e7f16fv
V\ amintiii c\, intr-un interviu al d-lui Emil Constantinescu din anul trecut, candidatul CDR la preaediniia republicii a apreciat la 8-10% segmentul de populaiie fidel monarhiei. Despre exactitatea evalu\rii nu avem nici o confir mare, in lipsa unui referendum pe aceast\ tem\, pe care consultarea popular\ din decembrie 1991 o atingea numai indirect. Constituiia adoptat\ atunci consi der\ subiectul inchis, definitiv ai irevocabil. Totuai, atit in Adunarea Constitu ant\, cit ai in Parlamentul care i-a urmat, au existat partizani ai monarhiei, chiar dac\ puiini dintre ei s-au declarat ca atare. O asemenea profesie de credini\ a r\mas individual\, c\ci partidele, din calcule electorale, au evitat s\ ai-o
insuaeasc\. Pe de alt\ parte, chiar Regele refuzind s\ fie doar figura de pror\ a unui partid, monarhismul romanesc de ast\zi s-a ferit s\ se organizeze sectar
ai centralizat. Miac\ri civice (ca Romania viitoare) sau diverse asociaiii locale pentru r\spindirea cunoatinielor istorice sint marginale din punct de vedere politic. Nu e mai puiin adev\rat c\ nostalgia regalit\iii, ca sentiment care ofer\ societ\iii o form\ de solidaritate ai un obiect simbolic asupra c\ruia s\-ai fixeze loialitatea, s-a dovedit tenace in aprilie 1992, cind vizita Regelui a fost salutat\ cu un entuziasm extraordinar de o muliime mult mai numeroas\ decit ar fi putut-o mobiliza un singur partid. Ins\ai intolerania antimonarhic\ a Puterii de ieri ai chiar cea manifestat\ de o mare parte din aleg\tori arat\ neincredere in legitimitatea regimului post-revoluiionar, ing\duind s\ se presupun\ c\ monar hiatii formeaz\ o minoritate redutabil\. In fond, maghiarii sint sub 7% din populaiie ai indirjirea UDMR-ului a emoiionat Europa. Atunci, a fi monarhist
in Romania conteaz\ mai puiin decit calitatea de membru al unei minorit\ii naiionale? In orice iar\ normal\, 10-15 procente reprezint\ destul ca s\ influen ieze deciziile politice la nivelul cel mai inalt. Aaadar, avem dreptul de a aduce

in discuiie monarhismul al\turi de celelalte doctrine, printre care unele mult mai nerealiste , din abseni\ de aderenii. Acesta ar fi primul punct stabilit. Al doilea lucru de reiinut este diferenia intre concepiia politic\ ai sentiment, a c\ror intilnire produce monarhismul.
Cea dintii nu e atit de veche cit se crede indeobate. De la o vreme, prin traducerea unei literaturi ruseati albe , prolifereaz\ la noi expresia bombastic\ a unui cult regal, care, accentuind aspectul cosmic al monarhiei, n-o mai concepe decit sacr\ ai absolut\. Aceast\ variant\ de iarism influeniat\ de Bossuet este un import, ca ai ortodoxismul slavofil* . Conform acestei teologii politice, ar trebui s\ c\ut\m originea sistemului de gindire monarhic in cringurile sfinte ale unei imemoriale antichit\ii. Acest demers etnologic a fost, de altfel, ilustrat de marii istorici. Ernst Kantorowicz, acelaai care a analizat cu subtilitate teoria celor dou\ trupuri ale Regelui , prin care Evul Mediu occidental traducea obsesia continuit\iii instituiiei mai presus de omul muritor, a observat c\ ceremonialul de la Versailles purcedea de la str\vechea imagine a r\s\ritului
Soarelui , cu Ludovic al XIV-lea imitind f\r\ s\ atie arhetipul faraonic1. Studiul exemplar al lui Marc Bloch a recompus contextul in care dinastiile medievale ale Franiei ai Angliei s-au intrecut in a-ai atribui harul lecuirii miraculoase2.
Imp\raiii bizantini par s\ cumuleze prerogative spirituale ai temporale: incon jurat de un ritual hieratic, basileul este arbitrul ortodoxiei ai, in acelaai timp, ap\r\torul ei.
Dar monarhii moderni nu mai sint taumaturgi ai, in aproape toate cazurile, au renuniat chiar la miruirea prin care purt\torul coroanei era sacralizat. Dintre cele unsprezece state europene care au p\strat pin\ ast\zi forma de guvernare monarhic\, majoritatea au neutralizat aspectul religios al funciiei regale. In
Suedia ai Danemarca, luteranismul fiind religie de stat, suveranul trebuie s\ fie neap\rat de aceast\ confesiune, dar acest element istoric iine de imprejur\rile
in care s-a afirmat, in epoca Reformei, identitatea naiional\. Statul pontifical, restaurat de patru ori in ultimele dou\ secole in 1800, 1815, 1848 ai 1929 , este hierocratic: o monarhie absolut\, infinit mai puternic\ decit o implic\ teritoriul s\u, de o jum\tate de kilometru p\trat, ai al c\rei caracter electiv manifest\ recursul la decizia divin\. Deai monarhul britanic, intitulat chiar ap\r\tor al crediniei , este in Anglia (dar nu ai in Irlanda de Nord ai Wales) capul unei biserici naiionale, de la Reforma din secolul XVI, iara a devenit multicultural\ ai anglicanii au r\mas o minoritate. In afar\ de aceste excepiii, modelul laicizat s-a impus, nu numai in Europa, ci ai dincolo de hotarele ei3.
