1.1. Obiectul istoriei economice

1.2. Metoda si principiile de studiu a istoriei economiei nationale

1.3. Periodizarea istoriei economiei universale si nationale

1.1. Obiectul istoriei economice

Din cadrul vietii sociale, a sistemului social global al societatii, subsistemul vietii economice ocupa cel mai important rol. In fond, viata economica reprezinta suportul material al vietii sociale, facand posibil existenta celorlalte subsisteme, a societatii ca atare. Importanta deosebita a vietii economice face ca ea sa fie studiata din cele mai diferite unghiuri, perioade istorice, domenii de activitate. Dupa cum se stie economia politica este o structura economica, cu caracter fundamental, care se ocupa de relatiile sociale de productie, de relatiile economice sociale, de legile generale care guverneaza productia, repartitia, schimbul si consumul, serviciile economice, pe diferite trepte de dezvoltare a societatii. r8u20uu
O asemenea cunoastere a economicului si a tot ce tine de aceasta nu este suficienta, ci viata economica impune cunoasterea relatiilor de productie in stransa interdependenta cu celelalte subsisteme ale vietii sociale, evolutia ei istorica, caracteristicile generale si mai ales particulare pe care le-a imbracat in dezvoltarea economiei nationale. In realizarea unei asemenea cunoasteri, de detaliu pe perioade istorice a vietii economice contribuie alaturi de economia politica si alte stiinte economice ca istoria economica, istoria doctrinelor economice, economiile de ramuri. In esenta obiectul istoriei economiei il constituie studiul :

a) modurile de productie care s-au succedat de-a lungul lor;

b) dezvoltarea productiei; c) dezvoltarea fortelor si relatiilor de productie ca si a unor elemente ale suprastructurii in unitatea lor si in schimburile lor interdependente in diversele epoci istorice; d) aparitia, evolutia si maturizarea economiei nationale, particularitatile pe care le-a imbracat ea in diferite perioade istorice; e) istoria dezvoltarii relatiilor banesti, comerciale, de credit si financiare. Pe de alta parte istoria economica poate studia:

• ansamblul economiei unei tari, sau a celei mondiale;

• o anumita ramura din cadrul economiei nationale sau mondiale, ca de exemplu istoria industriei, agriculturii, comertului, mestesugurilor, burselor etc.
In sfera obiectului istoriei economiei ci si studiul unor elemente ale suprastructurii din cadrul fiecarei oranduri cum ar fi: institutiile politice, indeosebi, statul, institutiile si normele juridice, formele determinante ale ideologiei, ideile economice care influenteaza dezvoltarea fortelor si relatiilor de productie.
Fiind o stiinta socio-umana, istoria economiei nationale are stranse legaturi in primul rand cu celelalte stiinte economice (economia politica, structurile economice de ramura) realizand un schimb intens informational de date si cunostiinte, dar si cu alte stiinte socio-umane cum ar fi istoria, sociologia, demografia etc.
Mai mult, pentru stabilirea unor concluzii si constatari reale, a unor adevaruri stiintifice, istoria economiei foloseste si rezultatele unor stiinte tehnice (matematica, statistica etc.). Studiului istoriei economiei nationale i s-au consacrat istorici de renume ca: A.D.Xenopol, V.A. Urechia, D.Oneill N.Iorga. Unuia dintre ei ca de exemplu N. Iorga a publicat studii sau chiar lucrari cu privire la istoria comertului, istoria meseriilor sau a relatiilor agrare si a finantelor tarii.
Elemente insemnate de istorie economica universala si nationala gasim si in opera unor economisti romani ca D.P.Martian, P.S.Aurelian, I.Ionescu de la Brad, sau din perioada interbelica , I.N.Angelescu, St.Zeletin; V.Madgearu, Gh.Zane etc.
Concluzionand in legatura cu obiectul istoriei economice in general, a celei nationale in particular asa cum preciza si prof. Frederic Mauso de la Universitatea din Paris ‚’’Istoria economiei trebuie sa fie inainte de toate, teoria sistemelor economice trecute’’. Istoria economiei nationale trebuie sa contribuie atat la cunoasterea obtiunii legilor economice, a modului de organizare si functionare in trecut, dar mai ales trebuie sa descifreze tendintele de dezvoltare prezente si viitoare, in acest sens, impreuna cu alte stiinte economice sa formuleze previziuni si prognoze.

1. 2. Metoda si principiile de studiu a istoriei economice nationale

Fiecare obiect, orice disciplina isi are, pe langa metodele generale de studiu, propria sa metoda. Valoarea unei metode folosite depinde de natura problemei cercetate, de calitatea informatiilor pe care le detine, de capacitatea si profunzimea cercetatorului de a evolua si surprinde elementele problemei.
Istoria economica nu foloseste in analizele sale o singura metoda ci mai degraba o pluritate de metode particulare cum ar fi: abstractie, inductie, deductie, metoda istorica, comparativa, metodele statistice, matematice, analiza, sinteza, imbinarea analizei constitutive cu cea calitativa etc.
Din ansamblul acestor metode -; in istoria economiei nationale, un rol important il are metoda cantitativa folosita in masurarea fenomenelor economice, ceea ce contribuie la cresterea si precizia informatiei si implicit a concluziilor.

