In ceea ce priveste conceptul de democratie sociala ca democratie participativa - vreau sa reiau, pe scurt, cateva din consideratiile prezentate la sesiunea de saptamana trecuta a Institutului nostru de Studii Social Democrate. y3i22ix
Mai intai o constatare de ordin general. Ceea ce a caracterizat evolutia societatii romanesti dupa revolutia din decembrie 1989, a fost construirea cadrului legislativ si instutional al democratiei politice reprezentative. Practic, aceasta a insemnat instituirea pluralismului politic, a confruntarii libere de idei, optiuni si programe politice, eligibilitatea structurilor reprezentative ale statului si administratiei, la nivel national si local, precum si statuarea bazelor constitutionale ale statului de drept, cu definirea functiilor si delimitarea atributiilor tuturor institutiilor sale, respectiv separarea puterilor in stat -; ca principiu esential al democratiei politice.
Toate acestea constituie una din marile achizitii ale Revolutiei Romane si cred ca nu este de prisos sa adaug ca un rol politic activ si responsabil in construirea acestei noi realitati l-a avut, in perioada sa de guvernare, PDSR. Este de la sine inteles ca intreg acest proces trebuie sa fie continuat si aprofundat, mai ales sub latura consolidarii si cresterii autoritatii institutiilor fundamentale ale statului, a functionalitatii acestora.
Insa problema de mare actualitate pe care partidul nostru este dator sa si-o puna si careia sa-i gaseasca rezolvarile cele mai adecvate o reprezinta ceea ce in termenii democratiei moderne se numeste democratia participativa. Aceasta este o necesitate si inseamna, pe de o parte, deplasarea centrului de greutate al activitatii spre cetatean, spre grupurile si comunitatile locale, iar pe de alta parte, activizarea rolului acestora, cresterea interesului si prezentei lor in viata publica. Este vorba, in ultima instanta, de implicare si participare, fapt care nu se poate limita doar la alegerea, odata la patru ani, a reprezentantilor in consilii locale, judetene sau in Parlament - exercitiu democratic necesar, insa nu suficient.

Trebuie gandite si alte forme, mai active, de comunicare si participare, inclusiv de control cetatenesc asupra functionarii institutiilor respective si a celor alesi. Solutia este dezvoltarea vietii comunitare, a formelor democratice asociative, inclusiv cu caracter economic, edilitar-gospodaresc si cultural, in care cetatenii sa dezbata si sa hotarasca asupra problemelor de interes public - iar aceasta consider ca reprezinta una din misiunile politice ale PDSR in materie de gandire si practica social-democrata.
In acelasi fel este de vazut cum putem actiona mai eficient pentru afirmarea si dezvoltarea societatii civile pe terenul careia se exercita de fapt cele mai multe din parghiile democratiei politice si sociale, iar aceasta, la randul ei, poate fi un bun reglator al preocuparilor la nivel comunitar. Reducerea acesteia doar la existenta catorva grupuri sau cercuri elitiste care sa-si aroge exclusivitatea unei reprezentari civice generale este un non-sens si desfide insasi ideea de societate civila - care trebuie sa reflecte, in intreaga lor diversitate toate comunitatile de cetateni.
Concluzia care cred ca se subintelege din cele expuse pana acum este ca, la zece ani de la revolutie, este momentul sa abordam conceptul de democratie sociala intr-un sens pragmatic - functional mai larg, sa asiguram o unitate de fond intre cele doua mari componente ale sale, prin completarea democratiei reprezentative cu democratia cetateneasca, participativa, care da substanta celei dintai si se constituie intr-un autentic si necesar factor de progres. De aici decurge, in ultima instanta, si atitudinea fata de valori supreme ca libertatea, justitia sociala, dreptatea, solidaritatea si responsabilitatea care formeaza, in totalitatea lor, esenta democratiei sociale moderne si reprezinta actul de ligitimare a spiritului comunitar.
Se pune, desigur, intrebarea cum si ce trebuie sa facem in aceasta directie? Un raspuns de principiu il gasim in insasi definitia democratiei sociale, intr-unul din principiile sale - si anume individul, cetateanul vazut nu doar ca obiect, cat mai cu seama ca subiect al vietii publice.