De exemplu, imp\ratul Japoniei a renuniat la divinizarea sa abia in 1945: din abisul unei infringeri inimaginabile, fiul Cerului s-a ridicat ca monarh consti tuiional.
Aceast\ autolimitare, in Europa occidental\, o g\sim la cap\tul unei evoluiii
intrerupte de un hiatus revoluiionar. Este interpretarea tradiiional\ potrivit c\reia monarhia ar fi cunoscut patru unii zic doar trei etape, din secolul X pin\ la
Revoluiia francez\: monarhia feudal\, cu f\rimiiarea autorit\iii, atit teritorial,
* M\ gindesc la o carte, de altfel admirabil\ din punct de vedere literar: Vladimir
Volkoff, Despre Rege, trad. Sanda Aronescu, Editura Fundaiiei Anastasia, Bucureati. L a aceeaai editur\, in 1992, a ap\rut Majestate, nu pleca, o culegere de articole, dintre care unele in acest spirit. cit ai in sensul corporaiiilor privilegiate care-i ingusteaz\ libertatea de aciiune, monarhia nou\ , naiional\, a c\rei tendini\ de centralizare este controlat\ de adun\ri reprezentative, monarhia absolut\, militarizat\ ai birocratizat\, ai inc\ o variant\ a acestui regim, care reformeaz\ structurile administrative ai sociale pentru a le moderniza, despotismul luminat . Un alt punct de vedere este acela exprimat de Roland Mousnier, care prezint\ intreaga istorie post-carolingian\ sub numele monarhiei absolute, ca regim autocratic, pin\ la Napoleon, consi derat drept apogeul guvern\rii personale, deoarece a confiscat puterile legis lativ\, executiv\ ai judiciar\, exercitind in acelaai timp controlul asupra religiei,
inv\i\mintului ai societ\iii4.
Dac\ ne oprim ins\ la prima dintre cele dou\ concepiii pe care am incercat s\ le rezum\m, este de inl\turat ideea fals\ c\ monarhia constituiional\ ai-ar avea originea in Anglia ai c\ transform\rile care au condus la ea incepuser\ cu
Magna Charta Libertatum din 1215, pentru a ajunge la 1689 ai la acea piatr\ de temelie a independeniei Parlamentului, The Bill of Rights5. In realitate, glorificarea actului smuls lui Ioan f\r\ Sar\ de c\tre baronii s\i anticipeaz\, aaa cum oamenii de la 1848 se inaelau inchipuindu-ai c\ limitarea autorit\iii regale de c\tre St\rile Generale de-a lungul Evului Mediu a prefigurat triumful bur gheziei6. Ceea ce au izbutit reprezentaniii reaciiunii aristocratice engleze din secolul XIII, adic\ suprimarea unor abuzuri ai confirmarea unor privilegii, este chiar linia politic\ urmat\ de Adun\rile de St\ri care, din Spania pin\ in Suedia, au indiguit vremelnic puterea regal\7. Orientarea istoriei Angliei in alt\ direciie decit a monarhiei absolute, dup\ revoluiia din 1688, a instalat un regim de
St\ri: preponderenia Parlamentului fai\ de monarh nu e de ajuns pentru a recunoaate forma de guvernare c\reia ii c\ut\m trecutul. Nici pledoaria lui John
Locke, ideologul societ\iii civile, pentru o autoritate limitat\ ai condiiionat\ n-a avut un efect imediat. Lucr\rile de teorie politic\ ale filosofului englez au g\sit pe continent un climat intelectual mai favorabil decit in iara sa. Dar despre reinstaurarea unui sistem de reprezentare democratic in Anglia nu poate fi vorba
inainte de reforma din 1832. Deci, modelul britanic al monarhiei s-a constituit cu vremea, primind chiar din Frania idei care se intorceau acas\ ; in funciio narea sa, ca ai in inf\iiaarea sa public\, tradiiia a fost in mare m\sur\ inventat\, proiectindu-se in trecut ceea ce erau de fapt inovaiii8.
Sintem aici pentru a vedea ce inseamn\ monarhismul . E implicat\ chiar
in acest cuvint competiiia cu o form\ de guvernare rival\. Dar in Evul Mediu republicile, cite existau, in Italia sau in Elveiia, cite una in fiecare oraa, ori in v\ile unde i\ranii iai ap\rau libertatea fai\ de seniorii feudali, nu incercau s\ demonstreze superioritatea organiz\rii lor. Cel mult, acesta era un subiect de disertaiie academic\ pentru umaniati. Cea dintii republic\ a c\rei proclamare, venind s\ incununeze o lupt\ de eliberare religioas\, a avut sensul de respingere a monarhiei este cea a Provinciilor-Unite, dar olandezii rupeau in 1581 leg\tura cu un rege str\in, tiran ai c\lc\tor de lege . In 1649, cind puritanii englezi l-au condamnat la moarte pe monarhul lor in urma unui proces politic, soluiia de continuitate a avut motive religioase ai sociale, numai c\ dictatura militar\ a lui
Cromwell a st\pinit repede nihilismul celor mai radicali agitatori. Abia de la
Revoluiia francez\ stau fai\ in fai\ partizanii republicii ai cei ai monarhiei, iar
in al doilea grup ideea unui compromis cu mentalitatea liberal\ are atit adversari, cit ai prieteni. Aceatia din urm\ au construit monarhia constituiional\, bazat\ pe principiul de contract social, formulat de Rousseau ( intr-o monarhie consti tuiional\ monarhul nu exist\ decit in virtutea constituiiei sau a pactului social 9 ),
ai pe teoria lui Montesquieu despre desp\riirea celor trei puteri in stat10 .
