1.1 Istoricul institutiei vamale romane

Eforturile depuse in ultimi ani de catre Administratia Vamala Romana in directia reformei si modernizarii au avut rezultate deosebite atat in cresterea calitatii, cat si a eficientei activitatii vamale. Obtinerea acestor rezultate a fost posibila prin eforturi proprii, dar si cu ajutorul unor programe de asistenta Phare, la nivel national si regional, incepand cu anul 1993. s5e22eq
Dezvoltarea Sistemului Vamal Roman a urmat cerintele procesului de pre-aderare, sub coordonarea Comisiei Europene, proces ce a cunoscut progrese remarcabile odata cu infiintarea Unitatii de pre-aderare, la initiativa Comisiei Europene, coordonata prin programul Phare vamal multitari.
La nivelul Departamentului de Integrare Europeana a guvernului Romaniei, pe parcursul elaborarii Programului National de Aderare a Romaniei la Uniunea Europeana, contributia Administratiei Vamale Romane a fost substantiala atat in planul capitolului rezervat vamii, cat si in planul colaborarii cu institutiile abilitate la frontiera.
Prima lege de organizare a vamilor romane a fost Legea generala a vamilor adoptata la 1 iulie 1975. Vama este o institutie complexa, care pe langa rolul ei fiscal, indeplineste si functia de instrument de protectie a economiei nationale, societatii si mediului.
In perioada interbelica vamile erau administrate de Directia Vamilor, integrata Ministerului Finantelor, conform Legii Vamilor din anul 1905, lege modificata si completata in anul 1933 in sensul descentralizarii administratiei vamale si modernizarii aparatului vamal.
Incepand de la data de 01.01.1983, Directia Generala a Vamilor a trecut in subordinea Ministerului Finantelor, apoi in subordinea Autoritatii Nationale de Control, iar acum, din nou, in subordinea Ministerului Finantelor, unde functioneaza si in prezent.
Dupa 1990 Administratia Vamala Romana a intrat in proces de reforma legislativa si institutionala, avand ca obiectiv principal, pregatirea conditiilor necesare aderarii la Uniunea Europeana. Elaborarea, legiferarea si aplicarea efectiva a tarifului vamal de import incepand cu 1 ianuarie 1991 a fost prima masura cu caracter complex ce a determinat optimizarea functiei de fiscalitate a serviciilor vamale, derularea procesului de incasare a taxelor vamale in mod unitar, sistematic si nediscriminatoriu.
In perioada 1992-1993, cadrul legal a fost imbunatatit treptat, in vederea armonizari cu legislatia comunitara prin:
- Adoptarea tarifului vamal de import pe nomenclatura sistemului armonizat la nivel de 6 cifre (1992)
- Utilizarea formatului tipizat al declaratiei vamale in detaliu, similar documentului administrativ unic utilizat in Comunitatea Economica Europeana (1992).
- Adoptarea tarifului vamal de import avand la baza nomenclatura combinata a marfurilor (1993).
In perioada 1996-2001 a fost adoptat cadrul legislativ al activitatii vamale, in cea mai mare parte armonizat cu cel comunitar si cel referitor la structura organizatorica a Administratiei Vamale Romane:
- Codul Vamal al Romaniei (1997)
- Regulamentul Vamal (2001)
- Statutul personalului vamal si Statutul functionarului public, instrumente legale care ofera lucratorilor vamali stabilitate in munca si statueaza apartenenta la aceeasi structura administrativa.
Acorduri similare se vor incheia, in perspectiva, si cu alte state. Aceste acorduri reprezinta cadrul legal necesar pentru lupta eficienta impotriva fraudei vamale.
Misiunea Administratiei Vamale Romane este aceea de a aplica politica vamala stabilita de Guvernul Romaniei prin intermediul Ministerului Industriei si Comertului si in concordanta cu obiectivele gestionate de Ministerul Finantelor si de a preveni intrarea pe teritoriul national a oricaror bunuri ce afecteaza securitatea nationala, regionala si internationala, sanatatea economica, sociala si a mediului inconjurator.
Stabilitatea macro-economica, consolidarea sistemului pietei finan¬ciare, dezvoltarea unei economii performante sunt aspiratii firesti ale unei administratii moderne si premisele integrarii Romaniei in Uniunea Europeana.
