Valoarea nominala a unui bilet de banca ar trebui sa fie garantata cu valori reale, respectiv sa existe un stoc de metale pretioase, la emitent, ceea ce da posibilitatea transformarii
in aur prin convertibilitate.
Aparitia biletului de banca (bancnota) s-a realizat prin 2 modalitati:
- certificatul de depozit
- circulatia cambiilor.
Existenta certificatelor de depozit este plasata in timp, in China, in secolul al X-lea, cand se prezentau in cadrul schimbului, anumite inscrisuri care echivalau cu o cantitate de metal pretios.
In Europa, activitatea negustorilor care se deplasau dintr-o localitate in alta, era insotita de depunerea cantitatilor de moneda (aur) la banca din localitatea de domiciliu si obtinerea, in schimb, a unui inscris, sub forma de certificat de depozit nominal. Un asemenea inscris putea fi transformat in metal pretios, de catre o alta banca, din alta zona, cu care banca emitenta avea relatii.
Principalele avantaje pe care le prezenta bancnota, sub forma certificatului de depozit constau in urmatoarele: se inlaturau riscul si cheltuielile antrenate de efectuarea transportului; se adapta mai usor cantitatea de moneda la dimensiunile tranzactiilor din economie; conferea detinatorului siguranta ca emitentul va plati suma inscrisa pe biletul de banca.
Prin aparitia cambiilor, biletul de banca sau bancnota intra in circulatie, in sensul ca orice detinator al unei cambii ( care reprezinta o anumita obligatie a emitentului), daca o depune la banca, primeste, in schimb, bancnota proprie a acesteia.
Varianta moderna a bancnotei apartine intemeietorului bancii Suediei, Palmstrunk. Din acest moment, bancnota se confectioneaza dintr-un anumit material, o hartie speciala semnata de catre emitent.
In functie de utilizarile bancnotei se pot distinge urmatoarele perioade in evolutia acesteia, astfel: de la aparitie, pana la sfarsitul sec. al XVIII-lea, perioada in care bancnota a fost folosita ca mijloc de plata intre banci; de la inceputul sec. al XIX-lea pana la jumatatea sec. XIX, perioada in care bancnota a fost utilizata ca moneda in relatiile comerciale; de la jumatatea sec. al XIX-lea pana la sfarsitul secolului, cand bancnota este folosita ca moneda auxiliara (moneda principala era confectionata din aur ); de la sfarsitul sec. al XIX-lea pana la inceputul primului razboi mondial, cand bancnota este folosita ca moned a principala; de la sfarsitul primului razboi mondial, bancnota este tipul unic de moned a.
A.2.2. Cealalta forma de existenta a monedei de hartie o reprezinta moneda emisa si pusa in circulatie de catre stat, numita si moneda de hartie conventionala sau hartie moneda. Aceasta moneda este pur conventionala, fara acoperire si garantie din partea statului. Scopul pentru car e este emisa il reprezinta acoperirea unor nevoi ale statului si, in special, aceasta moneda
indeplineste functia de mijloc de circulatie.
B. Crearea monedei, fara garantarea cu un stoc de aur la nivelul emitentului, practicata de catre bancile comerciale, prin inscrierea intr-un cont a sumei detinute de client, conduce la o alta forma de existenta a monedei, si anume moneda scripturala (de cont). Aceasta reprezinta o forma a bancnotei, bazata pe incredere (moneda fiduciara) si care cunoaste importante modificari din punct de vedere al formei de prezentare. Cecurile si viramentele constituie forme actuale ale monedei fiduciar e, emisiunea lor avand la b aza deschiderea unui cont la banca de catre agentii economici. Circulatia monedei scripturale se limiteaza la inregistrari in conturile bancare prin care se diminueaza, respectiv, se majoreaza sumele din conturi corespondente. O alta forma de existenta a monedei scripturale o reprezinta cartile de plata (cardurile bancare) si moneda electronica.
2.1.2. In functie de unitatea emitenta, distingem urmatoarele forme de moneda5:
A -; moneda creata de agentii economici
B -; moneda creata de tezaur sau trezoreria statului
C -; moneda creata de banci
A. Moneda creata de agentii economici a functionat in cadrul sistemelor monetare bazate pe etalonul aur. In baza acestui mecanism, agentii economici se prezentau la monetarie cu lingouri de aur si primeau in schimb echivalentul in aur moneda. Un lingou standard reprezenta
400 uncii, respectiv 12,44 k g aur. De exemplu, in anul 1928, pentru un lingou de aur, suma minima schimbata, in Franta, era 215.000 FF.
B. Moneda creata de tezaur reprezinta moneda creata de trezoreria statului in functie de necesitatile economiei reale, si prin respectarea restrictiilor impuse de politica monetara.