Revoluiia francez\ a venit dup\ ce lupta ideologic\ impotriva absolutismului discreditase nu numai dreptul divin al regilor, ci ai preteniia lor subsecvent\ la infailibilitate. Primul monarh constituiional a fost nefericitul Ludovic al XVI-lea, domnind prin voinia naiional\ aaa cum vrea Constituiia din 1791, care a trecut suveranitatea asupra naiiunii pin\ la 21 septembrie 1792, data de naatere a Republicii. In condiiiile egalit\iii civile ai politice a tuturor cet\ienilor, regele nu mai poate decreta legi, stabili impozite, declara r\zboi, incheia pace, semna tratate de comeri sau contracta imprumuturi decit in acord cu adunarea aleailor naiiunii. Deciziile acesteia, valabile doar cu consimi\mintul regelui, pot fi suspendate de el, dac\ le opune veto-ul s\u, dar numai timp de patru ani.
Monarhul nu mai este proprietarul supuailor s\i, nici nu mai dispune de tezaurul statului. Ca orice funciionar public, primeate leaf\: i s-a fixat o list\ civil\.
Deai ereditar\, funciia sa este revocabil\. Nu acest regim efemer, gindit ca la carte de teoreticieni in toiul unei revoluiii, va fi modelul urmat mai tirziu1 1 , ci sistemul negociat dup\ infringerea lui Napoleon, ca o r\scump\rare a intoarcerii
Bourbonilor, ai legiferat prin Charta din 1814. In aceast\ versiune, al c\rei autor a fost Benjamin Constant, monarhia constituiional\ prelua elemente din teoria sau din practica britanic\: dou\ adun\ri reprezentative, o magistratur\ indepen dent\, inamovibil\, un executiv responsabil ai un rege simbolic, avind funciia de arbitru al confrunt\rii politice. Charta era instrumentul de care o majoritate conservatoare moderat\ avea nevoie pentru a rezista extremelor antinomice liberalilor revoluiionari, dar ai nostalgicilor unor regimuri autoritare, fie supra vieiuitori din emigraiie, fie bonapartiati. De la 1815 la 1848, Frania a f\cut astfel experienia funciion\rii unor principii inc\ noi: egalitatea inaintea legii, libertatea conatiiniei, libertatea cuvintului ai a presei.
In cursul primei jum\t\ii a veacului XIX, o formul\ de guvernare asem\n\ toare a fost adoptat\ in Suedia in 1809, in Norvegia in 1814, in Belgia in 1831,
in Olanda in 1848 ai in Danemarca in 1849. Dac\ iinem seama de faptul c\ toate aceste state sint pin\ ast\zi regate ai c\, impreun\ cu Marea Britanie ai cu cele mai mari dominioane ale ei (Australia, Canada, Noua Zeeland\), constituie lista, aproape complet\, a celor mai stabile democraiii din lume, citeva observaiii se prezint\ de la sine. Meniinerea monarhiei a asigurat acestor naiiuni in epoca modern\ loialitatea segmentelor aristocratice, clericale, tradiiionaliste ale populaiiei, aflate natural in defensiv\. La rindul lor, prin concesii f\cute la timp, ele au p\strat sau au reciatigat legitimitatea poziiiei lor in raport cu cei care intrau in posesia drepturilor civile ai politice12. Acolo unde monarhia a fost inl\turat\ pe cale revoluiionar\, foriele credincioase tronului ai altarului au continuat, vreme de mai multe generaiii, s\ refuze colaborarea cu noul regim (ca in Frania celei de-a Treia Republici, exceptind armata). Continuitatea monarhiei a legi timat secesiunea, in cazul unor state care-ai revendicau independenia (Belgia,
Norvegia). A treia constatare este c\ toate aceste i\ri nord-europene erau protestante ai caracterizate printr-un relativ echilibru intre aristocraiie ai burghezie.
In sfirait, climatul politic reflect\ atit spiritul educaiiei publice din aceste i\ri, tradiiional cu elasticitate, cit ai capacitatea instituiiei monarhice de a aciiona ca factor de democratizare.
Monarhia constituiional\ a fost introdus\, in condiiiile in care se recurgea la ea ca la un regim ideal, in statele sud-est europene care ai-au dobindit mai tirziu independenia. Grecia (1864), Romania (1866) ai Bulgaria (1879) au apelat la o dinastie str\in\. Exemple ale acestei situaiii heterocefalie mai fuseser\
Suedia, cind l-a chemat pe Bernadotte, ai Grecia, aducindu-l pe Otto de Bavaria.
