Lobby si grupuri de interese: modelul romanesc vs. modelul democratic b4m3mj

________________________________________
Grupurile de interese sunt, in general, percepute ca fiind ceva eminamente necurat si malefic, iar lobby-ul ca meserie are un statut daca nu ?rusinos? atunci macar dubios, neserios. O posibila explicatie pentru prostul renume pe care il are lobby-ul este faptul ca el urmareste apararea unui interes minoritar, de grup (companie, sindicat, patronat) spre deosebire de campaniile de advocacy care mobilizeaza oameni si resurse in favoarea unui interes comun, care priveste marea masa a cetatenilor.
________________________________________
In tarile lipsite de o puternica traditie liberala, asa cum este si Romania, interesul individual sau de grup este considerat mai degraba suspect spre deosebire de interesul comunitatii, intotdeauna mai legitim. Aceste etichete nu circula doar in Romania, ci si in UE si in Statele Unite, dar a considera pe buna dreptate ca un grup de interese actioneaza ilegitim si un lobby-ist este mai degraba un individ care corupe pare sa constituie in democratiile consolidate exceptia, iar sistemele politice inca nematurizate din punct de vedere al functionarii efective a democratiei, regula.

Modelul democratic

Termenul ?lobby? este mai vechi de 150 de ani si s-a nascut in Statele Unite pe holurile camerelor legislative intesate de membrii grupurilor de interese venite sa-si sustina cauza in fata Congresului si a reprezentantilor statelor federate. El este, asadar, o expresie a pragmatismului anglo-saxon. Reglementata in SUA inca din 1946, profesiunea de lobby-ist va deveni controlata strict prin acreditare obligatorie pe langa camerele legislative si depunerea regulata a unor declaratii de venituri. Transparenta si reglementarea sunt cuvintele-cheie pentru a legitima aceasta activitate.
Modelul european este totusi partial diferit de cel de peste ocean. In primul rand, in majoritatea tarilor Uniunii Europene nu exista o lege a lobby-ului. In Marea Britanie se gasesc coduri de conduita, in unele state lobby-stii sunt doar acreditati pe langa institutii, iar in altele nu exista nici un fel de reglementare stricta. Chiar mai mult, unele practici considerate legitime in Statele Unite sunt asimilate in Europa traficului de influenta, asa cum prevede Conventia penala europeana privind coruptia, adoptata la Strasbourg in 1999.
Lobby-istul se defineste ca fiind persoana care poate sustine interesele unui grup abordand stiluri si metode diverse. Asocierea de persoane provenind din diverse zone ale economicului si socialului are la baza promovarea unor interese comune, ceea ce constituie si liantul intre el. Interesele grupului pot fi cel mai adesea realizate prin accesul sau la puterea politica. Miza este de cele mai multe ori economica, dar se poate suprapune intr-o prima faza si cu mijloacele care duc ulterior la avantaje materiale, putand fi politica (sustinerea unor anumiti politicieni care sa pledeze pentru cauza grupului) si mediatica (controlul unor importante voci ale mass-media).
Persoanele care isi spun lobby-sti provin in general din randul avocatilor, specialistilor in Relatii Publice si tot mai des din randul fostilor politicieni care si-au incheiat cariera in serviciul public. Ei devin angajati permanenti ai companiilor care au nevoie de serviciile lor pentru a-si promova interesele intr-un mediu si sistem pe care acestia le cunosc foarte bine sau se asociaza in firme de lobby, consultanta sau avocatura.
Au fost identificate trei modalitati de a face lobby: direct ? prin intalniri cu responsabilii politici, facilitarea accesului la un oficial, finantarea de evenimente, publicatii etc.; indirect ? prin campanii de mobilizare a opiniei publice si de convingere a autoritatilor ca o anumita afacere poate aduce beneficii importante nu doar clientului lor, informarea clientului asupra noutatilor legislative, opiniilor din presa si dezbaterea publica privind compania sau domeniul reprezentat, informatii privind biografiile politicienilor, cu accent spre preferinte si puncte slabe; electoral ? prin sustinerea materiala a candidatilor care le pot reprezenta interesele pe langa autoritatile de decizie ale statului. Chiar stilul de a face lobby s-a schimbat in timp ? de la un model pasiv care reactiona la decizii deja luate, s-a trecut la un model proactiv si ofensiv de propuneri legislative.
Dar toate aceste activitati trebuie sa se desfasoare intr-un cadru legal si de aici poate decurge o a doua clasificare: un lobby modern, transparent, reglementat si controlat in anumiti parametri acceptabili si un lobby primitiv, ascuns si bazat pe mituirea si presiunea asupra functionarilor si ministrilor.