Pentru sistematizarea si corelarea eforturilor pe plan legislativ, economic si al gestiunii de personal, in vederea aderarii la Uniunea Europeana, se impune elaborarea strategiei de dezvoltare a Administratiei Vamale Romane, precum si a planurilor de actiuni, pe domenii de activitate, care trebuie elaborate si urmarite periodic. In vederea acestor deziderate, a fost nominalizat Grupul operativ de lucru, grefat pe componenta Unitatii de pre-aderare, care are atributii in elaborarea strategiei, a planurilor de actiuni, in urmarirea si actualizarea acestora, precum si a obiectivelor cadru:
? Cresterea capacitatii Administratiei Vamale Romane de aplicare a legislatiei nationale specifice.
? Facilitarea comertului prin stabilizarea si standardizarea procedurilor, simplificarea controalelor vamale si dezvoltarea unei statistici operative.
? Asigurarea incasarilor drepturilor de import, prevenirea si combaterea fraudei de natura vamala.
? Protectia societatii si mediului inconjurator printr-un control eficient al marfurilor prohibite, periculoase, contrafacute.
? Modernizarea Administratiei Vamale Romane in vederea cresterii eficientei serviciilor publice oferite.
? Dezvoltarea infrastructurii proprii, suport indispensabil in realizarea obiectivelor propuse.
? Indeplinirea misiunii Administratiei Vamale Romane se bazeaza pe respectarea urmatoarelor principii de valoare:
? Respectarea drepturilor omului, garantarea proprietatii private si libera circulatie a marfurilor.
? Orientarea activitatii spre satisfacerea necesitatilor beneficiarilor ser¬viciilor vamale.
? Aplicarea uniforma si impartiala a legislatiei specifice.
? Respectarea profilului etico-profesional al functionarului public.
? Disponibilitatea pentru asimilarea noului si vointa de schimbare.
? Libera circulatie a informatiilor in conditiile asigurarii protectiei da¬telor personale si comerciale.

1.2. Politici comune ale Uniunii Europene
A. Sanatate si mediu inconjurator
Prin intermediul serviciilor de vama a statelor membre si a altor servicii nationale, uniunea vamala protejeaza cetatenii europeni efectuand controale privind:
- riscurile sanitare pe care le pot prezenta produsele alimentare importate cum ar fi carnea, laptele, ouale, legumele, fructele si vinul;
- mediul inconjurator (controlul deseurilor si al produselor periculoase importate, controlul produselor care afecteaza stratul de ozon);
- supravegherea sau interzicerea comertului international cu specii din flora si fauna amenintata cu disparitia;
- substantele psihotrope, arme si munitii, material pornografic etc.
B. Protectia intereselor economice ale UE prin instrumente netarifare
Pe masura ce drepturile de import sunt reduse si gama produselor de import se largeste, protejarea intereselor economice ale UE face apel, din ce in ce mai mult, la utilizarea altor instrumente. Aceste masuri "netarifare" sunt variate si cuprind domeniile descrise mai jos:
- Concurenta neloiala
Practicile comerciale neloiale constau in general in dumping sau in utilizarea unor subventii ilegale. Este dumping cand exportatorul dintr-o tara terta vinde anumite produse pe piata comunitara la un pret mai mic decat pe piata sa interioara. Pot fi impuse sanctiuni cand anumite produse exportate in Comunitate beneficiaza de subventii considerate ilegale in virtutea reglemen¬tarilor OMC. In ambele cazuri Comisia europeana poate solicita anchete aprofundate in tarile suspectate de astfel de practici.
Sanctiunile comerciale sub forma taxelor antidumping sau anumite presiuni asupra importatorilor pentru a accepta un anumit nivel de pret pot fi aplicate importurilor care cauzeaza dificultati importante producatorilor din Uniunea Europeana datorita practicilor comerciale neloiale.
Sanctiunile pentru concurenta neloiala sunt in general adaptate dupa examinarea cererii prezentate de producatorii comunitari ai unui anumit produs determinat.
Nomenclatura tarifului vamal comun este utilizata pentru a defini produsele respective.