Tronul Spaniei i-a fost oferit lui Leopold de Hohenzollern, dup\ refuzul c\ruia a domnit Amadeu de Savoia (1871-1873), principe italian, dar fratele reginei
Portugaliei. Monarhul intemeietor de dinastie, nemaiavind deci legitimitatea unor vechi asocieri intre str\moaii s\i ai iar\, se va baza pe principiul electiv, ceea ce presupune o suveranitate imp\riit\ intre el ai naiiune. Regii Romaniei au folosit in titulatura lor formula prin graiia lui Dumnezeu ai voinia naiional\ .
Cei destinaii s\ domneasc\ in noile state, proveniii din case princiare germane cum va fi ai, in cazul Albaniei (1914), Wilhelm de Wied , ofereau avantajul de a garanta prin reieaua lor de inrudiri o form\ de integrare in Europa curiilor regale. O compensaiie fai\ de laicizarea sistemului statal, in care era diminuat rolul ritualurilor sacralizante. Conciliind principiile ereditar ai electiv, noile monarhii astfel instituite iai manifestau caracterul reprezentativ prin actul de adeziune al domnitorului la o constituiie elaborat\ f\r\ participarea sa13. Se atie c\ imitarea modelului belgian de c\tre Constituiia Principatelor-Unite a avut
ai nu numai in ochii autorului ei, V. Boerescu semnificaiia unui gest de liberalism extrem. Criticii Constituiiei romaneati din 1923, variant\ a celei din
1866, au dezaprobat tocmai limitarea puterilor monarhului; aceiaai oameni politici vor consimii in 1938 la instaurarea dictaturii regale.
In condiiii care nu aveau nimic in comun cu situaiia social-economic\ ai cu tradiiia civic\ a i\rilor din Europa de Nord, performania dinastiilor str\ine
(Oldenburg-Glücksburg, Saxa-Coburg al\turi de Battenberg, din familia care-ai va lua, dup\ primul r\zboi mondial, numele de Mountbatten, ai bineinieles
Hohenzollern) n-a fost deloc mai prejos decit aceea a indigenilor Obrenovici ai
Karagheorghevici14. In comparaiie cu un Carol I al Romaniei sau un Gheorghe I al Greciei, profesori de diplomaiie ai disciplin\, devotaii datoriei lor, ciii s-au dovedit inferiori acestei datorii? Constantin I al Greciei sau Ferdinand al
Bulgariei au guvernat autoritar ai cu o versatilitate calificat\ cu epitetul peiorativ de balcanic\ . Dar ei au avut ai nenorocul de a alege cauza invins\ in primul r\zboi mondial. Ambiiia lor a provocat catastrofe militare, iar interveniia f\iia\ a marilor puteri in politica intern\ le-a fost fatal\.
Calitatea de drapel viu a acestor dinastii nu era numai decorativ\, ci adecvat\ unei societ\ii care, tr\ind inc\ sub alt\ zodie istoric\ decit autorii de constituiii care studiaser\ dreptul in Apus, simiea nevoia de a fi st\pinit\. Principiul monarhiei constituiionale este c\ Regele domneate, dar nu guverneaz\ . Cum putea fi respectat acest indreptar intr-o lume care concepea guvernarea ca atribuiia fundamental\ a domnitorului? S\ zicem c\, in prima etap\, de jum\tate de secol, care corespunde aproximativ domniei lui Carol I, cind politica era rezervat\ unei clase quasi-feudale de proprietari funciari ai cind votul censitar
ing\duia exerciiiul drepturilor civile unui roman din optzeci fai\ de populaiia micului regat de la 1900 , aceast\ distani\ intre funciia de arbitraj ai puterea executiv\ mai era posibil\. Ins\ai condiiia de alogen a monarhului era inc\ o chez\aie a obiectivit\iii acestei instanie supreme.
R\zboiul, intre altele, a schimbat atitudinea opiniei publice fai\ de regele care f\cuse dovada c\ se identific\, in ceasurile grave, cu iara. Ferdinand al
Romaniei a reaciionat ca Albert al Belgiei, ar\tind c\ apariine ca soldat patriei sale adoptive ai rupindu-se, oricit l-ar fi costat personal, de str\moaii s\i germani: este testul prin care cel care particip\ la umilinia ai la gloria naiional\ va fi recunoscut in sfirait ca roman. Pe de alt\ parte, dup\ semnarea p\cii, votul universal a introdus in viaia politic\ romaneasc\ populismul ai autoritarismul, a repus in discuiie eficacitatea ai moralitatea sistemului reprezentativ. Popularitatea monarhului il putea ispiti s\ treac\ peste marginile rolului s\u ai s\-ai foloseasc\ imaginea public\ drept instrument al imixtiunii sale in domeniul politicii interne.