Modelul romanesc

Este evident ca lobby-ul primitiv subzista acolo unde nu sunt legi sau unde legile nu sunt respectate, ceea ce este exact cazul Romaniei si al oricarei democratii nematurizate. Interventia recenta a presedintelui Traian Basescu, in care semnala existenta unor grupuri de interese mafiote care supun la presiuni puterea politica, este legitima cu precizarea foarte importanta ca nu toate grupurile de interese sunt prin definitie mafiote, ilegitime sau actioneaza in favoarea intereselor proprii prin mijloace care corup si genereaza coruptie. Acesta este punctul in care trebuie facute lamuriri. Existenta grupurilor de interese organizate si in raporturi legitime cu puterea politica este o cerinta a Uniunii Europene. Ceea ce este condamnat este modul nelegitim in care pot actiona.
Prima problema in Romania este tocmai modul in care actioneaza majoritatea grupurilor de interese ? nelegitim, fortand incalcarea legilor in favoarea lor, netransparent, si nu existenta lor sau a lobby-stilor care sa le sustina interesele.
O a doua problema a lobby-ului practicat in Romania este ca functioneaza haotic si conjunctural, nefiind supus unei legislatii. Oamenii de afaceri trebuie sa se mobilizeze mai mult si mai repede in favoarea activitatii de lobby, avand in vedere si procesul de integrare europeana cand vor putea avea acces nu doar la autoritatile nationale, ci si la cele supranationale de la Strasbourg si Bruxelles. Improvizatia trebuie sa lase loc profesionalismului si strategiilor bine stabilite. Grupurile de interese, asa cum sunt patronatele si diversele asociatii, dar si reprezentantii marilor companii, isi expun direct punctele de vedere in fata reprezentantilor guvernamentali, uneori se folosesc si de sindicate, si de presa, dar foarte putin de servicii de consultanta specializata pe lobby. De cealalta parte, in clasa politica persista echivocul privind rolul partenerilor sociali si a importantei acestora de a fi consultati inainte de a vota legi care le afecteaza direct activitatea. In acest climat s-au desfasurat totusi discutii cu reprezentantii sectorului carne, ai zaharului sau recent din viticultura si au fost aprobate modificari legale venite din partea lor.
Firmele profesioniste de lobby sunt la randul lor o raritate in Romania. Insusi oamenii de afaceri, obisnuiti sa-si apere interesele prin mijloace proprii, nu sunt convinsi de utilitatea lor. Central Europe Consulting este una din putinele organizatii de acest fel care actioneaza in Romania. A fost infiintata de un cetatean strain, britanic, iar marea majoritate a clientilor sai sunt companii straine care au intrat sau vor sa intre pe piata romaneasca.
Nu in ultimul rand, in cazul Romaniei nu poate fi neglijat un mare risc: caderea statului in captivitatea anumitor grupuri de interese. Statul roman a fost in acesti 15 ani macar partial sub controlul anumitor grupuri de interese exclusiviste care au monopolizat structurile puterii in favoarea urmaririi exclusive a scopurilor proprii. Din echilibrul si competitia deschisa si transparenta in care ar fi trebuit sa actioneze impreuna cu ceilalti reprezentanti economici si sociali, aceste structuri vor sa se substituie unei parti a puterii luand-o in stapanire si sa faca presiuni asupra actului de justitie mergand pana la santaj, amenintari, crima. In cadrul unei astfel de structuri notiunea de lobby isi pierde chiar sensul pentru ca nimeni nu mai trebuie convins, ci obligat.
In acest context s-ar parea ca o lege care sa reglementeze riguros acest domeniu ar fi vitala, dar discutiile privind o lege a lobby-ului, declansate prima data in 2000 si reluate in 2002, s-au lovit de o reactie negativa a societatii civile. Parerile sunt foarte diferite, unii sustinand necesitatea acestei legi, iar altii considerand-o nerelevanta sau ca ar putea sa incurce si mai mult situatia in conditiile in care mai exista doua legi care ar trebui sa-si faca efectul in aceasta sfera: legea asupra transparentei decizionale in administratia publica si legea asupra grupurilor de interese. Organizatiile Transparency International si Academia de Advocacy infirma utilitatea unei legi speciale, atragand atentia asupra riscului de a cadea intr-o suprareglementare a unor relatii contractuale. Asociatia Pro Democratia a demarat insa pregatirile in favoarea demararii unei campanii si dezbateri publice asupra unei legi a lobby-ului.
Ceea ce ar fi de retinut din complexitatea acestei probleme este in primul rand ca grupurile de interese nu sunt prin definitie structuri malefice, ci, din contra, o parte esentiala a unei democratii liberale si a libertatii de a-si sustine interesele, dar modul in care ele pot actiona corupand sau substituindu-se puterii este nelegitim si trebuie sanctionat. Iar, in al doilea rand, activitatea de lobby este o veriga importanta intre putere si grupurile socio-economice, care trebuie sa se desfasoare in parametri legali si sa fie luata mult mai in serios de ambele parti in contextul aderarii la Uniunea Europeana, cand accesul va fi deschis si la structurile supranationale comunitare, iar un lobby ef icient poate aduce beneficii pe masura.

Ce este oare libertatea altceva decat -;asa cum spunea Seneca in "Epistulae ad lucilium"- "a nu fi sclavul nici unui lucru, nici unei necesitati, nici unei intamplari; a cobora soarta pana la tine" sau cum afirma Montesquieu: "dreptul de a face ceea ce legile (juste N.A. ) permit" , ca si dreptul de a te ridica impotriva tiraniei ?!. Spre deosebire de egalitate care este o valoare cuantificabila, morala, moralizatoare si orizontala, libertatea nu este o valoare relativa, ci incomensurabila, universala si verticala. Consecutiv, nu toate modurile de viata au aceeasi valoare, iar cele mai bune vieti sunt total deosebite si deseori neconvergente si chiar incompatibile .

Sartori remarca faptul ca liberalismul presupune limitarea puterii statului, iar democratia patrunderea puterii poporului inauntrul statului, respectiv liberalii se preocupa de forma statului, iar democratii de continutul legilor emise de stat. Declinul sincopatic al liberalismului este justificat de Sartori prin confuzia semantica cu liberismul economic (praxisul liberalismului economic clasic, din faza acumularilor primitive de capital) , care, in conditiile expansiunii ideologice socialiste, au introdus doctrina volatila a liberalismului politic intr-un con de penumbra, atragand consecutiv si un declin local al partidelor autodenominate liberale.