- Restrictiile cantitative la import
Importurile de produse originare din tarile unde costurile de productie sunt neobisnuit de scazute pot fi supuse la limitari cantitative sau fac obiectul unei "supravegheri" care sa urmareasca evolutia situatiei. Cand restrictiile cantitative sunt aplicate, volumul produselor autorizate sa penetreze in Comunitate sunt limitate. Se pot exemplifica restrictiile la care au fost supuse produsele din sectorul textile - confectii (ele sunt acum progresiv inlaturate), masura care a oferit timpul necesar industriei de profil din UE sa-si restructureze productia si sa-si modernizeze procedeele de fabricatie.
Administratiile vamale din statele membre pun in aplicare masurile de supraveghere si restrictiile in timp ce Uniunea Europeana fixeaza regulile.
- Marfurile contrafacute si marfurile pirat
Obiectivul este de a proteja interesele comerciale ale importatorilor si producatorilor din Comunitate in aplicarea drepturilor de proprietate intelectuala. Asistam la o crestere enorma a pietei ilicite de marfuri contrafacute (de ex. ceasurile si imbracamintea de moda care poarta un "nume" sau o marca comerciala) si marfuri pirat (fara ca drepturile de proprietate intelectuala sa fi fost achitate).
Sistemul aplicat permite titularului de drept (a marcii, a "numelui" etc.) sa ceara autoritatii vamale sa intervina cand produsele suspecte sunt sub control vamal. Produsele pot fi retinute in vama pe o perioada determinata, timp in care proprietarul dreptului de proprietate intelectuala sau al marcii poate sa sesizeze justitia pentru a cere despagubiri.
C. Politica agricola comuna si politica comuna a pestelui
Vamile din Uniunea Europeana contribuie la aplicarea politicii agricole comune si a politicii comune a pestelui si contribuie in aceiasi masura la dezvoltarea si modernizarea acestor sectoare sensibile de activitate.
Diferentele intre preturile in general mai scazute ale pietei mondiale si preturile mai ridicate din Uniunea Europeana ar putea antrena importuri masive sau pierderi ale pietelor de export.
Pentru a putea proteja agricultorii din UE contra importurilor la preturi scazute, pe de o parte, si pentru a incuraja productia destinata exporturilor, pe de alta parte, este necesara utilizarea unui sistem suplu si eficient. Uniunea Europeana a acceptat in cadrul "rundei Uruguay" sa suprime vechile "prelevari" agricole specifice aplicate importurilor si inlocuirea acestora cu un instrument in general acceptat care sunt drepturile vamale. Drepturile vamale agricole sunt constituite din mai multe elemente dupa cum urmeaza: un element variabil, un element sezonier si pretul platit la import.
Administratiile vamale ale UE controleaza importurile produselor agricole si percep drepturile vamale. De asemenea birourile vamale calculeaza si varsa "restituirile" prevazute pentru exporturile destinate tarilor terte. Nivelul drepturilor vamale si al restituirilor este fixat prin intermediul organizatiilor comune de piata. Acestea au ca obiectiv asigurarea stabilitatii pietelor si aprovizionarea consumatorilor cu produse alimentare, la preturi rezonabile garantand totodata un nivel de viata decent agricultorilor si pescarilor.

1.3. Noile tehnici de vamuire

Piata europeana este din ce in ce mai dependenta de eforturile depuse de agenti vamali din statele membre. Se poate spune ca functionarii care lucreaza in vama joaca rolul de paznici la intrarea in Uniunea Europeana. Ei controleaza produsele importate din tarile terte care trec frontiera exterioara comuna a UE in scopul incasarii drepturilor de import (taxe vamale, TVA, accize) protejand astfel interesele Comunitatii si ale locuitorilor sai.
Transformarea uniunii vamale intr-o piata unica a condus la suprimarea tuturor "frontierelor" economice interne intre statele membre. Aceasta evolutie a dat o mai mare importanta controalelor la frontierele exterioare Comunitatii.
Aceasta a pus in evidenta necesitatea pentru cele cinsprezece auto¬ritati vamale de a actiona ca si cum ar fi una singura. Ele sunt acum complet interdependente si trebuie sa colaboreze deplin una cu alta.
Dezvoltarea accentuata a schimburilor comerciale impune intro¬ducerea unor sisteme eficace de control al marfurilor dat fiind faptul ca este din ce in ce mai putin posibila interventia prin control fizic. Sfidarea la care trebuie sa faca fata acum administratiile vamale este de a sti cum sa asigure derularea normala a fluxurilor comerciale in conditiile exercitarii unui control vamal eficace.