C. Moneda creata de catre banci cuprinde atat moneda creata de catre banca centrala cat si moneda creata de catre bancile comerciale. Moneda scripturala creata de catre bancile comerciale apare sub forma soldurilor creditoare inregistrate la nivelul intregului sistem bancar, si se regaseste in economie sub forma creditelor acordate. Moneda creata de banca centrala se regaseste, in circulatie sub forma numerarului (moneda metalica si bancnote) aflat la detinatorii nebancari.
Moneda creata prin procesul creatiei monetare se regaseste in pasivul bilantului la nivelul bancii centrale si al bancilor comerciale.
2.1.3. In functie de obligatia pe care si-o asuma banca emitenta se disting urmatoarele forme de moneda:
A -; moneda convertibila
B -; moneda neconvertibila
Prin definitia data de FMI, convertibilitatea rep rezinta, in sens larg, desfiintarea restrictiilor si discriminarilor in domeniul platilor si transferurilor internationale, iar in sens restrans, obligatia bancilor din fiecare tara de a cumpara propria moned a detinuta de alte banci cu conditia ca aceasta sa provina din operatiuni curente.
A. Convertibilitatea monetara a cunoscut doua forme principale: convertibilitatea metalica si convertibilitatea in valuta, fiecare din acestea putand imbraca forma convertibilitatii interne si externe.
Convertibilitatea metalica s-a practicat in perioada etalonului aur-monede, mecanismul acesteia dand posibilitatea schimbarii in aur a intregii cantitati de bancnote detinute de populatie sau de agentii economici.
Convertibilitatea in valuta, ca forma a convertibilitatii care se practica in prezent, a fost adoptata de tarile europene in anul 1958, si da posibilitatea transformarii unei monede in alta. In conditiile convertibilitatii interne, atat rezidentii cat si nerezidentii pot, in mod liber, sa vanda si sa cumpere devize in schimbul monedei nationale, si pot face operatiuni cu devize. In Romania,
in anul 1991, s-a adoptat forma convertibilitatii interne a leului in valute.
Convertibilitatea externa in valuta este rezervata numai persoan elor nerezidente si este limitata datorita nivelului limitat al rezervelor valutare ale tarilor.
Avantajele convertibilitatii in valute constau in urmatoarele:
• stimuleaza realizarea echilibrului valutar al tarii respective;
• face posibila sporirea eficientei comertului ex terior;
• este posibila restructurarea permanenta a economiei prin dezvoltarea celor mai eficiente sectoare;
• cursurile valutare se fixeaza pe baza raportului real intre cerere si oferta.
B. Moneda neconvertibila cuprinde numai moneda care circula in cadrul granitelor nationale si care este d etinuta numai de catre persoanele rezidente.
2.1.4. Dupa valoarea intrinseca, moneda cunoaste urmatoarele doua forme:
- moneda cu valoare integrala
- moneda-semn.
Moneda cu valoare integrala este moneda care contine o cantitate de metal pretios, egala cu valoarea nominala atribuita. Spre deosebire de aceasta, moneda semn (numita si fiduciara) are inscriptionata o valo are nominala diferita de valoarea reala a materialului din care este confectionata.
2.1.5. Dupa capacitatea liberatorie (circulatorie) a monedei se poate face distinctie
intre:
- moneda legala
- moneda facultativa
- moneda fractionar a
Moneda legala este stabilita prin lege, (in 1867, in Romania se adopta ca moneda leul, cu 100 subdiviziuni numite bani) si are capacitate circulatorie sau liberatorie nelimitata.
Moneda facultativa este moneda care exista ca alternativa de constuire a depozitelor, in perioadele de manifestare a inflatiei si de depreciere a monedei nationale. In general, este o moneda straina, care nu fluctueaza puternic la manifestarea anumitor factori din interiorul granitelor nationale, asigurand o protectie a economiilor populatiei si ale agentilor economici.
Nu este moneda legala, dar este acceptata de institutiile bancare.
Moneda fractionara este specifica perioadei bimetalismului si caracterizeaza moneda de argint, car e circula paralel cu moneda de aur.
Din diversitatea formelor de p rezentare a monedei de-a lungul evolutiei, rezulta ca anumite caracteristici s-au mentinut in permanenta, astfel incat sa permita indeplinirea tuturor functiilor sale.
2.2. Caracteristicile monedei
In perioada monedei metalice si a metalelor pretioase, principalele caracteristici ale acestora le-au consacrat in rolul de metal monetar, astfel: deteriorarea era nesemnificativa; nu erau inflamabile; erau impermeabile si rezistente la orice factori distructivi; puteau fi topite si returnate intr-un numar mai mare si in alta dimensiune; prezentau si avantajul unei valori intrinseci sporite.