Abordarile extremiste ale raportului individ-societate sunt contraproductive, la fel de daunatoare dovedindu-se atat exacerbarea colectivismului de odinioara, cat si a individualismului agresiv de astazi care, impreuna cu fenomenele de alienare, de frustrare si marginalizare - care isi au de asemenea cauzele atat in trecut, cat mai ales in prezent - sporesc marja de dificultate a constructiei sociale. Trebuie gasit modul optim de imbinare a intereselor personale cu cele de grup, de comunitate, precum si cu interesele generale ale societatii. Partidul nostru este indreptatit sa-si puna aceasta problema, cel putin sub doua aspecte
1.Nevoia generala de redresare, de scoatere a tarii din marasmul economic si social in care se zbate, relansarea economica si imprimarea unei reale dinamici dezvoltarii economico sociale, care nu e de conceput fara o ampla actiune comuna a tuturor, pentru valorificarea potentialului uman al societatii noastre, pe baza unei puternice sustineri si dezvoltari a initiativei cetatenesti.
2.Consolidarea si maturizarea proceselor democratice, transformarea, in perspectiva, a actului de guvernare intr-un veritabil parteneriat politic cu cetatenii, consultarea si asocierea lor la decizie, stimularea initiativei publice si implicarea cetatenilor in actiunile de interes comun. Aici se afla, cred, si raspunsul practic la intrebarea ce trebuie sa facem.
Altfel spus, trebuie sa precizam pentru ce se bate PDSR, care este substanta relatiilor sale cu cetatenii, cu populatia. Dreptul la munca, la invatamant, cultura si educatie, dreptul la sanatate, dreptul la siguranta si protectie, dreptul la locuinta, la viata normala, decenta, constituie sfera de interes si actiune a democratiei sociale, fara de care aceasta ar ramane doar o simpla si frumoasa utopie. Pentru acestea toate se bate PDSR si antreneaza in campul realizarii lor practice caile si mijloacele de sustinere ale democratiei participative.

Doamnelor si domnilor,
Am tinut sa fac aceste cateva sublinieri de principiu, intrucat, asa cum mi-am si intitulat interventia de fata, PDSR - promotor al democratiei participative, gasesc ca, cel putin sub aspect principial, este nevoie sa ne aplecam cu mai multa atentie asupra noastra insine, sa evaluam, din interior, care sunt cerintele si, implicit, posibilitatile, pentru ca partidul nostru sa-si asume un asemenea demers.
Consemnand toate acestea, vreau sa atrag atentia ca ele nu constituie numai un proiect de viitor, ci au o relevanta practica, imediata in campania electorala din care trebuie sa facem un mijloc esential al apropierii de cetateni, de problemele lor reale, concrete, pe care sa ni le asumam cu buna credinta si, impreuna cu ei, sa decidem in perspectiva asupra a ceea ce avem de realizat. Este vorba de angajament, de responsabilitate, de militantism - sa nu ne ferim de cuvinte. Incriminarea cu limbajul de lemn, pe care ne-o arunca unii asa zisi elitisti, adaposteste de fapt alte scopuri, printre care si aceasta incercare de a bara drumul comunicarii cu oamenii.
Dupa cum va amintiti, in luna iunie a anului trecut, a fost constituita Liga Nationala a Primarilor si Consilierilor PDSR. Cu acel prilej, am stabilit modalitatile practice de a pune in opera un parteneriat real cu cetatenii, pentru demnitate sociala. Se prefigura, in linii mari, exact ceea ce discutam astazi - democratia participativa, cu deosebire doar ca, acum, avem si un context practic, mai aplicat - campania electorala.
Este o actiune decisiva pentru partidul nostru pe care trebuie s-o abordam cu toata responsabilitatea. Vom avea de trecut cel putin cateva obstacole, printre care:
1. Absenteismul - care, dupa unele cercuri politice interesate, este chiar de dorit, iar dupa altele chiar incurajat. Nu este insa mai putin adevarat ca pericolul absenteismului este real, ca rezultat al dezamagirilor si lehamitei populatiei fata de politicile aventuriste si clientelare ale coalitiei de la guvernare, fata de marasmul economic si social in care s-a vazut aruncata, inselandu-i-se toate asteptarile. Noi trebuie sa intoarcem aceasta atitudine intr-un sens pozitiv, sa reconstruim increderea cetatenilor in democratie, in capacitatea lor de a influenta, prin participare, evolutia societatii.