La a treia generaiie, toate noile dinastii s-au v\zut confruntate cu o criz\ politic\, adaptare accelerat\ a vechilor structuri, pe care contemporanii, in majoritatea lor, o considerau drept o criz\ a democraiiei. De la sfiraitul secolului trecut, Charles Maurras aducea o idee nou\, cea a regelui-dictator , contrazis\ hot\rit de realit\iile din ajunul primului r\zboi mondial. Dup\ r\zboi, in
Romania a g\sit adepii convinai, care au contribuit la consolidarea doctrinar\ a naiionalismului antidemocratic1 5. Cu o variant\ in Grecia, unde, in 1936,
Gheorghe al II-lea a incrediniat puterea unui dictator militar, generalul Metaxas,
intr-o formul\ asem\n\toare cu relaiia stabilit\ in Spania, de la 1923 la 1930,
intre Alfons al XIII-lea ai Primo de Rivera, statele sud-est europene au recurs la dictatura regal\, regim menit s\ le restituie stabilitatea, s\ le apere graniiele sau s\ le extind\ teritoriul, eventual s\ le asigure ai favoarea acelor mari puteri dominate ideologic de totalitarism. Dup\ Alexandru al Iugoslaviei (1929-1934)
ai Boris al III-lea al Bulgariei (1935-1943), Carol al II-lea a p\ait la rindul s\u pe aceeaai cale riscant\ in 19381 6. Deai susiinut de majoritatea oamenilor politici
ai plebiscitat masiv la votul asupra noii Constituiii, acest regim s-a compromis printr-o politic\ incoerent\, c\reia i s-au putut imputa ai suprimarea brutal\ a conducerii Miac\rii Legionare, ai p\r\sirea f\r\ lupt\ a provinciilor revendicate de Uniunea Sovietic\, Ungaria ai Bulgaria. O atmosfer\ de suspiciune, cenzur\
ai corupiie, un stil politic caracterizat de apariiia miniatrilor in uniform\ de operet\ ai a i\ranilor defilind cu pumnul ridicat ca pentru salutul roman au discreditat ins\ai ideea monarhic\. Elitele, care nu voiau o revoluiie, de dreapta sau de stinga, ci reforme, au sfirait prin a aplauda dictatura generalului Antonescu, eroic ai patern, al treilea om provideniial, dup\ Codreanu ai Carol, de la care
Romania aatepta o soluiie mintuitoare.
Totuai, cezarismul lui Carol al II-lea nu e relevant decit ca degenerare a formei de guvernare pe care o avem de studiat, travestirea monarhului in dictator fiind, dup\ expresia lui Philippe Ariés, un altoi bonapartist pe trunchiul rega lismului tradiiional 17. Grandilocvenia, cortegiile pompoase, cultul personalit\iii au fost reluate de dictaturile urm\toare, dintre care ultima le-a dat chiar proporiii f\r\ precedent. Dar monarhia constituiional\ in Romania n-a sucombat sub povara acestor p\cate: ea nu s-a sinucis la 10 februarie 1938, nici nu a disp\rut la 6 septembrie 1940, o dat\ cu detronarea regelui Carol de c\tre prima rebeliune legionar\, in acord cu un caudilllo militar ai cu dictatul Germaniei hitleriste.
Ea ai-a dovedit vitalitatea in cele mai grele condiiii, de la 31 august 1944, data revenirii la Constituiia din 1923, ai pin\ la 30 decembrie 1947, cind o lovitur\ de stat, pentru care foriele de ocupaiie sovietice au folosit experienia conspirativ\ a partidului comunist, a inscenat falsa moarte a monarhiei 18.
Marile fapte ale monarhiei romaneati s-au integrat definitiv in patrimoniul naiional. Ele sint: independenia, prima modernizare, Unirea din 1918, refor mele care i-au urmat, desprinderea Romaniei de Ax\ ai intrarea ei in lupt\, tirzie, dar eficace, pentru cauza inving\toare, recuperarea Ardealului ai ultimele eforturi de a rezista comunismului. Restituirea adev\ratei imagini despre trecut
inseamn\ ai reabilitarea personal\ a Regelui Mihai. Iar aceasta nu e numai o victorie impotriva contrafacerilor grosolane ai a legendelor triviale sau o reg\sire a memoriei pe care a aters-o reflexul nostru autodefensiv, este ai apropierea de o tem\ de refleciie. Aceasta ar fi: cit ai ce din vechea Romanie vrem s\ restaur\m ai s\ integr\m in construciia, desigur mai larg\, a viitorului acestei
i\ri. M\ gr\besc s\ adaug c\ problema nu se pune decit pentru unii dintre noi, aliii continuind s\ resping\ in bloc orice a precedat cataclismul de la finele deceniului al cincilea.
Ar fi timpul s\ ne silim la o expunere didactic\, m\car pentru preciz\rile urm\toare, cu privire la aptitudinile ai limitele monarhiei constituiionale, aaa cum erau definite in 1923.
Raiiunea de a fi a formei de guvernare este c\ uneate cele dou\ funciii ale sale, cea de arbitru ai cea de simbol al unit\iii naiionale, cu tradiiia istoric\ pe care o intruchipeaz\. Fiind ereditar\, ea asigur\ continuitatea ai stabilitatea politic\. Ea particip\ la puterea executiv\, pe care o imparte cu miniatrii, c\rora monarhul le deleag\ autoritatea sa, cu diferenia c\ aceatia sint singurii respon sabili. Inviolabilitatea persoanei regelui este corolarul poziiiei sale de echilibru
intre cele trei puteri, monarhul avind rolul de a supraveghea ai armoniza raporturile intre executiv, legislativ ai judiciar, in schema ideal\ conceput\ de
Montesquieu19. Mijloacele necesare ii sint oferite in cadrul constituiional: prin tradiiie comandant suprem al armatei, el are dreptul de a revoca miniatri sau chiar de a demite guvernul, de a dizolva parlamentul ai de a acorda amnistii.