Astfel, portabilitatea, divizibilitatea si recunoasterea cu usurinta reprezinta cele mai importante caracteristici ale monedei metalice. Dezvoltarea creditului face ca aceste trasaturi sa fie mai putin importante, astazi. O bancnota de 100.000 lei este mai usor de transportat decat o piesa de aur de 20 lei sau de 10 lei (potrivit definitiei de la 1867,1 leu = 0,3226 gr aur, cu titlul
900 0/00). De asemenea, un cec emis pentru 1 milion lei nu aduce in discutie natura materialului din care sunt confectionati banii si nu prezinta importanta nici divizibilitatea monedei.
Acceptabilitatea reprezinta o caracteristica a monedei, indiferent de forma acesteia si de perioada de timp in care a circulat. Cu cat o moneda este mai acceptata, cu atat este mai cautata, respectiv este universal dorita, intrucat in schimbul ei pot fi primite bunuri si prestate servicii.
Acceptabilitatea este baza lichiditatii. Lichiditatea este cea care f ace ca detinatorul de moneda sa o utilizeze imediat, pentru procurarea de bunuri, fara a suporta costuri de transformare. Moneda este fundamentul lichiditatii; alte forme, de active financiare sau reale, sunt mai mult sau mai putin lichide unele fata de altele, dar nici unul nu este in aceeasi masura ca moneda.
Stabilitatea
Pentru ca utilizarea monedei sa fie satisfacatoare, este necesar ca aceasta sa fie caracterizata prin stabilitate.
Atunci cand moneda este utilizata ca rezerva a valorii sau ca standard al platilor amanate, este important ca valoarea monedei sa nu p rezinte fluctuatii semnificative.
Hiperinflatia din Germania, din anul 1923, cand rata inflatiei a ajuns la 1000 % lunar, ori cea din China sau Austria de dupa al II-lea Razboi Mondial, au distrus complet valoarea monedei si au nimicit economiile a milioane de deponenti.
Instabilitatea monedei creeaza dificultati si in procesul de utilizare a acesteia ca mijloc de schimb. Cand populatia isi pierde increderea in moneda nationala, atunci va incerca sa se elibereze de aceasta, cat mai repede posibil. In mod similar se incearca sa se pastreze moneda in perioadele de scadere a preturilor, incurajand astfel, viitorul declin al preturilor.
Stabilitatea nu trebuie considerata ca o invariabilitate a monedei. O scadere moderata a valorii monedei poate fi acceptata si ar gumentata intr-o economie, atunci cand preturile
inregistreaza o crestere graduala. De asemenea, poate aparea normala si mentinerea nemodificata a valorii monedei de-a lungul unei perioade de timp.
Atributele legale ale monedei reprezinta caracteristici stabilite prin lege si se refera la:
A -; legalitatea monedei
B -; etalonul monetar
A. Legalitatea monedei
Scopul declararii legalitatii monedei este acela de a creste acceptabilitatea acesteia. De-a lungul timpului, legile cu privire la moneda legala au avut diferite grade de complexitate, dar acestea s-au simplificat. Leul, moneda legala a Romaniei, are caracteristica de moneda legala pentru orice suma si p entru orice scop. Depozitele constituite in alta moneda, decat cea n ationala, pot genera avantaje pentru detinatorii acestora, ca urmare a cursului de schimb, dar nu sunt recunoscute ca moneda legala.
B. Etalonul monetar
In functie de materialul care a stat la baza definirii monedei se disting etaloane monetare metaliste si nemetaliste. In cadrul etaloanelor metaliste se disting etalonul aur, etalonul argint si bimetalismul. In prezent, etalonul monetar il reprezinta puterea de cumparare. Primul sistem monetar al Romaniei (1867) adopta etalonul bimetalist, in car e rolul de echivalent general il
indeplineste atat aurul cat si ar gintul. Unitatea monetara fixata prin lege, este stabilita la 0,3226 gr aur si 5 gr argint. Raportul de valoare dintre cele doua metale s-a stabilit la 1/14,38. In 1890, odata cu trecerea la monometalism, leul a fost definit numai printr-o cantitate de aur: 1 leu =
0,3226 gr. Legea monetara adoptata in 1929, cu prilejul refo rmei monetare de stabilizare redefineste moneda nationala; 1 leu = 0,010 gr aur, ceea ce inseamna o devalorizare de 32,26 ori fata de ultima definire. Alte momente in evolutia monedei nationale sunt marcate de reformele monetare din 1952 si 1954. In 1952, legea revalorizeaza leul prin stabilirea continutului in aur la
79,346 mg aur, iar in 1954, continutul in aur sporeste la 0,148112 gr aur fin, aceasta fiind ultima definire in aur a monedei n ationale.