2. Actiunea concertata a cercurilor puterii, prin mass-media, si incercarea unor analisti, de a altera imaginea PDSR si a militantilor sai, prin instrumentarea unor campanii de denigrare si acuze care sa franeze perceperea mesajului nostru politic si sa semene confuzie in randul electoratului. Nu sunt excluse nici alte practici, in special cele de intimidare si intoxicare. Ne confruntam chiar in aceste zile cu una dintre acestea, referitoare la asa zisa izolare internationala pe care ar fi evoita sa o suporte Romania, in cazul victoriei in alegeri a PDSR, etichetat ca adversar al integrarii europene. Nimic mai eronat si mai fals!
Reamintim ca primii pasi spre integrarea europeana si prima strategie nationala de integrare s-au realizat sub guvernarea PDSR. Cine altcineva decat actuala putere a aruncat peste bord aceasta strategie, iar acum se chinuie sa incropeasca un document similar, cerut dealtfel cu insistenta si asistat de reprezentanti ai Uniunii Europene? De unde decat din diversiune si din incercarea de a prezerva capital electoral nemeritat izvoraste aceasta grosolana falsificare a adevarului si a realitatii? PDSR este nu doar un adept convins al integrarii, ci mai cu seama un factor activ, responsabil al acesteia, abordand tot acest proces cu maxima rigoare si obiectivitate.
3. Ametirea electoratului cu fel de fel de teorii si supozitii fanteziste, mai ales in privinta cailor de urmat, cu absolutizari de circumstanta si fade argumentari, dupa care atat puterea actuala, cat si PDSR au aratat ce pot, iar acum este randul unor asa zisi virgini din punct de vedere politic, atat din spectrul de dreapta, cat si din cel de centru-stanga.
Metaforic vorbind, caile acestea cu pretentii de drum national sunt o ruptura din foarte multe alte drumuri, dar in realitate s-ar putea dovedi a fi doar niste simple si false potecute. Trebuie sa-i ajutam pe oameni sa inteleaga riscul ademenirii cu aceste pretinse ''noi'' promisiuni. S-au fript odata, cum zice romanul, cu promisiunile ''Contractului cu Romania'' - care s-au dovedit o himera. Ajunge! Nu mai e nevoie de noi himere!
4. Capcana pe care o reprezinta pentru PDSR ascensiunea sa constanta in sondajele de opinie, si care poate acredita o falsa idee ca nu mai trebuie sa facem nimic, ca alegerile sunt ca si castigate. Am avertizat nu odata asupra unui astfel de risc si atrag din nou atentia ca trebuie sa privim in mod realist lucrurile, sa ne intensificam activitatea, sa facem tot timpul dovada unei actiuni mature, chibzuite.
Prin organizatiile noastre existente in majoritatea oraselor si comunelor tarii, cuprinzand peste 300.000 de membri, Partidul Democratiei Sociale constituie cea mai puternica forta politica. Eu as spune ca, in mod normal, aceasta calitate numerica trebuie sa se rasfranga acum in sfera prestatiei politice, iar campania electorala care ne asteapta este un prilej cat se poate de nimerit. Trebuie sa fim hotarati ca, odata cu aceste alegeri, sa se incheie toata aceasta trista si haotica perioada de macinare in gol a energiilor fizice, morale si intelectuale ale tarii si sa ne dedicam unei actiuni de recuperare a sperantei si increderii, a tonusului vital, constructiv, al oamenilor.
Pentru aceasta, toti cei peste 300.000 de membri ai partidului trebuie sa desfasoare munca de militanti. Asa cum am mai spus, fiecare sa primeasca raspunderi precise, sa stabileasca contacte cu grupuri de cetateni la nivel de bloc, strazi, cartiere, in orase, comune, sate - sa poarte frecvent, daca se poate zilnic, saptamanal, dialoguri sincere, la obiect, privind situatia actuala, dar mai ales asupra perspectivelor de ameliorare si resursele de redresare pe care le propune si le sustine partidul nostru.