In trecut controalele vamale erau in cea mai mare parte bazate pe verificarea fizica a marfurilor ceea ce necesita o irosire de resurse si timp. Aceasta maniera de a proceda era costisitoare atat pentru autoritatea vamala cat si pentru agentii economici. In zilele noastre procedura de control este in intregime schimbata: metode moderne de vamuire sunt aplicate cu scopul de simplifica controalele si de a le focaliza asupra domeniilor unde ele sunt cele mai necesare si eficace. Astfel informatizarea, controalele a posteriori, auditul, analiza de risc sunt tehnicile cele mai larg utilizate si din ce in ce mai sofisticate. Aceste metode trebuie sa fie dezvoltate.
Administratiile vamale si operatorii economici utilizeaza din ce in ce mai mult tehnologia informatiei in relatiile dintre ele. Declaratia in vama fara suport pe hartie reduce durata de vamuire la frontiere. Totusi, ordinatoarele nu sunt utilizate numai in scopul acceptarii unei declaratii vamale. In fapt, in cursul ultimilor zece ani Comisia Europeana a elaborat sisteme informatice care permit administratiilor vamale nationale schimbul de informatii pe baza datelor centralizate la comisie. Comisia a jucat un rol important in crearea unor noi sisteme care completeaza sistemele nationale existente si care permit birourilor vamale din Statele membre schimbul de informatii atat la nivel national cat si comunitar.
Utilizarea metodelor analizei de risc permite selectarea anumitor marfuri, operatiuni etc. care prin natura, valoarea, originea sau "profilul" importatorului ar putea prezenta un anumit risc. Folosirea acestor tehnici permit vamilor sa decida cu obiectivitate daca o anumita partida de marfa va fi supusa controlului fizic. Aceasta decizie poate fi luata inainte ca marfa sa soseasca la frontiera Uniunii Europene. Administratiile vamale accepta din ce in ce mai mult ideea de a controla fizic marfurile numai dupa ce acestea ajung in depozitele agentilor economici. Aceasta faciliteaza intr-o mare masura traficul de marfuri deoarece reduce timpi de imobilizare a marfurilor in porturi, aeroporturi scazand astfel costurile; totodata marfurile nu trebuiesc dezasamblate decat o singura data.
Prin aceste metode este din ce in ce mai posibil pentru vama ca aceasta sa-si concentreze eforturile in lupta contra fraudei si a contrabandei.
De asemenea, controalele vamale moderne se sprijina din ce in ce mai mult pe verificarea inscrisurilor contabile ale agentilor economici.
Procedurile de vamuire si o legislatie vamala moderna pot juca un rol esential in determinarea locului de amplasare a unei intreprinderi sau platforme industriale pe teritoriul comunitar. Economia de timp si reducerea costurilor sunt elemente de concurenta pentru economia Uniunii Europene. Ceea ce este esential, este nu numai simplificarea procedurilor comerciale ci, in aceiasi masura, eficacitatea metodelor utilizate pentru protejarea cetatenilor comunitari.
Comisia Europeana, prin intermediul DG-TAXUD - "Fis¬ca¬litate si uniune vamala" - este responsabila cu initiativele vizand dezvoltarea unei legislatii si politici vamale eficace. Ea este in aceiasi masura insarcinata cu asigurarea coordonarii intre administratiile vamale ale tarilor membre.
Administratiile vamale nationale sunt responsabile cu aplicarea in practica a legislatiei UE si, totodata, cu realizarea contactelor cu mediile de afaceri la nivel national.
Legislatia vamala de baza este continuta in cadrul vamal comunitar. Alte reglementari pe care vama le aplica sunt continute in alte acte legislative. Acestea sunt in general adoptate de Consiliul de ministri si aprobate de Parlamentul european pe baza propunerilor prezentate de Comisie. Legislatia secundara, care este denumita adesea drept "dispozitii de aplicare" este adoptata de catre Comisie in conditii riguros definite si, in general, numai dupa ce statele membre si-au dat avizul in cadrul Comitetului pentru Cod Vamal pentru legislatia vamala sau in alt comitet cand este vorba de o alta legislatie.