3. Masa monetara si agregatele monetare
3.1. Definirea masei monetare
Masa monetara • reprezinta un indicator care desemneaza totalitatea mijloacelor banesti existente in economia unei tari la un moment dat, sau ca medie pe o anumita perioada;
• este un indicator statistic, care se cuantifica pe baza bilantului centralizat al intregului sistem bancar dintr-o tara, dupa deducerea operatiilor duble dintre banci.
Detinatorii de moneda apartin atat sectorului bancar, cat si celui nebancar. Sectorul bancar al economiei este reprezentat de bancile comerciale care detin rezerve in moneda bancii centrale (bilete si depozite in cont curent), iar sectorul nebancar al economiei este constituit din agentii economici si populatie, care detin bancnote, moneda metalica si depozite in conturile curente la bancile comerciale.
Rezulta ca masa monetara este constituita dintr-un stoc de creante asupra bancilor, creante aflate in posesia utilizatorilor de moneda.
Pentru a determina nivelul masei monetare se iau in considerare mijloacele banesti existente in conturile clientilor, plus numerarul in circulatie, respectiv, elementele din pasivul bancilor comerciale si cele ale bancii centrale.
In schema urmatoare sunt prezentate relatiile de corespondenta care se stabilesc intre detinatorii si utilizatorii de moneda in cadrul economiei6.
Agenti economici si populatie
Banci comerciale
2A • Depozite in
4A • Depozite in conturi curente la conturi curente la 2P • Depozite la banci comerciale banca centrala vedere ale
1A • Bilete (monede)
3A • Bilete (moneda) agentilor la banca centrala la banca centrala economici si ale populatiei
Banca Centrala
- Aur 4P • Depozite la
- Devize vedere ale bancilor
- Credite acordate comerciale statului 3P • Bilete (monede)
- Portof. de ef ecte ale bancilor com. comerciale 1P • Bilete (monede) ale
- ag.economici
- populatiei
Astfel, masurarea masei monetare se poate realiza prin urmatoarele doua modalitati:
1) prin insumarea cantitatilor de moneda care figureaza in activul participantilor din economie: Mm = 1A + 2A + 3A + 4A
2) prin insumarea datoriilor care figureaza in pasivul bilantului bancilor comerciale si in pasivul Bancii Centrale: Mm = 1P + 2P + 3P + 4P
Identitatea contabila care se manifesta intre aceste componente demonstreaza ca, la nivelul economiei, creantele monetare asupra bancilor sunt egale cu datoriile, respectiv cu angajamentele acestora.
3.2. Indicatori de structurare a masei monetare
Din punct de vedere statistic, pentru masurarea masei monetare se recurge la structurarea acesteia, ceea ce permite calcularea indicatorilor si a agregat elor monetare.
Delimitarea componentelor masei monetare din circulatie se realizeaza dupa urmatoarele criterii, utilizate in statistica monetara internationala.
A. sfera pe care o serveste masa monetara
B. natura social economica a detinatorilor de moneda
C. rotatia si rolul diferitelor componente ale masei monetare
D. gradul de lichiditate al diferitelor componente
A. Din punct de vedere al sferei, masa monetara poate fi analizata ca moneda scripturala
(bani de cont) si numerar. Aceste sume apar ca solduri in conturile bancare sau asupra populatiei, sau ca numerar in casieriile agentilor economici si ale institutiilor.
B. Din punct de vedere al detinatorilor, se disting:
- mijloace banesti (moned e) ce apartin sectorului public;
- mijloace banesti ale sectorului privat.
C. Din punct de vedere al rotatiei si al importantei, se disting:
- mijloace banesti cu circulatie curenta;
- mijloace banesti economisite;
- alte mijloace banesti.
Acest criteriu este utilizat de statistica FMI, care utilizeaza notiunile:
- money cuprinde: numerarul din afara sistemului bancar si banii din conturile curente,
(care indeplinesc functiile de mijloc de plata si mijloc de circulatie);
- qvassi money cuprinde depozitele pe termen scurt ale agentilor economici si ale populatiei;
- other ithems cuprinde mijloace banesti cu miscare lenta sau fara miscare.
D. Din punct de vedere al lichiditatii se disting:
- lichiditati primare
- lichiditati secundare
- lichiditati tertiare
Criteriul lichiditatii este facultativ, in sensul ca nu il folosesc toate tarile.
Indicatorii sau agregatele monetare sunt stabilite de catre autoritatile monetare, tinand seama de trei criterii principale:
• - eficacitatea agregatelor monetare
• - caracterul controlabil
• - disponibilitatea statistica.