Toate puterile statului eman\ de la naiiune (cf. Art. 3 din Declaraiia Drepturilor
Omului), declar\ ai Constituiia din 1923 (art. 330), dar monarhul, creatin ortodox, deiine, prin binecuvintarea celei dintii dintre bisericile naiionale, un mandat pe viai\. Graiia lui Dumnezeu , invocat\ cu prilejul oric\rui act regal, reprezint\ un element de majestate la care puterea preaedintelui Republicii, secularizat\, nu poate pretinde. Totodat\, este o subliniere a continuit\iii cu
airagurile de voievozi incoronaii de Hristos de pe frescele ctitoriilor lor.
Voinia naiional\ , ai ea prezent\ in titulatura suveranului Romaniei, este sacr\ ai ea pentru mulii in acest veac al democraiiei. O responsabilitate moral\ fai\ de ea este invederat\ prin jur\mintul depus de Mihai I, dup\ cei trei predecesori ai s\i, ai care e acelaai ca ai in Belgia: Jur a p\zi Constituiia ai legile poporului roman, a meniine drepturile lui naiionale ai integritatea terito riului . Un preaedinte de republic\ este ai el garantul Constituiiei, dar ca funciionar civil ales, jur\mintul il leag\, ii ridic\ opreliati, are deci un sens limitativ. Regele este prin tradiiie un ostaa, ceea ce evoc\ straja de la hotare, veghea asupra unor instituiii ai drepturi intangibile. In plus, acest teritoriu este cel pe care str\moaii monarhului l-au ap\rat sau l\rgit, legile sint acelea pe care acei inaintaai din care el descinde le-au promulgat. Deci, de o parte, obligaiia temporar\, pe care ar accepta-o oricind un profesionist destoinic, de partea cealalt\ onoarea de soldat, datoria imperioas\ pe care o presupune o moatenire, mistica serviciului pentru care te-ai n\scut.
Monarhia constituiional\ are toate avantajele republicii cu citeva mai mult
ai nu are, in schimb, neajunsurile ei. De pild\, transferurile dese de putere, relaiia obligatorie dintre preaedinte ai partidul care l-a propulsat, agitaiia ai cheltuiala, enorme, pe care le prilejuiesc alegerile prezideniiale. Nu vom contesta
indrept\iirea sufragiului universal, dar trebuie s\ recunoaatem c\ este, in solici tarea votului unei muliimi necunoscute, cu care candidatul are numai o intilnire scurt\ ai superficial\, o inevitabil\ demagogie. Electoratul este rareori dispus s\-l recompenseze pe acela care-i f\g\duieate numai singe, sudoare ai lacrimi .
Atunci, e bine ca m\car magistratura cea mai inalt\ a statului s\ fie cruiat\ de o concureni\ din care iese inving\tor cine a atiut s\ se fac\ mai simpatic. Ce respect mai putem avea pentru un campion la exerciiii oratorice de ocolit realitatea?
Un monarhist in Romania se bucur\, fireate, de succesele de consideraiie pe care le obiine Simion al Bulgariei, sper\ la intoarcerea pe tron a lui Constantin al Greciei ai, de ce nu?, ii dezaprob\ pe francezi c\ intirzie s\-i recheme pe
Bourboni. El are oroare de revoluiia rus\ care a masacrat o dat\ cu iarul inc\
18 Romanovi, primele jertfe dintr-un air nesfirait. Dar, mai cu seam\, poart\ un adinc ai afectuos respect Majest\iii Sale Regele Mihai.
Deai, pin\ acum, expunerea noastr\ s-a str\duit s\ fie cit mai impersonal\, nu e posibil s\ vorbeati despre monarhism, adic\ tocmai despre acea doctrin\ care personalizeaz\ autoritatea politic\ in cel mai inalt grad, f\r\ a-l aduce in discuiie pe Rege. Aceasta nu inseamn\ a ne abate cituai de puiin de la aspectele de ansamblu ale subiectului. Mihai I nu reprezint\ doar un capitol din destinul
i\rii 20: el este chiar o des\virait\ intruchipare a monarhiei moderne.