Sunt deja organizatii ale PDSR care si-au propus sa cunoasca optiunile de vot prin investigarea nominala a cetatenilor din cadrul circumscriptiilor electorale. Este o buna initiativa, care trebuie coroborata cu analiza rezultatelor alegerilor din 1996, cu scopul de a cunoaste evolutia si ponderea tendintelor electoratului. Astfel de actiuni trebuie sa duca la definirea nucleului stabil al sustinatorilor puterii, format din cei care, manati de diverse interese, vor vota cu actuala putere.
De asemenea, scopul actiunii este si cunoasterea exacta a celor care sunt sustinatorii PDSR-ului. Intre aceste doua categorii se afla cei pasivi, nehotarati, ezitanti - arbitrii alegerilor. Tinta noastra o reprezinta mai ales acest segment.
Este greu de crezut ca ii vom convinge sa ne voteze pe cei din nucleul stabil al puterii. Cu toate acestea, sa nu renuntam la incercarea de a comunica cu ei, aratandu-le adevarata imagine a realitatii, efectele guvernarii haotice pe care au creditat-o si care, in cele din urma, s-a intors asupra lor insisi, cat si asupra intregii societati.
In schimb, cu cei ce ne sunt apropiati, simpatizanti si prieteni, e bine sa tinem in mod permanent legatura, sa le ascultam propunerile, initiativele, sa-i invitam la actiuni publice, sa-i ajutam sa-si pastreze unitatea si increderea.
O actiune sustinuta, de mare anvergura, o vad insa necesara in randul celor nehotarati, indecisi, alegatori potentiali care vor sa voteze, dar nu stiu cu cine. De obicei acestia sunt cei frustrati, dezamagiti, dar o mare parte dintre ei sunt si neinformati, pentru ca traiesc intr-un univers inchis. Indecisii pot fi sensibilizati prin argumente bine cumpanite. Ei pot fi convinsi de existenta si valoarea alternativei reprezentata de PDSR, a programelor noastre.
In fine, categoria absenteistilor din principiu, oameni care au dubii asupra politicii in general. Trebuie sa ne adresam si lor, sa-i determinam in primul rand sa se prezinte la vot, sa-si exercite acest drept si indatorire democratica. Intre ei, multi pot fi de partea noastra.
Militantii PDSR, bine informati asupra problemelor societatii si la curent cu solutiile partidului, trebuie sa devina veritabili formatori de opinie. Este, desigur, o actiune dificila, dar extrem de necesara, in conditiile in care actuala putere a monopolizat, printr-o sumedenie de mijloace, caile de comunicare si continua seria pervertirii perceptiei publice. Noi avem la indemana un mijloc simplu, dar deosebit de eficient: munca de la om la om, contactul nemijlocit cu oamenii. Sa nu neglijam nici o clipa aceasta modalitate prin care, inca din aceasta campanie putem aseza o buna piatra de temelie la ceea ce numeam in prima parte a interventiei mele democratia participativa. Iar sloganul esential al partidului si al candidatilor nostri trebuie sa fie - in slujba cetatenilor, pentru redresarea tarii.

Doamnelor si domnilor,
In campania electorala din 1996, multi dintre cetateni s-au lasat ademeniti de promisiuni fara acoperire si i-au ales pe cei care, in scurt timp, au indus aventurismul si lipsa de raspundere in politica, amatorismul, viziunea si practicile distructive, aberante, in economie, nesiguranta, dezechilibrul si instabilitatea in societate.
Exista un fond de argumente general-valabile pentru majoritatea cetatenilor tarii - atat in mediul urban cat si cel rural - referitoare la gradul de saracire dramatica a vietii si de uzura a mijloacelor de existenta, ca rezultat al asa-zisei reforme din economie si respectiv al regimului clientelar, distrugator in care a fost conceputa si aplicata privatizarea, de fapt un foarte intens si rapid proces de dezindustrializare si ruinare a tarii.
Exista insa si suficiente argumente pe categorii si grupuri sociale, pe categorii de varsta, pe localitati. Noi trebuie sa facem un ghid, un indreptar de probleme cu specific local, zonal, pe care sa le abordam in mod direct, deschis si concret cu cetatenii, apeland la exemplul propriei lor situatii, ca si al comunitatilor de care apartin. Sa-i ajutam sa dramuiasca bine, sa cumpaneasca inainte de vot, iar votul lor sa exprime intr-adevar o convingere proprie, reala, un atasament firesc fata de spiritul comunitar si fata de comunitate, fata de interesele generale ale tarii.