Eficacitatea agregatelor monetare se interpreteaza in functie de capacitatea acestora de a se constitui in obiective intermediare ale politicii monetare. Acestea trebuie sa ofere informatii complexe si sa atraga atentia asupra evolutiei comportamentului agentilor economici.
Ca tendinta generala, se constata ca autoritatile monetare accepta mai multe agregate monetare, fixand tot atatea obiective cate agr egate sunt create.
Evolutia agregatelor monetare nu este influentata numai de comportamentul agentilor economici si al populatiei, dar si de modificarile reglementarilor in vigoare.
Caracterul controlabil al agregatelor monetare evidentiaza influenta pe care o poate exercita autoritatea monetara atunci cand se constata ca evolutia unui agregat nu este corespunzatoar e si se incearca corijarea acestuia.
Disponibilitatea statistica desemneaza calitatea agregatului monetar de a fi rapid disponibil si in masura de a permite autoritatilor monetare o reactie rapida. In general, se recomanda agregate mai restranse, mai usor de calculat.
Exemplele urmatoare demonstreaza ca numarul agregatelor difera in functie de obiectivele politicii monetare.
Astfel, in SUA, in cadrul masei monetare, elementele sunt regrupate in cinci agregate:
M1 = numerar in circulatie (in afara sistemului bancar) si depozite la vedere;
M2 = M1 + depozite la termen la bancile comerciale;
M3 = M2 + depozite la termen la bancile populare si la casele de economii;
M4 = M3 + certificate de depozit negociabile;
M5 = M4 + certificate de depozit de mare valoare.
In Franta:
M1 = numerar in circulatie + soldul conturilor la vedere;
M2 = M1 + plasamente la vedere + conturile de economii pentru locuinte;
M3 = M2 + active monetare ale rezidentilor + depozite la ved ere + bonuri de casa + certificate de depozit.
La modul general, se poate aprecia ca: agregatul M1 regrupeaza toate mijloacele de plata efective si depunerile in conturi curente, deci toate mijloacele banesti cu circulatie curenta; agregatul M2 este mai cuprinzator si include in afara de M1 ansamblul plasamentelor la termen
in vederea economisirii, posibil a fi transformate in lichiditati, intr-un anumit interval de timp; agregatul M3 include pe lan ga M2 active cu diferite grade de lichiditate, in structura carora se afla certificatele de depozite, bonurile de casa.
Daca se utilizeaza criteriul lichiditatii, se poate construi agregatul L, care inglobeaza toate celelalte componente p recedente, la care se adauga titlurile pe termen mediu si lung, care pot fi transformate mai lent in lichiditati.
Indiferent de numarul agregatelor utilizate, componenta M1 a masei monetare este cea mai activa, in sensul ca intermediaza cel mai mare numar de acte de v anzare-cumparare din economie.
Analiza datelor privind masa monetara in circulatie si structura acesteia, pe baza datelor publicate de statistica financiara-internationala, conduce la urmatoarele concluzii:
• in tarile in curs de dezvoltare, mijloacele banesti, sub forma de lichiditati (M1) detin aproximativ 60 % din masa monetara, in Asia; 40 % in tarile din America Latina; si 27-28 % in tarile industrializate.
• obiectivele in domeniul politicilor monetare din tarile industrializate includ si evolutia agregatelor monetare. In 1990 in SUA s-a urmarit o crestere de 3-7 % a agregatului M2, in
Japonia o crestere de 10-12 %, in Germania de 4 -; 6 %, iar in Olanda o crestere de 5 %. Aceste norme de crestere a agregatelor monetare evidentiaza vointa autoritatilor monetare de a mentine o orientare restrictiva, cu scopul franarii inflatiei si a asigurarii unei concordante intre cresterea masei monetare si cresterea PIB.
Utilizarea agregatelor monetare ca obiective intermediare ale politicii monetare poate fi demonstrata in cazul Romaniei, in contextul situatiei monetare a anilor 1991 - 1994. In aceasta perioada, BNR a utilizat M2 ca obiectiv intermediar, urmarind prin program o crestere a cantitatii de moneda mai mica decat a PIB nominal, cu scopul de-a comprima presiunile inflationiste.
Desi cantitatea de moneda a crescut mai lent decat PIB in expresie nominala, lichiditatea din sistem nu a reprezentat o constr angere pentru cresterea preturilor.
Incepand cu 1992, in sistemul bancar au aparut creditele preferentiale directionate, care au avut ca sursa emisiunea bancii centrale, ceea ce a condus la o lichiditate sporita a economiei.
Creatia monetara excesiva a avut ef ecte negative, printre care cel de intarziere a procesului de atragere a economiilor populatiei in sistemul bancar.