Metoda comparativa a fenomenelor economice interne sau internationale
Principiul problemelor istoriei economiei universale sau nationale trebuie sa fie analizat in dinamica lor, prin luarea in considerare istorica a locului, timpului, a imprejurarilor si conditiilor de desfasurare a acestora.
Totodata fenomenele istoriei economice trebuie cercetate in stransa legatura cu celelalte sisteme ale societatii, in cadrul sistemului si structurilor formatiunii sociale, a legaturilor si relatiilor de interferenta si interdependenta ce se nasc intre faptele economice si celelalte elemente ale vietii

(sociale, politice, culturale, tehnice etc.)
In acelasi timp studiul istoriei economice nu poate sa se rezume numai la constatarea unor fapte, fenomene, ci ea trebuie sa infatiseze caile si metodele ce au fost folosite sau ce vor fi utilizate pentru inbunatatirea sau ridicarea calitativa a intregii activitati economice.
Indiferent de metoda sau metodele folosite in analiza de istoria economica important este insa obiectivitatea. Valoarea unei cercetari, caracterul ei stiintific consta in infatisarea obiectiva a faptelor, in interpretarea lor justa, corecta, fara subiectivitate, caci, altfel ea nu poate servi intereselor, natiunii, poporului, nu poate contribui la evolutia spre progres si civilizatiei.

1. 3. Periodizarea istoriei economiei universale si nationale

Problema periodizarii istoriei economice universale si chiar nationale este amplu disputata atat intre istorici cat si intre economisti, neexistand inca o parere unanima acceptata sau un punct de vedere comun. Pe de alta parte, conditiile social-istorice, in care a avut loc dezvoltarea economica a unor tari si popoare, exemplu cel mai elocvent fiind insasi situatia tarii noastre face sa nu existe o corespondenta intre periodizarea universala a istoriei economice si cea nationala.
Atat in plan universal cat si national periodizarea istoriei economice se face in functie de succesiunile formatiunilor sociale, a transformarilor ce au avut loc in evolutia fortelor si relatiilor economice. Este de fapt criteriul periodizarii cel mai des acceptat de cercetatori.
Cunoasterea si intelegerea opozitiei si evolutiei economiei noastre nationale, a particularitatilor sale definitorii, a interdependentei sale cu economia mondiala impune cunoasterea periodizarii istoriei economiei universale.

In periodizarea istoriei economiei universale vom distinge urmatoarele epocii:
- epoca straveche si veche. Acestea corespund orandurii comunei primitive si modului de productie sclavagist. Daca epoca straveche a inceput odata cu aparitia societatii omenesti, in schimb trecerea la mijlocul mileniului II un puternic stat sclavagist. China un imens imperiu in sec.18, Sparta, Atena, Roma in secolul 18 erau cunoscute state sclavagiste.
2. Epoca evului mediu corespunde oranduirii feudale. Istoriceste aceasta epoca de la sec.V adica din momentul impartirii Imperiului Roman pana la mijlocul secolului al 17-lea, cand a avut loc in Anglia revolutia burgheza, atat trecerea la feudalism cat si durata feudalismului, a economiei caracteristice acestui mod de productie are momente si durate diferite. De exemplu, procesul de feudalizare a Europei occidentale a inceput cu mult timp inainte de caderea Imperiului Roman sec.V, si s-a desavarsit in perioada secolelor VII-IX. In Orient, relatiile de productie feudale au aparut mai intai in China sec.II-III Ihr, in statele arabe sec.VII etc., in schimb s-au prelungit pana in sec. XIX-lea. In periodizarea feudalismului distingem trei momente:

a) feudalismul timpuriu, secolele V-XI

In general aceasta perioada se caracterizeaza prin:

• Persistenta relatiilor sclavagiste si impletirea lor cu cele feudale;

• Schimbul de marfuri este slab, el fiind de regula determinat de necesitate;

• Sub aspect social dominanta este taranimea libera

b) feudalismul dezvoltat secolele XII-XV caracterizat prin:

• dominatia relatiilor sociale feudale;
• structurarea societatii in taranimea iobaga lipsita de mijloace de productie in special pamant si nobilime detinatoare a pamantului;
• desi economia pastreaza inca un caracter natural, locul ei incepe treptat sa fie luat de economia de schimb. In unele tari ca in republicile italiene, Tarile de Jos, Anglia apar germenii activitatii industriale sec.XI, XII.

c) descompunerea feudalimsului
Aceasta perioada este cuprinsa intre sec.XVI si pana la prima jumatate a veacului al XVII-lea. Ea se caracterizeaza prin:

• impletirea vechilor relatii de productie feudale ce cele noi capitaliste;