P\riniii noatri au fost supuaii s\i de dou\ ori: intre 1927 ai 1930, apoi din
1940 pin\ in 1947, in total zece ani de domnie din care cel mult trei, de la
23 august la 30 decembrie, au fost de efectiv\ r\spundere in timpuri grele. Dac\ istoria n-ar fi anulat actul de la 4 ianuarie, cu consecinie care ne urm\resc implacabil, ne-am preg\ti anul acesta pentru aniversarea din iulie: 70 de ani de domnie, un record absolut* . E chiar neverosimil c\ sintem contemporanii cuiva care, inainte de a fi o mare ai dureroas\ abseni\ pentru romani, a fost cel mai tin\r dintre aefii de stat ai celui de-al doilea r\zboi mondial, luind parte la o biruini\ consacrat\ formal prin decoraiii de un excepiional prestigiu. Din ostatic al dictaturilor, tin\rul de atunci a izbutit s\ devin\, printr-un gest de curaj, suveranul cel mai iubit al romanilor, innoind pactul dintre dinastie ai iar\. Ura pe care i-o poart\ acestui om este, pin\ ast\zi, semnul distinctiv al extremiatilor, de dreapta ori de stinga. I se cuvine recunoatini\ ai pentru inielepciunea cu care, sacrificindu-se, a cedat foriei, in loc s\ arunce iara intr-un r\zboi civil. Dup\ ce a fost silit s\ semneze o abdicare nul\ de drept, el a p\strat, fai\ de o emigraiie dezbinat\, o atitudine neutr\ ai rezervat\, in limitele stricte ale rolului s\u de arbitru. In acelaai timp, fai\ de instaniele politice care ar fi putut influenia soarta poporului roman, el a pledat cauza noastr\ f\r\ oboseal\ ai f\r\ dezgustul pe care indiferenia ascult\torilor s\i din Occident l-ar fi meritat.
Dintre toate mesajele sale de incurajare ai de incredere pe care, chiar cind nu mai era nici un motiv de a spera, le-a adresat celor din iar\, unul a intrat in istorie: cel prin care, in decembrie 1989, a cerut armatei romane s\ se solidari zeze cu r\scoala de la Timiaoara ai s\ intoarc\ armele contra unei dictaturi criminale. Guvernul de generali ai de politicieni comuniati reformatori pe care apelul regal i-a indemnat s\ ia conducerea provizorie a Romaniei s-a format
intr-adev\r, dar n-a inieles s\ mai cedeze locul ocupat. Exilul lui Mihai I dureaz\, iat\, de o jum\tate de veac. Nelegitim a fost actul de la 30 decembrie, ilegal\ este ai contestarea calit\iii sale de roman, la care are dreptul ai ultimul borfaa, numai fiindc\ s-a n\scut aici. Pin\ ai Academia a indr\znit s\-i refuze fostului ei protector titlul de membru de onoare, pe care ea l-a restituit tuturor celorlalii lipsiii de el in 1948, cu condiiia s\ fi murit intre timp.
Omul de la Versoix, prin educaiie ai prin temperament chiar, este un rege constituiional. Inc\ din tinereie a m\rturisit odat\ c\ v\rul s\u, George al VI-lea, i-a fost un exemplu2 1 : modestia, demnitatea ai statornicia monarhului britanic au avut asupra lui Mihai I o influeni\ puternic\. Ori de cite ori Regele ai-a manifestat dorinia de a fi sf\tuitorul sau garantul reformelor de care aceast\ iar\ are nevoie, el a vorbit cu gravitatea ai cu r\spunderea cuiva care n-ar fi incetat niciodat\ s\-ai indeplineasc\ misiunea pentru care era menit. Pentru acest rol ambiguu, care cere devotament dezinteresat pentru treburile publice, dar inter zice orice emfaz\, e greu de imaginat un personaj mai potrivit. Cu dou\ insuairi
in plus. Deai monarhia constituiional\ e laic\, Regele Mihai, dup\ cum atiu cei care l-au ascultat sau l-au citit, este profund pios ai, prin urmare, sensibil la aspectul religios al datoriei sale: un motiv in plus pentru a o lua in serios. Pe de alt\ parte, dac\ ne gindim o clip\ la vorba lui Montesquieu, dup\ care resortul decisiv al monarhiei este onoarea2 2, s-ar putea spune c\ un popor care a devenit indiferent la acest punct de sprijin al caracterului mai are o singur\
aans\, cea de a se intoarce la limbajul pe care doar Regele il mai iine minte.
Conferinia aceasta ai-a propus s\ evalueze o idee politic\ ai s\ enumere argumentele care se pot aduce in favoarea ei sau a celui care o personific\. De aceea, n-ar fi la locul s\u s\ calcul\m soriii de izbind\ ai acestui proiect sau s\ intr\m in detalii in leg\tur\ cu delicata problem\ a succesiunii, mai ales dup\ c\s\toria Alteiei Sale Regale Principesa Margareta.
De reiinut este numai c\ republica din 1947 a fost instalat\ printr-un act de violeni\, pe cind cea din 1991 (ca s\-i stabilim virsta dup\ data Constituiiei fondatoare) a urmat in virtutea inereniei, fiind confirmat\ prin voinia unei majorit\ii parlamentare care se simiea solidar\ cu autorii loviturii de stat de la
30 decembrie. Mai mult, articolul 148 din actuala Constituiie interzice ca o eventual\ revizuire a legii fundamentale s\ aduc\ in discuiie forma republican\ de guvern\mint . Totuai, specialiatii in drept constituiional aduc obieciii fundamen tale acestui document, a c\rui putere legal\ o pun la indoial\23. Adev\ratul motiv pentru care aceast\ controvers\ risc\ s\ mai dureze 20 de ani este c\ noua elit\ politic\ din Romania nu tolereaz\ un aef al statului care s\ nu-i datoreze ei legitimitatea sa. Regelui nu i se poate ierta c\ vine, nu din Elveiia, ci din istorie 2 4 .