3.3. Masa monetara in Romania
In cazul Romaniei, analiza masei monetare este realizata prin utilizarea urmatoarelor agregate:
• masa monetara in sensul larg (M2)
• masa monetara in sensul restrans (M1) care cuprinde:
- numerar in afara sistemului bancar
- disponibilitati la vedere
• cvasi-bani; in structura caror a se includ:
- economiile populatiei
- depozitele in lei
- depozitele in valuta
Tot pentru analiza masei monetare se determina si indicatorul baza monetara, calculat ca medie zilnica si la sfarsitul perioadei, in structura caruia sunt incluse urmatoarele elemente:
• numerar in casieriile bancilor;
• numerar in afara sistemului bancar;
• disponibilitati ale bancilor la BNR.
La sfarsitul anului 1998, masa monetara din Romania se prezenta astfel:
Indicatori
Masa monetara
-; in Romania dec. 98
92525,0
MASA MONETARA (M2)
22109,0
M1
Numerar in afara sistemului bancar
11525,0
Disponibilitati la vedere
10584,7
Agenti economici cu capital majoritar de stat
2742,0
Agenti economici cu capital majoritar privat
6078,5
Conturi curente ale populatiei
769,0
Alte disponibilitati
994,0
CVASI-BANI
70415,2
Economii ale populatiei
30966,0
La vedere
1403,0
Pe termen
29563,0
Depozite in lei
9248,0
Depozite pe termen
5498,0
Agenti economici cu capital majoritar de stat
910,1
Agenti economici cu capital majoritar privat
2851,3
Alte depozite
17369
Depozite conditionate
1380,3
Certificate de depozit
2370,2
30199,8
Depozite in valuta ale rezidentilor
La vedere si pe termen
27463,0
Agenti economici cu capital majoritar de stat
6817,0
Agenti economici cu capital majoritar privat
7820,0
Populatie
10895,0
Alte depozite
1931,0
Conditionate
2736,6
Dupa cum rezulta din tabel, masa monetara din Romania este structurata in 3 indicatori care permit autoritatilor monetare sa urmareasca evolutia disponibilitatilor la vedere si la termen ale agentilor economici si ale populatiei.
Analiza evolutiei masei monetare in perioada 1991-999, pe structura evidentiaza urmatoarele aspecte:
• a sporit ponderea componentelor care intra in structura agregatului CVASIBANI, componente mai putin lichide decat cele cuprinse in M1, dar care permit protejarea activelor de efectele inflatiei;
• masa monetara in sens restr ans, M2, a sporit de la un an la altul, dar intr-un ritm mai scazut decat rata inflatiei;
• o diminuare considerabila se constata pentru disponibilitatile la vedere, care isi reduc ponderea d e la 50,2 % la 8,3 %, in intervalul an alizat. Trebuie remarcat faptul ca pana in decembrie 1991, in aceasta componenta au fost incluse si depozitele pe termen ale agentilor economici.
Structura masei monetare, 1991-19998
- procente 19911992 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999
100,0 100,0 100,0 100,0 100,0 100,0 100,0 100,0 100,0
M2
67,4 55,4 49,9 42,6 38,8 36,8 30,1 23,9 21,7
M1
Numerar in afara sistemului bancar
17,3 22,2 23,4 20,7 20,6 17,7 14,8 12,5 13,4
Disponibilitati la vedere 50,2 33,2 26,4 21,9 18,2 19,115,3 11,4 8,3
CVASIBANI
32,6 44,6 50,1 57,4 61,2 63,2 69,9 76,1 78,3
Economii ale populatiei 25,3 22,0 14,4 25,6 28,1 29,0 32,4 33,5 29,2
Depozite in lei pe termen si condit.
3,3 4,7 6,7 9,7 10,5 10,8 9,0 10,0 11,5
Depozite in valuta ale rezidentilor 3,9 17,9 29,0 22,1 22,6 23,4 28,5 32,6 37,6
• Un alt aspect care trebuie evidentiat cu privire la masa monetara este faptul ca stocul de moneda nu este constant; acesta se reinoieste continuu prin procesul de creare si distrugere a monedei.
Masa monetara este o marime economica aflata in continua crester e, dupa cum demonstreaza cif rele urmato are;
• in anul 1985, nivelul masei monetare reprezenta 161.829 milioane lei
• in anul 1994, nivelul masei monetare reprezenta 4.534,222 miliard e lei
• in anul 1999, in luna iunie, nivelul masei monetare reprezenta 103.497,7 miliarde lei.
Cresterea nivelului masei monetare reflecta sporirea dimensiunilor economice si monetare ale activitatii. Pentru a evidentia importanta acestui indicator, masa monetara trebuie corelata cu PIB (ca indicator care reflecta evolutia tranzactiilor).