• sub aspect social incepe cristalizarea viitoarelor clase, burghezia si ploretariatul;
• economia naturala e pe cale de disparitie -; locul ei fiind luat de economia de schimb. In urma descoperirilor geografice, a intensificarii si extinderii schimbului de marfuri se formeaza piata mondiala.
Nici perioada de descompunere a feudalismului sau aparitia capitalismului nu a avut loc in acelasi timp in toate tarile lumii.
In unele tari cum a fost cazul celor din Asia si a unora din Europa rasariteana procesul descopunerii feudalismului si instaurarii capitalismului a avut loc mai tarziu decat in Europa occidentala, si a imbracat forme specifice.
3. Epoca moderna cuprinde istoria economica a capitalismului. Ea incepe cu revolutia burgheza (1642 ) din Anglia si dureaza pana in 1918. Caracteristicile acestei perioade sunt:

- economia are un caracter de marfa, ea este destinata schimbului;

- are loc un avant puternic al fortelor de productie materializat in dezvoltarea industriei, transporturilor, comertului, a culturii etc;

- apar statele nationale si piata nationala. Natiunea devine forma de comunitate umana

dominanta;
- catre sfarsitul acestei perioade are loc procesul de trecere de la faza premonopolista la cea monopolista. Indeosebi in preajma primului razboi mondial si mai ales dupa acesta, forma dominanta de organizare a vietii economice va fi monopolul.
4. Epoca contemporana incepe dupa sfarsitul primului razboi mondial si a revolutiei comuniste din Rusia. Aceasta perioada care continua si astazi se caracterizeaza in mare prin:

- generalizarea si dominatia relatiilor de productie capitalaliste;
-aparitia unui nou sistem social-economic si practic- socialismul, diametral opus capitalismului. Dupa cel de al II-lea razboi mondial sub influenta politica si militara a URSS, la acest nou sistem sunt incluse si unele tari din Europa, Asia si America Latina. In deceniul al IX-lea al secolului nostru, acest sistem social-economic si politic s-a dezintegrat;
-restructurarea, reformarea si democratizarea vietii sociale in fostele tari ale sistemului comunist. Reformele economice intreprinse indeosebi in tarile Europei rasaritene, urmaresc trecerea de la economia centralizata, ineficiente la economia de piata, precum si privatizarea in diferite proportii si prin diferite mijloace a unor sectoare ale economiei nationale.

B. Periodizarea istoriei economice a Romaniei
Periodizarea istoriei economice a Romaniei, in special perioada veche si straveche corespunde in mare masura periodizarii istoriei economice universale. Conditiile specifice in care s-a desfasurat istoria tarii noastre fac insa ca datele de hotar dintre epoci sa fie diferite fata de cele din istoria economica europeana. Bunaoara epoca moderna in istoria economica mondiala incepe cu revolutia burgheza din Anglia (1642) -; in timp ce la noi inceputul aceleiasi epoci e marcat de revolutia lui Tudor Vladimirescu (1821).

1. Epoca straveche si veche a istoriei economice nationale
Ea corespunde ca formatiuni sociale: comunei primitive, sclavagismului si prefeudalismului. Ca dotare o putem incadra intre 600.000 i.e.n. deci odata cu aparitia omului pe teritoriul patriei noastre pana la sfarsitul sec. VII d.Hr.
2. Epoca medievala cuprinde o perioada de peste un mileniu -; adica sec.VII-pana la 1821. Ca formatiune sociala aceasta perioada corespunde feudalismului care se structureaza in:

- feudalism timpuriu sec.(VIII-XIV-lea)

- feudalism dezvoltat sau infloritor (sec.XIV-XVII)

- descompunerea feudalismului (inceputul sec.XVIII pana la revolutia lui T.Vladimirescu

1821)
3. Epoca moderna care incepe cu revolutia din 1821 si se incheie cu faurirea statului national unitar roman in 1918. Pentru Transilvania inceputul epocii moderne poate fi plasat, odata cu miscarea revolutionara a lui Horia, Closca si Crisan 1784. Acestei epoci ii corespunde capitalismul ca formatiune sociala. In cadrul acestei epoci distingem doua momente: prima de la 1821 pana la razboiul de independenta 1877-1878 cunoscuta sub numele de perioada formarii Romaniei moderne: a doua dupa 1878 -; pana la faurirea Romaniei Mari 1918.
4. Epoca contemporana incepe dupa faurirea statului national unitar roman 1918- desfasurandu-se si astazi. Sub aspectul formatiunilor social-politice ei ii corespund: a) Perioada capitalista 1918-1944 -; cand capitalismul ajunge la maxima dezvoltare in Romania;

b) 1945-1947 -; perioada de trecere la dictatura comunista;

c) 1948-1989 - perioada socialista cu economie centralizata

socialista; d) dupa revolutia din 22 dec.1989 cand va incepe refacerea economiei de piata, a proprietatii individuale, a restructurarii si democratizarii tarii;
Aceste date mentionate chiar si pentru istoria noastra nu au o valoare absoluta ci numai una orientativa.