De la aspectul de doctrin\ ai de la cel de drept, s\ trecem pentru a incheia la unul pur subiectiv, fiindc\ va fi vorba de sentiment. Exist\ i\ri europene unde sentimentul regalist a r\mas puternic, deai regimul republican s-a instalat demult
ai nu d\ semne de sl\biciune. In Polonia, de pild\, reconstruciia Palatului Regal din Varaovia, cu contribuiia masiv\ a cet\ienilor ai a emigraiiei, a insemnat mai mult decit un gest cultural: a fost, pentru o identitate cultural\ cenzurat\, cel dintii act spontan al trezirii la viai\. Sint dou\ sute de ani de cind ultimul rege,
Stanislaw-August, a plecat din acel palat ai ii se povesteate despre el, iie, turist str\in, cu c\ldur\ afectuoas\ de parc\ ar fi fost ieri. In Frania a trecut un secol de la moartea contelui de Chambord, al c\rui portret in medalion era o preiioas\ moatenire de familie pentru oamenii dintr-o generaiie care a disp\rut de curind.
Monarhismul a ieait din cadrul parlamentar o dat\ cu Action Française, dar mai are o pres\ a sa, persist\ in grupuri tradiiionaliste ai conservatoare, capabile chiar s\ organizeze manifestaiii in strad\ (de ziua Ioanei d Arc, sfint\ in calen darul catolic, sau la comemorarea decapit\rii lui Ludovic al XVI-lea).
In Romania, statul ai clasa politic\, incepind din 1948, au mobilizat contra monarhismului toate mijloacele de presiune ai de dezinformare. Au fost tineri a c\ror viai\ a fost distrus\, ca acea doamn\ pe care o cunosc: inchis\ la 18 ani, fiindc\ strigase Tr\iasc\ Regele la 8 noiembrie 1945. Pentru cei mai mulii din generaiia aceea, 1989 a venit prea tirziu. In copil\ria mea, intram in case in care se mai vorbea cu infl\c\rare despre str\jerie ai despre marele voievod , cam pe vremea raportului Hruaciov. Un fost aghiotant al lui Carol al II-lea tr\ia din ce ciatiga ca figurant la Buftea sau din vinzarea iconiielor ai c\riilor de joc pe care le picta cu aceeaai migal\ de miniaturist, dar avea pe perete fotografiile familiei regale. Mesajele de Anul Nou de la BBC sau de la
Europa Liber\ erau ascultate cu religiozitate, al\turi de alte indicii, cit de vagi, c\ vin americanii . Treptat, num\rul acestor credincioai ai monarhiei a sc\zut, iar cei r\maai se intilneau la inc\ o inmormintare, la inc\ un parastas. Era un regret al trecutului care se transmitea in familie, ca o educaiie secret\, paralel\ cu acoala, ai aceast\ sarcin\ ai-o asumau de obicei femeile: mame, m\tuai, bunici, amestecind in aceeaai nostalgie pe regii de odinioar\ cu amintirile din copil\rie. Atit in afara, cit ai inl\untrul cercului acestor familii, din care cel puiin un membru fusese arestat, era ai o form\ mai frivol\ de nostalgie: snobismul celor care c\utau Jours de France sau Paris-Match pentru pozele lor cu c\s\torii regale sau interioare de castele. La cei mai tineri, atraciia fructului interzis aducea impresia c\ au fost frustraii de o inaccesibil\ virst\ de aur.
Num\rul acestor para-monarhiati a crescut pe m\sur\ ce devenea mai impro babil\ intoarcerea Regelui ai a sporit brusc in 1990-1992. Declaraiiile oficiale c\, la venirea Regelui in Bucureati, imensa muliime care l-a intimpinat s-a adunat din curiozitate au un simbure de adev\r. Erau acolo mulii oameni care nu auziser\ niciodat\ de numele lui Mihai I sau care-l crezuser\ mort demult.
Ce n-au inieles ins\ guvernaniii Romaniei din acel moment, induai in eroare de festivit\iile comuniste in mijlocul c\rora au crescut, este c\ o asemenea s\rb\ toare popular\ autentic\, prin senzaiia unic\ pe care a dat-o, de solidaritate paanic\ ai fireasc\, a recrutat pe loc mulii partizani pentru cauza regal\. Cu o fori\ neaateptat\ a izbucnit iar\ai mitul p\rintelui c\ruia i se cere s\ inf\ptuiasc\ minunea.
Partidele politice din Conveniia Democratic\ sau din jurul ei s-au recrutat
in parte din mediul regalist, in care sentimentul mai exista, dar, dup\ moartea domnului Corneliu Coposu, n-au mai meniionat subiectul. Oportunismul, in politic\, trece drept clarviziune. E adev\rat ai c\ mulii regaliati de sentiment n-au devenit militanii, nu frecventeaz\ nici m\car manifestaiiile de 10 mai. Ei formeaz\ in schimb un public sensibil la reabilitarea regilor, pe care istoriografia comunist\ i-a ponegrit f\r\ scrupule. Cultura ai informaiia cotidian\ sint domeniile care s-au deschis primele unui monarhism care oscileaz\ inc\ intre nostalgie ai aciiune politic\.