PIB (in care Mm reprezinta media cantitatii de moneda din
Astfel, se masoara un raport Mm fiecare luna) si care este denumit generic, viteza de circulatie a monedei.
Cresterea acestui raport semnifica o accelerare a vitezei de circulatie a monedei, iar diminuarea inseamna ca masa monetara creste mai rapid decat PIB, deci sporeste lichiditatea monetara (in 1985 = 2,56; in 1990 = 1,79; in 1993 = 7,3; in 1997 = 5,6).
Pana in anul 1990, o anumita modificare a PIB a fost insotita de o modificare mai importanta a masei monetare, deci sistemul bancar a oferit o cantitate de moneda mai mare decat cea reclamata de evolutia economiei reale9.
Lichiditatea monetara a economiei sporeste atunci cand se manifesta o crestere economica, iar preturile cunosc o anumita stabilitate. In perioadele de inflatie, fiecare detinator de moneda incearca sa o transforme in active reale (bunuri), oferind o cantitate sporita de moneda pentru a achizitiona un anume bun. In acest mod se alimenteaza cresterea preturilor, viteza de circulatie a monedei creste, iar gradul de lichiditate al economiei scade.
• Corelatia dintre volumul masei monetare si nivelul inflatiei poate fi sustinuta si cu datele disponibile pentru perioada 1990-1998. Masa monetara a crescut in medie anuala cu 55,6
% (1998) si 140,5 % (in perioada 1994), ceea ce reflecta alimentarea procesului inflationist imediat ce emisiunea monetara a depasit dorinta publicului de a pastra active banesti.
4. Contrapartidele masei monetare
Masa monetara repr ezinta stocul de moneda aflata la detinatorii nebancari si care apare
in pasivul bancilor comerciale pe de o parte, ca moneda scripturala si in pasivul bancii centrale, sub forma de bilete de banca (numerar).
In acest mod, banii reprezinta titluri de creanta ale posesorilor lor asupra bancilor emitente. Contraposturile sau contrapartidele masei monetare, care figureaza in pasivul bilanturilor bancilor emitente sunt reprezentate de elementele de activ din bilantul acestora.
Statisticienii, preocupati de regruparea in categorii semnificative a contrapartidelor, considera esentiale:
A) -; contrapartida exterioara;
B) -; creditele interne.
Evidentierea acestor contrapartide poate fi realizata prin analiza elementelor ce figureaza
in bilantul bancii centrale. Simplificat, bilantul BNR cuprinde urmatoarele elemente.
ACTIV (plasamente) PASIV (resurse)
Active externe
Pasive externe
- Aur
Cumparari de DST de la FMI
- Valute conv ertibile Depozite la BR I
- valute efective Pasive interne
- disponibil in DST la FMI Emisiune monetara
- depozite la banci straine Sume in tranzit
- disponibil la BRI Depozite ale organismelor internationale
- disponibil la FED Pasive interbancare
Fonduri proprii
Fonduri din reevaluarea aurului si argintului
Active interne
Alte pasive
Casa
Participatii externe - FMI
- BIRD
- BRI
Credite guvernamentale
Active interbancare
Alte active
Din analiza bilantului prezentat, rezulta ca masa monetara in circulatie are urmatoarele contrapartide in activul bancii de emisiune:
• metal monetar (aur);
• valute si titluri exprimate in moneda straina (devize);
• creditele acordate statului;
• credite acordate bancilor comerciale si altor institutii financiare.
Acoperirea masei monetare se concretizeaza in aceste patru elemente, care permit delimitarea intre cele doua contrap artide, astfel:
A. Contrapartida exterioara reprezinta expresia contabila a influentei relatiilor internationale asupr a masei monetare. Astfel, soldul balantei de plati exercita o influenta directa asupra nivelului masei monetare. Un import de marfuri antreneaza o diminuare a incasarilor in moneda nationala, intrucat intreprinzatorul care realizeaza operatiunea transforma aceasta moneda in valuta. Exportul conduce la cresterea incasarilor in valuta, intrucat sumele incasate in valute sunt convertite in moneda nationala. In acest mod se poate explica influenta pe care deficitul sau excedentul balantei de plati, o exercita asupra masei monetare si asupra lichiditatii interne.
Astfel, rezulta modul in care contrapartida ex terioara constituie „traducerea monetara” a soldului balantei de plata. Variatia masei monetare este insotita de o variatie de aceeasi marime a detinerilor de aur si devize ale bancii centrale.
B. Contrapartida -; credit e interne
Sub aceasta denumire sunt regrupate:
• creditele acordate statului (sub forma achizitiei de titluri publice si care reflecta creantele asupra Trezoreriei);
• creditele interne acordate economiei (sub forma creditelor acordate agentilor economici si a obligatiunilor emise de intreprinderi si detinute de banci).