Romania se pregateste in vederea aderarii la Uniunea Europeana. Vama constituie un domeniu particular important fiind, totodata, un element indispensabil programului de adeziune. Controlul la frontiera exterioara in numele Uniunii Europene largite necesita competente particulare. Sectorul vamal este recunoscut ca fiind un domeniu prioritar in "parteneriatul pentru aderare" in cadrul procesului de largire a comunitatii. Credite importante au fost prevazute in cadrul programului PHARE pentru a finanta asistenta tehnica furnizata tarilor candidate.
Cooperarea directa intre Comisie si administratiile vamale ale tarilor partenere a permis deja inregistrarea unor progrese considerabile. Aceasta s-a materializat in particular prin adoptarea unei noi legislatii vamale armonizate deplin cu acquis-ul comunitar. Mai raman, insa, multe lucruri de facut pentru a reusi realizarea unei capacitati operationale a vamilor statelor candidate echivalenta cu cea pe care o gasim in Uniunea Europeana. Este cazul, mai ales, a domeniilor care sunt noi cum ar fi cel al politicii agricole comune.
O evaluare a progreselor realizate de fiecare tara candidata este efectuata prin intermediul subcomitetelor pe probleme vamale si fiscale instituite in baza diferitelor "acorduri europene". In acest cadru se schimba in mod regulat informatii referitoare la procesul de dezvoltare a capacitatii operationale a fiecarei administratii vamale.
Pentru a avea cea mai buna eficacitate si o mai mare eficienta trebuie continuat procesul de informatizare. Functionarea pietei unice in beneficiul tuturor statelor membre presupune cu necesitate informatizarea operatiunilor gestionate de administratiile vamale. Vamile nu dispun la ora actuala de baze de date informatizate la nivel european cu exceptia TARIC-ului (tarifului vamal integrat comunitar), care nu este altceva decat un "tarif de utilizare". Acesta cuprinde pentru fiecare produs, pe langa nivelul de taxare si toate masurile de politica comerciala care trebuiesc aplicate.
Serviciile vamale din UE ca si ceilalti parteneri semnatari ai conventiei tranzitului comun trebuie actualmente sa faca fata unei noi "sfidari" si anume informatizarea controlului operatiunilor de "tranzit". Tranzitul vamal comunitar este indispensabil in piata unica europeana deoarece permite marfurilor importate sa ajunga la destinatia finala fara a li se percepe taxe si fara sa fie supuse la controale interne repetate.
Incepand cu semestrul doi al anului 1999 un sistem informatizat a inceput progresiv sa se aplice in toate statele membre si in toate tarile partenere din Conventia tranzitului comun (Ungaria, Islanda, Norvegia, Polonia, Cehia, Slovacia si Elvetia).
In acest an vor intra in vigoare procedurile de vamuire simplificata si vamuire incompleta, proceduri care vin in sprijinul agentilor economici. Acestea pot scurta semnificativ timpul necesar indeplinirii formalitatilor vamale.
Reducerea perioadei de aprovizionare este o cerinta din ce in ce mai prezenta din partea agentilor economici; industria utilizeaza din ce in ce mai mult sistemul de aprovizionare in "flux continuu" si importanta serviciilor de distributie rapida va creste. Toate acestea impun vamii gasirea unor noii solutii. Dar cum se poate gasi un just echilibru intre facilitarea continua a schimburilor comerciale si control? Crearea pietei interioare ca si dezvoltarea schimburilor comerciale cu restul lumii si in particular cu Europa de Est au determinat din ce in ce mai mult administratiile vamale sa simplifice si sa accelereze procedurile de vamuire. Organizatiile criminale n-au ezitat sa profite intr-o maniera abuziva de facilitatile oferite prin simplificarea procedurilor vamale in detrimentul controalelor. Este, de aceea, necesar sa se puna in practica mecanisme de control mai eficace si mai eficiente. Aceasta se va face intr-o mare masura gratie utilizarii informaticii. Trebuie subliniat, in acelasi context, informatizarea regimurilor vamale economice si anume: perfectionarea activa, antrepozitul si admiterea temporara. O baza de date centrala va informa statele membre UE atunci cand o cerere de autorizare a unui regim vamal economic va fi prezentata la autoritatea vamala.
Procesul de largire a Uniunii Europene impune asadar realizarea unor transformari in domeniu vamal ca o conditie prealabila integrarii unor noi state in piata unica europeana.