La modul gen eral, atunci cand o b anca acorda un credit unui client, se produce o sporire a dimensiunilor sumelor atat in activul cat si in pasivul bilantului. Astfel, bancile indeplinesc un rol monetar atunci cand acorda credite, intrucat la volumul existent al masei monetare se adauga o noua cantitate.
In cazul in car e bancile acorda credite pe baza fondurilor proprii sau pe baza celor atr ase de pe piata sau in cadrul imprumuturilor obligatare, nu se produce finantare mon etara, si, prin urmare nu sporeste cantitatea de masa monetara. FMI utilizeaza conceptul de „credit interior total” pentru a d esemna ansamblul mijloacelor de finantare puse la dispozitia agentilor economici si a populatiei intr-o tar a determinata.
In concluzie, masa monetara inteleasa ca totalitatea mijloacelor de plata din sectorul nebancar, are acoperire in metale pretioase, valute si devize, creante asupra trezoreriei si credite acordate economiei.
• Analiza acoperirii masei monetare din Romania subliniaza faptul ca principala contrapartida o reprezinta creditele acordate economiei, care constituie intre 70 % si 80 % din total. Pana in 1990, volumul creditelor depasea cu 50 % marimea masei monetare, in sensul ca acestea erau acordate pe baza disponibilitatilor bugetului de stat. Ulterior, prin diminuarea resurselor bugetare, s-a diminuat si nivelul creditelor acordate economiei din aceasta sursa.
• Celelalte forme de acoperire a masei monetare, sub forma aurului si a devizelor, au o pondere relativ redusa si prezinta oscilatii importante in functie de variatiile cursului leului si de situatia balantei de plati.
• Creantele asupra trezoreriei, reprezentate de titlurile emise de catre stat in procesul de acoperire a deficitului bugetar constituie o modalitate de acoperire a masei monetare, care nu a
insemnat, in cazul Romaniei, o finantare inflationista a d eficitelor bugetare.
Rapoartele anuale ale BNR grupeaza mijloacele de acoperire a masei monetare sau contrapartidele acesteia, dupa cum indica tabelul urmator, ceea ce evidentiaza rolul autoritatii monetare in urmarirea evolutiei cantitatii de moneda pe de o parte, si a modalitatilor de acoperire a acesteia, pe de alta parte.
Masa monetara
Contrapartidele masei monetare
Masa monetara I + II
I Aur si devize
I Disponibilitati monetare (a+b) II Creante asupra economiei a) -; bilete si monede
III Creante asupra trezoreriei publice b) -; depozite la vedere
IV Diverse
II Disponibilitati cvasimonetare
5. Circulatia monetara
Importanta monedei in economie este data de masura in care aceasta cir cula si finanteaza tranzactiile economice.
• Potrivit relatiei lui Irving Fisher, ecuatia cantitativa a monedei permite masurarea cererii de moneda din economie:
MV = PQ
in care: M = masa monetara
P = nivelul preturilor
Q = volumul bunurilor si serviciilor
V = viteza de circulatie a monedei
Din aceasta relatie rezulta ca viteza de circulatie a monedei, V, depinde de volumul tranzactiilor si nivelul masei monetare.
Q
P
M
V ×
=
Potrivit autorului, variatiile masei monetare se rezolva printr-o variatie temporara a vitezei de circulatie, pana in momentul in care se realizeaza un echilibru. Desi scopul acestei ecuatii a fost acela de a dimensiona volumul masei monetare, in conditii de echilibru, pe baza ei s-au putut realiza analize ale fluctuatiilor stocurilor de moneda, gradul de activitate al acestuia si variatiile in timp.
Astfel, viteza de circulatie a monedei se stabileste in functie de numarul de acte de vanzare-cumparare pe care le mijloceste un semn banesc, de o anumita valoare, intr-o anumita perioada de timp.
• Viteza de circulatie micsoreaza sau amplifica volumul masei monetare, dupa cum aceasta cunoaste o accelerare sau incetinire. Spre deosebire de marfuri, care se afla in sfera circulatiei un interval foarte scurt de timp, (atat cat este n ecesar pentru a trece din sfera productiei in sfera consumului) cantitatea de moneda stationeaza in sfera circulatiei o perioada mai indelungata de timp, mijlocind mai multe acte de vanzare-cumparare in decursul unui an.
In practica este dificil sa se masoare cu exactitate numarul circuitelor efectuate de moneda, din acest motiv calculandu-se un alt indicator, viteza de rotatie.
Aceasta arata frecventa cu care banii se reintorc la banca, si poate sa fie determinat sub forma de coeficient sau in numar de zile.
• Sub forma de coeficient, vite